Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie


MANAGEMENTUL CONTRACARARII PROCESULUI DE POLUARE A MEDIULUI AMBIANT

Ecologie mediu

+ Font mai mare | - Font mai mic



Managementul contracararii procesului de poluare a mediului ambiant

1. Cauzele si consecintele poluarii mediului ambiant

1.1. Cauzele deteriorarii mediului; tipuri de poluare




Degradarea mediului este o problema aparuta si accentuata odata cu accelerarea cresterii demografice, care a determinat o antropizare a unor zone din ce in ce mai mari.

Fenomenul care este astazi cel mai adesea asociat cu degradarea mediului este poluarea, fenomen care s-a intensificat dupa aparitia revolutiei industriale si care are multiple consecinte negative de ordin ecologic, social si economic.

Conform definitiei formulate de Consiliul OCDE in 1974, poluarea reprezinta „introducerea de catre om, direct sau indirect, de substante sau energie in mediu, care antreneaza consecinte prejudiciabile de natura a pune in pericol sanatatea umana, a vatama resursele biologice si ecosistemele, a aduce atingeri agrementelor ori a impiedica alte utilizari legitime ale mediului”.

. Prin substante si energie se inteleg nu numai materiale solide, lichide sau gazoase, dar si zgomotul, vibratiile, caldura si radiatiile.

Legea 137/1995 utilizeaza notiunea de „deteriorare a mediului”, intelegandu-se prin aceasta „alterarea caracteristicilor fizico-chimice si structurale ale componentelor naturale ale mediului, reducerea diversitatii si productivitatii naturale si antropizate, afectarea echilibrului ecologic si a calitatii vietii, cauzate, in principal, de poluarea apei, atmosferei si solului, supraexploatarea resurselor, gospodarirea si valorificarea lor deficitara, ca si prin amenajarea necorespunzatoare a teritoriului”.

In categoria poluantilor pot fi inglobate substante din categorii foarte diverse: substante care se gasesc in cantitati mici in natura (petrol, substante radioactive, s.a.) rezultate din prelucrarea acestora (in special prin arderea carbunelui si petrolului, gaze precum CO2, CO, SO2, etc.); substante noi, aparute prin sinteze chimice (pesticidele, detergentii, freonii).

Dupa natura poluantilor se produc fenomene de poluare chimica, fizica, termica, sonora si radioactiva.

Poluare chimica:

- cu derivati ai clorului;

- hidrocarburi lichide;

- derivati ai sulfului;

- derivati ai metalelor grele (Pb, Cd, etc.)

- fluoruri;

- materii plastice;

- pesticide si alti compusi de sinteza;

- cu materii organice fermentescibile.

Poluarea biologica are loc prin modificari ale biocenozelor ca urmare a unor invazii de specii animale si vegetale intr-un anumit ecosistem. Poluarea biologica se mai poate produce si ca urmare a contaminarii microbiologice a unor medii.

Poluarea estetica are loc prin degradarea peisajelor.

Poluarea termica este provocata in urma deversarii in rauri sau lacuri a lichidelor calde.

Poluarea sonora (fonica) este exprimata prin zgomot sau emisiune de sunete cu vibratii neperiodice, de o anumita intensitate.

Cateva indeletniciri umane majore genereaza poluarea in lumea contemporana: industria (inclusiv sistemele de producere a energiei) cu modul de viata urban pe care il promoveaza, agricultura intensiva si transporturile.

Consecintele degradarii mediului

Din punct de vedere spatial, impactul activitatii umane asupra mediului poate avea o intindere locala, regionala, sau planetara.

La nivel local:

- mirosuri;

- zgomote;

- substante chimice in aer sau in sursele de apa ;

- prezenta deseurilor;

- poluare estetica.

La nivel regional:

- accidente chimice de la centralele nucleare;

- poluarea apei;

- poluarea aerului;

La nivel global – principalele fenomene sunt reprezentate de:

- efectul de sera;

- distrugerea paturii de ozon;

- aparitia ploilor acide;

- poluarea marilor si fluviilor;

- scaderea biodiversitatii.

