POLUAREA APELOR SI OCEANELOR

POLUAREA APELOR

O problema importanta in legatura cu folosirea apelor o constituie lupta impotriva poluarii lor. Utilizarea apei nu trebuie privita doar sub aspect cantitativ ea fiind inseparabil legata si de cel calitativ. Nici populatia si nici economia nu pot intrebuinta apele de calitate necorespunzatoare. De aceea, o problema importanta pe plan mondial, la ordinea zilei, este lupta impotriva poluarii apelor.

Poluarea apelor curgatoare afecteaza canalele, fluviile si raurile pe cursul lor pana la revarsarea in mari. Ea poate contamina si suprafete intinse de apa, cum sunt iazurile sau lacurile artificiale.

Poluarea apei curgatoare este de obicei invizibila deoarece agentii poluanti se dizolva in apa. Oricum, exista si exceptii cum ar fi detergentii care produc spuma sau reziduurile netratate care plutesc la suprafata. Toti agentii poluanti pot fi detectati in laboratoare prin teste biochimice standarizate. Din aceste teste rezulta un nivel care determina gradul de extindere al poluarii si cel de puritate relativa a apei.

Se poate monotoriza si efectul pe care-l are poluarea asupra plantelor si animalelor si aceasta este o alta metoda prin care oamenii de stiinta pot determina nivelul de poluare.

Principalele tipuri de poluanti sunt urmatorii:

Exista putini poluanti naturali. Solul contine anumiti fertilizatori, cum ar fi nitratii care in timpul aratului pasunilor sau in decursul iernilor pot iesi la suprafata. In sol se mai gaseste si aluminiul care poate ajunge in apele curgatoare prin diferite reactii chimice. In timpul inundatiilor luncilor, in apa poate patrunde magneziul care provoaca dezastre in randul pestilor. Insa aceste scurgeri naturale sau semi-naturale de poluanti sunt insignificante in comparatie cu cele produse de om.

Fermierii introduc in mediu o gama intreaga de substante chimice si deci si in rezervele de apa potabila. Printre acestea se numara erbicidele, insecticidele, acaricidele, fungicidele si deparazitantii pentru bovine, fosfati, nitrati pentru a stimula dezvoltarea plantelor si exista scurgeri semnificative de lichide toxice din silozuri sau din fermele de animale. Produsele farmaceutice utilizate in agricultura, pot si ele polua alaturi de dezinfectanti.

Odata cu epurarea apei prin care aceasta devine potabila se fac anumite masuratori chimice care lasa si ele anumite resturi in apa. Trihalometanul, o substanta chimica compusa care se presupune ca provoaca cancerul, este un produs rezultat in urma clorurarii apelor. Utilizarea sulfatului de de aluminiu pentru curatirea apei a fost in centrul atentiei in 1988 cand mai multe tone au fost deversate in retelele de alimentare din Camelford, Cornwall(Anglia), cauzand diverse boli printre localnici.

Industria produce alti factori poluanti printre care cei mai importanti sunt metalele grele, cum ar fi cadmiul, plumbul si zincul. Ploile acide cauzate de arderea combustibililor fosili sunt un alt poluant important.

Astfel, putem face o clasificare a tipurilor de poluare a apei:

-poluarea bazinului(prin produse ale eroziunii, produse chimice toxice provenind de pe ogoare, de pe sosele, prin spalarea sarii din sol, prin irigari);

-poluarea albiei cursurilor de apa(ca urmare a introducerii compusilor organici si minerali provenind din sistemele de aductie a apei si din intreprinderile industriale);

-poluarea de origine termica(provocate de apele cu temperatura inalta evacuate de termocentrale si intreprinderi industriale); acest tip de poluare, din ce in ce mai important, provoaca o scadere a continutului de oxigen din apa, atat de necesar dezvoltarii pisciculturii;

-poluarea hidrobiologica(provocata si din mai multe cauze, de exmplu, de constituirea, in momentul regularizarii scurgerii, de intinderi de apa putin adanci unde creste o vegetatie abundenta);

Efectele asupra florei si faunei

Unul dintre cele mai obisnuite semne ale poluarii apelor este vegetatia verde de la suprafata-eutrofie. Plantele acvatice si algele se dezvolta la suprafata apelor, atunci cand apa este imbogatita cu un amestec de compusi care s-au infiltrat din solurile din apropiere.

In ultimii 20 de ani situatia a devenit alarmanta deoarece 500 din marile bazine din Marea Britanie sunt astazi verzi si toxice datorita poluarii. Apa potabila a devenit un mediu propice pentru dezvoltarea diverselor specii periculoase de bacterii, protozoare si ciuperci care sunt foarte periculoase pentru om.

