IMPACTUL POLUARII PRODUSE DE DEPOZITELE DE DESEURI DIN ROMANIA ASUPRA CALITATII VIETII

IMPACTUL POLUARII PRODUSE DE DEPOZITELE DE DESEURI DIN ROMANIA ASUPRA CALITATII VIETII

Impactul depozitelor de deseuri menajere

In Romania, cu exceptia unui numar mic de depozite de deseuri ecologice, construite in ultimii ani, in conformitate cu reglementarile UE, celelalte locatii de depozitare a deseurilor solide menajere nu indeplinesc, in totalitate, conditiile prevazute de normele de mediu si de cele sanitare. Ca urmare, cele mai multe dintre aceste depozite, care nu sunt realizate corespunzator, atat sub aspectul protectiei mediului in zona amplasamentului, cat si al distantei fata de centrele populate, sunt adevarate surse de poluare si focare de infectie publica.

Astfel, numeroase depozite de deseuri orasenesti sunt, in fapt, gropi neamenajate corespunzator acestui scop, lipsindu-le imprejmuirile, impermeabilizarea, sistemul de drenare si colectare a scurgerilor si infiltratiilor.

In conformitate cu Proiectul Strategiei pentru gestiunea deseurilor, principalele forme de impact si de risc determinate de depozitele de deseuri orasenesti si industriale, in ordinea perceptiei populatiei, sunt:

- modificari de peisaj si disconfort vizual;

- poluarea aerului;

- poluarea apelor de suprafata si subterane;

- modificari ale fertilitatii solurilor si ale compozitiei biocenozelor pe terenurile invecinate;

- participare la generarea efectului de sera si la modificarile climatice;

- scoaterea din circuitul natural sau economic a unor terenuri.

Asa cum s-a aratat, un impact deosebit de frecvent al acestor depozite, sesizat de populatie, se produce la nivelul atmosferei, prin intermediul careia se raspandesc mirosurile emanate de deseurile orasenesti. Desi normele privitoare la amplasarea depozitelor de deseuri municipale prevad ca acestea nu pot fi situate la o distanta mai mica de 1 km de o localitate, totusi, cele mai multe nu corespund acestei prevederi. Exemplele sunt numeroase, dar ne vom opri doar la cateva.

Astfel, depozitul de deseuri municipale care deserveste orasul Iasi, amplasat la marginea satului Tomesti, isi face simtita prezenta pe zeci de kilometri patrati, datorita mirosurilor care sunt imprastiate de vant. Ca urmare, viata oamenilor din Tomesti, Dancu si din alte asezari invecinate este un adevarat cosmar, mai ales in sezonul cald, cand mirosurile emanate de gunoaiele in descompunere devin insuportabile. Din aceasta cauza, mai multe luni pe an oamenii nu dechid ferestrele, pentru ca, o data cu mirosurile, in case patrund si roiurile de muste care se inmultesc in voie in mormanele de gunoaie menajere. La toate acestea se adauga cohortele de sobolani, pisici si caini vagabonzi, care maresc pericolul raspandirii unor molime.

Intr-o situatie similara se afla si alte localitati in apropierea carora sunt amplasate depozite de deseuri municipale. Este cazul comunei Glina (judetul Ilfov), langa care functioneaza, din anul 1977, in punctul numit Ochiul Boului, una dintre gropile de gunoi ale orasului Bucuresti. Acest depozit de deseuri municipale, cel mai mare din tara (110 ha, din care 37 ha sunt deja pline), a fost realizat fara respectarea celor mai elementare norme ecologice, iar functionarea sa ani de-a randul a fost motivata de faptul ca nu exista nici o alta rampa de gunoi, in special pentru sudul Capitalei. Ca urmare, depozitul de la Glina s-a transformat intr-o adevarata bomba ecologica, care a terorizat, inca de la infiintare, populatia celor trei sate componente ale comunei: Glina, Bobesti siCatelu. Se spera ca, in urma masurilor de reabilitare ce urmeaza sa se desfasoare in urmatorii ani, groapa de deseuri municipale de la Glina sa devina un depozit comparabil cu cele din tarile europene.

