Marcarea ecologica a produselor agroalimentare

Marcarea ecologica a produselor agroalimentare

Pentru a favoriza realizarea de produse si servicii cu impact ambiental minim, intr-o serie de tari au fost introduse sisteme de marcare ecologica recunoscandu-se, in acelasi timp, necesitatea reglementarii unitare a acestora, in cadrul Uniunii Europene si chiar la nivel international.

Prin sistemele de marcare ecologica se urmareste influentarea deciziei consumatorului, astfel incat acesta sa prefere sa achizitioneze "produse ecologice - enviromental friendly", determinand cresterea interesului organizatiilor pentru proiectarea si realizarea unor asemenea produse.

Marca ecologica, devine, astfel, un instrument de promovare a produselor, care se disting prin caracteristici ecologice, in masura sa influenteze pozitiv decizia de cumparare, in conditiile unei oferte destul de diversificate.

1. Sisteme de marcare ecologica a produselor, in lume si in tarile Uniunii Europene

Primul sistem de marcare ecologica a produselor - Blue Angel - a fost introdus in Germania inca din 1978, ca raspuns la intensificarea preocuparilor ecologice ale consumatorilor. Sistemul este patronat de Agentia Federala a Mediului (FEA), care decide daca un produs indeplineste criteriile de performanta ecologica, pentru a putea fi inscris in catalogul "Blue Angel" si sa poata obtine marca de produs ecologic.

Pentru aceasta, produsul respectiv este, in prealabil, examinat si evaluat de catre Institutul pentru securitatea produsului si marcare (Institute for Product Safety and Labelling - RAL), in colaborare cu FEA, fiind supus si unei testari independente, realizate de Organizatia consumatorilor pentru testarea calitatii (CQTO).

Cu prilejul acestei analize se iau in consideratie implicatiile posibile ale produsului asupra mediului, pe intreg ciclul sau de viata, inclusiv ale procesului de fabricatie. Produsul trebuie, in acelasi timp, sa corespunda cerintelor privind indeplinirea functiilor sale de baza in utilizare si cerintelor de securitate. Decizia finala este luata de juriul pentru marcare ecologica (Enviromental Label Jury - ELJ), din cadrul FEA, impreuna cu RAL, decizie care, apoi, este data publicitatii.

Intreprinderile solicitante obtin dreptul de aplicare a marcii de produs ecologic, pe baza unui contract de trei ani, incheiat cu RAL, in conditiile achitarii unei taxe anuale relativ scazute. Marca respectiva este reprezentata pe eticheta produsului, fiind insotita de motivele pentru care produsul este considerat compatibil cu mediul inconjurator.

Pana in prezent au fost stabilite criterii de performanta ecologica pentru 3600 de produse, grupate in 64 de categorii: produse realizate din materiale reciclate, produse care nu contin clorofluorcabon, produse chimice de uz casnic, acumulatori auto, produse peliculogene cu efect poluant scazut. etc.

Sistemul german de marcare ecologica a produselor a fost preluat si de alte tari, printre care Danemarca, Olanda, Franta si Marea Britanie.

In Canada, in 1988, s-a introdus un sistem de marcare ecologica a produselor - Enviromental choise. Intr-o prima etapa, au fost luate in considerare trei categorii de produse: produse obtinute din materiale plastice reciclate, materiale de constructii din celuloza reciclata si ulei lubrifiant, reciclat. Sunt stabilite criterii de performanta ecologica pentru circa 20 de categorii de produse.

Dreptul de aplicare a marcii de produs ecologic se acorda pe baza unor criterii foarte stricte, luand in considerare intregul ciclu de viata al produsului, precum si opiniile consumatorilor, referitoare la produsul respectiv.

Intreprinderile solicitante suporta cheltuielile pentru testarea produselor in cauza si o taxa pentru dreptul de aplicare a marcii.

Coordonarea acestui sistem de marcare ecologica este asigurata de Consiliul pentru problemele mediului inconjurator, un organism independent, constituit de Ministerul Federal al Mediului. Consiliul a mandatat Asociatia Canadiana de Standardizare sa se ocupe, in domenii specifice, de testarea acceptabilitatii ecologice a produselor.

In Japonia a fost introdus un sistem de marcare ecologica, in anul 1989, coordonat de Oficiul Eco-Mark, din cadrul Agentiei Mediului. Dreptul de aplicare a marcii de produs ecologic Eco-Mark se acorda intreprinderilor, pe baza unui contract de doi ani, in conditiile achitarii taxelor corespunzatoare.

Intr-o prima etapa au fost luate in considerare unele produse de uz casnic, printre care cele obtinute din materiale plastice reciclate, ambalaje tip aerosol, etc. Pana in prezent au fost stabilite criterii de performanta ecologica pentru 22 de categorii de produse (400 de produse).

Tot in acelasi an, a fost introdus un sistem de marcare ecologica a produselor, comun pentru tarile europene nordice - Norvegia, Finlanda, Suedia si Islanda - sistem coordonat de un Consiliu. Decizia privind dreptul de aplicare a marcii se ia la nivel national, autorizatia fiind recunoscuta si in celelalte tari.

Si in Marea Bitanie s-a introdus un sistem de marcare ecologica, pentru bunurile de consum, scop in care s-a infiintat Grupul consultativ pentru marcare ecologica - NAGEL). Pentru operationalizarea sistemului s-a infiintat Consiliul Marii Britanii pentru ecomarcare. Sistemul de marcare stimuleaza constiinta ecologica (conform unui raport Enviromental Data Service) a consumatorului si exercita asupra industriei o presiune considerabila, de natura s-o determine sa realizeze cat mai multe produse "curate", nepoluante.

