ABC-ul economiei mediului:bunuri publice, efecte externe

ABC-ul economiei mediului:bunuri publice, efecte externe

Bunuri publice

Bunurile publice pot fi definite atat in raport cu bunurile private, cat si in raport cu propriile caracteristici.

Bunurile private sunt bunuri care verifica principiul rivalitatii (acelasi bun nu poate fi utilizat simultan de doi sau mai multi agenti) si principiul excluderii (prin intermediul pretului: cel care plateste primul pretul bunului beneficiaza de utilitatile acestuia); al doilea principiu nu este absolut necesar, daca luam in calcul si existenta unor distribuiri gratuite de bunuri.

Bunurile care nu satisfac principiul rivalitatii poarta numele de bunuri publice si ele satisfac urmatoarele trei conditii:

imposibilitatea excluderii unor consumatori;

utilizarea lor este independenta de vointa individului;

accesibilitatea (la bunul respectiv) nu este limitata de numarul utilizatorilor.

Frumusetea zonelor turistice (nu neaparat si resursele lor fizice), vestigiile arheologice (pentru care nu se percepe un tarif pentru a le putea vizita), aerul, lumina si caldura solara, sunt bunuri ale caror servicii se ofera in egala masura tuturor membrilor colectivitatii, societatii in ansamblul ei, ele nesupunandu‑se sistemului de schimburi din cadrul pietei.

Accesibilitatea bunului public nu depinde de numarul utilizatorilor; de exemplu, accesibilitatea la serviciile stratului de ozon nu este influentata de marimea populatiilor care beneficiaza de aceste servicii, ca si accesibilitatea la lumina si caldura solara. Spre deosebire, accesibilitatea la serviciile unei zone turistice sau a unui parc, se reduce odata cu cresterea numarului vizitatorilor.

Externalitati

Externalitatile apar atunci cand activitatea unui agent nu depinde in exclusivitate de variabilele a caror control il detine, ci si de o serie de variabile ce nu intra in sfera activitatii sale decizionale.

In functie de impactul economic, externalitatile se pot manifesta in urmatoarele forme:

economii externe de productie;

economii externe de consum;

deseconomii externe de productie;

deseconomii externe de consum.

Economiile externe de productie apar atunci cand actiunile unui agent aduc beneficii si altora, fara ca acestia sa suporte vreun cost. Exemplul relatiei dintre apicultor si pomicultor este clasic: pomicultorul asigura baza floricola pentru recoltarea polenului, contribuind astfel la productia de miere, fara ca apicultorul sa fie pus in situatia de a suporta contravaloarea acestui serviciu. De subliniat ca, in acest exemplu, externalitatea este reciproca, deoarece si albinele contribuie la fecundarea florilor, deci la obtinerea de fructe, fara ca pomicultorul sa plateasca ceva. Economii externe de productie sunt susceptibile sa apara cand o intreprindere executa lucrari de drenaj sau desecare a unei zone din perimetrul sau. Cultivatorii din apropiere pot beneficia de o imbunatatire a conditiilor de exploatare a terenurilor lor fara sa plateasca ceva pentru aceasta; profitul intreprinderii care executa lucrarile este evident mai mic decat avantajele colectivitatii (din care face parte).

Economiile externe de consum apar atunci cand de deciziile unui consumator, aplicate in practica, profita si alti agenti fara ca acestia sa suporte contravaloarea unei compensatii pentru cel ce a luat deciziile. De exemplu, repararea fatadei unei case, intretinerea unei gradini sau a unei jardiniere, reprezinta decizii care pot aduce acelasi tip de satisfactie si vecinilor, fara ca acestia sa contribuie la asigurarea suportului material al actiunii de infrumusetare.

Deseconomiile externe de productie apar ca urmare a deciziilor anumitor agenti care provoaca pagube altor agenti, fara ca cei din urma sa fie compensati financiar. In cazul deseconomiilor externe de productie "sursa" este o intreprindere.

Poluarea industriala constituie cazul cel mai caracteristic al deseconomiilor de productie; cand un petrolier isi goleste compartimentele in mare sau ocean sau cand fumul toxic degradeaza calitatea aerului dintr‑o aglomeratie, intreprinderile responsabile de poluare afecteaza activitatea pescarilor sau viata locuitorilor, fara ca piata sa intervina spontan pentru stabilirea preturilor acestor pagube.

Prezenta deseconomiilor externe de consum se datoreaza comportamentului consumatorilor: fumatul, muzica zgomotoasa se pot afla la originea deseconomiilor pentru nefumatori sau pentru cei care iubesc linistea. De asemenea, consumul se afla la originea poluarii sau degradarii mediului, prin cele mai diverse forme, acestea generand desigur deseconomii (de exemplu, poluarea cu gaz de esapament creeaza un disconfort pentru pietoni).