Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie


EPOCA BRONZULUI (3.600/3.000-1.200/800 i.Hr.) - ASEZARI SI LOCUINTE

Geologie



+ Font mai mare | - Font mai mic



EPOCA BRONZULUI

(3.600/3.000-1.200/800 i.Hr. )



Sistemele teoretice nu sunt perfecte nici in stiintele exacte, cu atat mai mult ar fi nerealist sa cerem acest lucru in stiintele umaniste. S-a considerat, pe buna dreptate, ca epoca bronzului trebuie definita prin argumente economice, sociale, culturale si nu atat prin metalurgia bronzului, o prezenta cel mult firava in faza timpurie a acestei perioade. Cu toate acestea s-a pastrat expresia de epoca a bronzului, pentru a diferentia aceasta prima metalurgie generalizata la nivelul intregii planete de epocile anterioare, in care principala materie prima folosita de om pentru unelte a fost piatra.

l. CRONOLOGIE. PERIODIZARE

Paul Reinecke (1872-1958), pe baza unor complexe inchise (morminte si tezaure) a impartit epoca bronzului si prima epoca a fierului in patru faze notate cu A, B, C si D. Astfel bronzul timpuriu corespunde fazei A, cel mijlociu fazelor B-C, iar cel tarziu fazei D si fazelor A-B din Hallstatt. La randul lor fazele au fost impartite in cate trei subtaze (notate Al, A2, A3 etc.).

Anterior, Oscar Montellius (1843-1921) distinsese 6 perioade: bronzul timpuriu (fazele I-III), tarziu (fazele IV-V), final si de tranzitie la epoca fierului (faza VI). Mai nou, Bernhard Hansel a impartit bronzul danubian din bazinul carpatic in timpuriu (cu fazele I-III), mijlociu (cu fazele I-III) si tarziu (cu fazele I-II).

In Rusia schema cronologica se bazeaza pe tipurile de descoperiri funerare. Astfel, acolo sunt culturile Jamnaya (cu morminte in groapa), Katakombnaia (cu morminte in catacombe) si Srubnaja (cu morminte in cutii de lemn).

Epoca bronzului poate fi impartita in trei perioade in Orientul Mijlociu, bazinul estic al Mediteranei si Peninsula Balcanica. Prima faza, bronzul timpuriu are drept caracteristica principala aparitia obiectelor din


bronz in viata cotidiana pe spatii largi ale Lumii Vechi. Este perioada civilizatiei sumeriene, a suprematiei Akkadului in Mesopotamia si a tezaurului spectaculos descoperit de Heinrich Schlieman la Troia (Turcia), inceputurile epocii bronzului au fost plasate la Hotnitsa (Bulgaria) intre 3.820 si 3.700 i.Hr.. iar in zona Dunarii de Jos, complexele culturale Proto-Cernavoda IH-Ezero I si Cotofeni I, atribuite bronzului timpuriu I, au fost datate intre 3.600/3.400 si 3.000 i.Hr. in faza incipienta (Cicladic Timpuriu I, Helladic Timpuriu I) metalul (cupru, bronz, aur, plumb) este extrem de rar.

Abia in bronzul timpuriu II a fost constatata generalizarea metalurgiei bronzului. Babilonul si civilizatia minoica ating apogeul in aceasta perioada, iar civilizatia miceniana din Grecia apartine fazei tarzii. Epoca bronzului se incheie injur de 1.200 i.Hr. in Orientul Apropiat si pe la 800 i.Hr. in Europa de vest, date dupa care tehnologia fierului devine comuna in aceste spatii.

2. ORIGINI SI ARII DE DIFUZIUNE

Primele obiecte din metal descoperite in contexte arheologice datate pe la 7.35060 i.Hr. la Cayonu si Suberde (Turcia), indica faptul ca metalul era cunoscut in forma nativa sau extras din minereu cu cateva milenii inainte ca descoperirile sa ne permita a vorbi despre metalurgie sau poate doar stadiul cercetarilor, inca incipient in acest domeniu, nu ne permite sa cunoastem acest presupus hiatus.

in mod traditional cel mai vechi obiect din bronz este considerat un ac de cupru ce continea putin cositor descoperit la Tepe Gawra (Irak) si datat in jur de 3.000 i.Hr. O descoperire, facuta in anul 1960 la Ban Chiang (Thailanda) si datata in jur de 4.500 i.Hr., rastoarna teoriile initiale potrivit carora originea tehnologiilor cuprului si bronzului ar fi in Orientul Mijlociu. Descoperirile de la Rudna Glavna (Serbia) arata ca cuprul a fost folosit acolo pe la 4.000 I.Hr., pe cand bronzul nu era cunoscut. Obiecte din bronz cu un rol decorativ, datate chiar inainte de 3000 i.Hr., au fost descoperite in Orientul Mijlociu. Pe la 3.000 I.Hr. bronzul a fost introdus in Grecia, pe la 1.800 i.Hr. in China si in jur de 1.000 i.Hr. in America.

De o importanta cruciala pentru cunoasterea aparitiei si evolutiei bronzului in Europa este cunoasterea evolutiilor din Turcia, regiunea egeana si Peninsula Balcanica. Pe la 3.000 i.Hr. noi populatii, venite probabil din Turcia, au introdus bronzul in regiunea Marii Egee (arme si


unelte din bronz). Civilizatia egeeana este numele uzual al civilizatiei epocii bronzului in bazinul Marii Egee, Creta, insulele Ciclade si cea mai mare parte a Greciei continentale in perioada 3.000-1.200 I.Hr. in acest spatiu au inflorit doua culturi majore: cea minoica din perioada mijlocie a epocii bronzului (cu centre relevante la Knossos si Phaestos), respectiv cea miceniana din perioada tarzie (cu principalele centre la Mycene, Tiryns si Pylos).

Un eveniment care a schimbat decisiv istoria continentului european in epoca bronzului a fost venirea indoeuropenilor. Momentul nu este clar determinat in timp. Unii specialisti cred ca cultura kurganelor a inceput in nordul Marii Negre pe la 2.500 i.Hr. si ar fi apartinut indoeuropenilor timpurii. Ei ar fi invadat Peninsula Balcanica pe la 2.200 i.Hr. si apoi restul Europei.

Prima mare civilizatie europeana a fost cea minoica, numita astfel dupa numele regelui Minos din Creta mileniului 2 i.Hr. Multi specialisti considera ca primii indoeuropeni au ajuns in Grecia pe la 1.900 i.Hr. Pe la 1.400 i.Hr., acesti greci (numiti micenieni) au cucerit spatiul civilizatiei minoice. Dupa 1.200 i.Hr. civilizatia miceniana a fost aproape distrusa datorita luptelor interne si a urmat epoca intunecata in Grecia, cand apare moda uneltelor si armelor din fier.

Originea vest asiatica a metalurgiei bronzului in Europa este atestata pe baza obiectelor si tehnologiilor identice care s-au extins gradat de la sud-est (Egeea, Grecia, Peninsula Balcanica), prin Europa centrala catre Europa de vest si nord. In mileniul 4 i.Hr. in Orientul Apropiat, apoi in a doua jumatate a mileniului 4 i.Hr. in Turcia, bronzul a fost obtinut prin aliajul dintre cupru si arsenic. In mileniul 3 i.Hr. in Turcia, incepand cu a doua jumatate a mileniului 3 i.Hr. in Europa de sud-est si in mileniul 2 i.Hr. in Peninsula Iberica bronzul se obtinea printr-un aliaj de cupru cu staniu.

Arheologul amator german Heinrich Schliemann este descoperitorul civilizatiei miceniene. El a intreprins sapaturi in sirurile de la Mycene (1876-1878) si Tiryns (1884), unde a descoperit palate fortificate, ceramica, ornamente si morminte regale continand aur si alte artefacte. In anul 1900, arheologul britanic Sir Arthur Evans a descoperit la Knossos (Creta) un palat pe care 1-a atribuit regelui Minos si primele tablite cu doua tipuri de scriere, datate la mijlocul mileniului 2 i.Hr.

In Germania centrala, Cehia si Austria, epoca bronzului a inceput in jur de 2.500 I.Hr. cu prelucrarea depozitelor de cupru aduse din estul Mediteranei. In jur de 2.300 i.Hr. un val de migratori (indoeuropenii) din sudul Rusiei s-au asezat in Germania nordica si centrala. Analizele


dendrologice indica inceputurile epocii bronzului pe la 1.942 10 i.Hr. la Leubingen si l .84010 i.Hr. la Helmsdorf (Germania).

in vestul Europei cele mai vechi descoperiri ce atesta folosirea bronzului au fost descoperite in Franta la Languedoc (cea. 2.500 i.Hr.), dar noul metal devine comun numai pe la 2.000 i.Hr. Din Franta purtatorii culturii paharelor in forma de clopot au adus metalurgia bronzului in Marea Britanic si Irlanda, iar prin Tarile de Jos in Scandinavia, in Finlanda epoca bronzului a inceput pe la l .300 i.Hr.

