EPOCA FIERULUI (1.200/800 i.Hr. - 0) - ECONOMIA

EPOCA FIERULUI (1.200/800 i.Hr. - 0)

l. PERIODIZARE. CRONOLOGIE

in anul 1874, la Congresul International de Stiinte P re si Protoistorice, Hans Hildebrand a propus desemnarea a doua grupuri majore distincte pentru epoca fierului: Hallstatt si La Tne.

Hallstatt este o localitate in Austria situata la 50 km sud-est de Salzburg, unde la l aprilie 1734 minerii au gasit un corp uman bine conservat in sare. Se pastrau inca imbracamintea si incaltamintea. Acesta a fost reinhumat in cimitirul crestin in zona pentru criminali, nefiind considerat crestin.

Hallstatt-ul - numit si prima epoca a fierului sau mai corect perioada timpurie a fierului, cuprinde intervalul cronologic dintre 1.200/800 si 500 i.Hr. in cea mai mare parte a Europei. Periodizarea sa de catre Paul Reinecke in faze de la A la D este artificiala. Fazele A si B (1.200-800 i.Hr.) apartin inca epocii bronzului, pe cand C si D apartin fierului timpuriu (800-500 I.Hr.).

La Tne este un sit de pe o plaja a Lacului Neuchatel din Elvetia. Cunoscut ca a doua perioada a fierului, incepe in jurul anului 500 i.Hr., in Franta se incheie pe la 200 i.Hr., dar in alte parti ale Europei continua pana la inceputul erei crestine.

Metalurgia fierului a fost principala inventie a acestei epoci. Primele obiecte din fier sunt doua maciuci din cimitirul de la Korucutepe (Turcia), datate in mileniul 4 i.Hr. in mileniul urmator numarul obiectelor din fier a crescut considerabil. Mentionam bratara de la Islahiye si pumnalele cu lama din fier si manerul de aur de la Alaca Huyiik (Turcia). Din bronzul mijlociu dateaza un sceptru din fier meteoric descoperit in tezaurul L de la Troia (continea 70% fier). O cupa din fier datand din minoicul II a fost gasita la Mavrospelio (Creta).

Primele mentiuni scrise despre utilizarea fierului apar in mileniul 2 i.Hr. la Tell el Amarna (Turcia). Dar metalurgia fierului s-a raspandit abia dupa disparitia statului hitit, la scurt timp dupa l .200 i.Hr.

in Hallstatt A-B obiectele din fier au aparut la Dunarea inferioara la Babadag, Cernatu de Sus si Lapus (Romania). La nord si est de Alpi, la Hallstatt (Austria) si Sticna (Slovenia) fierul a ajuns pe la 750 i.Hr., iar la Heuneburg (Germania) injur de 600 I.Hr.

2. ASEZARI

Tipuri de asezari

Abandonarea asezarilor lusaciene la sfarsitul secolului 5 i.Hr. si inlocuirea lor cu sate mici, deschise au putut fi provocate de exploatarea excesiva a solului. Ca exemplu, asezarea de la Sticna (Slovenia) avea o suprafata de numai 800x400 m.

in Hallstatt-ul final si in La Tne membrii de rand ai societatii erau asezati fie la periferia, fie in afara zidurilor asezarii principale, ca la Heuneburg (Germania) si Magdalenska Gora (Slovenia).

Asezarile fortificate indeplineau rolul de cetati permanente sau de refugiu. Astfel de cetati sunt cunoscute in intreaga Europa de la nord de Alpi si de Dunare (din estul Frantei pana in Polonia si Romania). Pentru zidurile de incinta s-au folosit structuri de barne (palisade) la Wicina (Polonia) si piatra la Vix, Bibrachte (Franta), Heuneburg (Germania), Magdalenska Gora (Polonia), Cotnari, Sarmizegetusa Regia, Costesti, Blidaru (Romania) etc.

