EFECTUL DE SERA SI DISTRUGEREA STRATULUI DE OZON

EFECTUL DE SERA SI

DISTRUGEREA STRATULUI DE OZON

Distrugerea stratului de ozon

Distrugerea stratul de ozon din stratosfera este preocupare crescanda pentru ca stratul de ozon respinge intre 95 si 99% din radiatiile ultraviolete. Pot rezulta multe consecinte datorita nivelelor ridicate de radiatii UV incluzand efecte genetice, boli de ochi, efecte negative asupra vietii marine etc. Radiatia UV in cantitati mari in troposfera poate sa creasca cantitatea de smog din atmosfera. Smogul este deja un lucru grav in marile orase.

Efectul de sera

Ca si in cazul distrugerii stratuluide ozon si incalzirea globala este un bun exemplu legat de modul in care activitatea umana poate degrada mediul la scara planetara. Fenomenul este cunoscut si sub numele de efect de sera.

Unele gaze din atmosfera (vaporii de apa, bioxidul de carbon, ozonul, metanul, bioxidul de azot si unele tipuri de CFC) impiedica disiparea caldurii produsa de pamint in spatiu

Pamantul e mentinut la o temperatura ridicata de atmosfera care actioneaza ca o haina. Fara ea temperatura medie la suprafata ar fi de -18 grade. Caldura de la soare patrunde prin atmosfera si o incalzeste si odata cu ea si suprafata planetei. Pe masura ce Pamantul se incalzeste el emite caldura chiar si dupa ce nu mai este expus la lumina solara. O parte din caldura e capturata in atmosfera dar restul este eliberat in spatiu. Asa numitele 'gaze de sera' fact atmosfera sa capteze mai multa radiatie asa ca se incalzeste mai mult decat ar trebui devenind o sera.

Caldura este radiata din nou spre suprafata Pamintului care este incalzita suplimentar. In conditii naturale vaporii de apa sunt cei mai eficienti in producerea efectului de sera. Datorita vaporilor de apa din atmosfera temperatura medie a Pamintului este cuprins aintre +15 grade Celsius si -18 grade Celsius.

Prin comparatie, pe Marte, unde atmosfera este subtire si nu exista vapori de apa, temperatura medie la suprafata planetei este de -50 grade Celsius iar pe Venus, cu o atmosfera bogata in bioxid de carbon, temperatura la suprafata planetei este de +430 grade Celsius.

Problema incalzirii globale este legata de accelerarea datorita actiunilor umane a acestui fenomen. Producerea si degajarea in atmosfera a gazelor care produc efectul de sera, a dus la incalzirea usoara a temperaturii medii a planetei cu unele consecinte pentru mediu (cresterea nivelului suprafetei oceanelor, degradarea calitatii vietii in viitor in unele zone).

1. Masurarea incalzirii globale

Ca sa putem sa analizam incalzirea globala trebuie sa avem determinari de temperatura la scara intregii planete pe intervale mari de timp si date privind concetratia gazelor care produc efectul de sera.

Astfel de studii s-au facut sistematic din 1957 pentru bioxidul de carbon. Datele de la sol sunt culese de la un mare numar de statii dar in prezent temperatura la suprafata pamintului este determinata si utilizand satelitii.
Cele mai moderne studii privind incalzirea globala se fac utilizind probe de gheata din Antarctica. Fiecare strat de zapada care cade anual in Antarctica se transforma intr-un stat de gheata. Gheata include in ea si mici bule de aer.

Examinarea bulelor de aer aduce informatii complexe privind:

- compozitia atmosferei in momentul formarii bulei

- data la care s-a format startul de gheata

- temperatura in acel moment.

Cea mai directa dovada a schimbarilor climatice din ultimul secol este cresterea sistematica a temperaturii de suprafata cu 0,4 - 0,8 grade Celsius fata de ultima perioada a secolului XIX. Analiza ia in considerare rapoartele a mii de statii meteorologice de pe intreg cuprinsul globului. Aceasta arata ca ultimile decade au fost cele mai calde din 1860, iar temperaturile cele mai mari s-au inregistrat preponderent in ultimile doua decade.

Un alt factor este cantitatea ploilor. Acestea au inregistrat schimbari dramatice pe intreaga suprafata a globului, in sensul cresterii cu 10 - 15% a cantitatii acestora la latitudini medii si inalte, concomitent cu scaderea cu 20 - 30% a caderilor pluviale in zonele mediteraniene si central africane, in Australia sau in centrul Chinei.

Un alt rezultat al cercetarilor    ultimei decade este observarea modificarilor teleconexe ale oscilatiilor sudice ale fenomenului El-Nino, precum si repetarea acestuia la doar cativa ani de la inchierea fazei precedente in 1995, fiind prima persitenta a acestui fenomen in 120 de ani.

