MODALITATILE DE REALIZARE A OBIECTIVELOR STRATEGICE

MODALITATILE DE REALIZARE A OBIECTIVELOR STRATEGICE

Pentru realizarea obiectivului fundamental de protetia mediului si respectiv a obiectivelor prioritare sunt necesare resurse materiale si financiare, mijloace adecvate de actiune si o serie de instrumente specifice utilizabile in cadrul strategiilor si a politicilor.

Principalele mijloace utilizate sunt:

cadrul institutional;

legislatia de mediu si reglementarile sau cadrul legislativ;

mijloace cu caracter tehnic si tehnologic;

interventia autoritatilor neguvernamentale si a opiniei publice.

Drept instrumente:

a)      economice

b)      financiare si fiscale

care repercuteaza costurile protectiei mediului proprii fiecarei activitati economice asupra nivelului preturilor platite de producatorii si consumatorii diferitelor bunuri si servicii.

Atingerea actiunilor se realizeaza prin actiunea conjugata a mijloacelor si a instrumentelor mai sus mentionate, folosirea lor izolta nu poate duce la rezultatele scontate.

Cadrul institutional

Adoptarea si aplicarea strategiei si a politicilor de protectie a mediului implica existenta unui cadru institutional adecvat. Din acest punct de vedere, ultimul deceniu al secolului actual se caracterizeaza prin intensificarea actiunilor de institutionalizare a protectiei mediului. Este denumit "deceniul institutionalizarii".

Institutiile cu atributii in protectia mediului s-au conturat si au evoluat in functie de realitatea economico-sociala specifica fiecarei tari si in functie de complexitatea factorilor de mediu. In majoritatea tarilor organismul central de coordonare a strategiilor de mediu este Ministerul Mediului.

Inafara institutiilor nationale, urmare a faptului ca poluarea mediului nu are frontiere, s-au constituit organisme internationale de cooperare in problema protectiei mediului.

Cadrul legislativ

Ca si cadrul institutional, legislatia de mediu a cunoscut o evolutie continua, prin perfectionarile aduse acoperind practic toate domeniile.

Legislatia cuprinde:

reglementari juridice;

acte normative: standarde si norme;

decizii guvernamentale;

coduri si ghiduri de mediu.

In varful piramidei cadrului legislativ se afla Legea Mediului, ca punct de pornire pentru elaborarea tuturor legilor si reglementarilor ecologice.

Cadrul legislativ vest-european se completeaza cu legislatia si reglementarile UE, care apar sub forma Directivelor comunitare, autorizatii, circulare, norme, proceduri.

Legislatia mediului din cele doua state nord-americane (Canada si SUA) se deosebeste de cea vest-europeana prin volumul sau, dar si prin predominarea reglementarilor guvernamentale.

Codurile si ghidurile de mediu sunt folosite in unele tari in plus fata de reglementari.

Standardele si normele tehnice sunt acte normative cuprinzand reguli obligatorii prin care se stabilesc insusirile tehnico-economice pe care trebuie sa le indeplineasca un produs sau un serviciu, precum si prescriptiile privind utilizarea acestuia.

Aceste standarde si norme sunt elaborate de organele care au autoritate legala si aplicarea lor este obligatorie.

Instrumente economice

Principalele instrumente economice folosite in tarile OECD sunt clasificate in 5 categorii:

Taxele - la producatori

la beneficiari

de administratie.

Taxele - taxele de poluare, taxele de folosinta, taxele pe produs si taxele administrative sunt folosite pentru a descuraja activitatile poluatoare si/sau pentru a furniza asistenta financiara in scopul realizarii de reduceri ale poluarii.

Taxele de poluare sunt percepute asupra emisiilor anumitor poluanti, cum ar fi emisiile de SO2 in atmosfera.

Taxele de folosinta sunt plati pentru serviciile ecologice efectuate de catre autoritatile publice cade exemplu colectarea deseurilo menajere si tratarea apelor uzate in canalizarea municipala.

Taxele pe produs sunt percepute asupra materiilor prime si materialelor sau a produselor comerciale ca un procentaj al pretului pe unitate sau in functie de caracteristicile produsului, de exemplu taxe pentru titei, lubrifianti, ingrasaminte chimice, pesticide.

Taxe administrative alaturi de taxele de folosinta sunt cele mai utilizate. In general iau forma de licente sau plati pentru autorizatii de functionare.

Subventiile reprezinta ajutorul financiar de stat in vederea aplicarii masurilor de protectie a mediului inconjurator de catre intreprinzatorii publici sau privati.

Principalele tipuri de subventii:

concesii, respectiv plati directe nerambursabile pentru investirea in actiuni concrete pentru reducerea nivelului de poluare;

imprumuturi avantajoase pentru achizitionarea de tehnici sau instalatii antipoluante sau bonificatii la dobanzi in vederea facilitatii imprumuturilor;

degrevari fiscale - reduceri de impozite si taxe, exceptari de la obligatiile de import, autorizarea amortizarii accelerate la investitiile antipoluante.

Sisteme de restituire-depunere. Se instituie o suprataxa asupra produsului, care se restituie dupa returnarea ambalajelor intr0un sistem de colectare.

Sistemul de permise comerciabile - vinderea pe piata a drepturilor de poluare intre firme (SUA, Canada ,Germania)

Sistemul constrangerilor. Sunt plati pentru neconformare care furnizeaza surse financiare suplimentare pentru a obliga la supunere fata de reglementarile de mediu existente.

Instrumentele financiare

Sunt considerate toate actiunile finantate din bugetul de stat sau comunitar care se refera fie direct, fie indirect la protectia mediului. Acestea apar sub urmatoarele forme:

investitii;

fonduri destinate cercetarilor si proiectelor de demonstratie;

angajamente financiare in favoarea tarilor in curs de dezvoltare sau a Europei de Est (PHARE).

Instrumente fiscale - taxe si impozite

Pentru a folsi cu succes instrumentele economice in managementul ecologic, acestea trebuie sa satisfaca anumite criterii:

Eficienta ecologica: instrumentul economic respectiv furnizeaza un stimulent financiar efectiv pentru restaurarea si conservarea calitatii mediului inconjurator la nivelul cerut;

Eficienta economica: instrumentul ajuta la obtinerea calitatii ecologice dorite cel putin la costul resursei daca nu chiar sub acesta;

Practicabilitate administrativa: este fezabila aplicarea respectivului instrument din punt de vedere al nevoilor de informare, al cerintelor administrative si al acceptului politic?

Compatibilitate institutionala: instrumentul este compatibil cu politica ecologica abordata si cu cadrul administrativ (institutional) in cadrul caruia trebuie sa se aplice?

Aceste criterii nu trebuie sa fie pe deplin compatibile unul cu altul. Ar fi nerealist sa ne asteptam ca instrumentele sa fie conforme cu toate aceste criterii.

In plus, principiul fundamental calauzitor pentru o politica ecologica este principiul poluatorul plateste (PPP), care se leaga de fiecare din cele patru criterii si de aceea merita consideratie in sens propriu, cu drept deplin de aplicare.