1.2.1. Poluarea factorilor de mediu: de la cauza la efect

a) Poluarea apei

a) Poluarea apei - schimbare a compozitiei apelor care le face daunatoare pentru sanatatea oamenilor, neadecvate pentru intrebuintarea economica sau recreativa si duce la deteriorarea florei si faunei.

- poluarea constituie “orice alterare fizica, chimica, biologica sau bacteriologica a apei peste o limita admisibila stabilita, inclusiv depasirea nivelului natural de radioactivitate”.

Apele de suprafata pot fi poluate datorita deversarii de ape industriale cu descarcare continua sau intermitenta si care au un anumit grad de epurare, precum si de apele orasenesti ce deverseaza continuu.

- surse concentrate;

- surse dispersate – constituite din apele de precipitatii sau siroaie care spala suprafetele localitatilor, drumurilor, depozitelor.

Referitor la apele subterane, sursele de impurificare provin din:

- ape saline;

- gaze sau hidrocarburi care ajung in panza de apa freatica in urma unor lucrari miniere sau foraje;

- infiltratii de la suprafata solului;

Principalele forme de poluare a apei sunt:

- poluarea cu materiale organice si nutritive;

- poluarea cu substante toxice;

- poluarea cu materiale in suspensie;

- poluarea bacteriana;

- poluarea termica, etc.

In cazul poluarii organice principalele surse sunt deversarile menajere din marile orase, industria celulozei si hartiei, industria agroalimentara.

Materiile organice sunt degradate de catre bacterii care au nevoie de oxigen, consumul masiv al acestui element determinand moartea pestilor.

Descompunerea substantelor organice are loc atat prin actiunea microorganismelor, cat si prin intermediul unor procese chimice, ambele insa consumatoare de oxigen.

Ca produsi de descompunere a substantelor organice rezulta fenoli, amine, uree, amoniac, hidrogen sulfurat, nitrati, nitriti, s.a.

Importanta sau gradul de poluare al unei zone acvatice (rau, lac, etc.) poate fi evaluata prin cererea chimica de oxigen (CCO), care reprezinta cantitatea de oxigen necesara degradarii pe cale chimica a totalitatii poluarii.

In cazul in care apele sunt poluate cu materii nutritive de tipul nitratilor sau fosfatilor se favorizeaza proliferarea algelor, care se descompun apoi rapid, ambele procese fiind mari consumatoare de oxigen. Fenomenul este denumit in acest caz “entrofizare” si poate afecta apele curgatoare line, lacurile sau marile.

Nitratii prezinta si pericolul unor imbolnaviri in cazul in care concentratia lor depaseste o anumita limita - maladia albastra respectiv o dereglare a capacitatii hemoglobinei de a produce oxigenarea tesuturilor – producerea de nitrosamine cancerigene.

Poluarea toxica provine din surse industriale - industria chimica, extractiva , prelucratoare a metalelor, s.a.

Sarurile din:

- industria chimiei clorosodice;

- industria petrochimica;

- petroliera;   

- industria chimica anorganica;

- extractie;   

- acizi si baze libere;

- materiile in suspensie

Poluarea biologica poate rezulta din aglomerarile urbane, zootehnice, abatoare s.a. si este caracterizata prin prezenta microorganismelor patogene care gasesc conditii mai bune de viata in apele calde, murdare si statatoare.



Printr-o asemenea apa poluata se pot transmite:

- boli bacteriene, ca: febra tifoida, dizenteria, holera;

- boli virotice: hepatita, poliomielita;

- boli parazitare: giardioza, tricomonioza, etc.

Poluarea termica poate avea doua consecinte asupra apelor: o influenta directa asupra vietii unor specii acvatice vegetale si animale si o activitate bacteriana mai intensa si astfel un mare consum de oxigen.

Din punct de vedere al persistentei in apa poluantii pot fi :

- nebiodegradabili;

- biodegradabili - pot fi metabolizati si neutralizati de fauna si flora acvatica.

