Prevenirea si combaterea poluarii cu oxizi de azot provenind din sursele stationare si mobile de poluare

Specializarea : Master environment

An de studii II

Disciplina: Echipare tehnica environmentala

Rezumat: Desi emisiile antropice de oxizi de azot (NO_X)     reprezinta doar 10% din totalul emisiilor atmosferice, restul de 90% find reprezentat de emisii provenind din surse naturale, poluarea cu oxizi de azot constituie o problema globala, efectele concentratiilor mari de NO_X realizate in apropierea surselor antropice de poluare, resimtindu-se puternic la nivel local si regional, putand provoca dezechilibre ale mediului chiar si la nivel global.

Cursul prezinta o scurta caracterizare a oxizilor de azot fiind tratate sursele acestora precum si influentele asupra mediului si sanatatii umane.

Sunt prezentate tehnologiile de limitate a emisiilior de NO_X, analizandu-se eficienta acestora.

Oxizi de azot

Descriere generala

Oxizii de azot (NO_X) din aerul ambiant constau mai ales din oxid azotic (NO) si dioxid de azot (NO₂). aceste doua forme gazoase de oxizi de azot sunt poluanti semnificativi a straturilor inferioare ale atmosferei. Oxidul azotos (N₂O) este de asemena un gaz cu efect de sera. La punctul de descarcare din surse antropogene oxidul azotic este forma predominanta a oxizilor de azot .

Oxidul de azot este un gaz incolor si lipsit de gust . El este convertit rapid la dioxid de azot, o forma mult mai daunatoare a oxizilor de azot, prin reactia chimica cu azotul provenit din atmosfera. Dioxidul de azot este un gaz galben-portocaliuspre rosu-brun inchis cu miros intepator iritant si este un oxidant puternic. O parte din dioxidul de azot din atmosfera este convertit la acidul azotic (HNO₃) si saruri de amoniu. Aerosolul de azotat (aerosol acid) este indepartat din atmosfera prin procese de depunere umeda sau uscata.

Surse principale

Numai aproximativ 10 din totalul emisiilor de NO_X provine din surse antropogene. Restul este produs ca urmare a proceselor biologice aerobe din sol si din apa, prin fulgere si activitati vulcanice si prin distrugerea fotochimica a compusilor cu azot din atmosfera superioara. Cam 50 din sursele antropogene provin de la arderea combustibilior fosili in centrale termice si electrice si ceva mai putin de la autovehicule. alte surse constau din cazane industriale, incineratoare, fabrici de acid azotic si de compusi de azot, procese de sudura electrica, folosirea explozivilor in minerit si silozurile fermelor agricole.

Se estimeaza ca pe plan mondial, emisiile anuale antropogene de NO_X sunt de aproximativ 50 milioane tone. Statele Unite genereaza aproximativ 20 milioane tone de oxizide azot pe an, din care cca 40% este emis de surse mobile. Din cele 11 12 miloane de tone de oxizi de azot care provin din surse stationare, cca 30% sunt rezultatul arderii combustibilior in cuptoare mari, iar 70 provin de la cuptoarele electrice.

Prezenta in aer si caile de expunere

Concentratiile medii anuale de dioxid de azot pe plan global se situeaza in domeniul 20-90 micrograme pe metru cub (μg/m³). Valorile maxime ale dioxidului de azot se pot apropia de 850 μg/m³ in 1/2 ora si respectiv 400 μg/m³ in 24 de ore. Mediile orare din vecinatatea drumurilor foarte circulate depasesc 1000 μg/m³

Nivelele de dioxid de azot dinaer , in zonele urbane , variaza in functie de momentul zilei, anotimpul si conditiile meteorologice. In mod obisnuit concentratiile urbane sunt maxime in orele de circulatie intensa de dimineata si dupa amiaza. Nivelele sunt de aemenea mai mari iarna in regiunile reci ale lumii decat in anotimpurile mai calde, datorita folosirii sporite a combustibililor pentru incalzire. In sfarsit, intrucat conversia dioxidului de azot din acidul azotic depinde de intensitatea radiatiei solare, concentratiile sunt adesea mai mari in zilele insorite.

