Mediu inconjurator - Crearea politicii de mediu, Programe de actiune asupra mediului inconjurator

Mediu inconjurator

1. Crearea politicii de mediu

Pana spre sfarsitul anilor 1960 nici un stat european nu a avut definita o politica clara a mediului. Pe parcursul ultimilor 30 de ani insa s-au inregistrat progrese semnificative in stabilirea unui sistem complet de control a calitatii mediului in cadrul Uniunii Europene. Aceasta problema acopera o gama variata de aspecte, variind de la zgomotul produs la prevenirea deseurilor, la produsele chimice, particulele de aer, vaporii de apa sau reteaua europeana destinata abordarii dezastrelor mediului, precum scurgerile de petrol sau incendiile de padure.

Summit-ul de la Paris din 1972: s-a mentionat ca mult mai multa atentie trebuie acordata protectiei mediului in contextul expansiunii economice si a imbunatatirii standardelor de viata. Rezultatul concret al acestui summit a fost elaborarea primului plan de protectie a mediului. Alte programe anuale similare precum si o serie de directive au urmat acestui summit.

Actul Unic European din 1987: reprezinta punctul de referinta al politicii europene de mediu, fiind mentionata pentru prima data in cadrul unui tratat al Comunitatii Europene.

Tratatul de la Mastricht din 1992: acest tratat a mers si mai departe decat precedentul, conferindu-i protectiei mediului un statut complet in cadrul politicilor europene.

Tratatul de la Amsterdam din 1999: a consolidat fundamentul legal al politicii vizand protectia mediului precum si promovarea dezvoltarii durabile in cadrul Uniunii Europene.

In prezent, politica Uniunii Europene in ceea ce priveste protectia mediului este bazata pe ideea conform careia standardele ridicate de protectie a mediului stimuleaza inovatia si creaza noi oportunitati de afaceri. Domeniul economic, social si cel al protectiei mediului sunt strans legate unul de celalalt. Obiectivul Uniunii Europene este sa ofere un nivel adecvat de protectie a mediului in intreaga Uniune, fara a neglija circumstantele locale si restrictiile economice aferente.

Toata politica privind protectia mediului este bazata pe principiul poluatorul plateste. Astfel, sursa poluanta poate sa plateasca fie prin intermediul investitiilor efetuate in cresterea standardelor de protectie, fie prin plata unei taxe care acopera utilizarea produselor poluante, fie de catre industrie sau de catre consumatorii obisnuiti. Plata efectuata poate de asemenea sa includa obligativitatea de a recupera, recicla sau distruge produsele utilizate. Comisia a propus de asemenea ca emisiile ilegale de produse daunatoare calitatii aerului, apei sau solului, transporturile ilegale si deversarea ilegala a deseurilor, precum si traficul ilegal al speciilor aflate pe cale de disparitie sa fie considerate fapte penale si pedepsite ca atare. Pasii ulteriori ce urmeaza a fi efectuati sunt in discutie.

In concluzie, se poate spune ca politica mediului este probabil una din cele mai dificile politicii ale Uniunii Europene. In timp ce Statele Membre se pot bucura de frumusetile naturii din Europa, ele trebuie de asemenea sa imparta responsabilitatea pentru ploile acide, apele poluate, aerul contaminat cu produse chimice si deseurile deversate in mod necorespunzator. Conditiile extreme de vreme au inceput sa devina tot mai pronuntate, ilustrand faptul ca schimbarea climei este o problema care ii preocupa pe toti cetatenii si care trebuie sa fie abordata la toate nivelele politicii de protectie a mediului.

2. Programe de actiune asupra mediului inconjurator

Probleme:

• Este prea tarziu sa reciclam?
• Cutremurele continua sa produca pierderi de vieti omenesti si distrugeri materiale
• Impactul emisiilor poluante asupra stratului de ozon
• Zonele europene de coasta distruse de algele marine
• Conditiile extreme de vreme cauzeaza dezastre locale

Programele de actiune asupra mediului inconjurator, lansate in 1972, au contribuit la integrarea problemelor ecologice si a celor de mediu in cadrul tuturor politicilor comunitare. Al saselea program Mediul 2010: Viitorul nostru, alegerea noastra - care se deruleaza intre 2002 si 2012, se axeaza pe urmatoarele patru arii prioritare:

• Abordarea schimbarii de clima si a incalzirii globale
• Protejarea habitatului natural si a faunei salbatice
• Adresarea problemelor privind protectia mediului si a sanatatii
• Consevarea resurselor naturale si controlul deseurilor.