Cantitatea de impurificatori biodegradabili se masoara prin intermediul unei marimi numita “CBO5” – consumul de oxigen in 5 zile.

Cu cat indicatorul “CBO5” este mai redus, cu atat o apa este mai curata.

Toxicitatea se exprima prin efecte acute si efecte cronice.

Dintre indicatorii de poluare cei mai utilizati sunt: materiile in suspensie, consumul biochimic de oxigen (CBO5), oxigenul dizolvat, consumul chimic de oxigen, materiile oxidabile, mineralizarea totala sau specifica, colimetria (numar de bacterii coliforme / litru).

Principala consecinta a poluarii apelor este scaderea biodiversitatii

In cazul captarilor de apa potabila sau industriala continutul ridicat de substante organice provoaca aglomerari de colonii de microorganisme care pot bloca gratarele de prize de apa si a filtrelor.

Apele uzate ataca partile metalice ale instalatiilor si pericliteaza functionarea cazanelor cu aburi .

Apele care contin cianuri pot cauza moartea pestilor sau a pasarilor.

b)      Poluarea atmosferei

Poluarea aerului are atat cauze naturale cat si cauze antropice.

Cauze naturale:

- pulberile din aer;

- aerosolii marini incarcati cu saruri (sulfati, cloruri);

- descompunerea materiilor organice;

- vulcanismul.

Cauze antropice:

- arderea combustibililor fosili: CO2, CO, SOX, NOX, N2O;

- compusi organici volatil (COV);

- traficul auto;

- petrochimie;

- instalatii de chimie organica si anorganica;

- industria materialelor de constructii.

Compusii chimici din atmosfera sunt responsabili pentru deteriorarea starii de sanatate, erodarea cladirilor si degradarea partiala a padurilor.

Poluantii gazosi si vaporii pot provoca imbolnaviri respiratorii, sanguine, hepatice, ale sistemului nervos, cu actiune asupra pielii, etc.

Efectul poluantilor sub forma de aerosoli sunt de natura iritanta, toxica, alergica, infectanta, si de scadere a rezistentei generale a organismului.

Consecintele poluantilor asupra plantelor (de studiat din bibliografie).

Alte efecte negative ale poluarii atmosferei: modificarea factorilor meteorologici, reducerea vizibilitatii, coroziunea mai intensa a constructiilor.

Autoepurarea se bazeaza pe transportul si depunerea poluantului in alte medii sau pe dilutia mai mare a poluantului in aer.

c ) Poluarea solului

In afara poluarii propriu-zise prin deversarea unor substante sau solutii in care se gasesc substante toxice, degradarea solului mai este determinata si de eroziune, alunecari de teren, compactare de suprafata sau acoperirea solului cu diverse materiale (halde de cenusa de la termocentrale, halde de steril de la flotarea minereurilor, halde de ferfogips, depozite de deseuri, etc.).

Dintre efectele poluarii – diminuarea rezervei de humus.

Poluarea cu fluor distruge microorganismele din sol si diminueaza capacitatea de fixare a azotului.

Utilizarea excesiva a pesticidelor - depasirea concentratiilor cantitatilor poate provoca efecte negative asupra mediului si vietuitoarelor.

- afecteaza lanturile trofice;

favorizeaza aparitia daunatorilor;

determina mutatii genetice;

distrug microorganismele utile si ramele;

d) Poluarea radioactiva

Radioactivitatea a crescut ca urmare a exploziilor atomice, a centralelor nuclear-electrice racite cu apa, deseurilor radioactive transportate la distante mari sau depozitate pe fundul oceanelor.

Efectul nociv al radiatiilor :

- pe termen scurt (boala radiatiilor, deces);

- pe termen lung (creste riscul de cancer);

- efecte genetice (mutatii, vezi paragraful „Diminuarea biodiversitatii”);

1.2.2. Fenomene de poluare la nivel planetar

(Prezentare foarte succinta. Pentru mai multe detalii a se vedea cursul de Ecologie si protectia mediului, 2005)

a) Ploile acide – se formeaza ca rezultat al poluarii atmosferei cu oxizi de azot si mai ales de sulf, rezultate in procesele de ardere a combustibililor sau la combustia motoarelor cu ardere interna.

