Conceptul de mediu, mediu natural, mediu inconjurator(ambiant)

Conceptul de mediu, mediu natural, mediu inconjurator(ambiant)

Legea nr.137/1995, Legea Protectiei Mediului defineste mediculca "ansamblu de conditii si elemente naturale ale Terrei :

a)aerul,apa, solul si subsolul;

b)toate straturile atmosferice;

c)toate materialele organice si anorganice ca si fiintele vii;

d)sistemele naturale in interactiune cuprinzand elemente de la "a" si "c", inclusiv valorile istorice, culturale si estetice rezultate.

Revolutia stiintifica si in mod deosebit explorarile spatiale din ultimii ani au stabilit cu certitudine ca singura planeta a sistemului nostru solar in care se intrunesc conditii de mediu compatibile cu viata este Terra. Aici se intalneste un mediu unic in care factorii fizico-chimici si energetici asigura geneza si dezvoltarea vietii cu uriasa ei diversitate care s-a adaptat continuu de-a lungul milioanelor de ani la conditiile de mediu existente la un moment dat.

Insasi pozitia Pamantului fata de soare(A treia planeta) a favorizat procesele si fenomenele fizice, chimice si biologice care au contribuit la constituirea atmosferei si ulterior a biosferei ca si dezvoltarea ulterioara a acesteia pana la actualul stadiu.

Aparitia omului si ulterior evolutia acestuia, l-au obligat pentru a supravietui, sa-si apropie factorii de mediu fie pentru a-si procura hrana, fie pentru a se adaposti sau a se apara.

Mediul in sens larg poate fi asimilat cu acele forme de materie si energie situate in imediata vecinatate a sistemelor biologice vii. Organismele vii si mediul de viata al acestora sunt sisteme functionale unitare, legatura inseparabila a acestora exprimandu-se genetic, prin formele biotice existente, iar fiziologic prin schimburile de substante dintre ele si mediu.

Mediul natural, ca parte a mediului inconjurator este reprezentat de factorii naturali aflati intr-un echilibru relativ cu rol important in crearea conditiilor de viata pentru regnul vegetal, animal si om. J. HUXLEY studiind evolutia biologica a organismelor vii ajunge la concluzia ca "Selectia Naturala ce determina constant ajustarea organismului la mediul sau biologic si fizic, tinde sa produca adaptari mai multe si mai complete".

Organismele trebuie sa-si adapteze functiile si structurile in fiecare moment si de-a lungul intregii lor existente la realitatile in schimbare si innoire ale mediului, astfel obtinandu-se conservarea lor ca fiinte , populatii si specii.

Consecintele efortului de adaptare pot fi de doua feluri si anume compatibilitatea organismelor cu mediul si incompatibilitatea acestora care merge pana la moartea lor, lucru tot mai des intalnit in zilele noastre cand numeroase specii au disparut sau sunt pe cale de disparitie.

La nivelul biocenozei, biotopul reprezinta mediul adica totalitatea factorilor externi care sustin existenta biocenozei.

In prezent sunt cunoscute noua tipuri de mediu:

-mediul geochimic

-mediul hidrologic

-mediul edafic

-mediul orografic

-mediul climatic

-mediul biocenotic

-mediul biochimic

-mediul geofizic

-mediul cosmic

Structura generala a mediului:

Mediul este diferit structurat pe diverse niveluri de integrare, factorii de mediu constituind o unitate functionala impreuna cu organismul individual, iar la nivelul populatiei se deosebesc mai multe componente ale mediului.

Influentele factorilor ecologici asupra morfologiei si fiziologiei organismului sunt studiate de o stiinta relativ noua mezologia sau stiinta habitatului.

Legea Protectiei Mediului (Legea nr. 137/1995) prcizeaza ca habitatul este " locul sau tipul de loc in care un organism sau o populatie exista in mod natural".

Adaptarea la mediu este atat de importanta pentru existenta organismelor, incat ea reprezinta insasi viata si reda notiunea de supravietuire,

Aceasta poate sa cuprinda populatii mari, specia intreaga sau chiar mai multe categorii taxonomice, in functie de extinderea modificarilor mediului asupra unui habitat care cuprinde biocenoze complexe.

Localizarea adaptarii se poate face la diferite niveluri conform ierarhizarii lor, de la molecule la particule subcelulare, celule, tesuturi, organe, la organisme dependente de mediu si la organisme independente, la comunitati. Organismul uman se afla in intrrelatie cu mediul total indiferent daca legaturile acestuia sunt directe sau indirecte, simple sau combinate, intermitente sau continue in functie de specificul fiecarei parti componente a mediului.