Cresterea nivelului marii cu 10 - 25 cm in ultimii 100 ani, incalzirea Alaskai, umiditatea troposferei deasupra Pacificului ecuatorial in crestere cu 10 - 20% intre 1965 si 1986 reprezinta niste indicatori demni de luati in considerare ai acestui fenomen.

Scaderea semnificativa a stratului de zapada in Platoul Elvetian in secolul XX este un alt indicator al fenomenului de sera.

2. Agentii incalzirii globale

Cateva din gazele de sera sunt: vapori de apa, oxid azotos, dioxid de carbon, metan si ozon. Dar in ultimii 50 de ani producerea de aceste gaze a crescut considerabil si a aparut un nou tip de gaz CFC. Acesta are un efect de captare foarte mare (o molecula este de 12-16 mii de ori mai eficienta la absorbtia radiatiei infrarosii decat una de CO2).

Principala cauza a incalzirii globale este cresterea continutului de bioxid de carbon din atmosfera. Alte gaze care contribuie la acest fenomen sunt: metanul, dioxidul de azot, ozonul, CFC11 si CFC12. Concentratia de bioxid de carbon asa cum rezulta din masuratori directe si din studii pe gheata antarctica, a crescut de la 270 ppm in jurul anului 1000, la 346 ppm in 1986, 354 ppm in1989.

Activitatile umane care contribuie la incalzirea globala sunt producerea si utilizarea energiei (56%), CFC (17%), practicile din agricultura (15%) alte utilizari industrilale.

3. Efectele incalzirii globale

Numeroase organizatii internationale au prezis ca pana in anul 2025 temperatura va creste distrugand 'centura de porumb' a Americii de Nord care produce mare parte din cerealele mondiale provocand cresterea preturilor la alimente si chiar mai putine alimente pentru tarile lumii a treia. Inseamna de asemenea ca unele tari nordice vor avea posibilitatea sa creasca cereale pe care nu le-ar fi putut creste niciodata.

Pentru studiul incalzirii globale s-au alcatuit modele numerice care sunt procesate pe calculator sau se pot face analogii geografie sau geologice. Exista multe controverse in lumea stiintifica legate de efectele incalzirii globale dar multe idei sunt acceptate de toata lumea (schimbarile de clima, modificarea nivelului marii, schimbari geomorfologice, schimbari in agricultura, schimbari politice).

Schimbarile climatice: se estimeaza o crestere a temperaturii planetei cu 0,5 - 2 grade Celsius pina in anul 2050, o crestere a nivelului precipitatiilor si o modificare a distribuirii precipitatiilor la diferite latitudini, o crestere a frecventei furtunilor tropicale.

Modificarile nivelului marii: probabil cu 5 - 40 cm pina in anul 2050. Este greu de estimat care vor fi modificarile care vor apare legate de ghetarii din Artica si Antarctica. O mare parte din ghetari se pot topi (Groenlanda de exemplu 2.7 milioane de km cubi de gheata) si asta poate atrage dupa sine o majora agravare a cresterii nivelului marii.

Schimbarile geomorfologice: Marile riuri vor fi puternic afectate de incalzirea globala, multe zone vor fi inundate iar eroziunea in zonele de coasta se va accentua.

Vor fi de asemenea posibile modificari in agricultura si chiar modificari politice.

Distrugerea ozonului a devenit o problema economica si politica foarte controversata dar si o problema stiintifica complexa. Surse de agenti care afecteaza stratul de ozon sunt inca de domeniul lucrurilor nesigure insa CFC este cu siguranta una din acele substante care sunt dovedite ca afectand stratul de ozon.

4. Ce s-a facut pana acum?

La conferita de la Rio de Janeiro asupra mediuluisi dezvoltarii din 1992, a fost adoptata conventia cadru asupra schimbarilor de clima. Conventia urmareste scaderea emisiilor de bioxid de carbon si a altor gaze de sera.
Conventia a fost ratificata de unele state (SUA) si o parte din masurile ei au fost puse in practica. La Rio s-a stabilit si principiul ca tarile in curs de dezvoltare sa fie sprijinite financiar de comunitatea internationala prin proiectele GEF pentru punerea in practica a conventiei cadru.

Scaderea cantitatii de ozon stratosferic a fost raportata pentru prima data in 1974 si aceasta scadere a fost rapid legata de prezenta de compusi artificial CFC. Multe tari din toata lumea au inceput sa reduca folosirea CFC-ului dar datorita faptului ca aerul dintre strate se amesteca greu s-a dedus ca CFC-ul din stratosfera va ramane la un nivel semnificativ ridicat si in secolul care urmeaza.

Modele stiintifice de atmosfera sunt construite ca sa ajute oamenii de stiinta sa caute alti factori implicate in distrugerea ozonului, sa ajute la evaluarea importantei lor si prevenirea a ceea ce s-ar puea intampla in viitor.