Stratul verde de la suprafata apelor actioneaza ca un invelis gros prin care razele soarelui nu pot patrunde spre straturile din adancuri. Astfel plantele acvatice care produc oxigenul necesar, nevertebratelor sau vertebratelor acvatice mor. In plus anumite specii de alge albastre produc substante toxice care omoara pestii si alte organisme acvatice. Ca urmare multe activitati de agrement pe lacuri sunt interzise in lunile de vara din cauza algelor si a toxicitatii. Proliferarea algelor apare in lacuri si bazine si din alte doua cauze: defrisarea padurilor si aplicarea de fertilizatori arborilor din paduri in urma carora apar infiltratii de substante chimice in apa.

Ploaia acida a cauzat catastrofe ecologice majore in Canada, SUA si N-V Europei. Din cele 85. 000 de lacuri din Suedia, 16. 000 au devenit acide si 5. 000 sunt complet depopulate de pesti. Din 1976, 4000 de lacuri au fost tratate cu apa de var pentru a neutraliza acidul si a restaura echilibrul.

Incidentele poluante au de obicei ca efect distrugerea dramatica a vietuitoarelor salbatice, mai ales a pestilor. Reconolizarea si repopularea poate fi facuta insa repede, mai ales cand oamenii se implica. Unele nevertebrate pot patrunde in zona afectata din punctele situate in amonte; altele cum ar fi insectele de apa vor zbura spre aceste zone dupa cateva ore de la producerea incidentului. Unele organisme cum ar fi, molustele de rau ale caror branhii devin sufocate de mal, pot sa prezinte dezechilibre. Altele cum ar fi musca efemera tolereaza nivelele destul de mari ale poluarii, in vreme ce viermii tubulari care ingereaza bacteriile si diverse specii de larve de chiromonide si lipitori rezista bine la poluare si la nivele scazute ale oxigenului.

POLUAREA OCEANELOR

Daca la poluarea aerului imaginea-simbol este oferita de arborii perforati de ploile acide, la poluarea apei expresia caracteristica ar putea fi considerate-mareele negre, adica poluarea, practic continua, cu petrol a marilor si oceanelor lumii, avand efecte dezastruoase asupra florei si faunei marine.

In incidentele majore de poluare este intotdeauna implicat titeiul. Practica obisnuita de spalare a tancurilor petroliere reprezinta echivalentul a opt pana la 20 milioane de barili de petrol pe an care s-ar deversa in oceane in mod deliberat. Aceasta practica, raspandita in lumea intreaga, ramasa adesea neobservata, este astazi detectata prin intermediul satelitilor si cei vinovati pot fi trimisi in judecata.

Dupa titei, unul dintre cele mai periculoase deseuri sunt apele uzate. In cantitati mici apele uzate imbogatesc apa si reprezinta un ingrasamant pentru plante si pesti, dar in cantitati mari ele sunt un pericol pentru ecosisteme. La doua dintre cele mai mari canale de scurgere din lume in L. A din SUA si Marsillia din Franta, in ultimele doua decenii a inceput epurarea apelor uzate. Imaginile din satelit prezinta foarte clar cum poluatii sunt purtati de curentii care pornesc dinspre aceste canale. Imaginile video subacvatice ofera privelistea mortii si a distrugerilor asupra organismelor marine provocate de apele uzate, dar politicile de remediere a situatiei din ultimii ani au adus o imbunatatire semnificativa. S-au facut eforturi pentru a transforma cat mai multi poluanti solizi in lichid deoarece diluarea scade mult riscul accidentelor si lumina soarelui poate distrugere bacteriile. Acest fenomen s-a demonstrat in California unde deseurile a 17 milioane de oameni sunt deversate in mare.

Alti poluanti ar mai fi pesticidele(DDT-ul si PCB), metalele grele(cadmiul, nichelul, arsenul, cuprul, plumbul, zincul sau cromul)care multe provin din industria si transportul pe uscat, sunt chimicale periculoase care dezechilibreaza balanta sistemelor animale din mediu.

O alta substanta chimica care are un efect negativ asupra florei si faunei marine este tributilina care este folosita pe scara larga ca vopsea rezistenta la apa, pentru chila vaselor. S-a demonstrat ca TBT-ul produce modificari sexuale melcilor de mare, intregi populatii devenind de sex feminin si deci puse in imposibilitatea de a se reproduce.