Mediul inconjurator este constituit din factori ca aerul, apa, alimentele, locuinta, solul, elemente neinsufletite sau vii, naturale sau artificiale cu proprietatile lor fizice: temperatura ,umiditate, radiatii cu compozitie si proprietati chimice. In acest mediu, fiecare organism uman trebuie sa-si armonizeze existenta cu diferiti factori de mediu, pastrandu-si in acelasi timp integritatea fizico-chimica si independenta individuala. El trebuie sa se modeleze fata de caracteristicile mediului, conservandu-si totodata structura, compozitiile si functiile.

Bazandu-se pe criterii functionale majoritatea specialistilor stabilesc urmatoarele tipuri de ecosisteme:

-ecosisteme echilibrate

-ecosisteme neechilibrate

-ecosisteme degradate

-ecosisteme artificiale si ecologic integrate si complexe.

Fata de temerile si semnalarile referitoare la riscurile genetice ale mediului modificat artificial si indeosebi al poluarii chimice, opiniile sunt impartite intre cei care considera periculoasa evolutia actuala a tehnicii pentru viitorul genetic al omenirii si cei care cred, ca la om, nu se poate produce o influenta genetica negativa intr-o perioada scurta.

Este de mentionat faptul ca insasi conceptele despre mediu au inregistrat procese demne de subliniat in randurile cercetatorilor, organelor de decizie si chiar a publicului larg. De la faimoasa zi cere ca "stiinta descopera, industria aplica ,omul se conformeaza" s-a ajuns la consensul unanim ca tehnologia isi poate continua cursul ascendent numai in masura in care se conformeaza nevoilor si aspiratiilor omului si nu invers.

Desi este dificila, prevederea influentei asupra mediului ambiant inainte de a intreprinde orice actiune pe scara larga, constituie un prim pas intr-o directie care va fi cu siguranta urmata in viitor. Un lucru este sigur ca multe dezastre care au avut loc de-a lungul timpului ar fi putut fi evitate daca ar fi existat o preocupare ecologica consecventa.

Una din realizarile cele mai semnificative ale luptei pentru un mediu social-ecologic acceptabil este ca necesitatea de a trai intr-un mediu ambiant adecvat incepe sa fie considerata drept unul din drepturile inalienabile ale omului, alaturi de dreptul la libertate, educatie si asistenta medicala. In plus notiunea de mediu adecvat implica nu numai conditiile favorabile mentinerii sanatatii fizice, dar si a unor calitati estetice si afective ale cadrului natural inconjurator.

Cercetarea stiintifica a facut un pas inainte prin abordarea complexelor de nocivitate care in mod concomitent pot patrunde in organism si exercita efecte nocive asupra acestuia. De la studierea unei singure noxe (CO, NO2 sau S02 de pilda )s-a trecut la studiul efectului combinat al acestora, efect care poate fi sa difere mult de efectele fiecaruia in parte, datorita formelor de sinergism, potentare sau antagonism. Tot mai frecvent se abordeaza efectele cumulate ale unor nocivitati fiziologice, biologice concomitent cu efectele noxelor chimice ,asa cum de fapt se petrec lucrurile in realitate. Mediul ambiant cuprinde doua sisteme intercorelate:

-ecosistemul care in final lasa intacte caracteristicile spatiului respectiv;

-complexul realizat de om cu spatiul sau ambiant, care in final modifica aceste caracteristici.

O serie de cercetatori considera ca in prezent se omite depistarea anumitor agenti nocivi din mediul inconjurator sau acestia nu pot fi depistati din lipsa mijloacelor tehnice corespunzatoare, de aceea este necesara prelevarea unor probe din flora fauna si chiar unele tesuturi ori fluide umane, care sa fie examinate ulterior cand tehnicile vor permite acest lucru.

Astfel s-ar putea compara nivelul si interconexiunile om-mediu in diferite perioade de timp.

Concluzionand, putem afirma ca in general efectele exercitate de agentii biologici devin importante prin masa materiala pe care o modifica aceasta constituie o parte insemnata din sistemul mondial, legata in final,de ciclurile materiei si in interdependenta cu factorii fizico-chimice mentionati anterior.

Componentele de baza ale mediului

Astazi foarte multa lume considera ca aerul pe care il respiram, apa pe care o folosim, solul pe care il cultivam, diversele specii de plante sunt un dar gratuit al naturii si constituie resurse tot atat de importante ca petrolul sau carbunele.

Daca fiecare stie ca petrolul si carbunele sunt in cantitati limitate pe planeta noastra si ca pe scara timpului uman acestea sunt resurse care nu se reinnoiesc, putini sunt cei care au inteles ca pentru apa, aer si sol pare mult mai indepartata caci aceste elemente sunt macar partial reinnoite ,dar nu inepuizabile.