In Franta, a fost introdus, in 1991, un sistem de marcare ecologica a produselor, asemanator cu sistemul german "Blue Angel", sistem care se bazeaza pe cele mai avansate tehnici de analiza a ciclului de viata al produselor.

Fig. 1 - Sisteme de marcare ecologica a produselor

Decizia de aplicare a marcii de produs ecologic se acorda intreprinderilor solicitante pe baza unui contract de trei ani, asigurandu-se o supraveghere foarte stricta a respectarii conditiilor prin echipe de experti constituite in acest scop.

Preocupari in UE privind introducerea unui sistem unitar de marcare ecologica

In conditiile aparitiei unor sisteme nationale de marcare ecologica a produselor, mai mult sau mai putin compatibile din punct de vedere al criteriilor care stau la baza lor a devenit necesara elaborarea unui cadru legislativ armonizat si in acest domeniu. Un prim pas s-a facut prin Reglementarea C.E.E. 880 a Consiliului UE din 23 martie 1992, care introduce un sistem comunitar de marcare ecologica.

Prin acest sistem se urmareste promovarea produselor care au un impact ambiental mai redus, pe intreg ciclul lor de viata. Se are in vedere si asigurarea unei informari corect a consumatorului din tarile U.E. privind caracteristicile ecologice ale produselor care se comercializeaza pe piata comunitara.

Sistemul este aplicabil tuturor produselor, inclusiv celor importate in UE din tarile terte. Produsele in cauza trebuie sa fie in conformitate cu reglementarile Uniunii Europene referitoare la protectia vietii, sanatatii si la protectia mediului inconjurator.

Sistemul de marcare ecologica al Comunitatii Europene este conceput ca un sistem voluntar, descentralizat, dreptul de aplicare a marcii fiind acordat de un comitet national, desemnat in acest scop, in fiecare din tarile U.E.

Criteriile de performanta aplicabile sunt specifice fiecarei categorii de produse, fiind stabilite pe baza analizei intregului lor ciclu de viata din etapa conceptiei-proiectarii, pana la reintegrare in natura sau valorificarea lor, in etapa post-utilizarii.

In fiecare dinte aceste etape se recomanda sa fie luate din considerare urmatoarele aspecte ecologice: impactul ambiental al deseurilor rezultate, poluarea si degradarea solului, contaminarea apei si a aerului, nivelul zgomotului, consumul de energie si resurse naturale, efetul asupra ecosistemelor. Analiza include si impactul ambalajului asupra mediului, in etapele mentionate.

In procesul stabilirii criteriilor ecologice, specifice diferitelor categorii de produse, sunt implicate comitetele nationale de atribuire a marcii de produs ecologic, forumul consultativ de la Bruxelles, care regrupeaza reprezentanti ai industriei, comertului, organizatiilor consumatorilor, organizatiilor ecologice si un Comitet de reglementare, alcatuit din reprezentanti ai tarilor U.E.

In cadrul acestui proces, produsele prezentate de organismele nationale competente sunt examinate si se decide care criterii ecologice trebuie definite si aplicate. Criteriile sunt traduse in termeni tehnici de organismul national respectiv si sunt adoptate de Comitetul de reglementari. Printre produsele carora li s-au stabilit asemenea criterii, se numara: detergentii, produsele pentru fertilizarea solului, unele produse textile. Sunt in curs de definitivare criteriile ecologice pentru circa 20 de tipuri de produse.

Standardele ISO 14000 referitoare la marcarea ecologica

Standardele ISO 14000 referitoare la marcarea ecologica au ca scop sa ofere o modalitate recunoscuta international de evaluare a caracteristicilor ecologice si de informare a consumatorului privind caracteristicile respective.

Prin aceste standarde se definesc trei tipuri de marcare ecologica:

Marcare de tip I - de catre o terta parte (organism guvernamental sau neguvernamental), care stabileste criteriile de evaluare.

Marcare de tip II - pe baza declaratiei pe propria raspundere a producatorilor, importatorilor, distribuitorilor sau altor parti interesate.

Marcare tip III - care include informatii cuantificabile despre produs, bazate pe indici predeterminati.

Pentru ca schemele de marcare ecologica sa nu devina niste bariere in comertul international, s-au definit principii care sa stea la baza aplicarii lor:

asigurarea transparentei necesare privind caracteristicile produsului;

informatiile utilizate pentru marcarea ecologica sa se bazeze pe analiza ciclului de viata al produselor;

utilizarea de metode stiintifice, reproductibile, pentru evaluarea impactului de mediu al produselor;

utilizarea de ghiduri recunoscute, referitoare la metodele de testare, evitandu-se testele care pot deveni o frana in calea comertului;

asigurarea transparentei necesare privind metodologiile si procesele utilizate;

garantarea accesului egal al tuturor partilor interesate;

stabilirea unui sistem de informare al consumatorului;

tratarea produselor din productia interna si a celor provenind din alte tari intr-un mod nediscriminatoriu;

incurajarea inovatiei in scopul imbunatatirii performantei de mediu;

analiza periodica a criteriilor pentru marcarea ecologica, in scopul de a le imbunatati progresele inregistrate in planul cunoasterii.