Efectul ploilor acide asupra apei lacurilor se manifesta asupra incetinirii descompunerii materialelor organice, populatiile de peste sunt sever afectate, precum si capacitatea de reproducere a acestora.

Aciditatea ridicata solubilizeaza mai multe elemente depuse in sedimente (Al, Mn, Cd, Ni, Hg, Cu, Pb) ceea ce duce la o crestere a toxicitatii mediului.

Solurile afectate reduc activitatea biologica. Vegetatia este puternic afectata, padurile fiind expuse la uscare intr-o perioada scurta.

b) Incalzirea globala

In urma activitatii economice se constata o crestere continua a concentratiei in atmosfera a unor gaze precum dioxidul de carbon, dioxidul de azot, metanul, ozonul si clorofluorcarboni – gaze care au proprietatea de a inmagazina caldura reflectata de Pamant. Astfel odata cu cresterea concentratiei acestor gaze apare si cresterea temperaturii globale, efect supranumit si “efect de sera”.

In ultimii 100 de ani temperatura globala medie a crescut cu 0,5 C. Media temperaturii globale va creste cu 1 C la fiecare 30 de ani. Rezultatele unui asemenea fenomen se vor resimti in cresterea nivelului marilor si oceanelor cu 65 cm in actualul secol, multe zone de coasta sau insule vor disparea sub apa.

Principalele gaze care provoaca efectul de sera sunt:

- dioxidul de carbon (CO2) a carui concentratie in atmosfera a crescut cu 32% in cca 100 de ani, respectiv de la 280 ppm la 370 ppm. Diminuarea suprafetelor impadurite mai mult de 40% din incalzirea globala s-ar datora cresterii continutului de CO2.



- clorofluorcarbonii reprezinta o alta categorie de gaze care contribuie la efectul de sera, ponderea lor fiind apreciata la 25%. Aceste gaze produse industrial au fost utilizate initial ca agenti de racire (freoni) – spray-uri, agenti de spumare. CFC-urile care sunt foarte stabile pot contribui pe de o parte la efectul de sera (fiind de 1000 de ori mai efective in inmagazinarea caldurii decat CO2 si in acelasi timp au proprietatea de a distruge stratul de ozon din stratosfera.

Metanul – prin descompunerea materiei organice este responsabil de cca 15% din totalul procesului de incalzire a planetei.

Ozonul din troposfera.

c) Degradarea paturii de ozon

Ozonul (O3) alcatuieste la cca 30 km altitudine, in stratosfera un strat compact cu rolul de a opri o parte insemnata a razelor ultraviolete (UV) venite de la Soare.

Specialistii au stabilit ca CFC-urile reprezinta principala amenintare la adresa stratului de ozon din stratosfera.

Desi foarte stabile din punct de vedere chimic, in momentul cand patrund in stratosfera CFC-urile sunt descompuse de catre razele UV. Radicalul Clor (Cl) este foarte agresiv chimic si este responsabil pentru desfacerea moleculei de ozon. Ramane in atmosfera o perioada indelungata, timp in care distruge mai mult de 100.000 molecule de ozon.

Alte substante cu efect negativ asupra paturii de ozon sunt fluorcarbonii (FC) si halonii.

Prin desfacerea lor in stratosfera se elibereaza atomi de brom care sunt mult mai agresivi decat clorul in distrugerea moleculei de ozon.

Ca urmare a acumularii acestor date, au fost puse la punct o serie de masuri de limitare a utilizarii substantelor care ataca oxigenul, prin acorduri (Acordul de la Montreal).

d) Diminuarea biodiversitatii

Prin biodiversitate se intelege marea varietate de specii sau alti texoni de plante, animale si microorganisme existente intr-un habitat, diversitatea biocenozelor dintr-o anumita regiune (diversitate ecologica) sau variabilitatea genetica in cadrul unei specii.