Intrucat multe depozite de deseuri orasenesti sunt amplasate in lunca unor rauri si nu prezinta impermeabilizari, acestea genereaza un risc iminent de poluare, atat a nivelului freatic, cat si a apelor de suprafata. In unele cazuri, astfel de poluari se produc ca urmare a scurgerilor provenite de la rampele de gunoi in apa raurilor, asa cum se intampla, de exemplu, la Suceava. Dupa cum relateaza presa locala, raul Suceava este poluat in aval de acest oras atat de continutul de substante organice de la statia de epurare a apelor uzate, cat si de scurgerile de la rampa de gunoi, fapt pus in evidenta de masuratorile efectuate de Inspectoratul de Protectie a Mediului din acest judet.

Asa cum s-a aratat, pe langa poluarea mediului, depozitele de deseuri municipale situate in apropiere asezarilor constituie si focare de infectie publica, datorita proliferarii insectelor, rozatoarelor si a altor animale in cautare de hrana.

Impactul poluarii produse de depozitele de deseuri industriale periculoase

Pe langa reziduurile rezultate din activitatile umane menajere, industriile produc o serie de deseuri, care, daca nu prezinta periculozitate, pot face obiectul serviciilor de salubritate.

Activitatea industriala este insa responsabila si de producerea unor cantitati importante de deseuri periculoase. Chiar daca aceste deseuri au un regim special (de colectare, de tratare, de neutralizare, de distrugere sau de stocare), prezenta unor depozite de astfel de substante, in intravilanul sau in vecinatatea localitatilor, ne determina sa abordam si problema lor, in masura in care afecteaza mediul ambiant si calitatea vietii populatiei.

Conform statisticilor de mediu, in Romania, in anul 1999, au fost identificate 145 de tipuri de deseuri periculoase, din totalul de 237 inscrise in Lista Europeana de Deseuri. Cantitatea de deseuri periculoase s-a redus considerabil in ultima perioada, ajungand, in anul 2000, la 900 000 tone. Majoritatea deseurilor periculoase provin din industria chimica (organica si anorganica), de la rafinarea petrolului, din procesele termice etc. si sunt stocate in 83 de depozite din 30 de judete, ocupand o suprafata totala de 450 ha (43).

Trebuie insa mentionat faptul ca numeroase depozite de substante periculoase sau rezervoare sunt abandonate, deoarece fabricile sau uzinele chimice care le detineau se afla in momentul de fata in procedura de lichidare judiciara. Ca urmare, aceste depozite au devenit adevarate "bombe chimice", care prezinta riscul unor catastrofe ecologice de proportii, in masura sa compromita ambientul si sanatatea populatiei. De altfel, o serie de situatii neprevazute sau de accidente petrecute in ultimii ani, in mai multe orase din tara, au fost larg mediatizate si au atras atentia asupra necesitatii unui management mai eficient al acestor deseuri, care sa prevada atat masuri de securitate, cat si de ecologizare a depozitelor respective.

In continuare, vom prezenta o serie de cazuri de poluare, generate fie de depozitarea necorespunzatoare a unor deseuri periculoase, fie de accidente produse la unele depozite de astfel de deseuri, cu un impact deosebit asupra mediului si sanatatii populatiei.