Programul se bazeaza pe un sistem de control complet aflat deja in desfasurare in Uniunea Europeana si ofera protectie egala tuturor Statelor Membre, oferind in acelasi timp flexibilitate pentru a satisface cerintele locale si regionale de exemplu, politica apelor este bazata pe nevoile specifice ale fiecarui bazin hidrologic. Problemele care includ mai multe arii de politica sunt adresate prin intermediul strategiilor tematice care se ocupa de poluarea aerului, prevenirea deseurilor si reciclarea acestora, mediul marin, pamant, pesticide, utilizarea durabila a resurselor si mediul urban.

Al saselea program de actiune scoate de asemenea in evidenta importanta respectarii legilor existente de protectie a mediului. Impactul asupra mediului ar trebui luat in considerare in cadrul fiecarei politici europene, de exemplu atunci cand se iau decizii care privesc agricultura, energia si transportul: problemele de mediu trebuie sa fie abordate direct la sursa si acest lucru atinge in mod frecvent un numar de arii de politica. Intreaga societate agentii economici, cetatenii, ONG-urile, partenerii sociali ar trebui incurajati pentru a se implica impreuna in gasirea solutiilor pentru problemele de mediu.

Programul accentueaza faptul ca ingrijorarile legate de mediu si obiectivele europene pentru cresterea economica, competitivitate si angajare in munca sunt legate: aspectele economice si sociale ale politicii de mediu trebuie luate intotdeauna in considerare.

Biroul European de Mediu (EEB) a solicitat tinte de ordin cantitativ si mult mai bine definite din punct de vedere calitativ pentru programul actiune. Organizatii precum BUSINESSEUROPE, care reprezinta industriile europene, au cerut ca viitoarele initiative in privinta politiciii de mediu sa includa in mod sistematic evaluari ale impactului economic si analize de tip cost-beneficii.

3. Schimbarea climei

Probleme:

• Schimbul creditelor de emisii pentru a respecta obiectivele Kyoto, lupta impotriva schimbarii climei
• Reducerea utilizarii combustibililor si trecerea spre utilizarea energiei regeneratoare
• Obligativitatea calatorilor de a plati costurile de mediu complete rezultate din calatoria intreprinsa

Schimbarea climei este un fenomen actual. Cetatenii Uniunii Europene asteapta ca Uniunea Europeana sa actioneze prima in aceasta privinta, a spus Stavros Dimas, comisarul european pentru mediu, in primavara lui 2007. Un studiu realizat de catre Eurobarometru indica faptul ca jumatate din cetatenii Uniunii sunt foarte preocupati de efectele schimbarii climei si de procesul de incalzire globala. Aproximativ 80% dintre cei chestionati au fost de parere ca Uniunea Europeana ar trebui sa stabileasca un procentaj minim pentru utilizarea energiei regeneratoare in fiecare Stat Membru al Uniunii in vederea sustinerii politicilor ce vizeaza shimbarea climei.

Europa este considerata a fi luat un rol de avangarda in lupta mondiala impotriva schimbarii climei un rol pentru care Uniunea Europeana a primit apreciere internationala. Comisia Europeana a initiat prima actiune ce viza protectia climei in 1991 atunci cand a lansat Strategia Comunitara pentru limitarea emisiilor de dioxid de carbon si pentru a imbunatati eficienta energetica.

In martie 2000, Comisia Europeana a lansat primul Program European pentru Schimbarea Climei (ECCP). Acesta a fost creat pentru a genera politici, masuri si o schema a schimbului de emisii care sa asigure faptul ca Uniunea Europeana va reduce emisiile cu 8% sub nivelul din anii 1990 pana in perioada 2008-2012, fiind in concordanta cu angajamentele facute in cadrul Protocolului Kyoto. Dezvoltarea primului Program European pentru Schimbarea Climei a implicat toate grupurile relevante de participanti, incluzand aici persoane din diferite directorate generale ale Comisiei, oficiali din Statele Membre, din cadrul industriilor si a grupurilor de mediu. Programul a acoperit o gama variata de initiative, inclusiv promovarea energiei regeneratoare si utilizarea autovehiculelor ecologice.

Faza a doua a Programului European pentru Schimbarea Climei (ECCP II) a fost lansata in octombrie 2005. Consista din diverse grupuri de lucru: revizuirea fazei unu a programului (ECCP I), aviatia, dioxidul de carbon si automobilele, captarea carbonului si depozitarea acestuia, masuri de adaptare si revizuirea schemei de schimb a emisiilor.

