Importanta pajistilor

Importanta pajistilor

Pajistea fiind unul din principalele ecosisteme ale Terrei, este limpede ca trebuie sa prezinte atat importanta economica cat si ecologica.

Pornind de la imensele suprafete ocupate cu pajisti pe glob si de la potentialul acestora de productie, este clar ca ele constituie o rezerva enorma de hrana pentru omenirea viitoare.Cand aceste ecosisteme naturale, cu o productivitate apreciata undeva la 50 Gj/an/ha vor fi transformate in agroecosisteme cu o productivitate de pana la 1500 Gj/an/ha, este posibil ca problema hranirii omenirii sa fie rezolvata si in conditiile an care populatia globului va creste considerabil.

Sintetizand, putem conchide ca marea importanta a pajistilor se datoreste faptului ca:

- sursa de hrana pentru animalele domestice ;

- habitat si sursa de hrana pentru animalele salbatice:

- mijloc de combatere si pervenire a eroziunii;

- mijloc de inbunatatire a structurii si fertilitatii solului;

- sursa de elemente minerale;

- suport al biodiversitatii ;

- conservarea speciilor pe care de disparitie;

- locul de recreere etc.

Dezvoltarea zootehniei in actualul cincinal si in anii urmatori impun cresterea continua a efectivelor de animale, cresterea productiei zootehnice si, ca urmare, sarcini sporite in asigurarea cu acestor furaje de buna calitate si in cantitati suficiente. Pentru realizarea acestor obiective,bazei furajere ii revine rolul principal, deoarece fara realizarea unei concordante perfecte intre efectivele de animale si cantitatea si calitatea bazei furajere, nu este posibila atingerea acestor obiective.

In Romania ponderea pajistilor permanente in balanta a furajelor suculente si fibroase este de aproximativ 50%, iar diferenta este asigurata si prin culturi furajere succesive.

Din punct de vedere al produselor ce se obtin de pe pajistile naturale, in ultima perioada studiile arata efectul pozitiv al ierbii asupra calitatii senzoriale a laptelui, untului,branzului sau carnii, comparativ cu aceleasi produse obtinute folosind ca furaj porumbul insilozat.

Pajistile reprezinta unul din biomurile fundamentale ale biosferei. Ele intervin in procesul de schimbare climatica constituind obiectul a numeroase studii. Diverese tipuri de pajisti au o capacitate importante de stocare a carbonului de atmosfera. Terenurile ocupate cu pajisti au un rol major in retinerea apei din precipitatii., fiind adevarate rezervoare de apa, apa care alaturi de cea retinuta de sistemele silvice apoi redata treptat formand izvoarele.

Foarte important este rolul pajistilor in marile circuite bio-geo-chimice ale biosferei. In cadrul marelui circuit al azotului, pajistile naturale folosite prin prin cosit sau pasunat, cu o incarcatura normala la hectar, reduc foarte mult levigarea azotului si contribuie la pastrarea unei ape freatice de buna calitate, la standardele admise in ceea ce priveste continutul in nitrati.

Din punct de vedere ecologic pajistile reprezinta un mijloc de prevenire si combaterea eroziunii solului. Ierburile au o capacitate mare de absorbtie, retinere si de ridicare a capacitatii solului pentru apa. O pajiste amplasata pe o panta domoala, cu un covor vegetal incheiat, retine de circa 7 ori mai multa apa decat un teren arabil asemanator necultivat si circa 4 ori mai multa apa decat atunci cand pajistea este suprasaturata.

Datorita sistemului radicular fasciculat al ierburilor, solul este bine structurat si bogat in substanta organica, rezultand de aici ca pajistile sunt un important mijloc de inbunatatire a structurii si fertilitatii solului.