Concentratia de oxizi de azot scade pe masura indepartarii de sursa de poluare. Concentratiile din zonele rurale, fara surse majore sunt de obicei apropiate de concentratiile de fond. Totusi, oxizii de azot se pot deplasa pe distante mari in atmosfera superioara., contribuind la nivele ridicate de ozon si la depuneri acide, la distante mari fata de surselele de poluare.

Concentratiile de dioxid de azot din locuinte pot depasi considerabil nivelele din exterior si de aceea pot fi mai importante pentru sanatatea umana. Sursele mari de dioxid de azot din incaperi cuprind fumul de tigara, aparatele casnice incalzite cu gaze si sistemul de incalzire. Concentratiile de dioxid de azot in timpul gatitului pot atinge 500-1900 μg/m³ si 1000-2000 μg/m³ acolo unde este in functiune si un boilr de apa incalzit pe gaz. Fumul de la o tigara poate contine 150000-220000 μg/m³ acid azotic si ceva mai putin dioxid de azot.

Impactul asupra sanatatii si mediului

Sanatatea. Sunt rare cazurile cand studiile epidemiologice au detectat efecte asupra copiilor si adultilor ca urmare a expunerii la dioxidul de azot din aerul exterior. Un studiu efectuat la Los Angeles a a constatat o asociere intre expunerea la dioxidul de azot si inflamatii ale mucoasei respiratorii. Studiile au aratat ca folosirea aparatelor casnice cu gaze pentru gatit poate avea un efect foarte mic asupra sistemului respirator uman, indeosebi in cazul copiilor mici si ca efectul (daca exista) dispare pe masura cresterii copiiilor (OMS, 1987).

Datele obtinute prin experimentari toxicologice pe animale indica rareori efecte acute in urma expunerii la concentratii de dioxid de azot mai mici de cat 1880 μg/m³. Asmaticii par a fi cei mai sensibili la expunerea la dioxid de azot.

Studiile efectuate pe animale au aratat ca expunerea timp de mai multe saptamani sau luni la concentratii de dioxid de azot sub 1800 μg/m³ provoaca asupra plamanilor atat efecte reversibile cat si ireversibile precum si schimbari biochimice. Animalele expuse la nivele de dioxid de azot de pana la timp de 6 luni, pot prezenta distrugerea cililor, degradarea tesutului alveolar, obturarea bronhiolelor respiratorii si sussceptibilitatea crescuta la infectii bacteriene ale plamanilor. Sobolanii si iepurii expusi la nivele mai ridicate prezinta o vatamare mai mare a tesuturilor asemanatoare cu emfizemul.(OMS, 1987)

Datele disponibile sugereaza ca efectele fiziologice ale dioxidului de azot asupra oamenilor si animalelor se datoreaza mai ales concentratiilor de varf decat duratei dozei totale.

Materiale. Reactia dioxidului de azot cu colorantii textili poate provoca decolorarea sau ingalbenirea tesaturilor. Expunerea la dioxid de azot de asemenea poate sa conduca la slabirea rezistentei tesaturilor sau sa reduca afinitatea acestora pentru anumiti coloranti. Industria a facut eforturi deosebite pentru crearea de textile si coloranti rezistenti la expunerea la dioxid de azot.

Efecte asupra ecosistemelor. Oxizii de azot sunt precursori atat ai precipitatiilor acide cat si ai ozonului, fiecare dintere acestea fiind reclamate ca dauneaza plantelor. In timp ce acidul azotic contribuie doar cu o mica parte la concentratia ionilor de hidrogen (H⁺) din depunerile acide, contributia emisiilor de oxid de azot la depunerile acide poate fi mai semniificativa. Oxidul de azot este cel care absoarbe radiatia solara initiind procesele fotochimice care produc acid azotic. Aproximativ 90-95% din NO_X emis de centralele termice este oxid azotic; acesta se transforma lent in dioxid de azot in prezenta ozonului.

