TIPOLOGIA APELOR MINERALE DIN ROMANIA

TIPOLOGIA APELOR MINERALE DIN ROMANIA

Pentru Romania, literatura de specialitate surprinde prezenta urmatoarelor categorii de ape minerale:

o       carbogazoase

o       feruginoase

o       sulfuroase

o       sulfatate

o       clorosodice

o       iodurate

o       oligominerale

o       radioactive

a) Apele minerale carbogazoase → se formeaza prin impregnarea apelor vadoase cu bioxid de carbon de natura juvenila in cantitate de minimum 1 g/l. Apele carbogazoase sunt in general bogat mineralizate, dar se intalnesc si ape carbogazoase simple, care difera de apele obisnuite numai prin continutul de CO₂.     Se afla raspandite in regiunile unde se remarca puternice emanatii de CO₂, ca rezultat al unor manifestari postvulcanice. Au importante efecte terapeutice. Acest tip hidrochimic, care are cea mai mare extensiune spatiala, si cu concentrare deosebita in Carpatii Orientali si la contactul cu Depresiunea Transilvaniei, precum si in partea vestica a tarii, este impus de cele peste 3000 de aparitii. Principalele zacaminte au fost valorificate inca de la sfarsitul secolului al. XVIII-lea si au determinat in timp individualizarea unor statiuni balneoclimaterice cu valente recunoscute: Vatra Dornei, Borsec, Baile Tusnad, Covasna (in Carpatii Orientali), Lipova, Buzias, Tinca sau a unor localitati cu potential balnear local, partial utilizat sau constituind zacaminte utilizabile in perspectiva. Aici se includ: Bixad Oas, Bilbor, Sancraieni, Bodoc, Malnas Bai, Zizin. Tipul predominant hidrochimic carbogazos este completat cu componenta bicarbonatata, clorurato-sodica sau feruginoasa, aceste ape cu mineralizare complexa fiind legate in cea mai mare parte tot de aureola mofetica din Carpatii Orientali.

Apele carbogazoase sunt utilizate frecvent in cura interna pentru urmatoarele motive medicale:

dau senzatia de potolire a setei

maresc secretia de suc gastric si acid clorhidric → secretia de suc gastric creste in prezenta clorurii de sodiu si scade in prezenta CO₃HK

spala caile urinare

maresc secretia de suc pancreatic, de suc biliar

b) Apele minerale feruginoase → au in continutul lor chimic o cantitate de peste 10 mg/l fier. Adesea apartin de grupa apelor reci.

Apele minerale feruginoase au totdeauna si CO₂, insa dupa substantele aflate in plus se impart astfel:

o       ape feruginoase simple, carbogazoase: Buzias, Covasna, Vatra Dornei, Tulghes;

o       ape feruginoase, carbogazoase, alcaline: Buzias, Borsa, Poiana Negrii, Malnas, Lipova;

o       ape feruginoase, carbogazoase feruginoase;

o       ape feruginoase, carbogazoase sulfatate (cu acid sulfuric si sulfat de fier);

o       ape feruginoase, carbogazoase, clorurosodice, se intalnesc mai rar: Jigodin, Tusnad etc.

Actiunea teraputica a apelor minerale feruginoase este strans legata de metabolismul fierului in organism. Acestea sunt contraindicate in: anemii, T.B.C., leucemii, ulcer gastro-duodenal activ, hipotensiune arteriala.

c) Apele minerale sulfuroase. Apele sulfuroase sunt ape limpezi si incolore la izvor. Ele sunt legate de prezenta zacamintelor de gips sau a sulfurilor, in Carpatii Orientali sau a conglomeratelor din Subcarpatii Sudici. Mineralizarea este relativ redusa si sunt utilizate sub forma de cura interna in tratarea unor afectiuni precum cele ale vezicii biliare, colite sau diabet zaharat. Sub forma de inhalatii, ele pot fi folosite si pentru ameliorarea starilor inflamatorii respiratorii si la fluidizarea mucoasei cailor respiratorii si la fluidizarea mucoasei cailor respiratorii. Adeseori, apele sulfuroase contin si H₂S, fapt ce diversifica paleta de afectiuni tratabile, precum boli de piele, afectiuni reumatismale degenerative sau ale sistemului nervos periferic. Acestui tip hidrochimic ii apartin ape minerale frecvent intalnite in Subcarpatii sudici: Pucioasa, Olanesti, Calimanesti, Baile Govora, in Podisul Moldovei, la Niculina, la Iasi, in vestul Carpatilor Meridionali, la Baile Herculane sau la Mangalia.

Apele sulfuroase pot fi reci sau termale, iar din punctul de vedere al compozitiei chimice pot fi sulfuroase simple, clorurate sodice, carbogazoase, alcalinoteroase.

d) Apele minerale sulfatate → se leaga de acelasi substrat ca si cel al apelor sulfuroase. In functie de compozitia chimica se cunosc:    

ape sulfatate sodice;

ape sulfatate magneziene, ape amare;

ape sulfatate calcice, ape gipsoase;

ape sulfatate feruginoase, aluminoase.

