Ecosisteme terestre. Desertul. Caracteristici biologice-ecologice si comportamentale ale speciilor (exemplificati).

Ecosisteme terestre. Desertul. Caracteristici biologice-ecologice si comportamentale ale speciilor (exemplificati).

Desertul alat. desserta = loc gol, fara oameni] este un biom relativ greu de definit. Teoretic, s-ar putea spune ca este un spatiu de viata lipsit de apa. Dar si mediile temperate, tropicale, mediteraneene sau continentale pot avea tendinta de a evolua spre ariditate si desertificare. Din punct de vedere biologic, desertul este un mediu de viata acoperit cu o vegetatie foarte saraca, difuza, concentrata mai mult in jurul unor zone umede temporare (cursuri de apa ocazionale sau lacuri), sau in cazuri exceptionale, vegetatia poate fi total absenta.

Tipologia deserturilor. A clasifica zonele desertice ale Terrei inseamna in esenta a cuantifica ariditatea. Se poate evalua cu ajutorul indicelui de ariditate (de Martonne 1926): I = P / (T + 10) (T = temperatura; P = precipitatiile). Pe baza valorilor acestuia s-a facut pentru primadata o cartare a zonelor aride de pe glob. S-au stabilit urmatoarele 3 categorii: I < 5 (ariditate absoluta), I = 5-10 (desert), I = 10-20 (margini semi-aride).

Africa este continentul cel mai arid (46% din suprafata sa are I < 10). Spre comparatie, America are I < 10 doar pentru 4% din suprafata sa.

Ulterior, a fost propus un alt indice de ariditate (Gaussen 1965), care a permis o estimare precisa a numarului de zile biologic secetoase, bazat pe cantitatea de ploaie, umiditatea aerului si condensatie. In 1979, UNESCO, a editat o harta pe baza raportului umiditate / evapotranspiratie, fiind definite pe glob 4 clase de ariditate: hiperaride, aride, semi-aride si subumede (Fig. 7-42). Clasificarea a fost completata si de regimul termic al iernii (cald, temperat, racoros, friguros), de durata perioadelor de uscaciune si de regimul precipitatiilor.

Un alt tip de clasificare imparte deserturile in doua categorii: desert cald si desert rece.

a. Desertul cald african. Tipul reprezentativ este desertul Sahara. Este cel mai mare din lume (8 milioane km²). Fizionomic, este un sol roscat, fara vegetatie, un sol care in perspectiva va caracteriza tot teritoriul din jurul tropicului Racului, teritoriu posibil ca progresiv sa devina un desert. Este tipul reprezentativ de desert cald: veri foarte lungi si toride, dar si cu contraste termice (sezoniere si diurne), un aer deosebit de uscat, ploi neregulate si extrem de rare.

De la un relief aproape plan, ca un platou (tassilis), la suprafete pietroase (hamadas), la munti (vulcanul Emi Koussi - 3.415 m), la cuvete enorme acoperite de nisip (ergs), la teritorii mici unde exista vegetatie datorita apei (oaze), la movile brusc inaltate (ueduri), pana la zone cu vegetatie verde constituita din plante efemere care apar dupa ploaie, este peisajul sarac, monoton si totusi divers al Saharei. Este insa un peisaj "in miscare" in sensul ca in functie de variatiile climei portiunile uscate se extind sau se retracteaza prin "invazia" vegetatiei. Acest peisaj deosebit de arid acum se presupune ca a cunoscut in cuaternar perioade de umiditate avand oretea hidrografica constituita din multe vai, acum secate.

Flora si fauna Saharei. Acolo unde exista, vegetatia este constituita din tufe rare si izolate de graminee, leguminoase si composite. Dintre speciile ierboase amintim: Anacyclus radiatus, Cistanche lutea, Convolvolus tricolor. Arborii sunt izolati (Cupressus sempervirens - chiparosul lui Tassili; Olea europea - maslinul lui Hoggar) si deobicei grupati in cadrul oazelor. Dintre animale sunt cele care au o mai mare rezistenta la lipsa de apa (Fennecus zerda - fenecul, Camelus dromedarius - dromaderul, Dipus sagitta - soarecele saritor din Africa, antilopa adax - Addax nasomaculatus, vipera , Cerastes sp.etc). Dintre insecte (Schistocerca gregaria, Mirmeleon sp.), rozatoare (Juculus sp., Psammomys obesus), insectivore (Paraechinus sp.), pasari (Falco biarmicus, Pterocles alchata), reptile (Scincus scincus), arachnomorfe-scorpionide.