Cazul Turda este poate cel mai tipic exemplu de depozitare a unor substante chimice periculoase, fara respectarea celor mai elementare norme ecologice. Este vorba de deseurile provenite de la Uzinele Chimice Turda, societate aflata din 1998 in procedura de lichidare judiciara si care, in perioada 1954-1983, a produs DDT - substanta chimica folosita in agricultura pentru combaterea daunatorilor, dar si de populatie, pentru distrugerea insectelor parazite. Cercetarile medicale la nivel mondial au demonstrat ca acest compus chimic nu este biodegradabil si are, in timp, consecinte nefaste asupra sanatatii oamenilor si animalelor, drept pentru care fabricarea lui a fost sistata. Ca urmare, Uzinele Chimice Turda au ramas cu un stoc de circa 15 000 t de DDT si substante secundare rezultate in urma producerii insecticidului, care au fost depozitate la suprafata sau ingropate la mica adancime, in mai multe puncte din preajma acestui oras, fara nici un fel de paza si de protectie a mediului. Dupa 1989, o serie de "comercianti", speculand greutatilor financiare cu care se confrunta taranii si cresterea preturilor la pesticide si insecticide, au pus in circulatie aceste deseuri pe care le-au sustras cu usurinta din asa-zisele "depozite". Intrucat DDT-ul nu este biodegradabil s-a constatat prezenta acestuia in structura celor mai multe culturi agricole din zona, cum ar fi cele de cartofi, si in laptele de oaie si de vaca. S-a ajuns pana la compromiterea productiei de branzeturi a fabricii Napolact din Cluj-Napoca, care, in anul 2001, a fost refuzata la export din cauza continutului de DDT. Prezenta insecticidului in lapte de vaca a fost semnalata si in judetul Bistrita-Nasaud, unde numerosi producatori, care au utilizat aceste chimicale pentru deparazitarea vitelor, au fost pusi in situatia de a inregistra pagube importante, prin refuzul fabricilor de a mai colecta lapte contaminat.

Cazul Metadet reprezinta o alta situatie de poluare, generata de aceasta data de un accident la un depozit de deseuri periculoase din Falticeni, eveniment care s-a produs la inceputul anului 2001. Accidentul, catalogat drept o catastrofa ecologica fara precedent in aceasta zona a tarii, s-a datorat poluarii masive cu cianuri si amoniac a unor cursuri de apa si s-a soldat cu distrugerea faunei piscicole si cu imbolnavirea grava a numeroase persoane. Cercetarile au condus la concluzia ca sursa de poluare cu cianuri a fost societatea "Metadet" S.A. din Falticeni (fosta fabrica de detergenti si plexiglas). Aceasta societate, aflata in proces de lichidare la momentul accidentului, avea un parc cu mai multe rezervoare, in care se aflau circa 200 t de cianuri, substante chimice deosebit de periculoase, care, din lipsa banilor, nu au fost neutralizate inainte de inchiderea fabricii. Firma "Dalex" din Iasi, cea care a cumparat fabrica, interesata doar de valorificarea metalului, a trecut la dezmembrarea utilajelor si instalatiilor, inclusiv a conductelor de la rezervoarele cu substante chimice, fara nici un fel de autorizatie din partea organelor competente. In urma acestor operatiuni, din conductele depozitului s-au deversat in reteaua de canalizare a municipiului Falticeni substante toxice deosebit de periculoase (acetoncianhidrina si solutie amoniacala), care au ajuns in raul Somuzul Mare si, prin intermediul acestuia, in Siret. Puternica poluare a acestor rauri, in care concentratia de cianuri si amoniac a depasit de peste 100 de ori nivelul maxim admis, a determinat distrugerea faunei piscicole pe zeci de kilometri. Ca urmare, sute de kilograme de peste otravit, care a iesit la suprafata apei, au fost prinse de locuitorii mai multor sate, apartinand, in special, comunei Lespezi (judetul Iasi). Atat din cauza starii de saracie, cat si din inconstienta, populatia nu a respectat avertismentele autoritatilor locale si a consumat pestele infestat cu cianuri. Mai mult, anumite cantitati de peste au ajuns sa fie vandute ilegal in orasul Pascani si chiar Iasi. In urma consumului de peste contaminat cu cianuri, peste 60 de persoane au fost spitalizate, iar alte peste 150 au facut analize si au urmat un tratament ambulatoriu.

Un pericol deosebit pentru starea mediului inconjurator si sanatatea

populatiei este reprezentat de deseurile periculoase din agricultura, intre care

atrag atentia, in mod special, deseurile de pesticide (insecticide, fungicide, erbicide

etc.) si ambalajele acestora

Asa cum se arata in Proiectul Strategiei nationale pentru gestiunea deseurilor, problema deseurilor de pesticide este agravata de:

- acumularea, in cursul anilor, a unor cantitati importante de materiale de natura necunoscuta, multe provenind din import;

- lipsa facilitatilor de tratare/eliminare adecvate;

- stocarea acestora in conditii necorespunzatoare, fapt ce constituie un risc pentru mediu si sanatatea oamenilor.

