Efectul toxic asupra mediului al bateriilor uzate

Efectul toxic asupra mediului al bateriilor uzate

Electricitatea portabilǎ a devenit astazi o parte a vietii cotidiene. Bateriile alimenteaza multe din aparatele ce functioneaza pe baza electricitatii, cum ar fi telefoanele, calculatoarele, radiourile, casetofoanele, si chiar automobilele electrice. Dar dupa ce au fost consumate si aruncate, ele reprezinta un real pericol asupra mediului inconjurator.

Bateriile sunt clasificate in general in: baterii de unicǎ folosintǎ si baterii care pot fi reincarcate de mai multe ori, acestea din urma avand de obicei o cautare mai mare.

In intreaga lume, sute de milioane de baterii mari si miliarde de baterii mici continand tone de metale toxice si periculoase sunt produse si utilizate in fiecare an iar in cea mai mare parte dupǎ utilizare majoritatea sunt pur si simplu aruncate in tomberoanele publice sau in alte locuri decat cele special amenajate in scopul reutilizarii lor. Chiar si astazi, in multe locuri sunt reciclate doar cele care contin materiale valoroase cum ar fi nichelul si cadmiul.

In Romania anual 40 de milioane de baterii portabile (cele mai poluante) ajung la groapa de gunoi. Aici, metalele grele (mercur, nichel, plumb, cadmiu, litiu) se scurg in si ajung in panza freatica. Ele distrug vegetatia din zonǎ si ataca sanatatea oamenilor. Aceste metalele pot provoca alergii, sterilitate, pierderi de memorie, boli de inima, cancer.   

Mercurul continut intr-o baterie de ceas poate polua 500 de litri de apǎ sau un metru patrat de sol

pe o perioadǎ de 50 de ani.
Bateriile ieftine, cumpǎrate de la tarabe, au o viata mai scurtǎ decat cele comercializate in magazine. Compozitia lor nu este cunoscuta cu exactitate, iar acest lucru ingreuneaza reciclarea.

In Romania nu exista inca o retea bine pusa la punct pentru colectarea bateriilor portabile, desi cativa pasi au fost facuti in acest sens deoarece producatorii de baterii au fost obligati sa-si asume responsabilitatea colectarii si reciclarii cestor produse. Unele firme care comercializeaza aparate electrice si electrocasnice au inceput deja sǎ colecteze baterii. Odata adunate, bateriile sunt trimise catre centre de tratare, unde sunt inlaturate substantele periculoase. Apoi, daca facilitatile o permit, bateriile sunt reciclate. Reciclarea este un proces dificil, din cauza existentei unui numar foarte mare de tipuri de baterii. Nici in strainatate nu exista deocamdata foarte multe centre de reciclare a bateriilor. Doar Franta si Elvetia stau bine la acest capitol.
Din 1000 de baterii portabile se pot obtine 190 kg de fier, utilizat in industrie.

Bateriile auto sunt printre cele mai nocive deseuri. Ele contin substante toxice, care polueaza mediul si ne afecteazǎ sanatatea. Bateriile auto contin metale grele (plumb) si acizi. Expunerea la plumb duce la afectiuni grave : sterilitate, retard mental la copii, afectiuni ale sistemului nervos.

Producatorii si importatorii de baterii auto sunt obligati sa asigure colectarea si depozitarea acestor deseuri in locuri special amenajate.

Bateriile auto uzate sunt depozitate in containere speciale, rezistente la coroziune, pentru a proteja mediul inconjurator si sanatatea oamenilor. Bateriile sunt dezmembrate, plasticul este dat la o parte, spalat si transformat in granule; acizii sunt tratati si neutralizati, iar plumbul este refolosit, la producerea de noi baterii auto, tevi de scurgere sau placi pentru radiografii.

Componentele lor sunt daunatoare mediului inconjurator de aceea nu trebuie aruncate la gunoi pentru ca pot elibera metalele grele care le compun.