Mentinerea biodiversitatii este deosebit de importanta pentru stabilitatea ecosistemelor.

Despaduririle pod duce la disparitia unor specii insuficient cunoscute multe fiind posibil sa contina principii active valoroase pentru obtinerea de noi produse farmaceutice.

Flora spontana continua sa fie folosita pentru obtinerea de noi medicamente si produse, iar crearea unor noi soiuri si varietati de plante de cultura cu rezistenta crescuta la boli se bazeaza in general pe incorporarea de material genetic provenit de la plantele care cresc spontan in natura.

Adaptabilitatea organismelor la conditii de viata mai putin favorabile decat cele in care s-a produs evolutia fiecarei specii reprezinta un fenomen foarte complex si el reprezinta in esenta finalitatea actiunii factorilor evolutiei asupra organismelor vii.

Capacitatea de adaptare a speciilor la anumite conditii de viata prezinta o mare variabilitate. Majoritatea speciilor de plante si animale au un potential limitat de adaptare. Viata acestora este legata de anumite nise ecologice.

Adaptarea, in adevaratul sens al cuvantului sau evolutia unei populatii implica transformarea structurii sale genetice, deci aparitia variatiilor ereditare. Sursele variatiilor genetice (ereditare) sunt: mutatia, migratia si recombinarea.

Mutatia este o modificare structurala a materialului genetic, care nu este produsa prin recombinare si care se transmite din generatie in generatie.

Mutatiile cele mai frecvente sunt fie genice, atunci cand se petrec schimbari in structura moleculara a genelor, fie cromozomale, atunci cand se petrec modificari in structura cromozomilor (de exemplu, adaugiri, pierderi sau rearanjari de segmente cromozomale) sau genomale, cand numarul de cromozomi de baza se multiplica de 3 sau mai multe ori (poliploidie).

In populatia umana, ca urmare a actiunii crescande de poluare cu diferite radiatii, numeroase gene sufera mutatii in sens negativ. Consecintele sunt sporirea deformatiilor fizice, cresterea sterilitatii si a mortalitatii.

In prezent, datorita poluarii din ce in ce mai mari a mediului inconjurator (aerul, apa, solul) si a produselor agricole utilizate in hrana omului si a animalelor, rata mutatiilor nefavorabile pe unitate biologica intr-o generatie este in continua crestere.

Principalii factori nocivi sunt considerati a fi radiatiile emise de sursele artificiale, gazele cu efect nociv emise in atmosfera, substantele chimice (care polueaza solul, apa si alimentele) o anumita categorie de medicamente etc.

In ultimii 3.000-10.000 de ani, biodiversitatea s-a aflat in fata unui nou factor destabilizator – omul. Acesta incearca sa directioneze o parte insemnata a biodiversitatii in folosul sau direct.

In acest sens, lucrurile trebuie privite din 3 unghiuri diferite:

agricultura – activitate artificiala, cu tendinte de opunere in fata biodiversitatii;

defrisarile de spatii;

poluarea mediului.

O trecere in revista a speciilor amenintate cu disparitia la nivelul Europei (1988) a aratat ca din 100 de specii de mamifere, 36 sunt amenintate; la pasari, din 72 de specii luate in studiu, 34 sunt in pericol, la pestii de apa dulce, din 200 de specii, 23 sunt in pericol, iar la nevertebrate, din cele 200.000 specii, 20 sunt amenintate cu disparitia.

2. MANAGEMENTUL CONTRACARARII POLUARII

MEDIULUI AMBIANT

2.1. Premizele adoptarii strategiei de dezvoltare durabila

Ca urmare a multiplelor aspecte de degradare a mediului, in care poluarea detine o pondere importanta s-au inmultit si preocuparile oamenilor de stiinta, ale organizatiilor neguvernamentale si ale autoritatilor guvernamentale de a gasi solutiile cele mai potrivite pentru rezolvarea crizelor ambientale.

