Ecosisteme de zone umede. Mediul umed tip mlastina. Caracteristici biologice-ecologice si comportamentale ale speciilor (exemplificati).

Ecosisteme de zone umede. Mediul umed tip mlastina. Caracteristici biologice-ecologice si comportamentale ale speciilor (exemplificati).

Medii umede de tip mlastina

UNESCO a propus o definire a mediilor umede in felul urmator: "toate zonele de tranzitie intre ecosistemul terestru si cel acvatic unde apa freatica este aproape de suprafata solului sau acele zone acoperite de apa putin profunda, in maniera temporara sau permanenta".

Limnologia este o ramura a hidrobiologiei care se ocupa cu studiul structurii si functiilor ecosistemelor acvatice epicontinentale (se mai pastreaza inca definitia dupa care limnologia este stiinta care se ocupa cu studiul complex al lacurilor; lat.limnei = lac). Teoretic, lacul este un ecosistem acvatic temporar situtie in care notiunea de ecosistem acvatic epicontinental este mai corecta.

In cele ce urmeaza, din punct de vedere ecologic sunt interesante zonele umede de timp mlastinos si cele de tip apa statatoare, altele decat lacul; elestee, balti, iazuri; ponds).

La randul sau, conceptul de mlastina are din punct de vedere ecologic mai multe intelesuri:

☻- terenuri mlstinoase provenite din eutrofizarea lacurilor, iazurilor, baltilor )(marshs si swamps). Se formeaza pe marginea lacurilor, baltilor si elesteelor, nedrenate, unde apa stagneaza mai multe luni pe an si consta in aparaitia marginala a vegetatiei.Din punctul de vedere al succesiunii ecologici, asemenea tip de zona umeda de timp malstina, este ultima faza in evolutia unui lac sau elesteu. Vegetatia care apare marginal sau spre interior, este in ambele cazuri de tip insular, terenul dominant saturat sau net acoperit de apa si doar in anii secetosi anumite parti de uscat pot fi expuse aspect necesar pentru germinarea unor noi plante. Substartul este bogat in continut organic, amestecat cu substrat mineral. Cu trecerea timpului, drenajul se amelioreaza, iar vegetatia continua sa se ridice datorita resturilor care se acumuleaza. Pana la acest nivel primele doua categorii (marsh si swamp) sunt efectiv identice. Difera insa vegetatia si chiar gradul de eutrofizare. Diferentele evidente consta an tipologia vegetatiei:

☻- mlastina oligotrofa cu tufaris si Sphagnum (bog; tourbière basses). Reprezinta o categorie de mlastina deosebitde interesanta. La nivel de glob arie de raspandire este relativ mare dar cel mai frecvent sunt caracteristice regiunilor temperate-reci ale partii de nord.

Indiferent de localizare, in ceea ce priveste speciile de plante caracteristice, toate mlastinile acestea oligotrofe au particularitati comune (se dezvolta acolo unde drenajul apelor este blocat; toate au vegetatia sub forma de pernite; toate au acumulare de turba; toate au la margine o patura plutitoare de vegetatie constituita dominant din Sphagnum si tufarisuri de Erica). Este asa-umita turbarie joasa, ceea ce o deosebeste de turbaria inalta (moor). Lacurile si alte formatiunisimilare (elestee, iazuri, balti), meandrele izolate pot acumula in timp sedimente organice la suprafata. Daca drenajul este inexistent, apa se staureaza cu aceste substante care apoi se amesteca cu substartul mineral. In timp, cele doua fenomene (apa nedrenata si acumularea de materie organica) creeaza conditii anaerobe. Daca la aceasta se adauga activitatea miologica redusa in conditii de temperatura scazuta, resturile organice sunt doar partial distruse si se formeaza turba. Iau nastere acizii humici, fapt care confera apei o culoare maronie, bruna. Acest tip de ape sunt sarace in electroliti (ex. carbonat de calciu) si pH-ul se intinde pe un interval larg, de la acid la bazic (alcalin). Apa din jurul vegetatiei acestor formatiuni poate fi acida si alcalina dar pH-ul apei cu muschi Sphagnum este numai acid. Apele acestor formatiuni sunt sarace in azot, fosfor si potasiu disponibile deoarece aceste elemente sunt fixate de turba. In plus, continutul in CO₂ este mare si rezulta si hidrogen sulfurat, rezultat al activitatii bacteriilor sulfuroase. Toate aceste formatiuni se numesc distrofice.

- turbaria (moor; hautes tourbieres). Pe culmile uscate si ridicate care inconjoara lacurile distrofice si mlastinile oligotrofe (bogs) se formeaza turbariile inalte (hautes tourbieres). Se numesc asa datorita conformatiei lor finale, bombata, inconjurate de zone umede accentuate constand in baltoace de dimensiuni mai mici sau mai mari (pools si puddles). Turbariile au o structura interesanta si au importanta din punct de vedere geo-bio-ecologic. Mediul de viata de aici este total acid iar speciile componente sunt unele caracteristice.

-balti mici, baltoace ocazionale, smarcuri (pools si puddles). Sunt zone umede de dimensiuni mici care inconjoara turbariile si se afla in diferite stadii de evolutie. Sub aceeasi denumire sunt incadrate si alte zone umede cu suprafata redusa (baltoace temporare, smarcuri etc).