Prin degradare ele polueaza cu metale precum mercur, plumb, cadmiu, litiu si nichel, deosebit de nocive pentru sanatate odata ce ajung in sol, apa atmosfera si in general in mediul inconjurator.
Sunt niste mici bombe poluatoare care genereaza un impact negativ asupra solului si apei subterane sustine Carlos Martin, un cercetator argentinian.

Potrivit principiului 'poluatorul plǎteste', obligatia finantǎrii procesului de colectare, tratare si reciclare a bateriilor si acumulatorilor uzati revine producǎtorilor.

La noi in tarǎ compania Rombat din Bistrita, principalul producator autohton de baterii pentru autoturisme, a investit 9,2 mil. euro in 2008 an pentru colectarea bateriilor uzate la nivel national, acestea urmand sǎ fie reciclate la cele douǎ fabrici pe care compania le detine la Copsa Micǎ.
Panǎ in prezent, compania a investit peste 1,5 milioane de euro in centrele de productie, potrivit informatiilor companiei.

Compania produce cinci mǎrci de baterii destinate atat automobilelor, autocamioanelor cat si locomotivelor.

Nu toate bateriile (pilele) sunt la fel de daunatoare.

Bateriile de carbon-zinc sunt cele mai putin toxice pentru ca au un continut de mercur sub 0,025% din greutatea totala. Sunt folosite in mod normal pentru lanterne, jucarii si aparate mecanice.

Baterii alcaline cu mangan - au un continut de mercur de 0,1%.

Baterii oxid de argint contin 1% mercur.

Cele mai periculoase sunt bateriile-butoni pentru ca au in componenta lor peste 30% mercur. Sunt folosite la ceasuri, calculatoare.

O baterie-buton poate contamina 600.000 litri de apa. In contact cu apa, mercurul din baterii formeaza o substanta numita metil-mercur, cancerigena, care poate afecta sistemul nervos si rinichii.

Baterii nichel cadmiu sunt reincarcabile. Nu au mercur dar sunt toxice datorita cadmiului. Avantajul e ca, putandu-se reincarca, sunt valorificate mai bine si nu sunt aruncate dupa prima folosire.

Baterii cu litiu - extrem de nocive datorita litiului.

Baterii zinc-aer. Contin 1% mercur.

Plumbul afecteaza sistemul nervos, rinichii si aparatul reproducator si nu se degradeaza.

Atunci cand se elibereaza in aer poate fi transportat pe distante mari inainte de a se sedimenta.

Litiul este neurotoxic si toxic pentru rinichi. Intoxicatia cu litiu produce afectiuni respiratorii, infarct de miocard si endem pulmonar.

Cadmiul este o substanta cancerigena care daca este aspirata produce leziuni in plamani iar inghitita produce daune asupra rinichilor. O doza mare produce moarte.

Nichelul are efecte asupra pielii. Respirarea unor cantitati mari produce bronsita cronica si cancer de plamani. Se elibereaza in atmosfera prin incineratoarele de gunoi.

In tarile cu traditie in reciclare, colectarea de baterii este o sarcina a administratiei locale, care isi recupereaza cheltuielile la randul sau chiar de la producatori si importatori si din fonduri europene.

In Spania de exemplu, intr-un oras precum Granada care are in jur de 240.000 de locuitori exista 41 de puncte de reciclare de baterii.

Asa arata punctele de reciclare e vorba de containere unde se arunca numai baterii si care se instaleaza prin oras. S-au putea face foarte usor si la noi daca ar exista vointa in administratia locala.

2. Managementul materialelor

Intrucat cererea de baterii a crescut de-a lungul timpului in intreaga lume, riscurile poluarii au crescut si ele, de aceea si metodele de reciclare au trebuit sa fie imbunatatite in mod continuu. Aceasta se realizeaza printre altele atat prin folosirea de catre fabricantii bateriilor a unor materiale usor reciclabile, cat si cu ajutorul consumatorilor, care se dispenseaza de bateriile uzate in locuri special amenajate in acest scop, pentru a nu fi amestecate cu alte obiecte.