Este complicata estimarea intinderii si gravitatii daunelor produse de depunerile acide, dat fiind faptul ca impactul acestora variaza in functie de tipul de sol, speciile de plante, conditiile atmosferice, speciile de insecte si alti factori inca necunoscuti. Azotatii din precipitatii pot ajuta de fapt cresterea padurilor in zonele cu sol deficitatar in azot. In orice caz, efectele fertilizante ale azotatilor pot fi contrabalansate prin levigarea potasiului, magneziului, calciului si a altor nutrienti din solurile de padure. Exista putine dovezi ca azotatii ar putea dauna culturilor agricole. Cantitatea de azotati din apele de ploaie este aproape intotdeauna sub nivelele aplicate ca ingrasamine.

Cea mai importanta vatamare provocata de depunerile acide este aceea suferita de ecosistemele de apa dulce ale lacurilor si raurilor. Depunerile acide pot micsora pH-ul apei cu urmari potentiale serioase pentru viata pestilor, a animalelor si a plantelor acvatice. Sunt expuse la risc sporit lacurile din zonele cu soluri care contin cantitati mici de carbonati de calciu si magneziu, care pot contribui la neutralizarea ploii acide. Sunt putine specii de pesti care pot supravietui la modificari bruste ale pH-ului si la efectele substantelor solubile care rezulta din depunerile atmosferice si scurgerile de ape impurificate, astfel incat lacurile afectate pot fi complet depopulate de speciile de pesti. Acidificarea poate de asemenea sa reduca varietatea si abundenta altor specii de animale si de plante. Mortalitatea pestilor observata in bazinele hidrografice sensibile, in cursul topirii invelisului de zapada de primavara, a fost pusa in legatura cu excesul de aciditate. Depunerea atmosferica de oxizi de azot este de asemenea o substantiala sursa de nutrienti, care afecteaza estuarele prin conditii anoxice (lipsa de oxigen) provocate de inflorirea algelor (US EPA 1992).

Emisiile de oxizi de azot actionaza ca precursori de ozon (O₃) la nivelul solului, ceea ce, in mod potential, este o problema mai serioasa. Specialistii in cultura plantelor pun pe seama ozonului troposferic 90% din vatamarea vegetatiei din America de Nord. Ozonul se poate deplasa pe distante mari, pornind de la sursa si poate contribui la nivele ridicate de ozon chiar si in zonele rurale. Intrucat conditiile meteorologice si climatice care favorizeaza producerea de ozon - radiatie solara intensa- sunt valabile si pentru agricultura, ozonul are capacitatea de a provoca mari daune economice prin reducerea recoltelor.

Dioxidul de azot afecteaza vizibilitatea prin absorbtia luminii albastre, (lungime de unda mai mica). Intrucat ochiul percepe numai lungimile de unda mai mari, culoarea luminii apare galbuie sau brun roscata. Oxizii de azot se pot combina de asemenea cu oxidanti fotochimici formand smogul fotochimic.

Prevenirea si combaterea poluarii cu oxizi de azot provenind din sursele stationare de poluare

Protejarea sanatatii umane reprezinta o prioritate in conceperea unei strategii pentru combaterea oxizilor de azot. Impactul asupra sanatatii umane pare legat de expunerile de varf la oxizi de azot (NO_X): pe langa posibilitatile de vatamare a sanatatii umane, oxizii de azot sunt precursori ai formarii ozonului (O₃) care poate dauna sanatatii umane si vegetatiei . In sfarsit, oxizii de azot contribuie la depunerile acide ,care afecteaza vegetatia ti ecosistemele acvatice.

Masuri pentru limitarea concentratiilor la nivelul solului

Masura in care emisiile de NO_X vatama sanatatea umana, depinde de concentratiile la nivelul solului si de numarul de persoane expuse. Amplasarea surselor poate afecta acesti parametri. In zonele cu caracteristici meteorologice, climatologice si topografice care favorizeaza dispersia gazelor emise, concentratia la nivelul solului este mai putin probabila. Cu toate acestea, unele conditii meteorologice (cum ar fi inversia) pot conduce la nivele ambiante semnificativ mai ridicate. Sursele indepartate de centrele populate vor expune mai putine persoane poluarii. Amplasarea instalatiilor este un factor critic in orice strategie de control a poluarii aerului. Totusi, datorita dispersiei oxizilor de azot, care pot contribui la formarea ozonului si a depunerilor acide in zone indepartate, punerea accentului numai pe amplasarea surselor de poluare nu este o strategie recomandata. Obiectivul pe termen lung trebuie sa fie reducerea totala a emisiilor.

