Relatiile dintre organisme si mediul de viata. Influenta focului asupra organismelor

Relatiile dintre organisme si mediul de viata. Influenta focului asupra organismelorntensitatea luminii,    clasificarea organismelor ca reactie la lumina etc). limatizare). . Adaptari morfologice, fiziologice si comportamentale ale organismelor la actiunea focului. Organismele vii si focul

Multi ecologi au considerat focul ca un factor cu efect destructiv asupra viului si chiar neviului, asociat cu actiunile omului. Cercetari recente si ulterioare au reconsiderat efectele focului si chiar daca intr-un prim sens este distructiv, mai nou ecologistii considera focul ca o parte naturala a mediului avand chiar un rol determinant in managementul ecosistemelor. Chiar populatiile de indieni din America, au folosit focul in arderea pasunilor dar se pare ca aceasta actiune a fost nu numai accidentala ci si deliberata deoarece acesta favoriza ulterior aparitia si dezvoltarea unei anume categorii de vegetatie (Barrett 1980). Omul modern, ecologul, forestierul, au invatat si ei aceste lucruri. Trebuie facuta insa distinctia dintre operatiunile "calificate", cu scop ecologic, si actiunile necontrolate sau intentionate, cu scopul de distrugere in vederea maririi suprafetelor care ulterior vor fi destinate agriculturii.

Exista 3 tipuri de foc: focul de suprafata (trece rapid pe deasupra solului, consuma litiera si ierburile, uneori distruge mugurii de deasupra solului, unele tufarisuri si innegreste sau scorojeste tulpinile arborilor), focul de sol    (specific locurilor cu acumulare de litiera, arde profund, insistent in acelasi loc si chiar formeaza un foc subteran care arde mocnit mai mult timp si distrugerile sunt mai mari) si focul de coroana (specific zonelor cu vegetatie arboricola, fiind distrusi si arborii si cea mai mare parte a vegetatiei de pe sol).

Efectele focului asupra organismelor vii. Focul distruge evident partea aeriana a plantelor dar partile din sol rezista. Dintre speciile de copaci unii sunt mai rezistenti decat altii. Unele specii de plante au nevoie de foc pentru a se reproduce (exista unele specii de conifere unde conurile nu cad jos perioade chiar de ani si doar atunci cand arborele este taiat sau distrus de foc). Unele specii de prerie sau caracteristice biomului chaparral (Keeley, 1987) isi pun semintele in libertate numai la temperaturi foarte mari. Este evident ca pentru aceste specii focul are valoare adaptativa.

Focul are efect important nu numai asupra plantelor dar si a animalelor favorizand organismele viguroase si dimensiunile arealului sau popularea unor noi habitate si adaptarea la conditiile de aici. Animalele de galerii subtarane sau mobile sunt preadaptate in a supravietui focului. O serie de specii de pradatori sau rapitori ori consumatori de cadavre prezinta un comportament de agregare dupa ce focul inceteaza. Totusi nu se poate spune ca la animale ar exista o adaptare clara si evidenta la foc (poate cu exceptia unei specii de coleopter din familia Buprestidae ale carui larve se dezvolta in trunchiuri arse; adultii acestei specii dispun de senzori extrem de sensibili la radiatii infrarosii si pot localiza focul la distante de cativa km) (Komarek, 1969).

Focul influenteaza si determina modificari ale solului, maruntind roca, inlesnind ulterior actiunea microorganismelor in procesul de humificare.

In ceea ce priveste frecventa, la nivel global, exista o relatie stransa intre foc si climat. Foarte frecvent se manifesta in zone cu temperatura medie si o atmosfera semiuscata (prerie, padurea de Pinus ponderosae); pentru frecvent este o zona mai estinsa in jurul celei dintai, cu extindere mai mare spre cald - rece, respectiv umed - uscat (paduri de conifere, paduri de stejar, chaparral); ocazional se manifesta pe un areal cu extindere in jurul celei de a doua (paduri subalpine, zone de desert rece,    prerii cu plante suculente, alte tipuri de paduri); rar sau niciodata focul este semnalat in punctele extreme: umed si rece (tundra alpina), uscat si rece (tundra arctica), cald si uscat (desertul uscat, pasune din desert), cald si umed (padurea tropicala, padurea temperata umeda). Ce se constata de aici: ca tocmai zonele cu foc foarte frecvent au si o mai mare diversitate floristica (implicit si una faunistica); zonele extreme, unde focul este practic inexistent au si biodiversitatea cea mai mica.

Valoarea focului ca factor de selectie a fost evidentiata prin multe studii (Scotter 1964; Gillet 1969; Smith 1974; Collier si colab. 1974; Walter 1974). Pentru a fi un factor selectiv, aceasta depinde de calitate, intensitate si frecventa. Incendiile produse de om sau de fulgere sunt frecvente. Uneori sunt produse de o stare de uscaciune exagerata. Factorul antropic determina uneori intensitatea si frecventa. Frecvent omul aprinde toamna sau primavara timpuriu anumite pasuni sau suprafete cu resturi organice pentru a favoriza dezvoltarea noii vegetatii. Focul influnteaza transformari la nivelul solului, iar la nivelul biocenozelor modifica compozitia acestora si implicit succesiunea.

In zonele in care frecventa focului este mare (ecosisteme pirogene) (vezi harta de la cap. 3), unele specii de plante ierboase (ex. Vetiveria nigritana) supravietuiesc datorita mugurelui central care este foarte bine aparat de teci suprapuse, altele prin radacinile foarte lungi si dezvoltate sau prin rizomi (Gillet 1969), iar unele specii lemnoase au scoarta groasa si lemnul imbibat cu apa (ex. baobabul).

Ca actiune selectiva indirecta literatura de specialitate semnaleaza cazul incendiilor din Canada care distrug padurile. Vegetatia ierboasa se reface foarte repede, chiar si cea lemnoasa, dar in schimb este afectata refacerea lichenilor, pentru care este nevoie de timp indelungat. Lipsa acestora afecteaza mult calitatea si marimea populatiilor locale de reni, pentru care este hrana preferata.

Si ceilalti factori abiotici amintiti in cap. 3 au efecte selective multiple asupra biocenozelor. In ceea ce priveste factorii biotici si antropici, despre acestia ne vom referi in alte capitole.