Conform Uniunii Europene anual sunt aruncate circa 800.000 tone de baterii de automobile, 190.000 tone de acumulatori industriali si 160.000 tone baterii portabile obisnuite. Acestea contin metale grele (mercur, plumb si cadmiu), nocive pentru mediu si sǎnǎtatea umanǎ.

In iulie 2006 dupǎ doi ani de negociere, Parlamentul a aprobat o nouǎ directivǎ prin care asigura cǎ planurile de colectare a bateriilor si a acumulatoarelor utilizate portabile vor fi puse in aplicare in intreaga Europǎ panǎ in 2008.  

Totul va depinde de calitatea planurilor si retelelor care vor fi puse in aplicare si de bunavointa consumatorilor.  In opinia lui Johannes BLOKLAND (IND/DEM, NL), care a intocmit raportul Parlamentului pentru aceasta directivǎ,'consumatorii vor trebui sǎ aibǎ posibilitatea sǎ aleagǎ baterii de capacitate si durabilitate sporitǎ. Bateriile ieftine nu sunt neaparat cea mai bunǎ solutie pentru mediu, dacǎ ele au o viatǎ scurtǎ. Din 2009, etichetele de pe toate bateriile si acumulatoarele vor trebui sǎ arate reala lor capacitate'.

Acesta directivǎ  face o distinctie clarǎ intre bateriile si acumulatoarele portabile (telefoane mobile, ordinatoare portabile, jucǎrii si aparate menajere, cum ar fi periile de dinti electrice) si bateriile si acumulatoarele industriale si pentru automobile (cele pentru instalatii care asigurǎ curentul electric pentru cazuri de urgente in spitale, cele utilizate in trenuri, aeronave sau pe platforme petroliere, etc).

Douǎ tipuri de echipamente nu intrǎ sub incidenta prezentei directive:   
 - echipamentele utilizate in activitǎti de protectie a intereselor esentiale de securitate in Statele Membre, armele, munitiile si materialele de rǎzboi, instalatiile destinate pentru lansarea in spatiu;
 - bateriile si acumulatoarele portabile pentru echipamente care asigurǎ curent electric, fǎrǎ cabluri (instalatii de prelucrare a lemnului, a metalului sau a altor materiale, activitǎti de gradinǎrit).

In 2002, rata de colectare a bateriilor portabile in cele sase tǎri care au stabilit deja retele de reciclare in acest sens a fost: 59 % in Belgia, 55 % in Suedia, 44 % in Austria, 39 % in Germania, 32 % in Olanda, 16 % in Franta.
Cele 17 companii membre ale Asociatiei Europene pentru Reciclarea Bateriilor (European Battery Recycling Association - EBRA), cu sediul la Bruxelles, au reciclat in 2007 25.800 tone de baterii portabile uzate si 3.200 tone de baterii Ni-Cd industriale. Totalul de 29.040 tone a fost cu 8% mai mare decat cel atins in 2004. Membrii asociatiei au reciclat 21.800 tone de baterii primare (alcaline cu mangan, zinc-carbon si zinc-aer) in 2005 aproape cu 9% mai mult decat cele 20.400 prelucrate in 2004. De asemenea, au reciclat cu 10% mai multe baterii reincarcabile, inregistrandu-se o crestere a celulelor Ni-MH si Li-Ion de noua generatie si o scadere pana la 2.300 tone de baterii Ni-Cd.
Cele mai multe baterii portabile reciclate de membrii EBRA au provenit din Franta (7.640 tone) si Germania (6.465 tone), cele doua piete europene care utilizeaza cele mai multe baterii portabile. Totalurile de anul trecut pentru Elvetia (2.580 tone), Olanda (1.980 tone), Belgia (1.615 tone) si Austria (1.360 tone) au fost similare cu cele pentru anul 2004. Cu toate acestea, ratele de reciclare in aceste tari au fost ridicate in comparatie cu volumul de baterii care a fost introdus pe piata.
Pietele din Europa de Sud si Regatul Unit sunt in crestere. Cifrele de reciclare pentru anul 2005 sunt: 580 tone pentru Spania, 600 tone pentru Portugalia si 310 tone pentru Regatul Unit.