Se apreciaza ca, la sfarsitul anului 2000, cantitatea totala a deseurilor de

produse de uz fitosanitar era de 1 166,59 t, dintre care, substante interzise (pentru

care legislatiile nationale si internationale nu mai permit utilizarea), 512,19 t

(43,9%), substante cu termen de valabilitate depasit, 568,2 t (48,7%) si substante

neidentificate, 86,2 t (7,4%). Se adauga un numar insemnat de ambalaje, respectiv

peste 23 000 de bidoane din tabla si din plastic, contaminate cu aceste substante.

Asa cum arata specialistii, deseurile periculoase reprezinta un mare risc pentru starea mediului si sanatatea populatiei, avand in vedere ca:

- ambalajele in care sunt depozitate deseurile se gasesc intr-un grad avansat de degradare, fapt pentru care cantitati importante de produse toxice se pot imprastia, contaminand astfel mari suprafete de teren;

- ploile, respectiv inundatiile pot facilita diseminarea deseurilor pe zone intinse si, totodata, patrunderea lor in panzele freatice si in apele de suprafata;

- persoane iresponsabile pot introduce in ambalaje, purtand sigla diferitelor firme (specializate in producerea si comercializarea pesticidelor), aceste deseuri, pe care le pot vinde apoi ca pesticide, punand in pericol sanatatea si viata populatiei;

- ambalaje in care au fost deseuri periculoase pot ajunge, prin diverse mijloace, in posesia populatiei, care, neavand cunostinta de modul in care au fost folosite anterior, le pot utiliza in gospodarie in diferite scopuri;

- din procesele de degradare a deseurilor periculoase pot rezulta produse mult mai toxice si cu efecte biologice deosebit de periculoase pentru om, nestudiate inca de specialisti.

Desi la nivelul tarii exista, practic, in fiecare judet cel putin un depozit de deseuri de pesticide, totusi cantitati importante de astfel de reziduuri sunt abandonate la fostele IAS-uri si CAP-uri, nefiind luate in evidenta organelor de stat. In cele mai multe cazuri, din aceste depozite ale nimanui, fara supraveghere si lasate de izbeliste, deseurile toxice ajung, datorita inconstientei oamenilor si intemperiilor, sa se imprastie si sa contamineze solul, nivelul freatic sau apele de suprafata.

Un exemplu edificator, in acest sens, il constituie poluarea produsa in luna martie a anului 2002 in satul Tonciu, comuna Faragau (judetul Mures). Dintr-un depozit de pesticide si ingrasaminte chimice aflat intr-o faza avansata de degradare, depozit care a apartinut fostului CAP, din cauza ploilor, substantele toxice s-au imprastiat, afectand apele raului Agries. Pestele otravit din acest rau a fost consumat de catre unii localnici, fapt care a cauzat o intoxicatie severa la un numar de 22 de persoane, intre care si 9 copii, ce a necesitat spitalizarea acestora.

In alte situatii s-a constatat utilizarea de catre populatie a unor ambalaje care au fost folosite, initial, pentru stocarea si transportul unor substante periculoase.

Astfel, in satul Magura din comuna Cerchezu (judetul Constanta), au fost abandonate de catre o firma zeci de butoaie din plastic, care au servit la depozitarea unor reziduuri toxice si petroliere de la Santierul Naval 2 Mai. Aceste ambalaje, ramase la discretia populatiei, au fost utilizate de catre unii localnici, din inconstienta, in gospodarie, pentru depozitarea alimentelor sau bauturilor.

Un alt caz grav de inconstienta il reprezinta, asa cum s-a aratat, comercializarea ilegala a unor deseuri de pesticide fie sub sigla unor producatori recunoscuti, fie sub alte denumiri. Este si cazul deseurilor de substante chimice de la Turda, care, ambalate in pungi de plastic, sub diferite denumiri, au fost cumparate de multi agricultori la preturi foarte mici si utilizate pentru combaterea daunatorilor la plante si animale. Ca urmare, s-a inregistrat o puternica poluare cu DDT, produs cu efecte cancerigene asupra corpului uman, a carui depistare s-a facut, in principal, in laptele de vaca si de oaie, dar si in unele culturi, cum ar fi cele de cartofi.