Exceptand Asia de vest, in restul acestui continent cercetarile au fost mai putin intense, in Thailanda, practicarea metalurgiei bronzului in jur de 4.500 i.Hr. ar putea fi o dovada a existentei unui centru autonom, daca nu chiar de inventie a metalurgiei bronzului.

Epoca bronzului in Asia de sud a inceput cu civilizatia Vaii Indus (2.5007-1.700 i.Hr.) care se intindea intre fluviul Indus (Pakistan), la vest pana in partea de est a Iranului, nordul Afganistanului si nord-vestul Indiei. Metalurgia bronzului a ajuns in Coreea pe la l .000 i.Hr. si pe la mijlocul mileniului l i.Hr. in Laos. In Japonia si Indonezia metalurgia bronzului si fierului au ajuns simultan pe la 300 i.Hr.

in Africa metalurgia a ajuns pe doua cai: in Zona Nilului din Asia de vest, iar in Maghreb din Peninsula Iberica. Cele mai vechi obiecte din cupru, cuptoare si deseuri din Nigeria au fost datate intre 2.000 si 1.500 i.Hr.

3. ASEZARI SI LOCUINTE

Tipuri de asezari

Majoritatea satelor erau mici catune agricole. Distinctia intre asezari dispersate si aglomerate este uneori greu de facut, fiecare caz fiind necesar a se analiza individual, in linii generale, se constata o dispersarea satelor din nordul si nord-vestul Europei si aglomerarea lor in centrul, sudul si estul continentului. Tendinta de grupare a asezarilor, crearea unor structuri defensive (palisade, santuri) care marcheaza limitele zonei locuite pot ii considerate o expresie de urbanizare sau protourbanizare. in unele regiuni din Europa de sud-est si Orientul Apropiat predominau tell-urile, in centrul Europei erau asezari intinse, iar in Alpi asezari de-a lungul vailor.

Asezarile dispersate puteau fi planificate ca la Lovcicky (Cehia) si neplanificate cum este cazul la Zedau (Germania). In Europa nordica, la Bjerg (Danemarca) cladirile erau izolate sau fara o grupare sesizabila.


Asezarile cu planuri aglomerate nu permiteau decat cresterea a 1-2 animale, celelalte activitati economice fiind desfasurate in afara ariei amenajate pentru locuire. Specialistii au identificat trei tipuri de aglomerari in Europa: locuinte simple plasate neintentionat una langa alta (in zona Mediteranei); locuinte simple cu interactiuni intre ele, dispuse pe tarmurile lacurilor din Elvetia si Germania, respectiv pe platforme in Marea Britanic si case amplasate din motive defensive pe aliniamente intentionate, ca la Wittnauser Horn (Marea Britanic) si Biskupin (Polonia).

La Zurich-Mozartstrasse (Elvetia) locuintele erau aliniate pe randuri, existand o arie neconstruita pana la palisade, reprezentand un raport de aproximativ 1:5. La Forschner (Germania), in prima faza casele sunt prezente grupat in partea de sud-vest a sirului si locuintele individuale in rest. Animalele erau tinute in spatiile dintre case, iar exploatarile agricole erau in afara ariei asezarii.

La Kosice (Slovacia) 23 de case de suprafata erau dispuse pe 4 randuri, intre randuri existau strazi, dar intre casele rectangulare cu colturile rotunjite distanta era uneori de doar 60 cm. Un caz similar este cel din cadrul tell-ului de la Fedvar (Iugoslavia), unde casele rectangulare ocupau suprafata intregului tell, lasand doar un spatiu minimal pentru circulatie. Nu exista insa spatiu pentru animale domestice si cultivarea plantelor in interiorul asezarii.

Pe Valea Indusului, la Mohenjo-Daro si Harappa (India) au fost descoperite asezari cu cladiri din blocuri si caramizi crude separate de strazi.

Tendinta de fortificare a fost timpurie, in bronzul timpuriu, asezarile au fost fortificate cu palisade la Baume Gonvillar si Gigny, respectiv cu zid de piatra la Rove (Franta). Din bronzul final, respectiv din secolul 10 i.Hr., dateaza fortificatia cu zid de piatra si lemn de la Chatelet Etaules (Franta).

La Mohenjo-Daro (India) a existat o citadela ce cuprindea cateva cladiri publice inconjurate de un zid, si separat cel mai mare cental comercial din Asia de sud in epoca bronzului.

Un aspect important relevat de studii este densitatea asezarilor in epoca bronzului. Astfel, pe o arie de 2.000 km2, in Cehia au fost observate sate de-a lungul raurilor, lacurilor, varfurilor de dealuri cu spatii de 1-3 km intre ele. in sudul Angliei si in sud-estul Poloniei satele se aflau la 0.5-1,5 km intre ele ca si in. in schimb, in nordul Peninsulei Balcanice, sirurile de la Dubene-Sarovska si Banya-Ploskata Moghila aveau in jurul lor arii agricole de 5-7 km.


In zona egeeana asezarile de la Poliochni aveau 15.000 m2, Knossos intre 30.000 m' si 50.000 m2, iar Eutresis avea 213.000 m2 in interiorul zidurilor de incinta, din care erau utilizati pentru locuit doar 35.000 m2.

Pesterile au continuat sa fie folosite sezonier si atunci cand din cauza vremii nu puteau fi ridicate case. in epoca bronzului si epoca fierului au fost locuite pesteri precum cele de la Devetaki, Emen si Magura (Bulgaria), Cioclovina (Romania), Mure (Franta), Sune Hole si Wokey Hole (Danemarca), Grotta a Male si Grotta di Piccioni (Italia).

Tipuri de locuinte

Organizarea spatiala a locuintelor unei asezari contine informatii despre relatii interumane, procesele mentale si sociale, arata cum oamenii interactioneaza, posibilitatile de circulatie, impartirea campurilor si gradinilor din afara zonei locuite, care pot fi dispuse radial sau printre locuinte.

Descoperiri exceptionale arata cum era construita partea aeriana a caselor. Astfel, la Stora Hammar (Suedia) casa este reprezentata ca o constructie rectangulara cu colturi rotunjite si acoperis conic. Cu elemente pictate sunt sugerati stalpii de lemn verticali si locul usii. La Val Camonica (Italia), o alta pictura realizata pe o stanca indica o casa care avea mai mult de un etaj si un acoperis in doua ape.

Locuintele de suprafata au fost rareori surprinse in conditii optime datorita distrugerii lor de lucrari agricole ulterioare. Nu au fost descoperite structuri de cladiri deasupra solului, in mod obisnuit ele fiind identificate prin gropile de stalpi, grupuri de pietre sau podeaua scobita in sol. Doua tipuri de locuinte au fost identificate: rotunde si rectangulare. Primele au dimensiuni mici, celelalte erau adesea de dimensiuni mari oferind spatiu si pentru activitati mestesugaresti.

Locuintele rotunde sau ovale au predominat in multe zone din Europa de nord si nord-vest, precum si in Italia, in Marea Britanic acest tip de locuinte aveau un inel de stalpi ca suporti (Ramus Hill) sau numai un stalp central (Thorny Down). In regiunile inalte un sir de stanci constituiau fundatiile cladirii. Asftel, la Shaugh Moor un numar de 15 locuinte rotunde, cu diametrele intre 3,7 m si 6,5 m, aveau fundatiile marcate cu stanci intrerupte in partea de sud-est sau sud-vest, unde era usa. in Italia continentala si Sicilia casele ovale aveau marcaje de pietre ca la Montagnola di Capo Gaziani Milazzese si Lipari. Altele rotunde aveau stalpi si podea lutuita ca la Porto Perome.


In Irlanda predominau clar locuintele rotund-ovale, cele rectangulare fiind extrem de rare. La Cullyhama o arie circulara cu diametrul de 20 m era inconjurata cu o palisada de lemn. in interiorul sau erau doua structuri: o casa de lemn cu diametrul de 6 m si o vatra centrala; iar in apropierea sa o vatra in aer liber, cu o aparatoare de vant. Cu ajutorul metodei dendrologice complexul a fost datat in 1526 i.Hr. La Clonfmlough o asezare fortificata, cu diametrele de numai 50x40 m, cuprindea trei cladiri circulare, in faza 2 a sirului L de la Knockdoon a fost identificata o cladire ovala cu diametrele de 6,5x4 m. in centru avea o podea de lut, iar in partea de est era o arie pavata a unei curti asociate.

Locuintele rectangulare au cunoscut cea mai mare frecventa in Olanda, Belgia, Danemarca, sudul Scandinavici, siturile din Alpi, cultura campurilor de urne si Peninsula Balcanica, in cultura Untice, la Brezno (Cehia) a fost gasita o casa cu stalpi avand 32 m lungime si 6,5 m latime. La Cham-Oberwil (Elvetia) o locuinta rectangulara avea 3 randuri a cate 4 stalpi de sustinere si o suprafata de 13x8 m. La Zurich (Elvetia) casele rectangulare aveau peretii exteriori pe talpi asezate direct pe sol si perforate pentru aplicarea stalpilor verticali. Dendrocronologic au fost datate intre 1.607 si 1.545 i.Hr. La Thy (Danemarca) erau case lungi cu 3 sau mai multe diviziuni interne. Unele aveau camere de zi si vetre la capete. La Trappendal (Danemarca) o locuinta cu trei camere lunga avea capetele rotunjite, cu cate o vatra la ambele capete.

in cultura campurilor de urne din Europa centrala, la Zedau (Germania) din 78 de case, 46 aveau podeaua adancita si 32 la nivelul solului. Peretii erau sustinuti de stalpi verticali. Doar 5 dintre ele aveau vetre de foc, iar cele cu podeaua adancita sunt considerate anexe gospodaresti. Suprafata medie era de 28-36 m2. La Lovcicky (Cehia) locuintele rectangulare cu stalpi aveau suprafete de 7-35 m', cu exceptia a doua dintre ele care aveau 144 m' si 187 m'.

