Ecosisteme de zone umede. Mediul umed lotic (ape curgatoare) (fluvii, rauri si paraie). Caracteristici biologice-ecologice si comportamentale ale speciilor (exemplificati).

Ecosisteme de zone umede. Mediul umed lotic (ape curgatoare) (fluvii, rauri si paraie). Caracteristici biologice-ecologice si comportamentale ale speciilor (exemplificati).

Mediul lotic (fluvii, rauri, paraie)

In cazul apelor dulci, cele curgatoare reprezinta un ecosistem acvatic de apa dulce si definesc un mediu caracteristic - mediul lotic.

Caracteristicile fizico-chimice ale mediului lotic. Un rau are de-a lungul lui 3 parti distincte: crenonul (partea de izvor; mediu redus ca spatiu, temperatura variaza putin, speciile nu tolereaza variatii mari de temperatura;), rhithronul (este partea care continua in aval; parte montana, torentiala) si potamonul (partea inferioara, lenta).

Pe cursul unui rau sau fluviu, viteza apei poate varia intre 10 cm/sec (rau lent) la > 100 cm/sec (torente). Viteza este inegal repartizata: mare in amonte, la izvor si mica in aval. Daca viteza este > 50 cm/sec indivizii majoritatii speciilor care populeaza aceste medii sunt antrenati de curentul de apa (fenomen denumit deriva). Rezista doar unele specii cu capacitate de aderenta la substrat (larve de efemeroptere si planipene) si care se refugiaza in zona limita (spatiul de cativa milimetrii pe suprafata substartului si care este situat dupa un obstacol in asa-numita apa moarta a curentului); larvele de diptere se fixeaza solid de roci; larvele de simulide au diferite dispozitive de acrosaj; larvele de trichoptere sunt adapostite in casute speciale, lipite de roca sau pietre. Pestii au comportament diferit; ei au tendinta de a inota impotriva curentului de apa iar forma aerodinamica ii avantajeaza.

Temperatura apei variaza in functie de perioada din zi, sezon, altitudine, iar animalele prefera stationare diferite (de exemplu, salmonidele prefera apa rece in timp ce ciprinidele pe cea calda. Continutul in oxigen dizolvat de asemeneavariaza. Cantitatea mai mare se afla spre izvoare si scade progresiv spre aval. Cu alte cuvinte torentii sunt saturati in oxigen in timp ce apele lente sunt sarace

De la izvor la varsare cursul de apa cuprinde mai multe zone iar pe acest parcurs se modifica atat forma vaii cat si biota componenta (Fig. 7-25).

Vegetatia. Exista 3 grupe mari de vegetatie care colonizeaza apele curgatoare: alge, muschi si plante cu flori.

Fauna. La nivelul crenonului sunt prezente specii de nevertebrate, de dimensiuni mici; speciile de talie mare (ex. pesti) sunt absente. La fel ca in cazul plantelor si animalele au o repartitie preferentiala in functie de viteza apei intr-un ecosistem lotic (Fig. 7-27,A).

In rhithron sunt speciile adaptate la un regim termic scazut dar bine oxigenat (ex. larvele de insecte efemeroptere-ecdionuride, plecoptere-nemuride, trichoptere, diptere-simulide si blefaroceride si coleoptere-elmide). Se intalnesc frecvent planariile (Platyhelmintha) si specii de crustacee, frecvent cele ale genului Gammarus (Crustacea). In ceea ce priveste fauna de pesti, rhithron-ul este regiunea pastravului (salmonicola) , compusa din 2 zone (fiecare cu specia dominanta care da numele si cu cateva specii insotitoare): a pastravului - Salmo trutta faria, cu (Cottus gobio - zglavocul; Phoxinus phoxinus - boisteanul; Cobitis taenia - zvarluga) si a lipanului - Thymallus thymallus, cu: Leuciscus cephalus - clean; Phoxinus phoxinus - boistean.

In potamon predomina speciile care suporta temperaturi mai ridicate. Sunt familii diferite de nevertebrate fata de rhithron. Aici se gasesc diptere-chironomide, coleoptere-ditiscide, pentru pesti fiind zona privelegiata ce defineste regiunea ciprinicola (regiuna crapului) si care formeaza tot 2 subzone(fiecare cu specia dominanta care da numele si cu cateva specii insotitoare): a mrenei, cu (clean; stiuca; bibanul) si a platicii, cu (linul;crapul; babusca).