Toate aceste cifre trebuie comparate cu cantitatile care sunt introduse pe piata. In 2002 au fost comercializate in jur de 160.000 tone de baterii si acumulatoare portabile in cele 15 state membre vechi ale Uniunii Europene.   
Daca se ia in calcul si extinderea recenta a Uniunii Europene, se poate presupune in mod rezonabil ca in fiecare an ajung pe piata intre 180.000 si 190.000 tone. Trebuie, de asemenea, subliniat ca 43% din bateriile si acumulatoarele uzate colectate in 2005 au fost reciclate in fabrici din Franta si alte 25% in fabrici din Germania.
Restul au fost prelucrate de operatori de reciclare din Belgia, Elvetia, Austria, Suedia si Spania

In prezent, Belgia colecteazǎ 50% dintre bateriile uzate, fapt ce o plaseazǎ pe primul loc in lume in materie de colectare si reciclare a bateriilor, indicǎ un articol publicat in 'De Streekkrant', care citeazǎ cifrele furnizate de sistemul de colectare voluntarǎ Bebat.

Necesitatea reciclarii bateriilor variaza de la o tara la alta, existand insa o tendinta sigura catre un control mai strict al reciclarii. Conform directivei Uniunii Europeane este necesara reciclarea a cel putin 75% din bateriile folosite de catre consumatorii  particulari si cel putin 95% din cele folosite de consumatorii industriali. Masuri similare au fost luate si de alte tari, cum ar fi Statele Unite, Japonia, etc.

Raporturile privind ratele de reciclare pot fi foarte usor interpretate gresit. Fractia de material efectiv reciclata se compune din 3 factori: fractia de baterii vandute care sunt returnate, fractia de material recuperabil din fiecare baterie in parte, si fractia de material efectiv recuperat.

In final se ajunge la o recuperare efectiva de aproximativ 54% din masa totala a bateriei, foarte rar putandu-se recicla intreaga baterie.

Bateriile consumate nu mai sunt ceea ce au fost la inceput. Folosirea lor le schimba atat din punct de vedere fizic, cat si chimic. Electrozii, de exemplu se pot deforma si coroda astfel incat un circuit electric nu mai poate avea loc, iar reactiile chimice pot sa nu fie complet reversibile dupa reincarcare.

In consecinta, componentele bateriei nu pot fi reutilizate in mod direct, avand nevoie de o prelucrare speciala inainte de a fi reciclate si transformate in baterii noi, sau folosite in alte scopuri.

Reciclarea bateriilor presupune mai multe operatii distincte:

1. colectarea bateriilor uzate,

2. sortarea lor in functie de continut,

3. recuperarea materialului reciclabil,

4. purificarea materialului reciclabil,

5. aruncarea partilor nereciclabile.

Trebuie mentionat ca sortarea bateriilor in functie de alcatuirea lor este foarte importanta, intrucat sunt folosite procedee industriale diferite pentru extragerea materialului din fiecare tip de baterie in parte.

3. Tehnologii de reciclare

Exista mai multe metode de reciclare a componentelor bateriilor.

Metalele sunt recuperate prin pirometalurgie, care foloseste temperaturi foarte ridicate. O alta tehnologie este hidrometalurgia, care foloseste extractia apei de obicei la presiuni si temperaturi normale, si electrometalurgia, care foloseste electricitatea.

De exemplu, plumbul este recuperat prin prima metodǎ, adica prin pirometalurgie, la fel si nichelul si cadmiul, care prin incalzire la o anumitǎ temperaturǎ si diverse procese termice sunt rafinate si apoi reutilizate.

