Legea interiorizarii influentelor si actiunii exterioare

Legea interiorizarii influentelor si actiunii exterioare

Aceasta este complementara celei dintai, aratand ce se intampla cu influentele de mediu si educatie. Totodata aceasta este un raspuns dat atat conceptiilor endogenice conform carora dezvoltarea psihica ar fi un proces de amplificare, de crestere a ceea ce este dat in proportii mici inca de la nastere. Dar este totodata un raspuns dat si empirismului conform caruia dezvoltarea psihica ar fi o simpla trecere, transpozitie de la mediu si educatie la psihism. La fundamentarea ei au contribuit unii dintre cei mai mari psihologi. Pierre Janet a constatat ca exista o mare asemanare intre actiunile practice, externe ale omului si actiunile lui mintale si a facut mai multe analize comparative, dar intr-o maniera ipotetica. A constatat ca actiunile omului de a transporta cu ajutorul unui cos mai multe obiecte de acelasi fel dintr-un loc in altul, se desfasoara dupa o schema asemanatoare cu operatia mentala aritmetica de adunare, cosul fiind similar sumei. "Conduita sertaraselor" asemanatoare cu operatia mentala de clasificare.

Piaget a demonstrat experimental trecerea de la inteligenta practica a sugarului la gandire atunci cand maturizarea functionala a creierului a permis aparitia reprezentarilor si a simbolurilor mintale si astfel actiunile practice au inceput sa fie realizate in minte cu ajutorul reprezentarilor si cuvintelor. Dezvoltarea intelectuala este parcurgerea unor noi trepte ale acestei interiorizari. El are meritul de a fi demonstrat ca aceasta interiorizare presupune implicarea activa a fiintei umane care reuseste astfel sa repete, sa reelaboreze in plan mental ce a realizat practic. Considera ca fiecare fiinta in interactiunea cu ambianta dobandeste doua feluri de experienta: una fizica (interiorizarea informatiilor despre calitatile obiectelor) si una logico-materiala (felul in care se desfasoara actiunea omului asupra obiectelor si legaturile necesare dintre aceste actiuni)

Henri Wallon: trecerea de la perceperea obiectelor exterioare la imitarea lor imediata. Apoi la imitarea amanata (despartita in timp de percepere) si apoi la reprezentare.

Scoala de la Moscova: demonstrarea experimentala a fazelor interiorizarii, care sunt functionale (intalnite oricand omul acumuleaza ceva). Aceste faze sunt: - fazele 1 si 2 apartin actiunilor desfasurate in exterior

orientarea in sarcina (faza in care adultul spune copilului cum trebuie sa faca si la ce trebuie sa ajunga)

faza actiunilor materiale (a manevrarii obiectelor reale). Se mai poate realiza ca actiune materializata (actiunea asupra imaginii obiectelor)

- fazele 3,4 si 5 sunt ale planului interior

actiunea cu sprijin exterior verbal (persoana spune ce trebuie sa faca)

desfasurarea actiunii cu sprijin pe reprezentare (realizata in plan intern)

transformarea actiunilor mintale in operatii, astfel se prescurteaza, se automatizeaza, se generalizeaza si se transfera usor.

3. Legea unitatii dintre asimilare si acomodare (J. Piaget)

Asimilarea= includerea, integrarea influentelor noi in schemele mintale ale subiectului, care s-au format anterior.

Acomodarea= transformarea schemelor mintale sub influenta celor asimilate. Se va obtine o noua schema care va permite asimilari mai bune, urmate de acomodari.

Aceasta arata si mai bine ce inseamna interiorizarea.

Piaget spune ca dezvoltarea psihica se realizeaza in conditiile echilibrului dintre acomodari si asimilari, dar la inceputul vietii, in copilaria timpurie echilibrarea este instabila si de scurta durata, de aceea copiii deseori deformeaza realitatea dezvoltand reprezentari deformate, idei deformate. El spune ca pe masura ce se avanseaza in urmatoarele stadii, se realizeaza echilibrarea si reusim sa cunoastem cat mai obiectiv realitatea. La un asemenea rezultat se ajunge in adolescenta (se face diferenta clasica intre sine si lume, iar realitatea este reflectata in datele ei obiective). Atat in copilaria timpurie, cat si mai tarziu se pot produce succesive asimilari si succesive acomodari. Dar in timp ce la varste mai mici acestea nu sunt compensate unele cu altele, la varste mai mari acest lucru se intampla si cunoasterea castiga in adevar si obiectivitate.

