Epurarea apelor uzate

Epurarea apelor uzate

Epurarea apelor uzate reprezinta ansamblul de masuri si procese prin care impuritatile de natura chimica (minerala si organica) sau bacteriologica, continute in apele uzate, sunt reduse sub anumite limite, astfel incat aceste ape sa nu mai dauneze receptorului in care se evacueaza si sa nu mai pericliteze folosirea acestuia.

Procesele de epurare sunt, in mare masura, asemanatoare cu cele care au loc in timpul autoepurarii, numai ca sunt dirijate de catre om si se desfasoara cu o viteza mult mai mare. Instalatiile de epurare sunt realizate tocmai in scopul intensificarii si favorizarii proceselor care se desfasoara in timpul autoepurarii.

Procesele de epurare sunt de natura fizico‑mecanica, chimica si biologica. In urma aplicarii acestor procese rezulta ca principale produse, urmatoarele:

apele epurate - care sunt evacuate in receptor sau pot fi valorificate pentru irigatii sau alte folosinte;

namoluri - care sunt indepartate din statie si valorificate.

Epurarea apelor uzate cuprinde doua mari grupe de operatii succesive:

retinerea si/sau transformarea substantelor nocive in produsi nenocivi;

prelucrarea substantelor rezultate din prima operatie sub diverse forme (namoluri, spume, emulsii etc.);

Procedeele de epurare a apelor uzate, denumite dupa procesele pe care se bazeaza, sunt:

procedee mecanice - in care procesele de epurare sunt de natura fizica, cel mai cunoscut procedeu este sedimentarea in bazine de linistire;

procedee chimice - in care procesele de epurare sunt de natura fizico-chimica (decantare, coagulare, clorinare etc.);

procedee biologice - in care procesele de epurare sunt atat de natura fizica dar si de natura biochimica.

In prezent, se apreciaza ca metodele biologice de epurare reprezinta solutia cea mai avantajoasa.