Proiectul de standard referitor la marcarea ecologica de tip I defineste o serie de practici prin care se urmareste sa se asigure marcarii de catre o terta parte credibilitate si caracter nediscriminatoriu. In principal, sunt avute in vedere urmatoarele elemente:

- respectarea principiilor de baza stabilite pentru toate schemele de marcare ecologica;

- definirea categoriilor de produse si a criteriilor ecologice pentru fiecare categorie astfel incat sa se evite excluderea produselor considerate acceptabile din punct de vedere ecologic in tara de origine;

- luarea in considerare a cerintelor referitoare la mediu, ale tarii de origine a produsului;

- stabilirea unor proceduri nediscriminatorii de verificare pentru marcarea ecologica.

In cazul marcarii ecologice de tip II se prevede ca declaratia data de producatori, comercianti sau alte parti interesate va putea avea diferite forme: simboluri grafice, mentionate pe produs sau pe ambalaj, un inscris care sa insoteasca produsul. O asemenea declaratia va putea fi facuta si in cazul mesajelor publicitare referitoare la produs.

Pentru marcarea ecologica de tip III elaborarea proiectelor de standard se afla in faza incipienta.

3. Managementul de mediu potrivit standardelor ISO 14000

In contextul preocuparilor tot mai intense, din ultimii ani, de reducere a efectelor negative a proceselor si rezultatelor acestora asupra mediului ambiant, s-a pus problema elaborarii unor standarde nationale si internationale, care sa furnizeze organizatiilor recomandari cu privire la implementarea unui sistem de management de mediu. Rolul unui asemenea sistem ar fi acela de a facilita tinerea sub control a tuturor proceselor, pe intreaga traiectorie a produsului, astfel incat sa fie minimizat impactul lor ambiental negativ.

Primul standard in domeniul managementului de mediu a fost elaborat de Institutul Britanic de Standardizare, in 1992 - specificatie pentru sistemele de management de mediu - BS 7750.

A doua versiune a standardului, publicata in 1994, promoveaza ideea ca in implementarea unui sistem de management de mediu accentul trebuie pus pe prevenire si nu pe detectarea efectelor negative ale proceselor si rezultatelor acestora asupra mediului. In acest scop trebuie luate in considerare toate procesele, produsele si serviciile organizatiei, deoarece fiecare interactioneaza cu mediul.

Din acest standard au fost dezvoltate ulterior, standarde si norme pentru sisteme de management de mediu si in alte tari.

1991 - Organizatia Internationala de Standardizare (ISO) a constituit un Grup Strategic Consultativ privind Mediul Inconjurator, care sa cerceteze oportunitatea elaborarii unor standarde referitoare la managementul de mediu. La recomandarea acestui grup s-a infiintat Comitetul Tehnic ISO/CT 207 "Managementul de mediu" a carui prima reuniune s-a desfasurat in 1993. Cu acest prilej s-a hotarat elaborarea unor standarde internationale referitoare la managementul de mediu in urmatoarele doua scopuri principale:

pentru armonizarea standardelor existente, asigurand un sistem unitar in acest domeniu, care sa faciliteze comertul international;

- pentru a oferi organizatiilor un instrument care sa faciliteze imbunatatirea performantei lor de mediu si evaluarea progreselor inregistrate.

Comitetelor din cadrul ISO/CT 207 le revine responsabilitatea elaborarii de standarde referitoare la:

- sisteme de management de mediu;

- auditul de mediu;

- marcare ecologica;

- evaluarea performantei de mediu;

- analiza ciclului de viata;

- termeni si definitii.

4. Standardele ISO 14000 referitoare la sistemele de management de mediu

Standardele ISO 14000 referitoare la sistemele de management de mediu sunt standarde generale, destinate pentru tinerea sub control a impactului proceselor organizatiei in ansamblu, asupra mediului.

Ele definesc modele de sisteme de management de mediu, care pot fi implementate de o organizatie in scopuri interne sau externe. Totodata, ofera instrumentele necesare pentru evaluarea conformitatii sistemului de management de mediu cu referentialul ales, evaluarea performantei de mediu, analiza preliminara si evaluarea de mediu a amplasamentelor organizatiei.

5. Standardele internationale referitoare la managementul de mediu

6. Standarde ISO 14000 aplicabile pentru tinerea sub control a impactului proceselor unei organizatii asupra mediului - standard de termeni si definitii referitoare la managementul de mediu

Standardele ISO 14000 referitoare la sistemele de management de mediu au fost concepute incat sa fie aplicate de orice organizatie, indiferent de zona geografica sau de mediu socio-cultural in care-si dezvolta activitatea.

Standardele nu isi asuma rolul de referential absolut, de "legiuitor international", care sa fie folosit in scopul modificarii obligatiilor ce revin organizatiilor in virtutea reglementarilor in vigoare, referitoare la protectia mediului sau a altor reglementari aplicabile.

Pe de alta parte, in contextul respectarii exigentelor societatii, concretizate in aceste reglementari, intr-o relatie contractuala, cerintele clientului, inclusiv cele referitoare la sistemul de management de mediu al furnizorului au rol determinant - obiectivul general al ISO 14000 il constituie stabilirea unui punct de echilibru privind protectia mediului si cele care decurg din considerente de ordin economic si social.

Sistemul de management de mediu - partea sistemului de management general, care include structura organizatorica, activitatile de planificare, responsabilitatile, practicile, procedurile si resursele pentru elaborarea, implementarea, realizarea, analiza si mentinerea politicii de mediu.

Implementarea cu succes a unui sistem de management de mediu este conditionata de angajarea tuturor nivelurilor de conducere, dar mai ales a conducerii de varf a organizatiei.