Case pe tell-uri au fost identificate in nordul Peninsulei Balcanice si Europa centrala in Ungaria, Romania si Bulgaria. Ele erau rectangulare cu stalpi verticali si pereti din nuiele pe care se aplica o tencuiala de lut. La Nagyrv (Ungaria) unele aveau cate 2-3 camere, podea lutuita si o vatra rotunda sau rectangulara langa un perete. O coliba rectangulara ce avusese peretii din busteni a fost descoperita la Tiszaug-Kmnytet (Ungaria).

in civilizatia minoica, locuintele aveau planuri circulare cu diametrele de la 3 la 10 m si intrarea pe partea estica. Zidurile, inalte de aproximativ 2 m, erau din pietre nefasonate legate cu argila, iar acoperisul era din lemn.

4. ECONOMIA

Trecerea de la neolitic la epoca bronzului nu s-a mai facut asa de evident din punct de vedere economic, precum trecerea de la mezolitic la neolitic. Economia de productie inventata in neolitic a continuat in epoca bronzului. Totusi, au existat unele schimbari importante, precum adancirea specializarii in anumite culturi mai bine adaptate conditiilor de sol si climatice, trecerea de la monocultura la policultura in unele regiuni, generalizarea plugului tras de boi etc.

Agricultura

Cultivarea plantelor

Printre dovezile elocvente privind cultivarea plantelor se numara descoperirea de unelte agricole in siruri arheologice. Uneltele agricole de baza (cazmale, lopeti, pluguri) erau din lemn, motiv pentru care foarte putine au supravietuit. S-au pastrat in schimb topoarele si secerile din bronz.

Plugul a fost inventat undeva in nordul Mesopotamiei, iar in mileniul 4 i.Hr. a ajuns in Turcia, zona Marii Egeei si Balcani. Tipul de plug cu brazdar simplu era o bucata de lemn, uneori chiar simple ramuri mai groase de copac, fapt pentru care se rupea foarte des. Astfel de piese au fost gasite la Vebbestrup si Hvorslev (Danemarca) si intr-o gravura de la Litsleby (Suedia). Brazdare de lemn din doua bucati au fost descoperite la Eton (Marea Britanic), Lavagnone (Franta) si Tokary (Polonia). O reprezentare din bronz a fost gasita la Bordos (Iugoslavia), iar la Dostrup (Danemarca) pe o piatra datata pe la 2.560 I.Hr. a fost gravat un plug tras de o pereche de vite. Juguri pentru vite au fost gasite la Lavagnone, Fiav (Franta) si Loch Nell (Marea Britanic). Primele au fost datate in bronzul timpuriu, respectiv mijlociu, ultimul intre 1.950-1.525 i.Hr.

Secerile au fost realizate initial din piatra si lemn (ca in descoperirile din Muntii Alpi), apoi din bronz ca la Castle Dawson (Irlanda) si Neuchatel (Elvetia).

Plantele cultivate erau in ordinea atestarii frecventei lor arheologice graul si orzul, apoi fructele si strugurii. De asemenea, au mai fost cultivate meiul si legumele. Un numar de 100 de persoane consumau anual aproximativ 28 de tone de grau, care se obtineau de pe 70 de hectare cu o recolta medie de cea. 400 kg la hectar. La Ezero (Bulgaria) 96,5%, iar la Feudvar (Ungaria) 98,80% din semintele expertizate erau de grau. In


Germania si Polonia se cultivau orz, mei si legume, in Marea Britanic grau si orz, in Romania grau, orz, mei si legume, iar in Elvetia grau, orz si mei.

Dupa curatare, in cea mai mare parte a Europei, graul era pastrat in gropi. In solurile umede din Elvetia si la Bad Buchau (Germania) cerealele se stocau in vase mari de provizii depuse in interiorul unor constructii din lemn. Uneori, astfel de vase erau depuse in simple gropi, ca la Dbeln-Masten (Germania) in bronzul timpuriu sau Sobiejnchy (Polonia) in bronzul final. Graul era stocat la Knossos in vase mari de provizii numite pithoi, inalte de 1,40-1,50 m. La Mallia a fost gasit un vas cisterna cu dimensiunile de 4,0x3,70 m.

Meiul putea fi cultivat pe o larga varietate de soluri, rezista foarte bine inclusiv la ploi torentiale si vanturi puternice, continea multe proteine si ocupa un volum mic. EI era folosit pentru placinte si bauturi fermentate.

Mustul se extragea prin presare cu picioarele stand intr-un vas deschis, dupa care se colecta in alt vas. La Sitagroi, Kastanas, Myrtos, Lerna (Grecia) si Ezero (Bulgaria) au fost descoperite seminte de struguri, iar la Mycene, in casa unui comerciant de vin, au fost gasite mai multe pithoi (vase de provizii) pentru stocarea vinului.

Maslinele atestate la Santorin (Grecia) pe la 1.500 i.Hr., in urma eruptiei vulcanice, si la Knossos in minoicul I-H Uleiul era folosit in alimentatie si pentru iluminare. Se puneau maslinele in apa fierbinte si prin presare se extragea uleiul, apoi se scotea apa. Era stocat ca si vinul, asa cum s-a constatat cercetandu-se la Mycene casa unui comerciant de ulei de masline, unde au fost descoperite un numar de 11 pithoi impregnate cu ulei.

Cresterea animalelor

In principiu, in zona temperata erau preferate vitele, iar in zona mediteraneana caprele. Astfel, in cultura Lausitz. din estul Germaniei, vitele reprezentau cea. 50% din animalele domestice, dupa care urmau porcii. Ele predominau, de asemenea, in Europa centrala si de sud-est, reprezentand intre 30% si 50% la Dvory (Ungaria) si in cultura Noua (Romania), respectiv 30-40% in siturile din Serbia.

In cea mai mare parte a regiunilor mediteraneene si Peninsula Balcanica se practicau pastoralismul transhumant (Serbia, Grecia). In nivelul IV al sitului de la Sitagroi (Grecia), la 15 locuinte au fost gasite oase provenind de la un numar de 105 de ovicaprine. cate 7 de fiecare casa. in Muntii Apenini si Sardinia predominau caprinele, iar in Spania si insulele Baleare oile si caprele. La Knossos 60% din alimentatia cu came era reprezentata de oi, 25-30% de capre, 5-10% porci si doar 1% vite.


Calul reprezenta aproximativ 5% in sirurile din Europa, fiind utilizat pentru tradarea carelor, in timp ce vitele erau utilizate la tractarea plugurilor pentru arat.

Vanatoarea

Numarul de animale vanate era foarte mic in Balcani, animalele salbatice avand mai ales o functie rituala, in Grecia si zona egeeana, vanatoarea era mai mult un sport aristocratic, asa cum rezulta din frescele, stampilele si unele pumnale descoperite. Erau preferate caprioarele, caprele salbatice si pasarile in Tyrins, leii in Thessalia si leoparzii in nivelele VII-IX de la Troia.

Pescuitul

Pestele a ramas o sursa importanta de hrana in asezarile din apropierea raurilor, lacurilor sau de-a lungul coastelor marine si oceanice. Asezari de pescari au fost descoperite pe tarmul Marii Negre la Sozopol si Kiten (Bulgaria) si ale Marii Nordului la Slonger si Fyen (Danemarca). In inventarul lor au fost gasite numeroase carlige si harpoane.

Culesul

Culesul a avut o contributie neglijabila la subzistenta comunitatilor umane in epoca bronzului. Totusi resursele oferite de mediul natural in acest sens nu au fost neglijate. Ca si in perioada precedenta, femeile si copii culegeau fructe, plante salbatice si moluste.

Mestesugurile

Principala caracteristica a epocii bronzului este generalizarea metalurgiei, includerea obiectelor de bronz in viata comunitatilor umane de la functia de prestigiu la utilizarea cotidiana si depunerea ca inventar funerar.

Metalurgia

Primele obiecte din metal (cupru, aur si plumb) au aparut inca din neoliticul final. Unii specialisti chiar denumesc eneolitic tranzitia de la neolitic la epoca bronzului. Epoca bronzului este insa perioada in care metalurgia se generalizeaza pe o mare parte a Eurasiei si in anumite zone din Africa.