Flora si fauna din desertul Namibiei si Kalahari. Exista specii de plante si animale, caracteristice, adaptate la acest mediu de viata.

Evident, si alte specii mai sunt reprezentative: insecte ortoptere (Comicus sp., Schistocerca gregaria), coleoptere (Stenocara eburnea), himenoptere-formicide (Componotis detritus), arachnomorfe (Leuchorchestris arenicola). Dintre animalele vertebrate mari: zebra, antilopa Oryx, gazela Oryx, antilopa Elen etc.

b. Desertul cald nord- si sud-american. Fizionomic intruneste aceleasi caracteristici (Fig. 7-43), dar cu particularitati relativ caracteristice diferitelor teritorii din America de Nord. Dar, indiferent de zona si denumire (Marele Bazin, Valea Mortii, Mojave, Sonora, Chihuahua, desertul colorat, desertul din Utah, desertul din New-Mexico), toate au aceleasi caracteristici si in ceea ce priveste flora si fauna.

Flora este constituita din plante rezistente la seceta (cactacee, liliacee, graminee). Speciile de Opuntia, Yucca spp., Artemisia spp., asigura specificul acestor medii de viata. Cu vegetatia se asociaza o serie de specii ale regnului Animalia. Interesanta este cenoza asociata cu speciile de Yucca sau specii reprezentative din desertul arid al rezervatiei Mapipi (Mexic). Alte specii    de animale: amfibieni (Phrynosoma sp., Gopherus sp.), pasari (Phalaenoptilus nuttallii, Speotyto cunicularia), mamifere (Vulpes velox, Sylvilagus audobonii), reptile (Crotalus sp.), pesti (Salmo clarki, Cyprinodon spp.)

Desertul cald sud-american, cu acoperire in Argentina (Patagonia) (Fig. 7-43, 3), dar extins spre nord pana in Peru si Ecuador, fiind apropiat de ocean are caracteristic prezenta unui numar mare de pasari (cormorani, pelicani, Larus modestus, Larosterna inca), pinipede (Otaria sp.). Emblematic este condorul. Mai exista o serie de soparle exotice (Phylodactylus insequalis, Tropiderus peruvianus tarapacensis, T.p. quadrivittatus, T.p. araucanus, Callopistes maculatus manni) sau Iguana iguana.

Un model interesant de desert este cel intalnit in Anzi (Fig. 7-44) unde desertul este la nivelul marii, iar deficitul de uscaciune este suplinit de existenta stratului de nori de burnita (Loma peruviana) determinat de condensul produs de curentul rece Humboldt (15^oC).

c. Desertul cald asiatic. Are o intindere relativ mare, de la Marea caspica si pana in Mongolia (desertul Gobi). Cu fizionomie asemanatoare, vegetatia si fauna cuprinde alte specii caracteristice. Astfel, flora este dominata de speciile ierboase de Saxaul (Arthrophytum aphyllum, A. persicum).

In cadrul faunei, dintre erbivore aici se intalnesc specii cum sunt: Camelus bactrianus (camila cu 2 cocoase), (Camelus bactrianus ferus se afla numai aici intre China si Mongolia), Gazella subgutturosa sau Equus haemonius. Dintre pasari sunt caracteristice Circus macrourus, Tetraogallus hymalaensis, Sylvia nana, Ammomanes deserti, Burhinus oedicnemus, Pterocles orientalis. Doua specii de varani sunt intalnite aici: Varanus griseus si Phrynocephalus mystaceus. Dar, cele mai caracteristice specii sunt rozatoarele, insectivorele (Euchoreutes naso, Salpingotus koslovi, Paradipus ktenodactylus, Alactaga jacutus, Alactaga sevetzovi, Salpingotus crassicauda, Paraechinus aetiopicus). O specie cu un areal mereu redus dar inca intalnita aici este marmota (Marmota caudata).