ISO 14001 prevede cerinte referitoare la sistemul de management de mediu, aplicabile oricarei organizatii care urmareste:

- implementarea si imbunatatirea sistemului de management de mediu;

- asigurarea conformitatii sistemului cu politica sa de mediu;

- demonstrarea conformitatii sistemului cu acest standard;

- ceritificarea/inregistrarea sistemului de management de mediu;

- realizarea unei autoevaluari sau declararea pe proprie raspundere a conformitatii sistemului cu acest standard.

Cerintele acestui standard sunt integrabile in sistemul de management de mediu existent al organizatiei. Elementele acestui sistem pot fi astfel adaptate, incat sa asigure conformitatea cu cerintele standardului mentionat.

Modalitatea corecta de aplicare depinde de o serie de factori - politica de mediu a organizatiei, natura activitatilor sale, conditiile concrete in care functioneaza.

ISO 14001 nu stabileste cerinte privind performanta de mediu si aplicarea lui nu garanteaza, in sine, obtinerea unor rezultate optime in domeniul managementului de mediu. Nu contine cerinte cu privire la managementul protectiei muncii.

Structurarea elementelor sistemului de management de mediu, prevazute de standardul ISO 14001, s-a realizat urmand etapele ciclului PEVA (planifica-executa-verifica-actioneaza), subliniindu-se astfel, necesitatea imbunatatirii continue a tuturor proceselor pe care el implica un asemenea sistem.

7. Standardele ISO 14000 referitoare la aspectele de mediu ale produselor si serviciilor

A doua grupa de standarde din seria ISO 14000 este destinata pentru tinerea sub control a impactului produselor si serviciilor asupra mediului.

Ele ofera, in egala masura, instrumente care servesc pentru optimizarea deciziilor unei organizatii, referitoare la imbunatatirea produselor si serviciilor sale, ca si a deciziilor care se iau de catre cei responsabili cu elaborarea politicilor de mediu, la nivel macroeconomic.

Standardele se refera, in principal, la marcarea ecologica si la analiza ciclului de viata al produselor (fig. 1).

Standardele referitoare la marcarea ecologica sunt proiectate pentru a fi utilizate in scopul demonstrarii de catre utilizator a caracteristicilor ecologice al produselor si serviciilor. Ca instrument de evaluare a acestor caracteristici va servi analiza ciclului de viata al produselor, luandu-se in considerare efectele posibile asupra mediului, in fiecare dinte etapele acestui ciclu.

8. Standardele ISO14000 aplicabile pentru tinerea sub control a impactului produselor si serviciilor asupra mediului

Standardele ISO14000 aplicabile pentru tinerea sub control a impactului produselor si serviciilor asupra mediului sunt:

Analiza ciclului de viata al produselor - in viziunea ISO 14000 are ca scop evidentierea impactului produselor asupra mediului, in fiecare dintre etapele acestui ciclu (fig. 1.3), din momentul conceptiei-proiectarii si pana la utilizare si post-utilizare, etapa in care trebuie asigurate reutilizarea sau reintegrarea lor in natura.

Standardele definesc:

ISO 14040 - principiile generale ale analizei ciclului de viata

ISO 14041 - recomandari privind metodologia acestei analize

ISO 14042 - evaluarea impactului de mediu in etapele ciclului de viata

ISO 14043 - progrese inregistrate.

Analiza este astfel conceputa incat sa reprezinte un instrument pentru fundamentarea deciziilor in elaborarea planurilor strategice ale organizatiei, pentru proiectarea proceselor si produselor, ca si pentru evaluarea metodelor de fabricatie alternative, din perspectiva exigentelor ecologice pe care trebuie sa le satisfaca.

Ea poate servi, de asemenea, ca baza pentru marcarea ecologica sau pentru stabilirea indicatorilor de evaluare a impactului de mediu.

La analiza ciclului de viata pot fi luate in considerare urmatoarele elemente, in fiecare dintre etapele acestui ciclu:

- contributia la ploile acide (prin emisii de SO₂);

- utilizarea apei, poluarea apei din panzele freatice, ape reziduale, impactul asupra canalizarii, sisteme de tratare, apa de racire;

- poluarea aerului;

- gaze toxice;

- degradarea peisajului;

- eroziunea solului;

- degradarea padurilor;

- zgomot;

- vibratii;

- praf si particule;

- explozii;

- deversari;

- deseuri solide;

- deseuri periculoase;

etc.).

Definitivarea standardelor ISO 14000 referitoare la analiza ciclului de viata, este ingreunata de complexitatea unei asemenea analize si de lipsa instrumentarului metodologic necesar pentru evaluarea impactului de mediu al proceselor si rezultatelor acestora.

Ghidul ISO 64 - Ghid pentru introducerea aspectelor de mediu in standardele de produs - contine o serie de recomandari menite sa faciliteze demersurile intreprinderilor in ceea ce priveste in cea ce priveste reflectarea in standarde a aspectelor de mediu ale produselor pe care le realizeaza. In viziunea Ghidului, punctul de plecare al acestor demersuri trebuie sa-l constituie analiza ciclului de viata al produselor, astfel incat sa poata fi evidentiate aspectele de mediu in fiecare din etapele acestui ciclu.