Metalurgia aurului

in mileniul 3 i.Hr., in numeroase regiuni din Spania, sudul Frantei, Portugalia si Marea Britanic s-a folosit aurul. In bronzul timpuriu aurul este prezent in morminte princiare din Wessex si Saxa (Marea Britanie). Vase din aur au fost descoperite la Eschenz (Elvetia), Fritzdorf


(Germania) si Rillaton (Marea Britanic), iar la Persinari, Tufalau si Biia (Romania) au fost gasite o sabie, cupe, discuri, mici ornamente si bratari masive. Podoabe de aur au fost descoperite in morminte de femei din cimitirul de la El Argar (sudul Spaniei), unde au fost datate la inceputul si mijlocul mileniului 2 i.Hr. La Caldas de Reyes (Spania) au fost gasite vase, inele de brate si o diadema din aur. in bronzul final depozitele de aur se restrang la Marea Britanic si vestul Frantei (1.000-700 i.Hr.).

Metalurgia argintului

Cele mai cunoscute resurse de argint cunoscute in Europa epocii bronzului au fost cele din Grecia (Siphnos si Laurion). Pumnalele de la Usatovo (Ucraina), pumnalele si figurinele cu cap uman de la Borodino (Bulgaria), cele patru topoare din cadrul tezaurului de la Persinari si pandantivii de la Zimnicea (Romania) sunt doar cateva din obiectele de argint cunoscute in Europa.

Metalurgia cuprului si bronzului

Bronzul se obtinea prin aliajul cupru-arsenic, cupru-cositor (cu 5-10% cositor) sau cupru-cositor-plumb. Principalele resurse de cupru in Europa erau in Peninsula Balcanica (Bulgaria, Serbia, Albania), Muntii Carpati (Romania, Slovacia), Muntii Alpi (Austria), Europa centrala (Muntii Ore si Herz din Germania), Europa de vest (Franta, Spania, Tara Galilor si sudul Irlandei), Rusia si Kazahstan. Sursele de cositor se aflau in putine locuri din Europa. Cu siguranta a fost exploatat in acea perioada cositorul din regiunea vaii Elster (Germania), posibil si in Muntii Wicklow (Irlanda). Plumbul era mult mai raspandit, fiind gasit in forma de galne, in combinatie cu argintul.

De departe cel mai mare volum de minereu de cupru extras in epoca bronzului in Europa de vest a fost in Alpii austrieci (regiunea Mitterberg, nordul si estul Tirolului), cu partile vecine din Elvetia, Italia si Slovenia.

In bronzul tarziu, in Kazakhstan din mina de la Kenkazghan au fost extrase cea. 800.000 de tone de minereu din care s-au obtinut 25-30.000 tone cupru, iar din cea de la Dzhezkazghan cea. 1.000.000 tone de minereu, adica 30-33.000 tone cupru. Din minele din regiunea Kargaly din cadrul culturii Jamnaya (Rusia) au fost extrase 2.000.000 de tone de minereu din care s-au obtinut cea. 60.000 tone de cupru. Considerand ca pentru fiecare tona de metal obtinut erau necesare 1,5-2 hectare de padure, in 150 de ani la Kargaly au fost folositi 50-52 milioane metri cubi de lemn, adica echivalentul padurii de pe o suprafata de cea. 2.000 km2.


Ramasitele unui cuptor au fost gasite la Talttitz (Germania). O pereche de gropi aproape rectangulare cu podea si trepte la interior de cea. 50 cm lungime si 30 cm latime, conectate printr-un canal plat; intre cele doua gropi podeaua a fost puternic arsa pe o suprafata circulara. Se pare ca era un atelier pentru turnarea metalului. De asemenea, in multe situri din Danemarca au fost gasite tipare pentru turnat bronzul. Multe situri cu dovezi de prelucrare sau chiar cuptoare de redus minereu au fost cercetate in Franta (Sorel-Moussel, Eure-et-Loire), Elvetia (Auvernier, Hauterve-Cahmpreveyeres), Germania (Wasserburg, Bad Buchau, Karlstein, Nieder Neundorf). Suedia (Velem St. Vid), Italia (Fiav, Ledro), Spania (El Ventorro, Madrid, Pena Negra), Manda, Marea Britanic etc.

Bronzul era turnat in tipare bivalve in minoicul n la Vasiliki (Grecia) si Troia (Turcia), iar pentru confectionarea topoarelor se utiliza tehnica cerii pierdute la Poliochni (Grecia), in cazul pumnalelor se folosea tehnica nituirii, folosindu-se uneori nituri din argint. Vase din bronz au fost descoperite la Mallia (Creta).

in mileniul 3 i.Hr. armele principale din bronz sunt pumnalele cu lame de 12-20 cm, de factura anatoliana la Troia l, Thermi si Poliochni. Din ele au derivat spadele cu lame de pana la 81 cm, cum este cea de la Mallia. Uneltele realizate din bronz sunt topoarele, secerile si carligele.

Un calcul estimativ arata ca pentru obtinerea a l O tone de cupru pe an, la Mitterberg (Austria) erau implicati 270-400 de oameni, care ieseau din activitatea de productie a bunurilor de subzistenta pentai un timp.

Depozite

Depozitele de obiecte din bronz constituie unul dintre subiectele cele mai frecvente si in continuare cel mai putin cunoscute din problematica bronzului european. Ele au fost gasite in alte contexte decat cel domestic sau funerar, in mod obisnuit contineau unelte (seceri, tarnacoape, cutite), arme (topoare, pumnale, spade), ornamente (aplice de centura) si alte obiecte (colane, bratari, inele, fibule, pandantivi). in bronzul D si Hallstatt-ul Al, in Croatia depozitele aveau in mod obisnuit peste 50 de obiecte fiecare. Depozitele din Transilvania sunt enorme: 6 depozite contineau peste 10.000 de obiecte si o greutate estimata la 5 tone de bronzuri. Alt tezaur impresionant este cel din Isleham (Marea Britanic) care cuprindea peste 6.000 de piese.

Metalurgia fierului

Putine piese din fier au ajuns in Europa epocii bronzului. Dintre acestea cel mai cunoscut este pumnalul de la Ganovce (Slovacia). probabil un import din Turcia.


In perioada tarzie a campurilor de urne, a fost descoperit un numar consistent de obiecte din fier in Europa centrala, sudica si de nord. Procesul de raspandire a fierului a fost gradual si avut un impact deosebit asupra economiei epocii bronzului. Explicatia numarului mare de depozite de bronzuri in perioada tarzie a epocii bronzului la Ewart Park (Marea Britanic) este tocmai introducerea fierului care a avut efect de dumping (a scos de pe piata bronzul gratie pretului foarte scazut).

Productia ceramicii

Roata olarului, un disc de lut ars fixat pe o roata din lemn, ea insasi fixata pe un pivot vertical, este prima data documentata la Troia in nivelul lib. Ceramica epocii bronzului se imparte in foarte grosiera (pentru stocare si bucatarie) si fina (pentru servitul mesei). Intre putinele cuptoare de ars vase descoperite se numara cele de la Hascherkeller si Elchinger Kreuz (Germania), Svrier si Hohlandsberg (Franta).

Lemnul

Lemnul se exploata oriunde erau paduri. In construirea zidurilor de incinta si locuintelor asezarii de la Biskupin (Polonia) din cadrul culturii Lausitz (cea. 737 i.Hr.) au fost folosite cea. 12.000 de trunchiuri de pini taiate de pe o suprafata de 6-12 km2.

Lemnul s-a pastrat destul de rar. Totusi pana in anul 1978, in aproape 200 de situri din Marea Britanic si Irlanda au fost gasite aproape 200 de fragmente de obiecte din lemn (torti, manere de arme, vase si barci). Mentionam aici castronul de la Caldicot (Marea Britanic), o cutie si un tub de la Islay (Scotia). De asemenea, la Fiav (Italia) au fost gasite fragmente de cupe si castroane din lemn.

Sarea

Sarea este un produs necesar in fiecare zi omului intr-o proportie de 3-7 g. Ea se folosea pentru a da un gust mai bun carnii sau altor alimente, cat si pentru conservarea unor alimente. Extragerea sarii s-a facut mai ales la Hallstatt (Austria), pe vaile Moselle si Seille (Franta), Weerl (Germania), Brean Down si Somerset (Marea Britanie), Ocna Muresului (Romania).



Textilele

Prezenta oilor in aceasta perioada presupune existenta unei productii de lana, care putea fi folosita la confectionarea de haine. Prezenta greutatilor pentru razboiul de tesut si fusaiolele indica si ele existenta unei industrii textile.


in zonele din Alpi imbracamintea era confectionata din plante textile, in timp ce in Danemarca si Marea Britanic se foloseau ambele surse de materie prima, imbracaminte mixta din in si lana a fost descoperita la West Row Fen (Marea Britanic). Din in erau tesaturile descoperite la Bohoj si Voldtofte (Danemarca).