Schema schimbului de emisii a gazelor cu efect de sera ale Uniunii Europene EU ETS joaca un rol cheie in lupta impotriva schimbarii climei. A devenit operationala in 2005 fiind cea mai cuprinzatoare astfel de schema din lume, incluzand o multitudine de tari precum si o multitudine de sectoare care opereraza pe baza schimbului de emisii a gazelor. Aceasta schema permite de asemenea companiilor sa depaseasca nivelul propriu al emisiilor de dioxid de carbon prin cumpararea permiselor verzi contribuind in acest mod la atingerea obiectivului Uniunii Europene in cadrul Protocolului Kyoto. Aproximativ 12.000 de unitati industriale sunt capabile sa cumpere si sa vanda astfel de permise ecologice ce acopera aproximativ 40% din volumul total al emisiilor de dioxid de carbon al Uniunii Europene. Industria energetica, cea a fierului si a otelului, a sticlei si a cimentului sunt printre cele incluse in cadrul acestei scheme. Alte sectoare puternic emitatoare de dioxid de carbon, precum transporturile sau industria constructoare, nu sunt in prezent incluse in cadrul schemei de schimb a emisiilor. De asemenea, supra-alocarea de catre unele State Membre a permiselor pentru emisia de dioxid de carbon a determinat scaderea pretului la carbon, subminand astfel credibilitatea schemei.

In ianuarie 2007 Comisia a propus reducerea cu 20% pana in 2020 a emisiilor de gaze cu efect de sera, acestea fiind comparate cu nivelul din anii 1990. Comisia a sperat ca o astfel de propunere va determina o noua revolutie industriala. Obiectivul ambitios propus de Comisie a fost aprobat cu ocazia summit-ului de primavara din martie 2007. Uniunea Europeana va trebui sa respecte acest obiectiv in mod unilateral, indiferent de obtinerea sau nu a unui nou acord ce vizeaza protectia mediului dupa ce Protocolul Kyoto expira in 2012. Uniunea Europeana spera de asemenea sa fie un exemplu de urmat pentru tari ca Statele Unite sau China. Pentru a atinge acest obiectiv, Comisia a propus armonizarea completa a pietelor de electricitate si de gaz din cadrul Uniunii Europene. De asemenea, din volumul total al energiei existente, 20% trebuie sa provina din surse de energie regeneratoare, precum energia solara sau cea eoliana, iar din totalul combustibililor folositi, 10% trebuie sa fie de natura bio. Un obiectiv ulterior este reducerea cu pana la 20% a energiei consumate.

4. REACH Reciclarea si prevenirea deseurilor Un aer curat

REACH

Un indelung asteptat compromis asupra directivei REACH inregistrarea, evaluarea, autorizarea si restrictionarea chimicalelor a fost adoptat in decembrie 2006, fiind asteptata sa intre in vigoare in iunie 2007.

Pachetul REACH solicita tuturor producatorilor si importatorilor de produse chimice sa ofere date privind siguranta a aproximativ 30.000 de substante chimice care se afla in produsele utilizate zilnic de catre consumatori. Acestea includ o gama variata de substante, precum plasticul utilizat in fabricarea jucariilor pentru copii, telefoanele mobile si articolele casnice sau produsele chimice folosite in produsele de curatat, in vopsele si produse textile.

Toate substantele trebuie inregistrate pentru o perioada de 11 ani la noua Agentie Europeana a Substantelor Chimice (ECHA) din Helsinki. Agentia va coordona evaluarea profunda a substantelor chimice suspecte si va administra o baza de date publica in care consumatorii si operatorii din domeniu pot gasi informatia dorita. Activitatea agentiei va incepe cu identificarea celor mai toxice si des folosite produse chimice. Daca o substanta sigura poate fi utilizata la un cost acceptabil, cea toxica va trebui sa fie inlocuita. Producatorii poarta responsabilitatea de a demonstra ca produsele folosite sunt suficient de sigure.

Prin intermediul pachetului REACH se spera cresterea protectiei sanatatii cetatenilor Uniunii Europene si de asemenea protejarea mediului, extinzandu-se in acelasi timp capacitatea de inovatie si de competitivitate a industriei chimice europene.