9. Implementarea unui sistem de management de mediu potrivit ISO 14000

Pentru a facilita eficienta managementului de mediu, atributiile, responsabilitatile si autoritatea trebuie sa fie definite, documentate si comunicate. Conducerea organizatiei trebuie sa furnizeze resursele necesare pentru implementarea si controlul sistemului de management de mediu. Aceste resurse cuprind resurse umane si calificari specializate, resurse tehnologice si financiare. Conducerea organizatiei la cel mai inalt nivel trebuie sa numeasca unul sau mai multi reprezentanti care, in afara altor responsabilitati, trebuie sa aiba definite atributiile, responsabilitatile si autoritatea pentru:

a asigura ca cerintele referitoare la sistemul de management de mediu sunt stabilite, implementate si mentinute conform standardelor;

a raporta conducerii organizatiei la cel mai inalt nivel, performanta sistemului de management de mediu, pentru analizare si ca baza pentru imbunatatirea acestui sistem.

Implementarea unui sistem de management de mediu ofera organizatiilor cel putin urmatoarele avantaje:

- imbunatatirea imaginii organizatiei, prin satisfacerea cerintelor referitoare la protectia mediului;

- imbunatatirea relatiilor cu autoritatile publice, cu comunitatea socio-economica in ansamblu;

- limitarea raspunderii civile si penale, prin satisfacerea reglementarilor legale referitoare la mediu si a altor cerinte aplicabile;

- reducerea costurilor prin diminuarea consumului de energie si materii prime, reciclarea produselor si ambalajelor;

- facilitarea accesului pe alte piete, prin asigurarea conformitatii cu standardele referitoare la managementul de mediu, recunoscute international;

- satisfacerea cerintelor clientilor privind certificarea conformitatii sistemului de management de mediu al furnizorilor, cu standardele aplicabile.

- sensibilizarea personalului organizatiei privind protectia mediului.

Conducerea de varf a organizatiei este cea care raspunde de implementarea unui sistem de management de mediu, care sa indeplineasca cerintele prevazute de standardul ISO 14001. In acest scop. Ea trebuie sa-si defineasca, in primul rand, politica de mediu, tinand seama de situatia concreta a intreprinderii si de coordonatele mediului in care actioneaza.

Pe baza acestei politici se vor stabili in continuare, obiectivele si vor fi evaluate resursele necesare pentru realizarea lor, vor fi definite responsabilitatile si masurile de tinere sub control a impactului tuturor activitatilor asupra mediului, asigurandu-se aplicarea acestor masuri, astfel incat sa fie posibila imbunatatirea continua a sistemului de management de mediu al organizatiei (fig. 1.4).

Politica de mediu

Politica de mediu reprezinta intentiile si principiile referitoare la performanta globala de mediu ale unei organizatii, pe care aceasta le declara.

Definirea acesteia constituie punctul de plecare in implementarea unui sistem de management de mediu. Ea serveste ca baza pentru stabilirea obiectivelor de mediu ale organizatiei si pentru desfasurarea activitatilor prin care se realizeaza aceste obiective.

Politica de mediu include sau face referire la principiile pe care le promoveaza conducerea organizatiei in acest domeniu:

- managementul de mediu reprezinta o prioritate absoluta pentru organizatie;

- asigurarea unui dialog permanent cu toate partile interesate, din interiorul si din afara intreprinderii;

- cunoasterea cerintelor legale, referitoare la mediu, aplicabile produselor, serviciilor si proceselor organizatiei;

- asigurarea unui sistem de organizare, care sa permita evaluarea performantei de mediu;

- asigurarea resurselor necesare, in special a personalului corespunzator calificat;

- evaluarea permanenta a performantei de mediu a organizatiei.

In cazul implementarii unui sistem de management de mediu potrivit ISO 14001, politica de mediu trebuie definita astfel incat:

- sa reflecte situatia concreta a intreprinderii, privind natura, dimensiunile si impactul activitatilor, produselor si serviciilor sale asupra mediului;

- sa includa angajamentul conducerii de varf privind imbunatatirea continua a sistemului de management de mediu si prevenirea poluarii;

- sa includa angajamentul conducerii privind respectarea reglementarilor aplicabile, referitoare la protectia mediului si a altor cerinte la care organizatia a subscris;

- sa asigure un cadru adecvat pentru stabilirea si evaluarea obiectivelor referitoare la mediu;

- sa fie documentata, implementata, mentinuta si comunicata intregului personal;

- sa fie disponibila pentru public.

Politica de mediu este parte componenta a politicii generale a organizatiei. Domeniul sau de aplicate trebuie definit asa incat sa se asigure compatibilitatea cu celelalte politici sectoriale stabilite in cadrul politicii generale a organizatiei.

Politica de mediu trebuie sa fie formulata cat mai clar si concis, astfel incat sa poata fi inteleasa de toata partile interesate.

10. Planificarea obiectivelor referitoare la mediu si a resurselor necesare

Pentru stabilirea obiectivelor referitoare la mediu trebuie identificate aspectele de mediu si rezultatele acestora.

Prin notiunea de aspect de mediu se intelege orice element al activitatilor, produselor sau serviciilor unei organizatii, susceptibil de a interactiona cu mediul. (cf. ISO 14050 - Managementul de mediu. Termeni si definitii)

Potrivit ISO 14001, organizatia trebuie sa stabileasca si sa mentina o procedura de identificare a aspectelor de mediu, pentru tinerea lor sub control, in scopul determinarii acelora care au sau pot avea un impact semnificativ asupra mediului. Informatiile care rezulta de aici, cu referire la aceste aspecte trebuie tinute la zi. Aspectele de mediu se identifica tinand seama de elementele de intrare si iesire ale tuturor proceselor organizatiei. Criteriile de identificare a aspectelor de mediu semnificative sunt incadrarea in prevederile legale si evaluarea consecintelor.