Sticla si faianta

Sticla era produsa din eneolitic sau chiar neolitic tarziu in Orientul Apropiat (mileniul 3 i.Hr.). in Europa mileniului 2 i.Hr., tehnologia a fost imprumutata din Orientul Apropiat. Turnarea se facea in tipare (ca cele de la Mycene) la temperaturi de peste 1.100C. Printre descoperirile timpurii mentionam margelele din sticla de la Mycene si un castron la Kakovator (Grecia). Margele de sticla timpurii au mai fost gasite in tezaurul de la Cioclovina (Romania) si intr-un mormant de la Parkany (Ucraina), in bronzul tarziu, in cultura campurilor de urne din Europa centrala au aparut mici margele de sticla albastra sau verde.

Sticla si faianta sunt compuse din acelasi material in cantitati diferite. Deosebirea este observabila prin faptul ca in timp ce la sticla reactiile chimice merg pana la capat si dau o pasta vitrificata, faianta este numai putin sau chiar deloc vitrificata si ramane opaca. Faianta a fost produsa inca din mileniul 4 i.Hr in Orientul Apropiat ca materie prima pentru margele si pandantivi. in mileniul 3 i.Hr. ea a ajuns in Creta, iar in Europa in jur de 2.000 i.Hr. Mici margele de faianta au fost gasite in Macedonia si la Troia in mileniul 3 i.Hr., Europa centrala, Franta, Spania, Marea Britanic, Irlanda, si izolat in Italia, Malta si Danemarca.

Transporturile

Carul usor era utilizat in batalii sau pentru transport rapid. El a aparut pentru prima data intr-un mormant din Mycene. Roata si carul au ajuns in Balcani inca din mileniul 5 I.Hr. Carele erau trase de vite si cai. Primii cai tragand un car au aparut la Mycene in nivele minoice tarzii, iar in Grecia inca din bronzul mijlociu. Primele care de razboi au fost introduse din Orientul Apropiat in Grecia pe la l .600 i.Hr.

in perioada eneolitica roti solide (pline) au fost descoperite in Ucraina, Olanda, Danemarca, Elvetia si Tarile de Jos. Roti pline din trei lemne au fost gasite la Blair Drumond pe la 1.255-815 i.Hr. si Flag Fen (Marea Britanic). Roti cu deschideri semilunare au fost gasite la Mercurago (Italia), Wassenburg (Germania) si Biskupin (Polonia). Vehiculele aveau o capacitate medie de l m adica 700 kg si puteau parcurge zilnic 204 km. Roata cu spite a marcat un progres substantial


prin reducerea greutatii rotii fara a scadea rezistenta sa. Primele spite au aparut in stepele Rusiei din regiunea Volga-Ural, in Georgia si Armenia inca din mileniul 2 i.Hr.

in bronzul timpuriu au aparut numeroase descoperiri de care la Baden (Austria) si Boleraz (Slovacia), reprezentari de care pe vase la Mailhac (Ungaria), roti si care in morminte tumulare din intreaga Europa a bronzului. Carele de transport erau trase de boi, in timp ce caii trageau la carele cu functie funerara, un mijloc de marcare a autoritatii locale, in Orientul Mijlociu si zona mediteraneana se foloseau magari ca animale de tractiune pe distante lungi si in teren accidentat, in acelasi timp cu carele erau transportate cereale si produse mestesugaresti, fiind un transport terestru eficace.

Transportul de apa s-a dezvoltat si el. Barcile erau folosite pe rauri si de-a lungul coastelor maritime. Canoea se obtinea foarte simplu prin scobirea unui trunchi de copac. Ea avea intre 3 si 16 m lungime la Biskupin (Polonia), Clonfinlough (Marea Britanic) si Steinhausen (Elvetia).

Comertul

Schimburile se faceau cu materii prime si produse finite. Cel mai comune materii prime erau metalele, lemnul, lutul si piatra. Comertul cu lemn si lut este greu de surprins, dar usor de presupus (pentru zonele unde nu existau suficient lemn sau argila cu proprietati particulare). Metalul brut a circulat in zonele legate de Muntii Carpati, Alpi si Herz, in Spania, Marea Britanic si Irlanda catre regiunile vecine fara resurse. Astfel, in Danemarca metalul era adus din Alpi, in Ungaria din Carpati, iar in Europa nordica din Carpati si Alpi.

O materie prima speciala era chihlimbarul. Din zona circumbaltica el ajungea pana in sudul Europei (Iugoslavia, Grecia si Italia) si chiar pana in Siria. Contrar chihlimbarului care se comercializa de la nord catre sud sticla si faianta se comercializau de la sud catre nord. Mult mai frecvente erau obiectele din bronz si aur, care indica miscari individuale fara a necesita un schimb regulat. Secerile erau transportate regulat dintr-o regiune in alta.

Armele reflecta miscari individuale, respectiv schimburi de bunuri de prestigiu, dupa cum reiese din studiul sabiilor miceniene si derivatele lor descoperite in Albania, Bulgaria, Macedonia, Kosovo si Serbia. Tot ca bunuri de prestigiu au fost importate vase de metal din zona carpatica in Scadinavia. in mileniul 3 i.Hr., cand productia de ulei si vin au luat avant, sistemul de schimb a fost inlocuit prin redistribuire, fara reciprocitate.


Comertul se facea cu ajutorul barcilor simple pe rauri si lacuri sau cu mai multe barci legate cu fibre vegetale, ca in Marea Britanic. Comertul maritim de-a lungul coastelor Marii Mediterane avea loc din Marea Egee pana in Sardinia, sudul Frantei si Spaniei, dar se practica si in Marea Nordului, Marea Baltica si Marea Neagra, in Scandinavia au fost gasite zeci de mii de picturi pe stanci reprezentand barci de lemn, unele cu echipaj reprezentat schematic, uneori in activitati rituale (dansuri) legate de practicarea navigatiei.

5. VIATA SOCIALA

Observatii demografice

Ca si alte populatii din preistorie, oamenii aveau o speranta redusa de viata si in epoca bronzului. Decesele din cauze precum artrita sau infectiile virale erau frecvente pretutindeni. Se adaugau inflamatii ale oaselor mainilor si osteomielita. Osteoporoza oaselor de deasupra ochilor era provocata de un parazit din carnea de vita si a fost identificata la 28% din indivizii cercetati in 125 de situri din Italia. Probabil, manifestari ale malariei au fost surprinse la Blucina (Cehia), Franzhausen I, Gemeinlebarn F si Melk-Spielberg (Austria), in siturile din Italia intre 3,3% si 19,7% din subiecti sufereau de carii dentare, fiind gasite inclusiv cazuri de decese din cauza periodontitei si hipoplaziei dentare. Trepanatia (excizia unui disc din cutia craniana) era o practica folosita frecvent. Exemplificam cu scheletul unei femei de 30 din mormantul nr. 29 de la Lauingen-'am Galgenberg (Germania), incercarea de trepanatie pentru repararea fracturii craniene produse de o lovitura puternica a esuat insa, pacienta decedand. Toleranta oamenilor la durere era probabil mai mare fata de cea de azi, dar in cazuri extreme puteau fi folosite bauturile alcoolice si halucinogene ca anestezice.

Mortalitatea la nastere si cea infantila erau extrem de ridicate, iar multi dintre copii nu ajungeau la maturitate. Dupa varsta de 35 de ani, speranta de viata scadea dramatic, oamenii peste 45 de ani erau neobisnuiti. Analiza a 563 de schelete din cimitirul de la El Argar (Spania) arata ca speranta medie de viata la nastere era de 19.9 ani, dar pentru cei ajunsi la varsta de 20 de ani ea era de inca 15,9 ani. In bronzul din Marea Britanic, D. Brotwell estima speranta de viata a barbatilor la 31,3 ani, a femeilor la 29,9 ani, iar numarul celor peste 50 de ani la numai 3,5%.

Pe baza unor studii s-a constatat ca cimitirul de la Tsetice-Vinohrady (Slovacia) a durat 30 de ani, iar populatia constanta a asezarii


era de 20 de familii a cate 4 persoane. La Franzhausen I un numar 714 morminte continand 757 de schelete apartin unei populatii medii de 68 de persoane, care au continuat inmormantarile timp de 300 de ani. in asezarea de la Sobiejuchi (Polonia) au trait cea. 600 de persoane, in Pomerania (Polonia) populatia totala estimata pentru intreg bronzul tarziu este de cea. 30.000 de persoane, cu o densitate de 3 persoane/knr, ceea ce inseamna l .200 de persoane la un moment dat. Grupul culturii Lausitz cu o suprafata de cea 30.555 Km2 (parti importante din Germania si Polonia) ar fi avut o populatie totala de 97.500 pana la 195.000 persoane. La nivelul intregii Europe pe intreaga durata a epocii bronzului au trait cea. 10 milioane de persoane de la Bug la Atlantic.

Organizarea sociala

Aspectele sociale urmaresc cum societatea era structurata, cat de puternice erau relatiile, cum actionau indivizii pentru reproducerea si acceptarea normelor de comportament in relatiile lor cu altii, si cum isi exprimau ei identitatea in termeni de sex. varsta si statut, in mod normal datele arheologice nu pot umple golul cunoasterii manifestarilor sociale din preistorie.