Reciclarea si prevenirea deseurilor

In prezent in Uniunea Europeana aproximativ 1.3 miliarde de tone de deseuri sunt generate anual. Aproximativ 40 milioane de tone din totalul generat sunt substante periculoase. Fiecare cetatean al Uniunii produce in medie aproximativ 500 de kilograme de deseuri pe an, insa mai putin de o treime din acestea sunt deseuri reciclabile, restul ajungand la rampele de colectare a deseurilor.

In ciuda cresterii volumului de deseuri, solutiile europene pentru reciclarea acestora au fost pentru o lunga perioada de timp destul de fragmentate. Douasprezece directive ineficiente au fost propuse incepand cu anii 1970. In decembrie 2005 totusi, Comisia Europeana a prezentat Strategia Tematica asupra Prevenirii si Reciclarii Deseurilor, reflectand o noua abordare asupra controlului deseurilor, care ia in calcul intregul ciclu de viata a fiecarui produs. Obiectivul este reducerea producerii de deseuri, precum si cresterea procentului de reciclare prin crearea unei piete a materialelor reciclate.

Ca un prim pas al noii strategi, Comisia a propus revizuirea directivei cadru privind deseurile din 1975 pentru a include abordarea ciclului de viata in cadrul politicii deseurilor, a programelor nationale ce privesc prevenirea deseurilor, imbunatatirea pietei de reciclare, promovarea instrumentelor economice precum stabilirea unor taxe pentru depozitarea deseurilor de catre statele membre si modernizarea legislatiei existente in domeniul deseurilor reciclabile.

In 2006, in timpul discutiilor privind revizuirea directivei privind deseurile, Consiliul European al Mediului a subliniat importanta minimizarii generarii de deseuri si considerarea prevenirii deseurilor in domenii precum politica produselor si eco-designul aplicatiilor electrice.

In februarie 2007 Parlamentul European a solicitat introducerea unor obiective obligatorii pentru reducerea deseurilor si introducerea unei ierarhii a deseurilor in 5 faze, acordand prioritate prevenirii, reutilizarii si reciclarii acestora. Parlamentul doreste de asemenea stabilizarea pana in 2012 a productiei de deseuri la nivelul celei din 2008, sperand ca productia de deseuri sa scada considerabil incepand cu 2020. Pana in 2020, 50% din deseurile municipale ar trebui sa fie reciclate.

Discutiile privind politica europeana in privinta deseurilor vor continua. O problema dificila ramane cea privind incinerarea deseurilor si daca aceasta practica sa fie reclasificata de la depozitare la recuperare pentru producerea de energie.

Aer curat

Comisia Europeana estimeaza ca poluarea aerului din particule ultrafine de praf si ozon a cauzat moartea a 370.000 de persoane in Uniunea Europeana in 2000. In 2005, Comisia a prezentat Stategia Tematica asupra Poluarii Aerului care se spera ca va reduce numarul deceselor din cauza poluarii aerului la 230.000 pana in 2020.

Strategia se axeaza pe reducerea pana in 2020 a emisiilor provenind de la cinci poluanti care afecteaza stratul de ozon de baza:

• Materia particulara particulele fine de praf, emise in mod direct de catre autovehicule sau cauzate in urma unei reactii chimice, sunt cele mai mari amenintari la adresa sanatatii umane
• Amoniacul emis in principal de catre deseurile animale sau fertilizatorii utilizati in agricultura
• Oxizii de azot cauzeaza ploi acide, exces de alge in lacuri si mari, precum si afectarea in mod negativ a stratului de ozon
• Dioxidul sulfurat este format din arderea carbunilor si a petrolului
• Compusi organici volatili sunt emisi de catre vopsele, solventi, combustibilii utilizati in transporturi, fiind factori care influenteaza stratul de ozon
• Smogul format din amoniac si compusi organici volatili, avand un potential letal asupra omului si fiind cauza principala a poluarii masive a padurilor si a culturilor agricole

Comisia doreste stabilirea unor standarde de poluare a aerului pe care si alte tari sa le urmeze, oferind comunitatii europene de afaceri un avantaj competitiv prin adoptarea unei tehnologii mai curate.

Costurile acestei strategii sunt estimate a fi de 7.1 miliarde euro anual pana in 2020. Totusi, Directoratul General pentru Mediu estimeaza ca beneficiile din punct de vedere al sanatatii, incluzand scaderea deceselor premature, mai putine zile de concediu medical si imbunatatirea productivitatii muncii, precum si scaderea internarilor in spitale, ar putea ajunge pana la valoarea de 42 miliarde de euro pe an.

Directiva Calitatii Aerului Ambient este in discutie in cadrul Uniunii in 2007.