In cazul organizatiilor care nu au implementat un sistem management de mediu, se recomanda efectuarea unei analize preliminare de mediu, care sa aiba in vedere urmatoarele elemente:

- inventarierea reglementarilor aplicabile;

- identificarea aspectelor de mediu semnificative;

- examinarea procedurilor si a practicilor organizatiei referitoare la mediu;

- evaluarea masurii in care, investigatiile privind accidentele survenite au fost luate in considerare.

In cadrul analizei preliminare pot fi:

- efectuate masuratori si inspectii;

- se iau in considerare rezultatele unor analize sau ale auditurilor efectuate anterior, in functie de natura activitatilor organizatiei.

In procesul identificarii aspectelor de mediu semnificative ale activitatilor organizatiei, se recomanda sa se tina seama de urmatorii factori:

- emisiile in aer;

- eliminarile in apa;

- gestionarea deseurilor;

- contaminarea solului;

- impactul asupra colectivitatilor;

- utilizarea resurselor naturale si alte aspecte de mediu.

Nu este necesara evaluarea fiecarei materii prime sau produselor pe intreg ciclul lor de viata. Organizatia poate selectiona anumite activitati si categorii de produse si servicii pentru a identifica aspectele de mediu cu impact semnificativ.

Evaluarea impactului de mediu (Legea 137/1995) - cuantificarea efectelor activitatii umane si a proceselor naturale asupra mediului, a sanatatii si securitatii omului, precum si a bunurilor de orice fel.

Pentru identificarea si evaluare impactului de mediu se recomanda parcurgerea urmatoarelor etape:

- selectionarea unei categorii de activitati, produse, servicii;

- identificarea aspectelor de mediu ale activitatilor, produselor, serviciilor selectionate;

- stabilirea tipurilor de impact asupra mediului pentru aspectele identificate;

- evaluarea factorilor de risc privind impactul asociat fiecarui aspect de mediu.

Efectele activitatilor asupra mediului pot fi evaluate astfel:

1 - minore (efecte locale, pericol redus pentru mediu si colectivitati)

2 - moderate (efecte reprezentand un oarecare pericol pentru mediu si colectivitati)

3 - serioase (deversari importante de materiale toxice, etc., reprezentand o amenintare serioasa pentru mediu si colectivitati)

4 - catastrofale (pierderi de vieti omenesti, pagube importante aduse mediului).

Luand in considerare aceste elemente, pentru evaluarea factorilor de risc privind impactul de mediu al proceselor si produselor unei organizatii se poate construi o matrice de risc, dupa modelul celei de mai jos:

Activitatile, produsele si serviciile al caror impact asupra mediului prezinta cel mai mare factor de risc pot fi stabilite pe baza acestei evaluari - se definesc mai bine domeniile in care va trebui actionat cu prioritate, pentru prevenirea poluarii mediului.

11. Identificarea cerintelor legale si de alta natura referitoare la mediu

Pentru implementarea unui sistem de management de mediu, organizatia trebuie sa identifice toate cerintele legale si de alta natura, aplicabile aspectelor de mediu si activitatilor, produselor si serviciilor sale.

Cerintele legale sunt cele care rezulta din reglementari adoptate la nivel national, regional sau international, din standarde referitoare la protectia mediului sau alte documente normative, coduri de buna practica, acorduri convenite cu autoritatile publice, etc.

Conform ISO 14001, de catre organizatie trebuie elaborata o procedura care sa identifice si sa permita accesul la cerintele legale si de alta natura, referitoare la mediu, aplicabile. Identificarea cerintelor nu reprezinta un scop in sine. Este importanta evaluarea situatiei reale privind respectarea acestor cerinte, astfel incat sa poata fie stabilite cele mai potrivite masuri pentru eliminarea deficientelor aparute in satisfacerea lor.

Potrivit legii 137/1995, protectia mediului constituie o obligatie a tuturor persoanelor fizice, juridice, in care scop:

- solicita autoritatilor protectia mediului acord si/sau autorizatie de mediu, dupa caz, potrivit legii;

- asista persoanele imputernicite cu inspectia, punandu-le la dispozitie evidenta masuratorilor proprii, toate documentele relevante si le faciliteaza controlul activitatilor si prelevarea de probe;

- se supun ordinului de incetare temporara sau definitiva a activitatii;

- suporta costul pentru repararea prejudiciului si inlatura urmarile produse de acesta, restabilind conditiile anterioare producerii prejudiciului;

- asigura sisteme proprii de supraveghere a instalatiilor si proceselor tehnologice si pentru analiza si controlul poluantilor pe raza de incidenta a activitatilor desfasurate si evidenta rezultatelor, in scopul prevenirii si evitarii riscurilor tehnologice si eliberarilor accidentale de poluanti in mediu si raporteaza lunar rezultatele supravegherii mediului autoritatii competente pentru protectia mediului;

- informeaza autoritatile competente si populatia in caz de eliminari accidentale de poluanti in mediu sau de accident major

- adopta solutii adecvate pentru mediu la propunerea proiectelor sau activitatilor noi, precum si pentru modificarea celor existente;

- nu degradeaza mediul natural sau amenajat prin depozitari necontrolate de deseuri de orice fel.

1 Definirea obiectivelor organizatiei referitoare la mediu

Analiza preliminara de mediu permite organizatiei sa evalueze impactul produselor si activitatilor asupra mediului si, in functie de factorii de risc determinati, sa stabileasca domeniile in care trebuie actionat cu prioritate.