La poalele muntilor Hymalaia sau altitudinal, formele de desert au un specific care le apropie de desertul nord-american.

d. Desertul cald european. Nu este unul reprezentativ. Se intalneste in Spania, nordul M. Negre si vestul Marii Caspice. Tipul hiperarid este absent.

e. Desertul australian. Este de asemenea vast si cuprinde mai multe entitati (Marele Desert Victoria, Desertul Gibson, Marele Desert de Nisip, Desertul Simpson, Desertul Tanami, Desertul Sturt) si cuprinde toate cele 3 categorii (hiperarid, arid si semiarid). Aceste 3 categorii sunt relativ intrepatrunse definind un desert mozaicat. In acest fel si fizionomia desertului este variata.

Pe de alta parte, au fost delimitate pe continentul australian un numar de 5 tipuri de desert, in functie de forma de relief dar si de tipul de sol. Si aceste 5 tipuri sunt de asemenea mozaicat repartizate.

Flora si fauna. Speciile lemnoase si ierboase sunt reprezentative. La randul ei si fauna are speciile sale caracteristice. Dintre cele mai edificatoare amintim: arachnomorfe-scorpionide (Urodacus yaschenkoi), alte crustacee (Estheria lustraria, Triops australiensis,    Branchinella australiensis), reptile (Pseudaechis australis, Moloch horridus, Diplodactylus eideri, D. conspicillatrus, Tiliqua occipitalis, Lialis burtoni, Trachydosaurus rugosus, Chlamydosaurus kingii), pasari (Falco hypoleucos, Erythrotriorchis radiatus), mamifere mici (Bettongia sp., Anthechinus swainsonii)

f. Desertul rece. Modelul este reprezentat de desertul arctic (zona Groenlanda) si desertul antarctic. Cele doua medii polare sunt asadar medii desertice iar prezenta omului aici este exceptional de rara. Climatul este caracterizat de cele mai reci temperaturi de pe glob (-90^oC in Antarctica), uscaciunea este mare iar aerul contine deci foarte putina apa (1 g/m³ la -20^oC fata de 17 g/m³ la +20^oC). Precipitatiile dominant sub forma de ninsoare aduc foarte putina cantitate de apa (< 100 mm/an). Subsolul este vesnic inghetat. Un alt aspect interesant este fenomenul sezonal al evolutiei noptii si zilei polare (5 luni noapte, 1 luna aurora boreala, 5 luni zi, 1 luna crepuscul). Deoarece razele solare ajung aici oblic, cantitatea de caldura este < 40% din ce ajunge la ecuator.

Mediul arctic. Este cel din emisfera nordica. Este un mediu oceanic, iar dinamica gheturilor care se deplaseaza (banchizele) este un aspect important pentru biota. Aceste banchize pot avea dimensiuni variabile. In anumite zone (Groenlanda, Islanda, Spitzberg, Canada, Alaska) din banchize se desprind blocuri de diferite dimensiuni (iceberguri) care, spre deosebire de banchize, se formeaza din apa dulce continentala. Cel mai impunator desert rece este in Groenlanda (2 milioane km²).

Flora si fauna este deosebit de saraca. Important este atat fitoplanctonul cat si zooplanctonul. Dintre animale domina pinipedele (morse, foci, otarii) m Mediul antarctic. Cel mai mare teritoriu inghetat de pe glob (inlandis) este Antarctica (13 milioane km²). Cuprinde 85% din terenul acoperit cu gheata de pe glob si 90% din volumul total de gheata de pe Terra. In anumite zone exista portiuni cu sol la suprafata (Fig. 7-45) care permite existenta biotei.

Biota. Flora cuprinde specii putine. In apa sunt caracteristice diatomeele si algele care alcatuiesc fitoplanctonul. Pe teren uscat sunt specii de muschi (exemplu, Brachythecium sp.), licheni (Acaena sp.) si chiar graminee (Colobanthus quitensis, Deschampsia antarctica).

Fauna cuprinde si unele specii de nevertebrate (acarieni si colembole) dar cel mai important este lantul trofic al "krill-ului" (Euphausia superba - crustacea), care implica un numar mare de specii de animale (Fig. 7-45).

Dintre pasari sunt carecteristice in primul rand pinguinii. Alaturi de pinguini mai sunt caracteristice pasarile: Catharacta skua, Phalacocorax atriceps, Macronectes giganteus, Sterna paradisaea.

amifere (ursul alb, vulpea polara) si pesti implicati in lanturile trofice specifice. De asemenea, sunt prezente o serie de specii de pasari (Fratercula arctica - marele pinguin nordic, Phalacrocorax carbo - cormoranul, Uria atle - garia