Apele sulfatate sunt relativ rare si utilizate in mod neorganizat (Ivanda in Banat, langa Iasi - Breazu, Baltatesti - Neamt). Importanta prezinta apele sulfatate sodice si cele calcice si magneziene. Apele sulfatate ingerate in anumite cantitati grabesc evacuarea intestinului. Grabind evacuarea intestinului, apele au efect desintoxicant, reducand balonarea abdominala, faciliteaza activitatea cardiaca. Apele sulfatate au influenta si asupra metabolismului. Datorita accelerarii tranzitului intestinal se micsoreaza absorbtia si pacientii scad in greutate. De asemenea, ingerarea apelor sulfatate determina o actiune diuretica, influentand si asupra diabetului zaharat.

e) Apele minerale clorosodice. Se caracterizeaza printr-o mineralizare foarte ridicata ca rezultat al levigarii masivelor de sare sau al dizolvarii unor saruri din diverse formatiuni geologice. Ele contin mai mult de 1 g/l NaCl. De regula, acestea sunt cu concentratie mult mai mare, depasind 15 g/l si chiar incadrandu-se frecvent in categoria apelor cu foarte mare concentrare in NaCl, peste 150 g/l.

Acest tip hidrochimic este prezent in doua ipostaze, si anume sub forma de izvoare sarate, puternic concentrate, care apar in areale cu prezenta sarii sau a masivelor de sare din regiunea subcarpatica, precum Baltatesti, Oglinzi, Targu Ocna, Slanic Prahova, Ocnele Mari, Govora, Bazna, Someseni etc. A doua categorie este legata de apele sarate din lacurile sarate cu mare concentrare de NaCl, care se intalnesc in Subcarpati, la Slanic Prahova si Ocnele Mari, in Depresiunea Transilvaniei, la Sovata, Ocna Sibiu, Ocna Mures, Turda, Cojocna, Ocna Dej.

O categorie in cadrul acestui tip sunt apele clorosodice hipotone, cu concentratie intre 1 si 15 g/l, legate tot de zonele cu diapirism si utilizate predominant mai ales in cura interna sau sub forma de inhalatii, pulverizatii si aceasta situatie sunt apele de la Sangeroz Bai, Slanic Moldova, Calimanesti-Caciulata, Baile Olanesti, Buzias si altele.

Apele sarate folosite in cura balneara influenteaza circulatia sangelui si in special pe cea toraco-abdominala, determinand senzatii de caldura placute, creeaza o stare de euforie. Influenteaza procesele osmotice si pe cele de resorbtie a exudatelor. Din aceasta cauza baile sunt indicate in afectiuni cronice ale aparatului locomotor, poliartrite, artroze, afectiuni endocrine etc.

f) Apele minerale iodurate se gasesc cu deosebire in regiunea subcarpatica, tot in regiuni cu depozite salifere. Apele iodurate sunt folosite curent in cura de baut pentru guse si Basedow. De asemenea, sunt indicate in balneologie, fiind indicate in:

boli ale aparatului circulator: micsoreaza vascozitatea sangelui, produce vasodilatatie, contribuie la scaderea tensiunii, cicatrizarea leziunilor arterelor;

boli ale tesutului limfatic;

intoxicatii cu Pb, Hg, iodul are efecte antitoxice deoarece elimina substantele toxice sub forma de ioduri;

in boli de reumatism;

mareste puterea de aparare a organismului uman.

Statiuni balneare cu ape iodurate se afla la Govora, Olanesti, Vulcana, Sarata Monteoru, Bazna etc.

g) Apele minerale oligominerale se caracterizeaza printr-o cantitate foarte redusa de saruri, dar tinand seama de particularitatile lor curative si de regimul lor termic acestea alcatuiesc, totusi, o grupa de ape minerale independente. Unele izvoare oligominerale sunt reci, altele sunt termale. In tara noastra sunt raspandite in Campia Crisurilor (Moneasa, Salonta, Baile Felix, Baile 1 Mai etc) sub forma de izvoare oligominerale termale. Tot in Campia de Vest si in Muntii Apuseni intalnim si izvoare oligominerale reci (Plopis, Finis, Chisineu-Cris, Fibis, Socodor etc).

Izvoarele mentionate sunt indicate in reumatism inflamator, afectiuni ale sistemului nervos periferic, tulburari de circulatie dupa flebite, afectiuni ale pielii.

h) Apele minerale radioactive. In urma masuratorilor si analizelor facute, s-a stabilit ca o parte dintre izvoarele minerale si chiar dintre apele curgatoare prezinta un grad variabil de radioactivitate naturala. Prezenta acestei radioactivitati rezulta din imbogatirea apelor cu izotopi radioactivi care provin, de regula, din radiatia rocilor eruptive acide, granite etc si care au, in general, o cantitate crescuta de uraniu, toriu, radiu.

Radioactivitatea confera apelor minerale proprietati terapeutice si biologice superioare.

Clasificare:

o       izvoare minerale foarte slab radioactive: Biboeteni, Malnas-Bai, Covasna, Vatra Dornei;

o       izvoare minerale cu radioactivitate slaba: Stana de Vale, Moneasa, Buzias;

o       izvoare minerale cu radioactivitate moderata: Bilbor, Lipova, Caciulata, Calimanesti;

o       izvoare minerale cu radioactivitate mare: Borsec, Someseni;

o       izvoare minerale cu radioactivitate deosebita: Sangeorz-Bai, Baile Tusnad si Herculane.