Luand in considerare aceste elemente, organizatia isi defineste obiectivele generale si specifice referitoare la mediu.

Obiectivele generale sunt stabilite pe baza politicii organizatiei in acest domeniu.

Obiectivele specifice reprezinta cerinte detaliate referitoare la performanta, pe cat posibil cuantificabile, aplicabile intregii organizatii sau unei parti a acesteia, rezultate din obiectivele de mediu stabilite si care trebuie indeplinite pentru atingerea acestor obiective.

Obiectivele trebuie sa corespunda politicii de mediu a organizatiei si, implicit sa reflecte angajamentul conducerii privind prevenirea poluarii.

Trebuie sa se tina seama ca obiectivele referitoare la mediu sa:

- nu reprezinte o constrangere

- sa tina seama de punctul de vedere al tuturor partilor interesate

- trebuie sa fie formulate clar

- trebuie sa fie cuantificabile.

13. Elaborarea planului strategic si a programelor de management de mediu

Planul startegic al elaborarii programelor de mediu cuprinde:

- rezultatele asteptate in ceea ce priveste performanta de mediu a organizatiei;

- prezentarea detaliata a imbunatatirilor preconizate privind aceste performante;

- analiza tehnologiilor posibil de aplicat pentru realizarea imbunatatirilor vizate;

- evaluarea implicatiilor posibile ale factorilor interni si externi asupra imbunatatirilor respective.

Planul strategic de mediu trebuie corelat cu celelalte planuri (al calitatii, securitatii muncii, etc.).

Operationalizarea planului strategic de mediu se realizeaza prin programe de management de mediu - planuri de actiune pe termen scurt, care definesc, in detaliu, cum vor fi realizate obiectivele, precizand etapele, responsabilitatile si resursele implicate. Acest program - potrivit ISO 14001 - trebuie sa cuprinda:

- responsabilitatea privind realizarea obiectivelor de mediu, pentru fiecare unitate functionala si la fiecare nivel al organizatiei;

- mijloacele si termenele de realizare a obiectivelor.

14. Implementarea programelor si asigurarea functionarii sistemului de management de mediu

Aplicarea cu succes a masurilor stabilite prin programele de management de mediu este conditionata de asigurarea resurselor umane, materiale si financiare.

In cazul implementarii unui sistem de management de mediu, prin standardul ISO 14001 se impune:

- definirea clara a responsabilitatilor;

- asigurarea nivelului de competenta necesar si a unei comunicari interne si externe corespunzatoare;

- documentarea sistemului de management de mediu;

- tinerea sub control a activitatilor;

- prevenirea situatiilor critice;

- asigurarea capacitatii de reactie a organizatiei la asemenea situatii.

15. Definirea responsabilitatilor si asigurarea resurselor necesare

Raspunderea pentru identificarea cerintelor privind resursele necesare in vederea implementarii si tinerii sub control a sistemului de management de mediu si pentru asigurarea acestor resurse, revine conducerii intreprinderii. Conducerea trebuie sa desemneze un reprezentant al ei care, independent de alte responsabilitati, sa aiba responsabilitatea si autoritatea necesara pentru implementarea sistemului de management de mediu. La intreprinderile mari se pot desemna mai multe persoane in acest scop.

Reprezentantul conducerii trebuie sa se asigure cerintele la sistemul de management de mediu sunt definite, implementate si mentinute. Raporteaza direct conducerii cu privire la evolutia performantelor sistemului de management de mediu, pentru a fi luate masurile de imbunatatire necesare.

Responsabilitatile referitoare la sistemul de management de mediu trebuie sa fie definite, documentate si comunicate persoanelor in cauza.

Responsabililor de management de mediu din cadrul fiecarui compartiment al intreprinderii le revine in atributie supravegherea (responsabilitatea) desfasurarii corespunzatoare a activitatilor referitoare la managementul de mediu, in compartimentul respectiv.

16. Formarea si sensibilizarea personalului si asigurarea competentelor necesare

O importanta deosebita in realizarea obiectivelor referitoare la mediu o are asigurarea personalului corespunzator calificat, motiv pentru care, responsabilitatea determinarii nivelului de experienta, competenta si formare profesionala, necesare pentru implementarea si asigurarea eficacitatii sistemului de management de mediu, revine conducerii organizatiei.

Conform ISO 14001, trebuie elaborate proceduri privind identificarea nevoilor specifice de instruire, luandu-se masurile necesare pentru asigurarea acestei instruiri, indeosebi in cazul persoanelor care desfasoara activitati care pot avea un impact semnificativ asupra mediului. Procedurile vor defini si modul de in care sunt elaborate, implementate si evaluate programele de instruire.

Organizatia cere si subcontractantilor sa demonstreze ca personalul lor poseda nivelul de instruire necesar in acest sens.

Trebuie elaborat si implementa un program coerent de sensibilizare a intregului personal - nu numai a celui direct implicat in activitati cu incidenta asupra mediului, astfel incat fiecare sa inteleaga:

importanta respectarii politicii de mediu, a procedurii si cerintelor referitoare la sistemul de management de mediu;

impactul real sau potential ale activitatilor pe care le desfasoara asupra mediului si efectele pozitive care pot fi obtinute in acest sens, prin imbunatatirea performantelor proprii;

rolul si responsabilitatea fiecaruia privind asigurarea conformitatii cu politica de mediu, cu procedurile si cerintele referitoare la sistemul de management de mediu, inclusiv in prevenirea situatiilor critice si asigurarea capacitatii de a reactiona eficient in asemenea situatii;

consecintele posibile ale nerespectarii procedurilor de lucru specifice.