In S.U.A., singurul consortiu care se ocupǎ cu reciclarea nichelului si cadmiului este Inmetco, care in 1994 a reciclat peste 2100 tone de baterii pe bazǎ de nichel-cadmium, iar in 1996 a recuperat aproximativ 36 de tone de cadmiu rafinat pe o perioadǎ de 5 luni, cu o ratǎ anualǎ de aproximativ 90 de tone de cadmiu reciclat. Procesul general de reciclare a bateriilor pe bazǎ de Ni-Cd la Inmetco se bazeaza pe separarea componentelor in douǎ fluxuri de operatii distincte: la bateriile mari, cantarind mai multe kilograme, separarea se face manual, iar bateriile mici sunt trimise la un oxidator termal, unde ambalajele de plastic sunt arse, iar energia degajatǎ este folositǎ apoi in recuperarea cadmiului si nichelului.

Bateriile nu sunt reciclate in intregime, ci separat, pe componente: electrozii, electrolitul, separatorii si carcasa. Reciclarea este diferita pentru fiecare componenta in parte. Electrozii de metal sunt cel mai mult reciclati, carcasele de metal sunt reciclate intr-o masurǎ mult mai mare decat cele de plastic. Electrolitii pot fi refolositi ca agenti, dar in majoritatea cazurilor sunt folositi in alte scopuri.

Plumbul este materialul cel mai mult reutilizat, urmat de cadmiu, si apoi de celelate materiale.

Instalatii TERA. Instalatii pentru reciclare termicǎ in vid folosite la separarea uleiurilor din slam rezultat la prelucrǎri mecanice si reciclarea bateriilor Ni/Cd.

4. Costurile detoxificarii

Preocuparea pentru mediul inconjurator are un pret al ei. Nici reciclarea nici aruncarea materialelor nefolositoare nu sunt niste operatii ieftine. De exemplu, o baterie auto obisnuitǎ cantarind 18 kilograme poate aduce dupǎ reciclare aproximativ 2 dolari. Corporatia Americanǎ pentru Reciclarea Bateriilor a estimat costurile colectarii si reciclarii bateriilor pe bazǎ de nichel si cadmiu in 1996 la aproximativ 5,5 milioane de dolari, adica 1% din vanzarile de nichel si cadmiu. La un nivel de reciclare mai mare de 2,25 milioane de kilograme in 1996, inseamna aproximativ 2,20 dolari per kilogram, adica acelasi cost ca si in cazul in care materialele ar fi aruncate.

In Franta, pretul este asemanator, 3,20 dolari per kilogram iar doi ani mai tarziu, Elvetia a anuntat un pret de 6,60 dolari per kilogram.

O corecta si buna dispensare a bateriilor nu aduce beneficii banesti directe, multi consumatori gasind mai comoda si mai ieftinǎ calea aruncǎrii lor in tomberoanele publice sau in alte locuri decat cele special amenajate in scopul reutilizarii lor. Costurile aferente dispensarii bateriilor trebuie sǎ constituie o prioritate pentru corporatiile si organizatiile insarcinate cu reciclarea acestor produse.

5. Legislatia privind reciclarea bateriilor si acumulatorilor uzati

Legislatia comunitarǎ revizuitǎ privind protectia mediului, respectiv prevederile referitoare la obligativitatea colectǎrii si reciclǎrii bateriilor si acumulatorilor uzati ajunsi in faza de deseuri a intrat in vigoare la 26 Septembrie 2008.

Producǎtorii de baterii si acumulatori de pe piata romaneascǎ vor fi obligati sǎ se inscrie panǎ pe 30 aprilie 2009 intr-un Registru administrat de Agentia pentru Protectia Mediului. Conform actului normativ, producǎtorii de baterii si acumulatori portabili trebuie sǎ realizeze o ratǎ minimǎ de colectare de 25%, panǎ pe 26 septembrie 2012, respectiv 45% panǎ pe 26 septembrie 2016.