creativitatea= acomodare cu depasire

4. Legea succesiunii necesare a stadiilor de dezvoltare psihica

Aceasta arata ca stadiile nu pot fi nici omise, nici inversate pentru ca intre stadii exista continuitate (fiecare stadiu prezent pregateste stadiul care va urma, acesta neputand aparea pe loc gol). Fiecare nou stadiu conserva tot ceea ce s-a achizitionat in stadiul anterior si isi pastreaza valoarea adaptativa. Totodata, noul stadiu duce mai departe dezvoltarea, o face sa fie mai ampla si calitativ mai inalta. Piaget spune ca e posibil ca stadiile sa fie prescurtate si acest fenomen se intampla in cazul copiilor supradotati la care un stadiu poate fi parcurs intr-un an. Exista cazuri cand un stadiu poate fi dilatat, mult prea dilatat fata de cum se intampla la majoritatea. Apare la copii retardati mintal. De exemplu: stadiul operatiilor concrete se intinde pana la 14-15 ani, iar gandirea formala este achizitionata foarte putin.

Toate aceste legi se manifesta la toate felurile de procese de dezvoltare si sunt complementarizate de legile particulare. Functioneaza impreuna si cunoasterea lor ajuta cercetatorii sa explice si sa interpreteze corect fenomenul de dezvoltare.

Conceptul de stadiu de dezvoltare

- Controverse actuale cu privire la conceptul de dezvoltare -

De aproximativ doua decenii, s-au formulat puncte de vedere diferite in raport cu acest concept de stadiu de dezvoltare. In acceptiunea de baza, conceptul se refera la particularitati ale tuturor laturilor vietii psihice prezentate intr-un anumit interval de viata. Aceasta acceptiune a fost folosita un timp foarte indelungat si a fost sustinuta de numerosi cercetatori. S-au formulat urmatoarele obiectii:

s-a considerat ca dezvoltarea psihica este continua si nu mai e necesar un astfel de concept care sa se refere la perioade distincte de viata

s-a constatat ca in interiorul aceluiasi interval de viata, diversele laturi ale vietii psihice nu se dezvolta in mod sincronizat si nu ar mai fi util acest concept care fixeaza dezvoltarea ritmica

Cei care au formulat obiectiile au considerat ca se poate pastra conceptul dar cu aplicare la fiecare componenta a vietii psihice, considerand ca exista astfel o stadialitate a dezvoltarii cognitive, afective, etc. Pentru ansamblul schimbarilor din anumite perioade ale vietii au propus un nou concept: perioada de dezvoltare psihica. Unii au considrat ca noul concept coincide cu adevarata semnificatie a conceptului de stadiu, care trebuie inteles nu intr-o maniera rigida, care ar insemna si sincronizarea perfecta a transformarii psihice, ci ar trebui folosit intr-o acceptiune mai larga, flexibila care sa se refere la schimbarile dintr-un anumit interval al vietii, chiar daca nu sunt sincrone, pentru ca, de fapt, sunt corelate.

Definirea stadiului de dezvoltare psihica

= delimitarea in timp a aparitiei si consolidarii unor particularitati ale cognitiei, afectivitati, vointei si personalitatii si a nivelurilor lor de organizare.

Cu privire la necesitatea conceptului de stadiu R. Zazzo atragea atentia ca, daca cercetatorii ar face abstractie, nu s-ar interesa de aspectele dezvoltarii stadiale, ei ar ajunge la o viziune amorfa asupra dezvoltarii psihice, dar daca s-ar concentra asupra stadiilor in mod special, ar risca sa ajunga la o viziune fragmentara asupra dezvoltarii psihice. Recomanda un echilibru intre considerarea stadiilor si surprinderea continuitatii dezvoltarii.

Arnold Gessel: psihologia copilului trebuie sa ajunga la a face portretul "copilului concret", real, ceea ce presupune a tine seama de stadiul de dezvoltare in care se afla.

Asa cum rezulta din definitie, fiecare stadiu se distinge de celelalte prin anumite particularitati psihologice de stadiu, care, aflandu-se in corelatie unele cu altele, contureaza un profil psihologic al stadiului, in care unele particularitati sunt mai puternice, subordonandu-le pe celelalte. Tinand cont de caracterul concret, individual, personal al dezvoltarii psihice, fiecare stadiu parcurs de o fiinta concreta implica existenta particularitatilor psihice individuale si a profilului psihologic individual ca expresie a relatiei dintre general si particular. Pornind tot de la definitie, referindu-se la relatia dintre varsta cronologica si stadiul de dezvoltare psihica, Alfred Binet a folosit primul notiunea de varsta cronologica si de varsta mentala. Exista intr-adevar o corespondenta relativa intre varsta cronologica si parcurgerea stadiului de dezvoltare. Pot exista decalaje intre varsta cronologica si derularea stadiului de dezvoltare cel putin in 2 feluri:

- in conditiile in care stadiul se instaleaza mai devreme decat varsta cronologica, rezulta precocitatea dezvoltarii (supradotati)

- cand instalarea stadiului de dezvoltare intarzie, rezulta retardarea dezvoltarii (intarziere)

Varsta biologica: se refera la transformarile organice de care sunt mai legate schimbarile in plan psihic.