17. Tinerea sub control a proceselor de comunicare interne si externe, referitoare la mediu

Daca se implementeaza un sistem de management de mediu conform cu standardul ISO 14001, organizatia trebuie sa elaboreze si sa mentina proceduri referitoare la acest sistem si la aspectele de mediu ale activitatilor, produselor si serviciilor sale. Procedurile servesc pentru tinerea sub control a proceselor de comunicare referitoare la mediu, in cadrul organizatiei si cu toate partile interesate.

Asigurarea comunicarii eficiente este conditionata de acceptarea si incurajarea unui dialog permanent cu partile interesate. Organizatia trebuie sa dea dovada de transparenta privind aspectele de mediu ale activitatilor sale, furnizand informatii corecte si complete privind aceste aspecte; in afara de aceasta, organizatia trebuie sa-si documenteze modul in care va asigura comunicarea cu autoritatile publice, pentru rezolvarea situatiilor de urgenta sau a altor probleme.

18. Elaborarea si tinerea sub control a documentatiei referitoare la sistemul de management de mediu si a activitatilor asociate aspectelor de mediu ale organizatiei

Elementele sistemului de management de mediu trebuie descrise intr-o documentatie corespunzatoare, care sa evidentieze si relatiile dintre aceste elemente. Gradul de detaliere a acesteia depinde de situatia concreta a fiecarei organizatii, nefiind obligatorie elaborarea unui manual unic; trebuie indicat cum se acceseaza informatiile mai detaliate cu privire la functionarea fiecarui element al sistemului de management de mediu. Documentatia poate fi integrata sau asociata documentatie elaborate pentru alte scopuri, cum ar fi cea referitoare la sistemul calitatii.

Documentatia sistemului de management de mediu este structurata dupa cea a sistemului calitatii, continand:

manualul de mediu;

procedurile sistemului de management de mediu;

documentatia operationala referitoare la managementul de mediu.

Manualul de mediu - politica si obiectivele organizatiei referitoare la mediu si descrie sistemul de management de mediu, servind ca referinta permanenta la implementarea si mentinerea sistemului. Documentul este structurat pe elementele sistemului, asa cum sunt ele definite de ISO 14001.

Procedurile sistemului de management de mediu - obiectivele si modul de desfasurare a diferitelor activitati referitoare la mediu, precum si responsabilitatile, autoritatea si relatiile dintre persoanele care coordoneaza, efectueaza, verifica sau analizeaza activitatile respective.

Procedurile acopera elementele de sistem conform ISO 14001:

aspecte de mediu;

prevederi legale si alte cerinte referitoare la mediu;

formare, sensibilizare si asigurarea competentelor necesare;

tinerea sub control a proceselor de comunicare interne si externe;

tinerea sub control a documentatiei referitoare la sistemul de management de mediu;

control operational;

pregatire pentru situatii de urgenta si asigurarea capacitatii de raspuns;

supravegherea si evaluarea activitatilor;

tinerea sub control a inregistrarilor referitoare la mediu;

auditurile interne ale sistemului de management de mediu.

Pentru unele din elemente pot fi elaborate proceduri aplicabile atat sistemului calitatii cat si sistemului de management de mediu. (cele evidentiate)

Procedurile sistemului pot fi detaliate prin documente operationale:

documente care au informatii cu privire la procedeele implementate;

regulamentul de organizare si functionare , organigrama si diagrama de relatii intre compartimentele intreprinderii;

regulamente de mediu, standarde si proceduri de lucru interne;

planuri de actiune pentru situatii de urgenta.

Pentru tinerea sub control a documentatiei, potrivit ISO 14001, trebuie elaborate si actualizate proceduri, astfel incat sa se asigure ca:

documentele pot fi localizate;

documentele pot fi examinate, revazute si validate de persoane abilitate;

versiunea actualizata a documentelor este disponibila in toate locurile in care sunt efectuate operatii esentiale pentru functionarea efectiva a sistemului;

documentele perimate sunt retrase operativ si protejate pentru a impiedica utilizarea lor involuntara;

toate documentele perimate, pastrate in scopuri legale si/sau in scopul mentinerii unor informatii sunt corect identificate.

La organizatiile care au un sistem al calitatii documentat conform ISO 9000 cerintele referitoare la sistemul de management de mediu se pot integra in documentatia existenta, elaborandu-se doar documentele stric necesare. Integrarea se poate efectua la nivelul celor trei categorii de documente, enumerate mai sus; se pot folosi documente unice, datorita faptului ca ambele sisteme - al calitatii si al managementului de mediu au proceduri si documente operationale comune.

Intrebari recapitulative

1. Explicati rolul marcarii ecologice a produselor alimentare.

2. Ce calitati suplimentare au produsele ecologice fata de cele de uz comun

3. In ce tara si sub ce nume s-a aplicat pentru prima data marcarea ecologica a produselor

4. Citati patru state europene cu traditie in care se aplica marcarea ecologica a produselor alimentare.

5. Cum se numeste sistemul de marcare ecologica din Canada

6. Care este simbolul pentru marcarea ecologica a produselor in tarile Comunitatii Europene?

7. Care este semnificatia initialelor ISO?

8. La ce se refera stsndardele ISO 14000?

9. Enumerati cinci elementedin analiza ciclului de viata al unui produs, referitoare la mediu.