Legislatia romana actuala in domeniul bateriilor si acumulatorilor uzati

HG nr.1057/2001 transpune, in legislatia romana Directiva 91/157/CEE si reglementeaza conditiile de introducere pe piata a bateriilor si acumulatorilor care contin substante periculoase, precum si modalitatile de gestionare a bateriilor si acumulatorilor uzati, in scopul asigurarii conditiilor de protectie a mediului si sanatatii populatiei

In HG nr. 1057/2001 nu sunt prevazute tinte de colectare si de reciclare.

Legislatia europeanǎ a statelor membre

Legislatia europeana actuala in domeniul bateriilor si acumulatorilor uzati:

- Directiva 2006/66/CE privind bateriile si acumulatorii, care contin substante periculoase, precum si deseurile de baterii si acumulatori uzati, abrogǎ Directiva 91/157/CEE.

Directiva 2006/66/CE stabileste:

1. Norme aplicabile introducerii pe piatǎ a bateriilor si a acumulatorilor (in special o interdictie de introducere pe piata a bateriilor si a acumulatorilor care contin substante periculoase).

Cantitatile maxime admisibile de substante periculoase existente in componenta bateriilor si acumulatorilor sunt urmatoarele:

a) Hg 0,0005% din greutate,

b) Cd 0,002% din greutate,

c) Interdictia de la punctul a) nu se aplicǎ bateriilor de tip pastilǎ cu un continut de Hg sub 2% din greutate,

d) Interdictia de la punctul b) nu se aplicǎ bateriilor si acumulatorilor portabili utilizati pentru:

- sisteme de urgenta si de alarma,

- echipamente medicale,

- scule electrice fara fir.

2. Norme speciale pentru colectarea, tratarea, reciclarea si eliminarea deseurilor de baterii si acumulatori (cu scopul de a promova un nivel ridicat de colectare si reciclare a deseurilor de baterii si de acumulatori)

3.Obiective de colectare si de reciclare

Ratele minime de colectare (inclusiv baterii si acumulatori integrati in aparate):

a) 25% incepand cu anul 2012

b) 45% incepand cu anul 2016

Rata de colectare se calculeaza ca procent din media vanzarilor calculata pe 3 ani anteriori anului considerat.

Procesele de reciclare ating urmatoarele randamente minime de reciclare:

a) 65% din greutatea medie a bateriilor si a acumulatorilor cu plumb acid

b) 75% din greutatea medie a bateriilor si acumulatorilor Ni-Cd

c) 50% din greutatea medie a celorlalte baterii si acumulatori

Baterii auto

Bateriile auto vandute sunt:

-Baterii aflate in componenta vehiculelor,

-Piese de schimb pentru inlocuirea celor uzate.

Luand in considerare o durata de viata de 5 ani:

Baterii auto disponibile pentru colectare 2007 = piese de schimb 2002 + VSU 2007

In Uniunea Europeana in anul 2002 s-au vandut aproximativ 850.000 t baterii auto, dintre care 600.000 t sunt baterii disponibile pentru colectare in anul 2007. Dintre acestea 80 95% sunt colectate si reciclate.

Veniturile obtinute din reciclare (vanzarile de Pb si mase plastice) sunt suficiente pentru a acoperi costurile sistemului de gestionare a deseurilor de baterii auto. Oricum, economia sistemului este sensibila la pretul de piata al Pb, care poate varia semnificativ de-a lungul anilor.   

Principale societati comerciale din Romania, care recicleaza deseuri de acumulatori auto, sunt:

-S.C. ROMBAT S.A. Bistrita (BT)

-S.C. NEFERAL S.A. com. Pantelimon (IF)

-S.C. PROMBAT S.A. Copsa Mica (SB)

2.Baterii industriale

Exista douǎ categorii de baterii industriale:

-Baterii NiCd,

-Baterii Pb Acid.