T. Craciun defineste biosfera ca "acea parte a globului pamantesc, sol si subsol, atmosfera si hidrosfera care contine organisme vii, plante si animale, inclusiv cea mai performanta sinteza a universului-omul"

Studiile facute in decursul timpului asupra raportului om biosfera cat si cele de ecologie globala, au aratat ca biosfera poate fi studiata sub raport:

-fizico-geografic global

-al evolutiei stranse si indelungate dintre biocenoze si mediul ambiant (litosfera, hidrosfera,atmosfera)

-structural si al dinamicii vietii cu cel mai inalt grad de complexitate si autosustinere

-al calitatii de sistem viu superior, fiind o premisa a genezei si dezvoltarii societatii ca un subsistem al biosferei.

UNESCO defineste biosfera ca "stratul exterior al globului pamantesc unde a luat nastere viata si unde se gaseste, actualmente multitudinea de organisme vii diferite, care populeaza straturile inferioare ale atmosferei,litosferei emerse si hidrosferei".Ea rezulta din interactiunea substantelor biotice cu cea a substantelor abiotice ale Pamantului. Gratie actiunii plantelor, biosfera pune in rezerva si redistribuie pe glob energia provenita din spatiul cosmic.

Masuratori recente au aratat ca atmosfera terestra este sensibil extinsa la Ecuator si restransa la cei doi poli geografici.

Stratul aflat in contact direct cu solul are 8-9 km, la poli si 16-18 km la Ecuator, deci de la simplu la dublu. Atmosfera se deplaseaza solidar cu planeta in miscarea acesteia de rotatie in jurul axei sale.

Dispunerea terestra a atmosferei arata ca stratul ce reprezinta importanta fundamentala pentru procesele fizice si biochimice se afla extins de la sol pana la circa 12km altitudine.

In troposfera sunt intalnite mai multe formatiuni noroase dispuse dupa cum urmeaza :stratus, cumulus, altocumulus si cirus care pot ajunge pana la 10km.

Formatiunile carstic reprezentate de gropile abisale pot ajunge la o adancime de circa 10.000m fata de nivelul marii, iar formatiunile muntoase pot depasi 8000 m cum este muntele Everest. Acest invelis este un complex unitar ecologic al Pamantului fara de care viata nu ar fi posibila, sursele regenerabile fiind furnizate de insesi vietuitoarele ce sunt parte componenta a biosferei.

Dupa unii cercetatori, frontiera superioara a biosferei se situeaza la 8-10 mii metrii, unde insectele zburatoare se mai intalnesc in mod intamplator, ca si grauntele de polen sau sporii de ciuperci purtati de norii Cirus. Limita inferioara poate ajunge pana la 10-11 mii metrii,fiind bine cunoscut faptul ca in straturile petroliere se gasesc bacterii anaerobe.

Temperaturile optime de dezvoltare a vietii pe pamant se situeaza intre 20-40 C, limita in care se incadreaza majoritatea biocenozelor. Numarul speciilor se reduce odata cu cresterea temperaturii; la 80-90 C dispar algele, ramanand numai bacteriile care pot fi intalnite in unele ape termale chiar la 90 C. Existenta vietii se reduce si odata cu scaderea temperaturii la -50 C intalnindu-se biocenoze bine alcatuite din ciuperci si bacterii. Adaptarea si specializarea unor specii a mers pana acolo incat unele bacterii exista si se dezvolta in medii cu concentratii foarte ridicate de H2S,CO2,H2,Na2CO3,NaCl.

S-au dezvoltat industrii care folosesc bacterii specializate cu ajutorul carora sunt scoase elementele chimice valoroase din compusii chimici din litosfera :sulfobacterii, ferobacterii. O serie de dezechilibre mediatizate intens in ultima vreme, se datoreaza ploilor acide, ce provin in mare parte din emanatiile de SO2,Cl2,CO2 gratie marilor colosi industriali, emanatiilor vulcanice si nu in ultimul rand , a folosirii carburantilor fosili.

In sistemul vietii organice, are loc o reciclare a materiei si energiei, cu regenerarea unor elemente, substante, mentinandu-se astfel un echilibru, desi, ele aparent se consuma continuu.

Aceste fenomene de reciclare asigura si existenta vietuitoarelor, ele insele fiind trecatoare si perisabile ca indivizi dar perene ca specii.

Cunoasterea ciclurilor materiei si favorizarea regenerarii sale stau la baza echilibrelor ecosistemelor , care depind in mod direct sau indirect de ciclurile materiei din univers.

Ciclurile cele mai importante pentru om sunt cele referitoare la elementele biogene ca :apa, oxigenul,carbonul,azotul , dioxidul de carbon, sulful, fosforul etc.