Asezari fortificate de la inceputul primei epoci a fierului au fost descoperite la Foss Catulan Salign-les-Bains si Mont Lassois Vix (Franta), Heuneburg (Germania). Mentionam ca in timp ce majoritatea aveau suprafete modeste, la Heuneburg era un sit de refugiu de peste 5 hectare.

in La Tne au aparut asezari aglomerate cu caracter protourban, cu dezvoltare naturala ca la Manching (Germania) si Cond-sur-Suippe (Franta). Incinta avea inaltimea medie de 4 m. Ea era din piatra nefasonata, fara liant, partea exterioara fiind sustinuta cu o structura din lemn si o masa de pamant.

Civilizatia celtica de tip oppida se dezvolta brusc in Europa temperata la sfarsitul secolului 2 i.Hr. in Franta, Elvetia, Valea Vltava, Valea Rhinului sudic, Dunarea mijlocie, de-a lungul marilor axe comerciale Sena, Dunare si Vltava, in Franta au fost identificate aproximativ 200 de oppida. Dimensiunile acestor asezari sunt impresionante: 135 hectare la Beuvray si Bibrachte (Franta), 170 hectare la Zavist (Cehia), 380 hectare la Manching si 600 de hectare la Kelheim (Franta).

Cel mai mare oppidum celtic pare sa fie cel de la Heidengraben (Germania) care avea 1.400-1.500 de hectare, din care numai 150 de hectare erau in incinta interioara.

Pentru a vedea raportul dintre asezarile fortificate si cele deschise mentionam ca o statistica arata ca in teritoriul Helvetilor existau 12 oppida si peste 400 de asezari deschise.

Tipuri de locuinte

in asezarile din Hallstatt-ul timpuriu de la Sticna si Most na Soci (Slovenia) casele aveau peretii de lemn pe fundatii de piatra.

La celtii din Irlanda, Marea Britanic si Peninsula Iberica predominau casele de forma circulara. Ele aveau infrastructura si peretii din barne de lemn prinse cu piroane din fier, iar acoperisul din stuf. De obicei casele aveau o singura incapere, cu o vatra in mijloc, deasupra careia atarna un vas pentru fiert mancarea, iar alaturi un suport din fier pentru friptura. Celtii se asezau si dormeau pe banci de lemn sau paie. in asezarile celtice din Europa continentala, locuintele rotunde sau rectangulare aveau peretii din lemn lipiti cu lut si acoperisul de trestie.

Casele si colibele hedulilor de la Bibrachte (Franta) aveau fundatii din pietre, iar uneori erau putin adancite in pamant cu trepte la intrare. In general, au o singura incapere, dar sunt si locuinte cu mai multe camere. Strabon arata ca gallii se culcau pe podea, iar la masa pe paie.

3. ECONOMIA

Economia a devenit mult mai complexa in epoca fierului, iar randamentul a crescut datorita utilizarii uneltelor din fier. Acestea erau mai rezistente, mai fiabile si se confectionau in cantitati mult mai mari decat cele din bronz. Economia agrara la celti coexista cu cea pastorala, cu un aspect nomad, in functie de conditiile geografice predomina agricultura la galii, belgi si celtii din nordul Italiei sau cresterea animalelor in Britania, Irlanda si Peninsula Iberica.

Agricultura

Cultivarea plantelor

in Gallia se cultivau toate cerealele importante (grau, orz, ovaz, secara), in timp ce in Irlanda era o preferinta pentru orz. Plante cultivate complementar erau napul, ceapa, usturoiul, inul si canepa.

Pentru arat se folosea plugul cu doua roti cu brazdar din fier, tras de boi triunghiular. De asemenea, se foloseau coase si seceri pentru recoltat plante sau fan pentru animale.

Graul se pastra in gropi ca la Ensrune si Cazla de Mailhac (Franta) sau vase din piatra pentru provizii ca in Languedoc (Franta). La Knovfz (Cehia), numeroase gropi contineau resturi de grau si ghinda.

Cresterea animalelor, vanatoarea si pescuitul

Bogatia in societatea celtica se cuantifica prin numarul de animale, vite si boi mai ales. De aceea si incursiunile de prada vizau in special animalele. Un aspect aparte este cresterea animalelor pentru export.

Vanatoarea si culesul completau dieta alimentara a comunitatilor, in functie de resursele oferite de mediul natural.

Pescuitul se practica atat in apa dulce din lacuri si rauri, cat si de-a lungul coastelor marine sau oceanice, ca de exemplu la Borrebjerg in Danemarca.

Mestesugurile

Epoca fierului a fost o perioada in care acumularile evidente din perioadele precedente s-au asociat cu tehnologii noi, iar metalul a devenit indispensabil fiecarei familii, indiferent de statutul economic si social.

Metalurgia aurului

In secolele 7-4 i.Hr., in Europa centrala, de vest si nord-vest, folosirea aurului era apanajul exclusiv al principilor celti. in secolele 2-1 i.Hr. apar depozite de colane si monede din aur.

in epoca fierului se foloseau frecvent autosudura la inelele din Marea Britanic, precum si in Franta la bijuteriile princiare de la Sainte-Colombe (secolele 6-5 i.Hr.), Finistre (secolul 5 i.Hr.) si la Civray-de Touraine (la sfarsitul epocii fierului).

Turnarea s-a folosit in secolele 4-1 i.Hr. in Franta. Tehnica filigranului a fost folosita in Europa mediteraneana incepand cu secolul 6 i.Hr. la perlele etrusce si diademele de la Vix (Franta) si Ronce (Belgia). Casca din bronz a unui sef militar gasita la Agris (Franta) a fost placata cu aur. Aurul respectiv avea un titlu de 98-99% si 1% argint.

Metalurgia fierului

Abundenta minereului de fier il facea mai accesibil si mai ieftin, dar tehnologia de obtinere a lui era mai complexa deoarece era extras la o temperatura mai mare. in perioada 1.000-800 i.Hr., fierul nu este inca un metal comun. El se gasea ca implement in obiecte din bronz precum

sabiile, inelele, cuiele si cutitele descoperite pe teritoriul Elvetiei. Dintre primele obiecte de fier din Europa mentionam colanul de la Ruse (Bulgaria), cutitul de la Hadersdorf (Austria), sabiile de la Musja Jama si Skocjan (Slovenia). Cu certitudine in Hallstatt C fierul a devenit metalul dominant in viata de fiecare zi.

Principalele regiuni unde a fost produs fierul sunt Vace, Magdalenska Gora si Toplice (Slovenia), Waschenberg (Austria) si Byci Skala (Cehia), cat si situri din Turcia, Grecia, Italia si valea Dunarii. Cuptoare pentru reducerea minereului din fier erau la Chzne, Podboranz si Kostomlanz (Polonia).

Metalurgia bronzului

in regiunea Salzburg (Austria), un numar de 5-600 de lucratori luau parte la toate operatiunile necesare pentru obtinerea si prelucrarea bronzului (minerit, colectarea lemnului, separarea minereului, transportul etc.). in perioada dintre bronzul timpuriu si fierul timpuriu in Alpii Austriei au fost obtinute aproximativ 50.000 tone de cupru. Tipare de piatra din bronzul tarziu si prima epoca a fierului au fost descoperite la Heuneburg (Germania) si Velem Szentvid (Ungaria).

Productia sticlei

in regiunea Alpilor de est sticla apare inca din bronzul mijlociu in cadrul unor morminte, in Hallstatt cantitatea de sticla din Slovenia creste considerabil. Astfel, numai in tumulul II, in mormantul nr. 2 la S ticna au fost gasite un numar de peste 2.500 de margele din sticla.

Extragerea sarii

Extragerea sarii la Hallstatt (Austria) s-a facut prin tuneluri cu ajutorul tamacoapelor. in zona au fost identificate un numar de 57 de situri preistorice de unde a fost extrasa sarea. Examinarea cu C 14 pe lemn a dat urmatoarele grupuri cronologice: grupul nordic datat in perioada campurilor de urne (bronzul tarziu), grupul estic datat in Hallstatt (750-400 i.Hr.) si grupul vestic datat in La Tene-ul tarziu. Pentru toate cele trei grupuri au fost sapate galerii lungi de 3.750 m cu o suprafata de 156.000 m² si un volum de 2 milioane m³ de sare extrasa. Galeriile erau sprijinite cu busteni in unghiuri drepte. Au fost gasite si piei de animale cu care sarea era adusa la suprafata. De asemenea, au mai fost descoperite vase din lemn, haine de lana, oase de porci si vite, grau, mere si cirese.

Comertul

in epoca fierului schimbul cu obiecte de uz comun s-a dezvoltat semnificativ. Din Slovenia fierul a fost vehiculat in Italia si Austria, din Polonia spre nordul Europei centrale si de est, iar chihlimbarul din zona baltica ajungea in regiunile mediteraneene (Grecia si Italia), in cursul sapaturilor de la Hallstatt au fost descoperite obiecte produse pe intreg continentul european: fibule din nord-vestul Alpilor, chihlimbar din zona baltica, fibule, piese de armament si ornamente din Slovenia, capace de situle decorate din Italia, ceramica din Austria superioara, inferioara si Bavaria.

Produse precum ceramica si uneltele de metal se distribuie prin intermediul trocului sau chiar al monedelor care apar incepand din Turcia, Grecia apoi in toata regiunea Mediteranei. Mai tarziu, copii ale acestor monede au fost realizate de celti si daci. La Tilisca au fost descoperite stante pentru realizarea unor copii ale monedelor romane republicane.

in acelasi timp, mai redus ca in epoca bronzului, comertul cu bunuri de prestigiu (diademe, arme ceremoniale, ceramica de lux, vase din bronz etc.) pe distante mari a continuat. Astfel de obiecte de factura orientala au aparut in cadrul mormintelor princiare de la Agighiol si Peretu (Romania).

Transporturile

Amploarea fara precedent luata de schimburile interne si externe a avut drept conditie esentiala intensificarea transporturilor pe uscat sau pe apa, si perfectionarea mijoacelor de transport.

4. ORGANIZAREA SOCIALA

Observatii demografice

Asezarile din Europa centrala in Hallstatt-ul timpuriu si mijlociu erau de mici dimensiuni, fiind ocupate de 4-5 familii (cea. 30 de persoane) in Bavaria si Wurtemberg (Germania). Asezarile mai mari au fost considerate centre de decizie politica. Unul dintre acestea pare sa fi fost la Wicina (Polonia). Acolo s-a constatat distributia asezarilor mici in raport de fortificatie. Numarul asezarilor care gravitau in jurul fortificatiei in perioada dintre 800 si 450 i.Hr. se ridica la 114 (pe cea. 95 km'), cu o densitate de cea. 2,2 locuitori/km².

Marimea asezarilor este direct dependenta de importanta lor economica. Asezarea de la Hallstatt numara pe la 800 i.Hr. cea. 206 locuitori, cea mai mare parte fiind angajata in mestesuguri, extragerea

sarii si comert. Populatia estimata era de 577 de locuitori la Sticna (Slovenia) si 194 la Magdalenska Gora (Slovenia).

inaltimea estimata la Maiden Castle (Marea Britanic) era intre 164,2 si 167,8 cm pentru barbati si 156,5 si 158,3 cm pentru femei, care erau mai scunde cu cea. 6% din inaltimea barbatilor.