In anul 2002 s-au vandut 200.000 t baterii industriale, dintre care 97% sunt baterii Pb Acid. Considerand duratele medii de viata, rezulta ca in anul 2007 sunt disponibile pentru colectare 185.000 t baterii industriale, din care 3.000 t baterii NiCd 80 90% din bateriile industriale sunt colectate si trimise spre reciclare.

Prin natura si domeniul de utilizare, colectarea si reciclarea bateriilor industriale este reglementata de practicile industriale si de relatiile furnizor-beneficiar.

Pentru bateriile NiCd trimise la fabricile de reciclare, reciclatorii incaseaza 0 300 /t, functie de proportia metalelor recuperate si preturile de piata ale metalelor (Ni, Cd, otel). Preturile ar pute sa scada la 0 - 200 /t, prin cresterea cu 10-15% a recuperarii fero-nichelului.

3.Baterii portabile

In anul 2002 in Uniunea Europeana s-au vandut 160.000 t baterii portabile, ceea ce corespunde unei medii de 410g/locuitor/an. In functie de tara media variaza intre 250-425g/locuitor/an. Aproximativ 75% din totalul bateriilor portabile vandute sunt nereincarcabile.

Aproximativ 30% din totalul bateriilor portabile (45.000 t) sunt continute in echipamentele electrice si electronice (EEE). O medie de 20% din bateriile uzate disponibile pentru colectare sunt continute in DEEE.

Colectarea separata a bateriilor portabile este bine dezvoltata in 8 state europene:

-colectarea separata bazata pe bateriile NiCd Danemarca, Norvegia;

-colectarea separata a tuturor tipurilor de baterii portabile Austria, Belgia, Franta, Germania, Olanda si Suedia.

Diferentele intre rezultatele obtinute de statele europene pot fi explicate cu ajutorul urmatorilor factori:

-data de incepere a colectarii separate; in unele tari sistemul are o vechime mai mare de 10 ani, in altele de 1-2 ani, iar in altele este in curs de implementare;

-tipul si nivelul obiectivelor stabilite la nivel national, de la tinte obligatorii la obiective necuantificate;

-schemele de colectare si programele de comunicare implementate, functie de obiectivele ce trebuie atinse si de nivelele de penalizare prevazute.

Limitarea ratelor de reciclare a bateriilor portabile este cauzata de:

- continutul relativ ridicat de Hg existent in bateriile puse pe piata inaintea intrarii in vigoare a legislatiei in domeniu, ceea ce inseamna costuri ridicate de reciclare;

- depozitarea finala a anumitor tipuri de baterii portabile care nu contin substante periculoase.

Reciclarea bateriilor portabile se poate face in instalatii specializate, instalatii de topire si cuptoare electrice cu arc.

In Uniunea Europeana exista peste 30 instalatii de reciclare, concentrate in Franta si Germania.

6. Proiecte viitoare

Intr-un studiu facut in New York in 1992 a fost definita o baterie ideala ca una care: nu are componente toxice, nu are nevoie sǎ fie aruncatǎ sau este usor reciclabila, poate fi manevrata si transportata in siguranta, si are un nivel superior de performanta pentru fiecare aplicatie specifica in parte.

Reciclarea, care astazi este o realitate, va deveni cu certitudine din ce in ce mai importantǎ, avand in vedere faptul ca resursele din scoarta terestra sunt limitate.

Responsabilitatea reciclarii materialelor se extinde in mod inevitabil si asupra altor produse electronice, nu doar a bateriilor, asa cum se intampla deja in Germania.

Viitorul vehiculelor electrice se anuntǎ a fi unul foarte promitǎtor, desi specialistii erau sceptici in aceastǎ privintǎ din cauza problemelor apǎrute la nivelul bateriilor. Japonezii de la Toshiba se pare cǎ au gǎsit insǎ o solutie, reusind sǎ dezvolte o nouǎ generatie de baterii litiu-ion care nu provoacǎ probleme.