In legatura cu stadiile reale, cercetatorii au pus in evidenta 3 faze ale instalarii:

a. faza pregatitoare: un stadiu prezent incepe sa formeze premisele pentru un viitor stadiu, dar acestea sunt destul de greu de relevat

b. faza de cristalizare

c. faza de consolidare: particularitatile de stadiu s-au stabilit, organizat, si vor crea premisele stadiului urmator

Fenomenele de crestere si maturizare

din cursul unui stadiu

- Fenomenul de crestere -

- de obicei este definit ca o schimbare cantitativa atat organic, cat si psihic

- cresterea fizica= sporirea inaltimii si greutatii, schimbarea raportului dintre trunchi, cap si membre, modificarea organelor interne si a functiilor lor, cresterea in greutate a creierului si sporirea functiilor lui

- principalii factori ai cresterii fizice: - ereditate normala

- hranire corecta

- conditii de viata corespunzatoare, care conserva sanatatea oranismului

- exercitiul fizic

- modificari ale biochimismului intern

Legi ale cresterii fizice

1. Legea corelatiei: arata ca schimbarea unor organe atrage si schimbarea altor organe, chiar daca nu au acelasi ritm (cea mai importanta: sistemul osos - sistemul muscular)

2. Legea ritmurilor rapide de crestere la varste timpurii: de exemplu: sugarul creste foarte mult, cel mai rapid ritm; lungimea corpului: 24-25 cm intr-un singur an

3. Legea varfurilor de crestere fizica (puseelor): exprima de fapt efectul corelat al mai multor factori de crestere

Prin analogie s-ar putea releva manifestarea lor si in plan psihic. De exemplu: prima lege - in plan psihic, corelatia intre cresterea volumului de cunostinte si cresterea capacitatii de rezolvare a sarcinilor; a doua lege - coralata cu rezultatele cercetarilor lui B. Bloom, intre 0-4 ani, mecanismele mentale cresc cu 50%, 4-8 ani, cu 30%, 8-17/18 ani, cu 20%; a treia lege - conservarea cantitatii de substante se atinge in scolaritatea mica, la 7-8 ani.

- Fenomenul de maturizare -

= schimbare calitativa de nivel optim a unor componente ale vietii psihice in cadrul unui anumit stadiu.

- exista o maturizare biologica, care se refera la aspectele functionale ale tuturor organelor (in special sistemul nervos si neuro-endocrin)

- exista o maturizare psihica, care are 3 forme de realizare: cognitiva, afectiva si psiho-sociala

- s-au elaborat deja scale diferite pentru masurarea celor 3 forme. In cea mai mare masura, se ating cam in acelasi timp, dar exista si cazuri de desincronizare (e posibil ca maturizarea cognitiva sa fie mai avansata - Debesse: ar putea sa apara la adolescentii si post-adolescentii foarte centrati pe invatare. Adolescentii care dupa scoala generala parcurg etape de calificare simpla si intra deja in munca, pot avansa foarte mult in plan afectiv si psiho-social si stagna in maturizarea cognitiva)

Criteriile de delimitare si identificare

a stadiilor de dezvoltare psihica

La inceput, cercetatorii au propus criterii biologice, ca: cresterea in inaltime si greutate, aparitia dintilor, intrarea si iesirea din functie a unor glande - (considerate insuficiente).

Apoi, s-au propus criterii psihice, dar analitice, cu referire la o latura sau alta a vietii psihice: Binet si Piaget - nivelul inteligentei; Wallon - afectivitatea; Freud - orientarea libidoului si satisfacerea lui (considerate insuficiente deoarece riscau sa fragmenteze imaginea de ansamblu).

S-au propus si criterii psihice sintetice, care sa poata explica aspectele dezvoltarii psihice pe mai multe planuri:

a. activitatea fundamentala pentru fiecare stadiu de dezvoltare (considerand ca implica foarte multe componente psihice cu nivelul lor specific de dezvoltare)

b. tipurile de relatii cu ambianta: - actionale

- de comunicare

c. tensiunea psihica fundamentala rezultand din dominanta unor motive sau din conflictul dintre cerinte si posibilitati, aspiratii si capacitati etc.

Si acestea trebuie considerate impreuna.