In unele asezari (Lovcicky) structuri elaborate, interpretate ca edificii publice, ar putea sa fi servit de fapt pentru diferentierea unor gospodarii de ranguri sociale inalte. In prima faza la Bad Buchau (Austria) locuintele cu o camera erau dispersate, iar in faza a doua concentrate la periferii, schimbare ce ar putea fi explicata prin trecerea de la o comunitate egalitara la cea bazata pe puterea marilor familii. Descoperirile arheologice de la Sitagroi (Grecia), Plovdiv, Nebet Tepe (Bulgaria) si Vucedol (Sebia) indica, de asemenea, o societate ierarhizata. Sefii locali si elita comunitatii locuiau pe tell-uri la Dubene si Yunansite (Bulgaria) sau in locuri fortificate la Plovdiv, Nebet Tepe si Vucedol.

Rangul intr-o comunitate presupunea existenta unor insemne si practici care sa faca diferenta fata de membrii obisnuiti. Aceste insemne erau cu atat mai necesare cu cat granitele teritoriale ale unei comunitati erau mai mari decat cele ale unei asezari, iar suprematia trebuia recunoscuta nu prin prisma persoanei cat a simbolului puterii pe care il detinea la vedere in acest scop. insemnele care marcau autoritatea sefului suprem erau in primul rand diademele cu antene din minoicul timpuriu, cele decorate cu ibex de la Nahal Mishmar (Israel), respectiv diademele din aur sau argint cunoscute in cultura argaritica (Spania). Puterea efectiva era reprezentata prin sceptre, maciuci, piese de centura, falere, sigiliu etc., folosirea carului ceremonial in


aparitii publice, ritualuri speciale pentru nastere, casatorie sau moarte, costume speciale sau alte obiecte de prestigiu.

Mormintele reprezinta categoria adesea invocata pentru diferentieri sociale. Pentru multi cercetatori este clar ca bunurile din morminte indica locul in cadrul piramidei sociale, in cimitirul de la Branc (Slovacia), analiza unui numar de 237 de morminte aratat o mai mare bogatie de inventar a celor feminine decat cele masculine. Aceeasi situatie a fost observata si in cimitrul de la Vyccapy-Opatovce (Slovacia), intr-un fel se poate considera insa ca bogatia mormintelor feminine indica si statutul social al sotilor. O exceptie de la aceasta regula pare a fi situatia din cimitirul de la Babia Gra din cultura Mierzanowice (Polonia), unde predomina mormintele masculine cu inventar bogat. Argumentele privind statutul social inalt sunt si ringurile de pietre si menhirele de la Golyama Detelina si Mednikarovo (Bulgaria), precum si cresterea dimensiunilor tumulilor.

In cadrul culturii campurilor de urne este greu de identificat sexul decedatilor cu morminte bogate datorita ritului incineratiei folosit, uneori fiind distruse si bunurile de inventar. Mentionam si cazuri izolate. Astfel, de la Velatice (Cehia) provin morminte cu spada, cupe de bronz si ornamente, iar la Haunstetten (Germania) un mormant cuprindea bratari, un ornament de centura, un cutit ornamentat, margele de sticla, chihlimbar, aur si alte obiecte.

In ultimele decenii arheologii s-au aplecat cu mai multa atentie asupra motivatiei producerii unor anumite artefacte. Rolul social al unora dintre acestea a fost fixat prin termenul de "bunuri de prestigiu'. Lunulele de aur erau ornamente individuale, ca si unele coliere de margele din chihlimbar care aveau o semnificatie particulara. Exceptionale sunt bijuteriile din aur si argint, respectiv cerceii de aur de la Troianovo, cerceii si colanele din argint de la Mednikarovo, cerceii din argint de la Golyama Detelina (Bulgaria).

6. VIATA SPIRITUALA

Interpretarea unor probleme de viata spirituala este dificila in preistorie deoarece sunt greu de decelat in contexte arheologice spiritul, reflectia gandurilor si emotiilor, manifestari care disting de fapt specia umana de animale. Daca este greu de patruns in psihicul civilizatiilor preistorice doar prin intermediul arheologiei, pe baza datelor oferite de arheologie, etnografia poate arunca unele lumini, fara a lua insa modelele etnografice contemporane drept operante total in preistorie.


Religia

in general se considera ca traditia neolitica a continuat in regiunile mai putin expuse migratiilor. Astfel, in nord-vestul Europei (Marea Britanic, nord-vestul Frantei) au continuat construirea de noi monumente megalitice sau reamenajarea celor vechi, in timp ce in Turcia a continuat construirea de capele dedicate unor divinitati reprezentate pe stele.

Descoperirile arheologice nu ne pot indica natura exacta a credintelor religioase, dar pun la dispozitia specialistilor elemente ce pot contribui la reconstituirea unor aspecte ale vietii religioase (posibile cladiri cu destinatie religioasa, contexte rezultate in urma unor manifestari de cult, obiecte de cult si chiar reprezentari ale unor ceremoniale religioase).

Manifestari de cult

in epoca bronzului au fost schimbari de substanta in natura credintelor religioase. Dintre manifestarile religioase care au supravietuit acestei schimbari enumeram cultul vetrei si al craniului.

in aceasta perioada a disparut cultul Marii Mame, specific comunitatilor neolitice de agricultori, inlocuit de divinitati masculine solare sau uraniene, ori personificari ale noilor realitati economice si sociale. Astfel, la Luigiana (Italia) unele stele au fost masculinizate prin adaugarea sabiei cu antene si centurii specifice barbatilor. Soarele a fost reprezentat ca un disc la Psenicevo (Bulgaria) sau ca un cerc cu maini la Rambla del Anear (Spania). De asemenea, au mai fost reprezentate alte simboluri astrale precum pasarea de apa (lebada), barca, spirala etc.

Depozite votive au fost descoperite la Villethierry (Franta), Drumbset (Irlanda), Chute Hall, Flag Fen (Marea Britanic), Fogdarp (Suedia) si cuprindeau obiecte din bronz (arme, piese de armament, instrumente muzicale, scuturi, cutite, topoare etc.). Depozite de vase ceramice au fost descoperite la Zedau si Hartmannsdorf (Germania), Plovdiv (Bulgaria) si Susani (Romania).

Sacrificiile umane, animale si canibalismul sunt si ele prezente. Cand scheletele umane nu sunt in pozitie anatomica, arheologii presupun practici canibalice. Exemple de astfel de practici pot fi citate in cultura tumulilor, culturile Velatice, Knoviz si Lausitz. Cel mai cunoscut exmplu este cel de la Velim (Cehia) unde un numar mare de oase umane aveau urme de taiere. La Ladenburg (Germania) o groapa cuprindea fragmente de la un cutit din bronz, 3 obiecte de lut in forma de luna sparte pe podea, un cutit de bronz intreg si un craniu uman.


Depozite de oase de animale au fost gasite la Neuendorf si Lubbenau (Germania). La Toppo Daguzzo (Italia) un schelet uman era depus deasupra unui nivel de oase continand capete si membre de la 3 vite.

Simboluri de cult

Unul dintre cele mai importante simboluri de cult a fost toporul. Topoarele erau unelte indispensabile in viata cotidiana de la taierea copacilor la crearea adaposturilor, transport, mobilier si razboi. In Marea Britanic erau stocate, in Suedia erau considerate simbol de cult.

Amuletele (obiecte mici ce nu aveau un scop utilitar) au fost gasite in special in morminte de copii. Ele cuprindeau pandantiv!, margele din diferite materii prime (chihlimbar, sticla, lut, os), pietre fosile, scoici si pesti, dinti de animale si oase, mici inele de lut. O interpretare a acestor obiecte ar fi rolul apotropaic presuspus, dar unele dintre ele puteau fi simple ornamente sau jucarii.

Figurinele de obicei sunt considerate a fi in relatie cu manifestari de cult. Figurine de lemn au fost gasite in cateva situri din insulele britanice (Lagore) si de pe continent (Germania). Toate sunt antropomorfe si au fost pastrate in locuri umede. La Carna (Romania) au fost descoperite figurine umane considerate reprezentari ale unor divinitati feminine, protectoare ale mormintelor, cu paralele in civilizatiile minoica si miceniana.

Pasari si animale au fost reprezentate in cultura campurilor de urne. Asa-numita "pasare-barca' din aceasta cultura poate fi pusa in legatura cu simbolul funerar al barcii. Figurine de pasari de lut stilizate au fost descoperite in regiunea Dunarii de mijloc la Dupljaja si Klicevac (Iugoslavia).

Ceremonialul

Ceremonialul religios necesita un set de obiecte rituale: vase zoomorfe, vetre portative, clopotei etc. si un personal specializat. Specialistii considera ca ritualurile publice erau asociate in general cu sacrificii sangeroase (umane sau animale) si consumarea carnii. Sacrificii umane au fost practicate in cadrul sanctuarelor de la Gournay sur Aronde, Ribemont sur Ancre (Franta).