Noua tehnologie implementatǎ pe bateriile Toshiba permite incǎrcarea acestora la 90% din capacitate in doar cinci minute si asigurǎ functionarea lor la temperaturi extreme. Japonezii au anuntat cǎ durata de viatǎ a bateriei este de 5000 de incǎrcǎri si cǎ nu existǎ pericolul producerii unor explozii necontrolate.

Noile baterii gandite de Toshiba sunt deja in stadiu de dezvoltare si ar putea fi folosite de constructorii auto pe modelele hibride cel mai tarziu in 2010. Aceastǎ tehnologie ar urma sǎ aducǎ in vistieria celor de la Toshiba aproximativ 900 de milioane de dolari panǎ in 2015.

Dacǎ aceastǎ baterie se va bucura de succes, modele ca Tesla Roadster nu vor mai avea de suferit amanǎri ale datei de productie. Supercarul electric american s-a confruntat cu grave probleme la nivelul bateriilor de alimentare, probleme care au dus la amanarea productiei de nenumǎrate ori.

Compania japoneza Sony a pus la punct o baterie nepoluanta de mici dimensiuni (3,9 centimetri), care functioneaza pe baza de glucoza. Energia degajata genereaza suficienta electricitate (50 de miliwati) pentru a face sa functioneze aparate electronice de mici dimensiuni, cum ar fi un MP3. Invelisul acesteia este facut dintr-un plastic vegetal. Zaharul este o sursa de energie naturala produsa de plante prin intermediul procesului de fotosinteza. De aici ne-am inspirat si am realizat acest nou tip de baterie pe baza de glucide, care are marele avantaj ca nu dauneaza mediului in niciun fel, se arata in comunicatul oficial al companiei.

In august 2008, una dintre companiile producatoare de vehicule electrice, ZENN Motor, a lansat proiectul pentru construirea unei baterii care sa stocheze mai multa energie.
Secretul consta in folosirea ultracapacitoarelor, dispozitive electrice care pot inmagazina curent electric de la o simpla priza. Cu ajutorul acestora, masinile ecologice vor putea functiona pe distante de pana la 500 de kilometri.Gadgetul va fi folosit initial la modelul cityZENN, de la ZENN Motor, care va fi in curand disponibil pe piata. Daca rezultatele vor fi pe masura asteptarilor, aceste dispozitive vor revolutiona industria vehiculelor nepoluante.

Avand in vedere toxicitatea cadmiului, substanta recunoscuta in statul California ca producatoare de cancer, se fac eforturi pentru restrangerea folosirii lui doar acolo unde este neaparat necesara.

Pana acum, piata de desfacere a metalului a fost destul de stabila, avand in vedere faptul ca alte utilizari au scazut in timp ce productia de nichel si cadmiu a crescut foarte mult. Intrucat celelalte utilizari sunt eliminate, cadmiul ar putea deveni foarte greu de procurat, de aceea, pentru evitarea acestei probleme este neaparat necesara reciclarea lui intr-un procent cat mai mare.

Preocuparea pentru mediul inconjurator nu trebuie neglijata, de aceea se poate lua in calcul si alegerea altor forme de energie decat cea a bateriilor, care prin natura lor sǎ fie mai putin sau deloc nocive, toate acestea constituind o problemǎ actuala si viitoare de o importantǎ extrema pentru intreaga omenire.

7. Bibliografie

1. Revista Spectrum din luna februarie 1998 (The Institute Of Electrical And Electronics Engineers, Inc.) https://www.spectrum.ieee.org

2. Diverse adrese de pe Internet:

https://www.alt-energy.com/catalog/batteries.html

https://sunsite.pub.ro

https://www.envirosystemsinc.com

https://www.comercial.ro

https://www.automarket.ro

https://www.waal-street.ro

https://www.fatagri.blogspot.com