Masuri pentru limitarea emisiilor

Controlul efectiv al emisiilor de NO_X va necesita combaterea acestora atat la sursele stationare cat si la sursele mobile. Fiecare din aceste obiective necesita strategii diferite. Cea mai importanta sursa de NO_X este considerata a fi arderea combustibililor fosili. Cantitati importante de NO_X rezulta de asemenea in urma Utilizarii motoarelor cu ardere interna. Alte surse constau din cazane industriale, Incineratoare, fabrici de acid azotic, procese de sudura electrica, folosirea explozivilor in minerit .

Limitarea emisiilor la sursele stationare

Oxizii de azot sunt produsi in procesul de combustie prin doua mecanisme diferite: prin arderea azotului din combustibil, mai ales carbune si combustibil lichid greu (NO_X din combustibil) si prin oxidarea la temperatura ridicata a azotului molecular din aerul folosit pentru combustie (NO_X termic).

Formarea NO_X din combustibil depinde de conditiile de combustie, cum ar fi concentratia de oxigen si profilele de amestecare precum si din de continutul de azot din combustibil. Formarea NO_X termic depinde de temperatura de combustie. Peste 153 ⁰C, formarea de NO_X creste exponential, o data cu temperatura. Contributia relativa a NO_X din combustibil in raport cu NO_X termic la emisiile de la o anumita instalatie, depinde de conditiile de combustie, de tipul de arzator, Si de tipul de combustibil. Masurile de combatere a NO_X de la sursele stationare se pot referi la NO_X din combustibil, la NO_X termic sau la amandoua. Una din caile de combatere a emisiilor de NO_X este folosirea de combustibili cu continut mic de azot. O alta cale consta in modificarea conditiilor de combustie pentru a genera mai putin NO_X Tehnicile de tratare a gazelor de ardere cum ar fi reducerea catalitica (RCS) pot indeparta NO_X.

Alegerea combustibilului

Dupa unele estimari, carbunele si combustibilii lichizi reziduali, care contin azot legat organic contribuie cu peste 50% din totalul emisiilor de NO_X. Continutul de azot al carbunilor variaza intre 0,5% si 2%., iar acel al combustibililor lichizi reziduali, intre 0,1 si 0,5%. In multe cazuri mijlocul cel mai economic de a reduce emisiile de NO_X consta in folosirea de combustibili saraci in azot, ca de exemplu gazele naturale. Gazele naturale pot emite cu 60% mai putin NO_X decat carbunele, atunci cand sunt folosite drept combustibil si practic nu genereaza de loc particule sau dioxid de sulf.

Dirijarea combustiei

Dirijarea combustiei poate sa se exprime prin urmatoarele strategii:

Reducerea temperaturilor de varf in zona de ardere

Reducerea timpului de existenta a gazelor in zona de temperaturi ridicate

Reducerea concentratiilor de oxigen in zona de combustie.

Aceste transformari in procesul de combustie pot fi realizate fie prin modificari ale procesului, fie prin modificarea conditiilor de exploatare a cuptoarelor existente. Modificarile de proces cuprind arzatoare special concepute, cu NO_X scazut, re-combustia, etapizarea combustiei, recircularea gazelor, reducerea preincalzirii gazelor si a debitelor arse, injectia de apa sau de abur si arderea cu exces mic de aer. Aceste modificari pot reduce emisiile de NO_X cu 50-80%. Metoda de control a combustiei depinde de tipul de cazan si de modul de introducere al combustibilului.

Modificari de proces

Utilaje cu NO_X scazut. Noile arzatoare cu NO_X scazut sunt eficiente in reducerea emisiilor de NO_X atat la centralele electrice noi cat si la cele existente, dupa reutilare. Arzatoarele cu NO_X scazut limiteaza formarea de oxizi de azot prin dirijarea amestecului de combustibil cu aer, de fapt prin automatizarea arderii cu exces mic de aer, sau prin aprindere etapizata. In comparatie cu arzatoarele traditionale mai vechi, arzatoarele cu NO_X scazut micsoreaza cu 40-60% emisiile de NO_X. Deoarece arzatoarele cu NO_X scazut sunt relativ ieftine au fost adoptate repede pentru instalatiile energetice.