Rolul unor personaje variate descrise in arta rupestra a epocii bronzului pot reconstitui scenele de ceremonial in care oficiaza "preoti'. Un rol important in cadrul ceremoniilor trebuie sa fi avut un grup de obiecte, un fel de palarii conice inalte care erau puse pe capetele superioare ale unor stalpi in Europa vest-centrala la Schifferstadt si Ezelsdorf (Germania), respectiv la Avanton (Franta). Scenele de


ceremonial sunt sugerate de unele reprezentari ale artei rupestre constand in lupte si dansuri rituale, in cultura campurilor de urne, carul este asociat ceremonialului, in acelasi timp instrumente muzicale, trompete si tobe au fost descoprite la Balkakra (Suedia) si Hasfalva (Ungaria).

Sanctuare si situri ceremoniale

in epoca bronzului apar ca fiind manifestari simbolice obiectele portabile, motivele decorative si arta gravurilor in stanca. Dar locatia pentru aceste manifestari cultuale sau rituale este, in general, greu de sesizat arheologic. Aceste activitati puteau avea loc oriunde, fara a necesita o constructie speciala. Totusi au fost identificate unele situri cu astfel de constructii pentru manifestari religioase si practici rituale. Marea majoritate a materialului consta in motive artistice gasite pe panouri, pe stanci sau artefacte portabile si depozite de materiale "votive'. Putine situri au instalatii special create in acest scop. Structura de lemn elaborata descoperita in mlastina de la Barger-Oosterveld (Germania) ar fi una dintre ele. Sirul reconstituit consta intr-o podea patrata pe stalpi verticali, sprijiniti pe doua scanduri paralele cu o suprastructura de grinzi in cruce terminate cu capete curbate. Un inel de pietre inconjoara edificiul. Topoarele neascutite descoperite, probabil de rituale, sunt relevante pentru rolul cladirii.

O cladire rituala a fost descoperita si la Monknewtown (Irlanda). Ea avea o forma ovala cu dimensiunile de 7,6x4,6 m, podeaua era adancita in sol, 13 stalpi din groapa sustineau acoperisul conic; in partea centrala era o vatra circulara. O alta presusupusa cladire pentru cult si ritualuri este cea de la Salacea (Romania). "Templul' rectangular avea doua platforme de lut, considerate a fi "altare'. Descoperirile din interiorul cladirii includ "catei de vatra', cutite curbate din piatra si vase-suport cilindrice cu decupaje pe parti. De asemenea, in cladire au mai fost gasite un altar, figurine, rotite, o barca miniaturala si vase de cult din ceramica, in afara cladirii, un vas de provizii depus ca ofranda continea un alt vas in care erau oasele dezarticulate ale unui copil.

O structura rectangulara cu destinatie speciala a fost descoperita si la Sandagergard (Danemarca). Ea avea doua randuri de pietre mari rotunde definind o arie exterioara de 18,5x7,5 m la exterior, unde 4 pietre decorate cu motivul bratului si mainii erau asezate catre sud pe alte pietre. Alte sanctuare au fost descoperite in Europa centrala la Libenice, Cercin (Cehia) si Gory Kosciuski (Polonia), iar in Europa est-centrala la Otomani (Romania).


Situri marcate prin ardere ca fiind locuri pentru ofrande, continand mari cantitati de oase de animale, au fost identificate in Germania sudica si Elvetia. Majoritatea lor au fost datate in perioada campurilor de urne si Hallstatt.

Unele fantani, precum cele de la Berlin-Lichterfelde si Senftenberg (Germania), contineau oase de animale si ceramica intreaga care ar indica ca vasele fusesera depuse intentionat intregi. Alte fantani interpretate ca avand un scop ritual au fost descoperite la Ganovce (Slovacia) si St. Moritz (Elvetia).

Mormintele de animale (caini, vite, oi, capre, porci) descoperite in culturile Vucedol si Baden indica anumite practici rituale legate de fertilitate sau poate reflecta doar grija pentru animalele favorite.

Rituri si ritualuri funerare

In epoca bronzului inmormantarile s-au facut intra sau extra-muros, cunoscand variatii de la o comunitate la alta, precum si de-a lungul timpului. Existenta anumitor cutume religioase este dovedita prin grija speciala pentru inmormantarea copiilor, dar si femeilor in arii diferite ale Lumii Vechi.

Ca o regula generala, cadavrul era in intregime supus aceluiasi tratament, fie inhumat, fie distrus prin foc la temperaturi inalte. Au existat insa suficient de multe de cazuri de dezmembrare si apoi manipulare a oaselor in timpul funeraliilor sau dupa funeralii (osuarii minoice), cat si fragmentarea prin canibalism (cultura Lausitz).

Arderea se facea intr-un loc special, numit ulterior de romani ustrinwn, cenusa fiind si ea pusa in mormant, impreuna cu decedatul erau depuse o serie de obiecte: ofrande cum erau amforele (Italia), cutitele (Mailhac, Pontecagnano; Franta), alimentele (grau, came), bijuterii, vase etc. Obiecte artistice de exceptie erau adesea depuse si ele in morminte: sculpturi cicladice, idolii in forma de vioara sau de disc descoperiti la Troia, Beycesultan, Alaca Huyuk (Turcia), cei din ceramica din cultura Garla Mare (Romania).

in epoca bronzului au fost practicate incineratia si inhumatia (individuala sau in grup), in Europa bronzului timpuriu si mijlociu a predominat inhumatia. pentru ca in bronzul final sa predomine incineratia.

Inhumatia era ritul standard pentru cea mai mare parte a Europei centrale in bronzul timpuriu din Germania, Polonia, Cehia, Slovacia, Italia si Rusia centrala si de nord. Inhumatia in gropi simple era prezenta in culturile Vucedol (iugoslavia), Baden (nord-estul Austriei, Ungaria,


Slovacia si sudul Poloniei). Scheletul era asezat in pozitie intinsa pe spate, incrucisata pe spate sau pe o parte. Inhumatia in pozitie intinsa pe spate a fost identificata in Dobrogea, nordul Bulgariei, nordul Serbiei si estul Ungariei, iar cea in pozitie incrucisata pe spate in regiunea Dunarii mijlocii si Tisei.

In cadrul culturii Baden era uzuala inhumatia in pozitie chircita pe partea dreapta sau pe cea stanga, cu bratele incrucisate si palmele pe fata. Mormintele individuale predomina, dar sunt prezente si cele duble sau chiar colective.

La Ezero C (Bulgaria) mormintele se aflau sub podeaua caselor, intre case cat si la marginea asezarii. La Streim Vineyard (Iugoslavia) se mentine traditia inmormantarilor la marginea asezarii ca o tranzitie de la inmormantarile in sau langa locuinte la cele in cimitire.

In Egeea si Grecia, in bronzul mijlociu predominau inmormantarile sub sau in apropierea locuintelor, cu exceptii precum cele de la Sesklo, Eleusis, Corinth sau Mycene, unde erau extra-muros.

Mormintele cu tumuli au fost identificate in bronzul timpuriu in sudul Rusiei, sudul Scandinavici, nordul Germaniei, Olanda, Marea Britanic, estul Ungariei, vestul Serbiei si Albania, in bronzul mijlociu in centrul Europei, nordul Europei, zona pontica si partial in Balcani, iar in bronzul final in Europa centrala, in unele regiuni din Balcani si zona de stepa.

Tumulii din Europa de nord-vest erau de doua tipuri: movile inalte inconjurate cu santuri si movile mici cu santuri la distanta, in Tarile de Jos si insulele britanice erau frecvente cercurile simple, duble sau triple de stalpi ce inconjurau mormantul central. Unele morminte aveau camere rectangulare cu stalpi din lemn, altele aveau scheletul depus direct pe sol. Se considera ca au existat morminte lasate deschise mult timp, dupa cum sugereaza ceramica apartinand unor stiluri diferite.

Cei mai multi tumuli din aceasta regiune au fost identificati in Marea Britanic, cei din Belgia si Olanda sunt comparabili ca numar, iar cei din Franta sunt mai putin numerosi. In estul Marii Britanii au fost identificati 4.957 de tumuli, iar in Wessex 5.935. in ultima regiune cimitirele tumulare erau lineare, nucleare sau dispersate. Unele morminte aveau stanci depuse orizontal sau vertical deasupra mantalei, altele numai cercuri de stanci, in Olanda au fost estimati un numar de 1.500-2.000 de tumuli datati din bronzul timpuriu pana in bronzul final, din care au fost cercetati aproximativ 500. in Europa centrala mormintele cu tumuli sunt rare in bronzul timpuriu, in Balcani tumulii sunt rari in vestul Serbiei,


estul Bosniei si sudul Croatiei si mai frecventi in platoul Glasinac din Bosnia si in Albania.

La Jericho (Israel), cu o singura exceptie, inmomantarile s-au facut in afara asezarii. Mormintele taiate in stanca sunt in general multiple si succesive. Ele pot fi interpretate ca apartinand unor familii si au fost utilizate pentru inmormantarile succesive a 2-3 generatii.

in Cehia, Germania, Marea Britanic si Europa de nord au fost confectionate sicrie din lemn de copac, ca de exemplu la Beckdorf (Germania) si in cultura Untice la RebeSovice si Musov (Slovacia).

in unele cazuri, la Disgwylfa Fawr si Ceredigion (Marea Britanic) au fost descoperite si barci in inventarul mormintelor.