Exista un dezacord, un conflict intre utilizarea resurselor naturale, potentialul productiv, cresterea demografica pe de o parte si capacitatea de sustinere ecologica pe termen lung pe de alta parte.

Cele mai importante dezechilibre au fost create in zonele cele mai industrializate respectiv in America, Europa, Japonia si mai recent in China.

Strategiile mondiale sunt orientate spre folosirea rationala a resurselor, o mai corecta gestionare a acestora, o diminuare a impactului negativ asupra mediului prin cresterea ponderii energiei neconventionale si scaderea consumului specific de resurse pe unitatea de produs sau pe unitatea de PIB.

Utilizarea bunurilor ar trebui regandita in sensul cresterii duratei si intensitatii de folosire.

Fenomenul de risipa este prezent in societatea umana fie ca un consum social ridicat si o utilizare redusa a bunurilor de consum (cazul statelor dezvoltate), fie ca urmare a utilizarii unor tehnologii rudimentare, mari consumatoare de resurse energetice si naturale (cazul multor tari in curs de dezvoltare).

2.2. Sisteme de management al protectiei mediului

Managementul ecologic este o disciplina relativ noua, care a aparut ca urmare a preocuparilor de promovare a principiilor ecologice. Ca urmare, multe din initiativele de management ecologic sunt uneori lipsite de viziune integrata si adesea confuze.

Multe companii prevad posturi cu sarcini concrete legate de protectia mediului. De asemenea, o serie de companii apeleaza la auditul de mediu. Aproape toate marile companii si-au actualizat misiunea si obiectivele in raport cu efectele de mediu pe care le genereaza, altele si-au modernizat tehnologiile pentru a diminua aceste efecte sau au initiat programe de instruire a personalului.

Masurile enumerate fac parte din capitole diferite ale aceleiasi stiinte: managementul. Astfel, definirea misiunii si a obiectivelor apartine managementului strategic; modernizarea tehnologiilor este o latura a managementului operational, instruirea personalului este domeniul managementului resurselor umane iar reteaua de recuperare si refolosire a ambalajelor si deseurilor intra sub incidenta marketingului produsului.

2.2.1. Rolul si responsabilitatile ecologiste ale

managementului strategic

In stabilirea misiunii si a obiectivelor sale, compania trebuie sa incerce sa comunice clar si precis (de preferinta cuantificabil) rolul, cultura si filozofia sa de protectie a mediului.

De exemplu, un lant american de magazine isi propune conlucrarea cu societatea civila si cu agentiile guvernamentale pentru prezervarea si imbunatatirea vietii si calitatii mediului ambiant. Firma isi propune de asemenea o contributie de 5% din profitul brut anual la imbunatatirea conditiilor mediu si viata a comunitatii in care activeaza.

Companiile japoneze acorda o mare atentie responsabilitatii lor sociale si protectiei mediului. In acest sens, cultura corporativa a companiei Canon prevede in ordinea urmatoare a importantei: individul-eficienta activitatii-economisirea resurselor pentru generatiile viitoare.

Una din marile companii americane de produse chimice, “Union Carbide” isi propune imbunatatirea tehnologiilor si tehnicilor de operare pentru a elimina emisiile nocive in mediu.



Cu cat o companie este mai matura in strategia practicata, cu atat ea realizeaza ca dincolo de treptele coercitive, dezvoltarea ei sustenabila si realizarea de profit pe termen lung sunt strans legate de actiunile voluntare incadrate in responsabilitatile etice.

Responsabilitatea ecologica a unei astfel de companii se traduce prin preferinta de a oferi spre vanzare produse ecologice, carora le dedica amplasamente speciale si o publicitate pe masura.

Strategia responsabilitatii sociale in domeniul ecologic poate avea 4 moduri de manifestare:

strategia reactiva;

strategia defensiva;

strategia de adoptare;

strategia proactiva.

2.2.2. Managementul operational si responsabilitatile sale ecologice

Rolul principal al managementului operational este de alocare si dirijare a resurselor in scopul producerii de bunuri si servicii. Directiile sau actiunile in care acesta isi poate aduce contributia la conservarea si imbunatatirea factorilor mediului ambiant, sunt urmatoarele:

- reducerea consumului de materii prime, materiale si energie necesare realizarii unui produs, reducerea pierderilor tehnologice si a cantitatii de deseuri aferente;

realizarea si utilizarea de ambalaje ecologice pentru produse;

cercetarea si dezvoltarea de produse nepoluante;

dezvoltarea tehnologiilor nepoluante;

dezvoltarea biotehnologiilor;

asigurarea calitatii si reducerea pana la eliminare a rebuturilor;

utilizarea ambalajelor ecologice (de exemplu Mc Donald’s).

Fabricile de hartie apeleaza pentru aprovizionarea cu lemn fie la plantari de arbori cu capacitate de crestere rapida si care suporta densitati mari de plantare fie prin achizitionarea de suprafete de padure.

Reducerea consumului de lemn se poate obtine si prin eficientizarea extragerii celulozei din lemn.

In general, in procesul de inalbire a hartiei, companiile producatoare utilizeaza clorinele care au insa un impact negativ asupra mediului.

O sursa importanta de eliminare a risipei de lemn este utilizarea hartiei recuperate.

O preocupare majora a oamenilor de stiinta si a multor companii este aceea de promovare a biotehnologiilor. Prin aceasta se intelege in general “utilizarea integrata a biochimiei, microbiologiei si ingineriei chimice pentru realizarea de aplicatii tehnologice bazate pe activitatile microorganismelor, culturilor de celule sau tesuturi si ale enzimelor”.

Printre numeroasele aplicatii ale biotehnologiilor amintim:

Extragerea titeiului din zacaminte greu exploatabile cu tehnologiile clasice;

Obtinerea combustibililor din biomasa sau reziduuri vegetale;

Regenerarea unor uleiuri cu ajutorul microorganismelor;

Depoluarea apelor reziduale de carburi hidrogenate si a depoluarii unor zone industriale;

Permit rezolvarea partiala a poluarii apelor marii in cazul unor accidente petroliere etc.

2.2.3. Management financiar si costuri ecologice

Responsabilitatea ecologica a companiei antreneaza diverse categorii de costuri mai usor sau mai dificil de cuantificat, cum ar fi:

costuri suplimentare de cercetare si dezvoltare de noi produse cu impact redus asupra deteriorarii mediului;

costuri si investitii suplimentare in adaptarea si modernizarea tehnologiilor cu impact redus asupra mediului;

costuri cu instruirea personalului;

costuri suplimentare cu informarea consumatorilor.

Costurile ecologice sunt in final suportate de consumator.

2.2.3. Managementul resurselor umane si educatia ecologica

Pentru implementarea corecta a unei strategii ecologice, companiile trebuie sa-si instruiasca personalul implicat si sa-si formeze manageri cu abilitati in domeniul ecologic.

Multe companii au adoptat solutia crearii unor microstructuri cu responsabilitati sociale si de mediu sub diverse forme, ca de pilda: crearea unei pozitii de director de mediu, sau de vicepresedinte, crearea de comitete sau departamente de mediu.

O latura importanta a educatiei ecologice este cea care are in vedere dezvoltarea durabila a turismului.

Succesul unei afaceri in domeniul turismului depinde de calitatea mediului natural. Aceasta ar trebui de altfel sa constituie o preocupare majora pentru managerii din turism.

Turistii se fac la randul lor responsabili de distrugerea mediului ambiant, turismul ca ramura economica avand uneori o contributie la degradarea mediului, asemanatoare cu alte ramuri economice.

In cadrul programelor de mediu ale U.E., sectorul de turism a constituit unul din domeniile abordate cu prioritate. Principalele directii de actiune din cadrul acestor planuri sunt urmatoarele:

Programe inovative de mediu;

Formarea de retele turistice;

Realizarea unui cod de comportament al turistilor.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1304
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site