De fapt, arzatoarele cu NO_X scazut constituie in prezent o componenta standard a noilor proiecte. Costurile de investitie pentru arzatoare cu NO_X scazut variaza intre 20 si 25 USD pe kilowatt.

Din pacate, arzatoarele cu NO_X scazut nu sunt adecvate pentru reducerea emisiilor de NO_X la cazanele cu incalzire cu ciclon. Cazanele cu incalzire cu ciclon emit cantitati mari de NO_X datorita temperaturilor ridicate de functionare. In aceste tipuri de cazane combustia are loc in afara focarului principal, astfel ca folosirea arzatoarelor cu NO_X scazut nu este indicata in acest caz. In orice caz tehnologia re-arderii poate reduce emisiile de NO_X .

Rearderea este o tehnologie folosita pentru a reduce emisiile de NO_X de la cuptoarele ciclon si de la alte aplicatii speciale. In cadrul rearderii, 75-80% din combustibilul intrat in cuptor (focar) este ars in acesta cu un exces minim de aer. Combustibilul ramas (gaz, pacura sau carbune) este adaugat in cuptor deasupra zonei de combustie primara. Aceasta zona de combustie secundara este exploatata substoechiometric, pentru a genera radicali care reduc oxizii de azot formati, la azot. Dupa aceea procesul de combustie este incheiat, adaugand aerul de combustie de echilibru prin fante de aer situate deasupra focului intr-o zona de ardere finala la partea de sus a cuptorului (focarului)

Arderea decalata (combustia nestoechiometrica) arde combustibilul in doua sau mai multe etape. Combustia decalata poate fi realizata prin (a) alimentarea unora din arzatoare cu combustibil in exces iar a celorlalte cu combustibil in deficit (b) prin scoaterea din functiune a unora dintre arzatoare astfel incat sa introduca numai aer in cuptor sau (c) prin alimentarea tuturor arzatoarelor cu exces de combustibil in zona de combustie primara si admitand aerul ramas deasupra zonei de flacara (aer deasupra flacarii=overfire air-OFA). Tehnicile de ardere decalata pot reduce emisiile de NO_X cu 20-50%. Aerul introdus deasupra in mod traditional poate reduce emisiile de NO_X cu 30%, iar OFA avansat poate reduce aceste emisii si mai mult, desi apar posibilitati de coroziune si de depuneri de zgura. Costurile de investitii pentru OFA traditional si avansat se situeaza intre 5-10 USD pe kilowatt.

Recircularea gazelor arse (RGA) inseamna reintroducerea unei parti din aceste inapoi in focar. Prin folosirea gazelor de ardere de la iesirea din economizor, pot fi reduse atat temperatura aerului din focar cat si concentratia oxigenului din focar. Totusi, in cazul reutilarilor , RGA poate fi foarte costisitoare. Recircularea gazelor de ardere poate fi aplicata de regula, la cazanele pe pacura si pe gaz si reduce emisiile de NO_X cu 20-50%. Modificarile facute la cazan in forma conductelor si pierderea de eficienta energetica din caz consumului de energie electrica la ventilatoarele de recirculare pot mari costul acestei variante fata de acela al unor metode de combatere a NO_X in focar.

Reducerea preincalzirii aerului si a intensitatii arderii micsoreaza temperaturile de varf din zona de combustie, reducand astfel NO_X termic. Totusi, aceasta strategie comporta o pierdere substantiala de energie. Este necesara combaterea fumului si a monoxidului de carbon, dar aceasta reduce flexibilitatea operationala.

Injectia de apa sau de abur reduce temperaturile flacarii si deci NO_X termic. Injectia de apa este eficienta indeosebi la turbinele cu gaz, reducand cu cca. 80% emisiile de NO_X , la o injectie de apa de 2%. Pentru o turbina de gaz, pierderea de energie este cam 1%, dar la un cazan utilitar, poate ajunge la 10%. Pentru unitatile alimentate cu motorina se pot obtine reduceri de 25-30% ale emisiilor de NO_X folosind amestecul de apa-combustibil.

Exista mai multe modificari ale conditiilor de exploatare, inclusiv arderea cu exces mic de aer, care pot reduce, emisiile de NO_X.

Arderea cu exces mic de aer este o tehnica simpla dar eficienta. Aerul in exces este cantitatea de aer care o depaseste pe aceea care este necesara teoretic pentru realizarea unei combustii de 100%. Inainte de cresterea preturilor combustibililor, nu era ceva neobisnuit sa vezi focare care functionau cu 50-100% aer in exces. In prezent este posibila obtinerea unei combustii complete la unitatile pe baza de carbune, cu mai putin de 15-30% aer in exces. Studiile au aratat ca reducerea excesului de aer de la o medie de 20% la o medie de 14% pot reduce emisiile de NO_X in medie cu 19%. Tehnicile care comporta arderea cu exces mic de aer, combustia decalata si recircularea gazelor de ardere sunt eficace atat in combaterea NO_X din combustibil cat si a NO_X termic.

Tehnicile de reducere a aerului preincalzit si ale intensitatilor reduse de ardere (in raport cu exploatarea normala), precum si injectia de apa sau abur sunt eficiente numai in combaterea NO_X termic. De aceea aceste tehnici nu vor fi atat de eficace la unitatile pe baza de carbune dat fiind ca cca.80% din NO_X emis de la aceste unitati este NO_X din combustibil.

Tratarea gazelor de ardere

Tratarea gazelor de ardere(TGA) este mai eficienta in eliminarea emisiilor de NO_X de cat dirijarea sau controlul combustiei, dar in conditiile unor costuri mai mari. TGA este indicata si atunci cand masurile de dirijare a combustiei nu sunt aplicabile. Masurile de prevenire a poluarii, cum ar fi: folosirea unui procedeu cu presiune ridicata in instalatiile de acid azotic sunt mai economice in combaterea emisiilor de NO_X. Tehnologiile de tratare a gazelor de ardere au fost elaborate si folosite mai ales in Japonia si in alte tari dezvoltate. Tehnicile de tratare a gazelor de ardere pot fii incluse in urmatoarele categorii:

Reducere catalitica,

Reducere selectiva necatalitica

Adsorbtie.

Reducerea catalitica. In prezent cea mai dezvoltata si mai larg aplicata tehnologie de tratare a gazelor de ardere este reducerea catalitica selectiva (RCS). In procedeul de RCS se foloseste ca agent reducator amoniacul pentru a converti NO_X la azot in prezenta unui catalizator, intr-un convertor situat in amonte de incalzitorul de aer. Catalizatorul este de obicei un amestec de dioxid de titan, pentaoxid de vanadiu si trioxid de wolfram. RCS poate indeparta 60-90% din NO_X din gazele de ardere. Din pacate procedeul de RCS este foarte costisitor (40-80 USD pe kilowatt) iar injectia de amoniac aferenta conduce la o pierdere de amoniac in gazele evacuate. In plus exista unele preocupari in legatura cu stocarea amoniacului anhidru.

Reducerea selectiva necatalitica (RNS), cu folosirea de amoniac sau compusi pe baza de uree se afla inca in faza de perfectionare. Rezultatele preliminare arata ca sistemele RNS pot reduce cu 30-70% emisiile de NO_X . Se asteapta ca investitiile pentru RNS sa fie mult mai scazute decat pentru procedeul RCS, fiind cuprinse intre 10-20USD pe kilowatt.

Adsorbtia. Exista mai multe tehnici de adsorbtie uscata pentru combaterea simultana a NO_X si SO₂. Un tip de sistem foloseste carbune activ cu injectie de amoniac pentru reducerea simultana a NO_X la azot si oxidarea SO₂ la acid sulfuric. Daca in combustibil nu exista sulf carbunele actioneaza drept catalizator numai pentru reducerea NO_X . Un alt sistem de adsorbtie foloseste un catalizator de oxid de cupru. Oxidul de cupru adsoarbe dioxidul de sulf, formand sulfat de cupru. Atat oxidul cat si sulfatul de cupru sunt catalizatori destul de buni pentru reducerea selectiva a NO_X de catre NH₃. Acest procedeu, care a fost instalat la un cazan de 40MW incalzit cu pacura, poate indeparta cam 70% din NO_X si 90% din SO₂ din gazele de ardere.