Cimitirele birituale sunt contemporane in Marea Britanic, Irlanda si Europa centrala. La Dolny Peter (Slovacia) au fost descoperite 50 de morminte de inhumatie si 5 de incineratie, la Streda nad Bodrogom (Slovacia) 24 de morminte de inhumatie si 34 de incineratie, iar la Pitten (Austria) 74 de morminte de inhumatie si 147 de incineratie.

in bronzul tarziu a predominat incineratia, dar au continuat si cimitirele birituale. In perioada culturii campurilor de urne, ritul folosit predominant a fost incineratia ca la Milavce (Cehia). La Dolny Peter (Slovacia) au fost descoperite si vetrele unde s-a efectuat incinerarea, iar la Haunstetten si Melbeck (Germania) au fost identificate arii arse in urma incinerarii.

in mod cu totul exceptional, in Franta, Belgia si nord-vestul Balcanilor au avut loc si inmormantari in pesteri, in pestera de la Musja Jama (Slovenia) au fost gasite cantitati mari de bronzuri ale purtatorilor culturii campurilor de urne, unele obiecte din fier si mult carbune; multe bronzuri afectate sau topite de foc si oase arse au fost asociate cu oase umane si de animale nearse. Descoperirile au fost datate in bronzul tarziu si la inceputul epocii fierului, in grota de la Bezdanjaca (Croatia) au fost gasite, de asemenea, oase umane depuse alaturi de bronzuri si ceramica. Desi nu a fost gasita nici o nisa sau constructie cu caracter funerar, acolo au fost descoperite aproximativ 200 de morminte umane plasate individual sau in grupuri gasite de-a lungul unui brat al galeriei lung de 350 m. Ocrul a fost folosit aproape peste tot. Mormintele nu au fost acoperite cu pamant sau stanci. Printre corpuri erau unele arii arse. Tipologia bronzurilor gasite si datele radiocarbon indica bronzul mijlociu si tarziu. Oase umane asociate cu obiecte de bronz sau ceramice au mai fost gasite intr-o serie de grote datate in epoca bronzului in Marea Britanic, Austria, Germania, Cehia, Slovacia etc.


Cimitire. Morminte. Inventar

Cimitirele plane de inhumatie cuprindeau 312 morminte la Mokrin (Iugoslavia), 95 morminte la Singen (Germania) si 45 morminte Tsetic-Vinohrady (Cehia), in cimitirul de la Gemeinleharn (Austria) toate mormintele erau orientate nord-sud, la Singen femeile aveau capul spre sud, iar barbatii capul spre nord. La Tesetic-Vinohradv pe langa mormintele simple au fost gasite 2 morminte duble si l triplu. Inventarul mormintelor continea vase ceramice (mai ales la barbati), pumnale (mai ales la barbati si copii) si ornamente de metal (mai ales la femei si copii).

Prima serie de morminte cu tumuli din Marea Britanic este cea apartinand culturii Wessex din bronzul timpuriu. La Oakley Down au fost descoperiti un numar de 30 de tumuli dispusi neregulat. Inventarul lor cuprindea 4 pumnale de bronz, iar in tumulul nr. 8 au fost gasite peste 100 de margele din bronz.

Tumulii au ajuns in Balcani din doua directii la inceputul epocii bronzului: din nord-vestul Marii Negre si din Europa centrala. Inventarul obisnuit consta in ocru rosu, pandantivi din metal, colane, arme si cercei din metal. La Belotic-Bela Crkva (Iugoslavia) intr-un tumul s-au practicat atat inhumatia, cat si incineratia. La Bar (Iugoslavia) intr-un tumul cu diametrul de 25 m si inaltimea de l ,40 m a fost gasit un singur mormant de inhumatie fara cap depus in centrul platformei, in locul capului erau trei vase ceramice, iar pe piept o aplica din aur. Alte vase ceramice erau langa bratul stang. In tumuli din Danemarca si Germania au fost descoperite fragmente de textile, lemn si materiale organice.

Arta

Arta epocii metalelor cuprinde foarte putine realizari in arhitectura, pictura si sculptura, iar gravurile rupestre sunt prezente modeste. In schimb realizarile artelor minore sunt frecvente (piese de port decorate, care miniaturale, obiecte uzuale decorate arme si vase din metal).

A rh itectura megalitica

La Avebury - o mica asezare preistorica din sudul Marii Britanii - se afla cel mai mare monument neolitic din Europa, folosit si in epoca bronzului. Constructia, refacerea si utilizarea lui au inceput la sfarsitul neoliticului si au continuat in epoca bronzului, pana in jurul anului 2.000 i.Hr. Monumentul este aproximativ circular, ca un amfiteatru delimitat de un sant si un val exterior de pamant, inaltimea valului este de 15 m. Aria interioara are un diametru de 340 m marcat de un cerc de stanci mari verticale, in interiorul acestui cerc se afla doua mai mici. Un drum


dublu de pietre de incepea de la partea sudica a monumentului si conecta cu cercurile concentrice de la Overton Hill (Marea Britanic), situate la cea. 2,4 km.

Cel mai cunoscut monument megalitic din Europa este insa cel de la Stonehenge, amplasat in campia Salisbury (Marea Britanic), datat intre 3.000 si l .000 I.Hr. El are 4 inele concentrice de stanca. Cel mai mare are un diametru de 30 m. in mijlocul celui mai mic inel de stanci are un altar in forma de potcoava de cal. La exterior sanctuarul era inconjurat de un sant circular, cu diametrul de 104 m si adancimea de 1,5 m. In unele stanci cazute au fost gasite topoare de bronz folosite in regiune intre l .600 si 1.400 i.Hr. si pumnale miceniene datate intre 1.600 si 1.500 I.Hr. in 1964 astronomul american Gerald S. Hawkins a relevat semnificatiile astronomice ale monumentului.

Pictura

Pictura a cunoscut cea mai scazuta utilizare incepand din paleolitic. Aparitia ei este cu totul exceptionala. Scene rituale au fost pictate pe plafonul grotei Larchant (Franta). Ele reprezinta un soare, un topor de bronz, un personaj filiform si un car.

Arta rupestra

Urme ale ariei rupestre au fost gasite mai ales in zona Alpilor (Mont Bego), insulele britanice, nord-vestul Spaniei si Scandinavia. Cele mai comune motive sunt cupele in Europa continentala, din Scotia si Scandinavia pana in Italia, din Portugalia in Austria, fiind puse adesea in legatura cu unele ritualuri desfasurate in natura.

Alte motive frecvente in Norvegia, Suedia si Danemarca sunt corabii, oameni, animale, discuri, roti, maini, picioare, vehicule cu roti, arme etc. in zona Alpilor motivele sunt la fel de diverse: animale si oameni (cele mai frecvente), arme, care, roti, cladiri si elemente geometrice.

Arta metalelor

Motivul carului domina Europa epocii bronzului. Faimosul Car al soarelui de bronz de la Trundholm (Danemarca) cu 6 roti, este probabil un imort sudic.

In cimitirul de la Hallstatt, pe umerii unui vas din bronz au fost aplicate o vaca si un vitel, care reprezinta o scena pastorala, in acelasi cimitir au fost descoperite cateva figurine de cai. Alte figurine de animale redate realist au fost descoperite in regiunea de la est de Alpi si in Ungaria, unde au fost datate in secolele 9-8 i.Hr.


Descoperiri exceptionale toporul si discurile de aur decorate cu spirale gasite la Tufalau si sabia de aur de la Persinari (Romania). Alte piese de armament au fost realizate din bronz. Printre acestea se pot enumera scuturile de parada sau votive decorate in tehnica au rpouss cu linii si puncte, precum cel de la Yethholm si Auchmaleddie (Marea Britanic), cat si coiful de bronz in stil etrusc, cu corp conic, care avea o tabla ca o creasta descoperit la Wesser (Germania).

Cupe tronconice din aur cu corp canelat la exterior au fost descoperite la Mycene (Grecia) si Rillaton (Marea Britanic). Cupe de aur cu corp hemispheric decorate cu linii punctate orizontale sau verticale in partea superioara au fost descoperite si la Angyalfo (Ungaria).

Bratari din tabla de aur decorate cu motive incizate au fost gasite in Cehia, in tehnica au rpouss la Leubingen (Germania) si tubulare la Derrinbow (Irlanda). La Moulsford si Stanton (Marea Britanic) au fost gasite un colan din doua bare din aur torsionate unite la capete, respectiv o bratara dintr-o bara torsionata de aur. La Barca (Slovacia) un tezaur de obiecte din aur ce continea, pe langa o bratara, inele pentru par si unul pentru deget.

in tezaure ascunse sau depuneri rituale, cum este cazul celui din secolul 15 I.Hr. de la Killarney (Irlanda), erau frecvente ornamentele semilunare de aur pentru gat (lunula), decorate cu linii in zig-zag pe margini si siruri de triunghiuri la capete. O diadema din aur decorata in tehnica au repousse cu linii orizontale de puncte in zig-zag si cercuri concentrice din secolul 10 i.Hr., a fost descoperita la Kszeg (Ungaria).




Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3162
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved