Nisa ecologica (definire si prezentare succinta a "evolutiei" in timp a conceptului de nisa, dupa diferiti autori).

Nisa ecologica (definire si prezentare succinta a "evolutiei" in timp a conceptului de nisa, dupa diferiti autori).

Partea structurala de baza a ecosistemelor este nisa ecologica. Ideea in sine despre existenta unei asemenea formatiuni, chiar daca nu a fost denumita, a existat si mai dinainte (Wallace 1879 (aut.cit. in Smith 1974). In primele investigatii locul de viata al speciei (nisa) era considerata ca un punct din spatiu, o parte elementara a biotopului si chiar a fost denumita ca atare (Grinell 1904, 1917).

Conceptul modern a fost introdus putin mai tarziu (Elton 1927). Pornind de la principiul ca fiecare specie este activa pe mai multe nivele trofice si deci ea are multiple relatii cu intreaga structura a biocenozei s-a considerat ca ansamblul de relatii trofice ale unei specii cu biocenoza se numeste nisa ecologica (Elton 1927).

Un punct de vedere ulterior (Gunther 1950) concepe nisa ca rezultat al interactiunii dintre specie si biotop (Fig. 6-14, a).

Fig. 6-14. Conceptul lui Gunther despre nisa (a) (dupa Gunther, 1950) si conceptul lui Hutchinson de reprezentare a spatiului de nisa (spatiu ecologic) ca hiperspatiu (in functie de 2 factori de mediu) (b) (dupa Hutchinson 1959)

O conceptie mai noua (Hutchinson 1957) abordeaza nisa corelata de biotop, ea fiind un domeniu in care specia este tolerata in functie de principalii factori de mediu. Astfel nisa este conceputa ca un hiperspatiu (daca sunt doi factori) (Fig. 6-14, b) sau ca un hipervolum (in cazul a cel putin 3 factori) (Fig. 6-15, a,b; 6-16). In conceptie mai larga, nisa ecologica cuprinde atat relatiile trofice ale speciei cu biocenoza, relatiile spatiale cat si relatii de alta natura si reflecta pozitia speciei in ecosistem (Hutchinson 1959). Acesta este conceptul unitar al nisei, pentru a nu mai exista deosebiri intre ecologia vegetala si ecologia animala.

MacArthur (1960) defineste nisa ca fiind un nod intr-o retea trofica, adica sensul este strict trofic: ce consuma o specie si de cine este consumata.

Initial, in lumea animalelor notiunea de nisa avea semnificatie trofica. In domeniul plantelor conceptul de nisa avea semnificatie spatiala ("nisa este locul ocupat de o planta in biotop" - Sennikov 1964) (de ex. fisura dintr-o stanca este nisa florii de colt). In ecologia din SUA, nisa are un concept unitar, cel spatial, valabil si pentru ecologia animala si cea vegetala (Kendeigh 1974).

Nisele sunt suprafete ocupate sau sunt formate de catre organisme ?. Conceptiile vechi considerau nisa ca fiind o formatiune de biotop care exista deja de dinainte si erau ocupate ulterior de catre biocenoza, in cursul constituirii lor. Conceptiile noi: nisa este rezultatul interactiunii dintre specie si biotop. Nisele nu sunt ocupate ci ele se formeaza prin actiunile dintre specii si biotop, dintre specii si mediu.

Fig. 6-16. Un model abstractizat de reprezentare a spatiului de nisa (spatiu ecologic) ca un hipervolum.    (a) - hipervolum ocupat de o singura specie; (b) - hipervolum ocupat de 2 specii; (c) - hipervolum ocupat de mai multe specii (dupa Smith 1974).

Alte concepte mai moderne (Odum 1959) pun accent pe rolul speciei in biocenoza si implicit in ecosistem. Nu este vorba deci de o localizare pasiva si nici un rol simplu intr-o retea trofica ci un rol activ intr-o retea de interactiuni. Habitatul (sau biotopul) reprezinta "adresa", iar nisa ecologica reprezinta "profesia" organismului respectiv (Odum 1959, 1993).

Nisa ar reprezenta pozitia unei specii intr-o retea trofica, functia sa in biocenoza si ecosistem, locul ocupat in habitat (Stugren 1965).

Caracteristicile si particularitatile unei nise ecologice a unei specii depind de mediul fizic, de sistemul de interactiuni in ansamblu dintre specii si de populatia locala (abundenta, evolutia marimii etc). Adesea, in cadrul unei nise, o specie isi modifica abundenta, iar daca intr-un anume context aceasta atinge o abundenta minima, rolul sau poate fi luat de o alta specie, denumita vicarianta (care se substituie) [lat. vicarius = inlocuitor]. Se poate constata de multe ori in cadrul biocenozelor ca exista multe specii care au o abundenta redusa dar care pot sa-si sporeasca aceasta abundenta si pot inlocui specii care initial erau dominante dar au fost inlaturate sau au disparut. Acestea sunt speciile redundante (un exces de specii pentru a transmite o anumita informatie) [lat. redundantia = revarsare, abundenta].

Nisele ecologice se pot de asemenea modifica divers, ca raspuns la o serie de fenomene legate de evolutia marimii populatiilor biocenozei sau ca urmare o modificarii comportamentului (ex. lacustele migratoare isi schimba morfologia, comportamentul si nisa ecologica in functie de nivelul de densitate al populatiei.

Introducerea unor specii noi (in mod voit sau accidental) poate determina eliminarea unor specii preexistente. Dupa aceasta prima faza care poate fi uneori de durata mai mare, urmeaza o a doua faza in care populatiile noii specii se echilibreaza, iar noua specie se integreaza in biocenoza. Ea va ocupa evident o alta nisa sau aceasta este nisa modificata a speciei inlocuite.