Aplicatii ale sistemelor de combatere a NO_X

Pentru cazanele pe carbune (care au o contributie majora la toate emisiile de la utilitati), tehnologiile de combatere cele mai larg aplicate implica modificari ale combustiei, cuprinzand arderea cu exces mic de aer, combustia decalata si folosirea arzatoarelor cu NO_X scazut. Pentru cazanele pe pacura, cele mai larg aplicate tehnici cuprind recircularea gazelor de ardere, pe langa acelea folosite la instalatiile pe carbune. Pentru unitatile pe gaz (care emit in orice caz cu 60% mai putin NO_X de cat cele pe carbune), principalele tehnologii de combatere cuprind recircularea gazelor de ardere si modificarile de combustie. In sfarsit pentru instalatiile pe pacura, tehnologiile obisnuite sunt injectia de apa-abur si tehnologia RCS. Tabelul 1 rezuma nivelele de reducere a NO_X care sunt obtinute de obicei prin modificari de combustie si sisteme de tratare a gazelor de ardere.

Tabelul 1 Eficiente de reducere a NO_X (%)

pentru modificari de combustie si pentru tratarea gazelor de ardere

Recomandari

Cele mai economice metode de reducere a emisiilor de NO_x sunt folosirea de arzatoare cu NO_x scazut si folosirea combustibililor cu continut mic de azot cum sunt gazele naturale. Gazele naturale au in plus avantajul de a nu emite aproape deloc particule sau dioxid de sulf cand sunt folosite drept combustibil. Alte metode de combatere a emisiilor, eficiente economic, cuprind modificarile de combustie. Acestea pot reduce, ci costuri rezonabile, cu pana la 50% emisiile de NO_x. tratarea gazelor de ardere poate realiza reduceri mai mari ale emisiilor, dar cu costuri mult mai mari.

Bibligrafie

Brown, L. R., Lenssen, N., Kane, H., 1996 - Semne vitale 1995, tendinte care ne modeleaza viitorul, Editura Tehnica Bucuresti

Brown, L., R., 1995 - Probleme globale ale omenirii, Starea lumii 1995, Editura Tehnica Bucuresti

Brown, L., R., 1996 - Probleme globale ale omenirii, Starea lumii 1996, Editura Tehnica Bucuresti

European Environment Agency, Copenhagen,1995-Europe's Environment, The Dobris Assessement,

Haiduc, Iovanca, 1996,- Chimia mediului ambiant- Controlul calitatii apelor, Ed. Universitatii "Babes-Bolyai" Cluj-Napoca

Japan Environmental Management Association for Industry, 1994-,Industrial Pollution Control, Tokyo

Mac, I., 1996 - Geomorfosfera si geomorfosistemele, Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca

Mac, I., 2000 -Geografie generala, Editura Eoropontic Cluj-Napoca

Panizza, M., Piacente Sandra., 1993,- La Terra, questa conosciuta, Ed. Loescher, Torino

Rauta, C., 1983,-Protectia mediului inconjurator, I.C.I.M. Bucuresti.

Rojanschi, V., Bran, Florina, Diaconu, Gheorghita1997-, Protectia si ingineria mediului, Ed. Economica, Bucuresti,.

Stugren, B., 1994 - Ecologie teoretica, Casa de editura "Sarmis" Cluj-Napoca

Ursu, P. D., Frosin, D. P., Bergea-Tatu, Ileana, Popa, D. R., Frosin-Rada, Dora, 1978 - Protejarea aerului atmosferic, indrumator practic, Editura Tehnica Bucuresti

Vadineanu, A., 1995 -     Dezvoltarea durabila: teorie si practica (Vol.I), Editura Universitatii Bucuresti

www.epa.gov

www.fao.org

www.who.org