O alta categorie de deseuri care prezinta un mare risc pentru sanatatea populatiei, in special din orase, o reprezinta deseurile spitalicesti periculoase, specifice activitatilor medicale. Pe langa aceste deseuri, spitalele mai produc si deseuri de tip menajer si institutional, dar care se supun acelorasi operatiuni ca si deseurile de tip urban, operatiuni realizate de societatile de salubrizare.

In anul 1999, cantitatea totala de deseuri generate de unitatile spitalicesti (cuprinzand atat deseurile periculoase, cat si cele de tip menajer) era de 7 163 t, insa aceasta cifra nu cuprinde deseurile de la clinicile si cabinetele particulare, casele de copii si casele de batrani, casele de odihna care au facilitati medicale si alte asezaminte asemanatoare.

Deseurile spitalicesti periculoase se elimina, aproape peste tot in tara, prin ardere in instalatii rudimentare, respectiv in crematorii. Acest tratament este insa incomplet si provoaca emisii nu numai de poluanti gazosi, dar si de materii biologice infectioase, care prezinta un risc deosebit atat pentru spitalele respective, cat si pentru populatia din apropierea acestora. Ceea ce este mai grav, este faptul ca, in unele spitale, arderea deseurilor sanitare (fese, vata, seringi de unica intrebuintare, truse uzate etc.) se face direct in curte sau la marginea oraselor. Astfel, presa a relatat, in acest sens, cazul spitalului Sf. Pantelimon din Bucuresti, unde, in 1999, deseurile medicale erau distruse in curte, sfidand normele de protectie a mediului si de sanatate a populatiei. Citam, dintr-un articol pe aceasta tema, opinia unui cetatean: "Nu se mai poate trai. Suntem obligati sa stam cu ferestrele inchise. Suntem ingrijorati pentru copiii nostri, care ar putea sa vina in contact cu deseurile de la spital. Ne intrebam de ce atatea epidemii, cand mizeria o gasim chiar in spital".

O situatie deosebit de periculoasa este determinata de faptul ca unele unitati sanitare din tara arunca pur si simplu deseurile contaminate la rampele de gunoi orasenesti. Astfel, tot presa a fost cea care a sesizat opiniei publice despre modul defectuos in care erau transportate si distruse deseurile sanitare de la clinicile medicale din Cluj-Napoca. Astfel, in anul 1999, un tractor cu remorca incarcata cu deseuri medicale de la unitatile spitalicesti, traversa saptamanal orasul, lasand in urma o dara de astfel de reziduuri. In loc sa fie distruse intr-un crematoriu, aceste deseuri erau transportate si arse la rampa de gunoi de la marginea Clujului.

O distrugere completa a acestor deseuri nu este asigurata decat de incineratoare. Acestea sunt instalatii speciale de ardere a deseurilor la temperaturi inalte, fiind prevazute cu echipamente de retinere si purificare a gazelor pentru a impiedica poluarea atmosferei.

Desi Ordinul 219/2002 al Ministerului Sanatatii si Familiei, pentru aprobarea normelor tehnice de gestionare a deseurilor provenite din activitati medicale prevede, la articolul 40, ca "metodele de eliminare trebuie sa asigure distrugerea completa a factorilor cu potential nociv pentru mediu si starea de sanatate a populatiei", totusi acest lucru nu se realizeaza decat in proportie foarte mica, din cauza lipsei incineratoarelor.

In categoria deseurilor periculoase mai sunt incluse, pe langa pesticide si deseurile spitalicesti, uleiurile uzate, de diferite tipuri, bateriile si acumulatorii uzati, reziduurile petroliere etc. Si aceste deseuri fac obiectul unor reglementari legislative, care prevad modalitati de recuperare, tratare, neutralizare si depozitare.