Miscari de populatii

Principalele miscari de populatii din Europa apartin celtilor. Ei sunt atrasi de macedoneni in luptele cu ilirii si ajung chiar la Babylon in anul 324 i.Hr. Unele triburi celtice au fost infrante in Asia Mica de Attalos-regele Pergamului la mijlocul secolului 3 i.Hr. in secolul 3 i.Hr. triburi celtice au patruns pe teritoriile actuale ale Cehiei, Slovaciei, Ungariei, Romaniei, Ucrainei, Serbiei si Poloniei, unde au intrat in contact cu populatiile locale.

Structura sociala

Societatile agricole erau bazate pe relatiile de familie, care era unitatea economica esentiala. Cu exceptia a 5-10 %, cat reprezenta forta de munca implicata in comert, mestesuguri, celebrari religioase etc., restul populatiei eraa implicata in agricultura.

In Hallstatt A-B pare sa se fi produs o nivelare sociala dupa cum sugereaza uniformitatea inventarului funerar, absenta sau raritatea obiectelor metalice, din chihlimbar sau sticla, aparitia rara a armelor (exceptie fiind la Kelheims, Germania). Mormintele bogate sunt extrem de rare, fapt ce le face a nu fi relevante din punct de vedere social.

in Gallia diferentierea sociala pare sa se fi produs intre secole 8-6 i.Hr., cand cavalerii devin o categorie dominanta, in legatura cu acest fenomen este pusa aparitia sabiei lungi din fier, alaturi de cal, atribut al cavalerilor. In afara de cavaleri societatea celtica mai cuprindea aristocratia religioasa (druizii), agricultori si mestesugari.

Evolutia societatii in La Tne are avantajul aparitiei unor informatii scrise in ultimele secole dinaintea erei crestine. Astfel, pentru societatea celtica comentariile lui Caesar in memoriile sale De bello galica ofera informatii pretioase pentru reconstituirea relatiilor din interiorul societatii celtice a secolului l i.Hr. Potrivit acestor texte puterea era apanajul unei paturi bogate care o delega unei persoane prin hotararea adunarii restranse. Administrarea teritoriului se facea prin intermediul resedintelor capeteniilor locale. Societatea celtica avea trei categorii sociale: clientii ocupau treapta de jos a societatii; zona mijlocie era ocupata de oamenii liberi; iar in varful ierahiei se aflau capetenia, familia sa, aristocratia laica si sacerdotala.

in prima jumatate a secolului 5 i.Hr. au aparut asa-numitele morminte princiare in mediul celtic de la Dunarea superioara si Rhinul mijlociu, in inventarul acestor morminte se gaseau obiecte de import, vase metalice grecesti sau italice, ceramica greceasca. Un aspect al evidentierii statutului economic si social a continuat sa fie depunerea de care in mormintele liderilor comunitatilor. Astfel de care funerare din Hallstatt C-D au fost descoperite la Apremont (Franta), Hochdorf (Germania), Byciskala (Cehia), iar din La Tne la Djbjerg (Danemarca), La Tne (Elvetia), Peretu si Cugir (Romania).

in Irlanda exista mai multe informatii cu privire la evolutia societatii celtice. Unitatea sociala de baza independenta era tribul, care cuprindea descendentii acelorasi stramosi ce convietuiau pe acelasi teritoriu. Triburile cuprindeau mai multe familii mici ce contineau patru generatii si familii mari, un fel de ginti, compuse din familii mai mici. Capetenia unei ginti avea atributii politice, juridice si militare. Din punct de vedere social celtii din Irlanda erau impartiti in trei categorii. Acestea erau cea a druizilor, cea a nobililor razboinici si oamenii liberi. Un statut aparte aveau mestesugarii, medicii, judecatorii si poetii.

Institutia regalitatii la celti a ramas primitiva, ea nu a fost un instrument de coeziune capabila sa duca la aparitia statului.

In La Tne a continuat productia bunurilor de prestigiu care se confectionau la comanda cand erau solicitate de persoane cu un anumit statut social. Astfel de bunuri descoperite la Racatau, Bunesti-Averesti si Pecica (Romania) apartineau liderilor comunitatilor locale.

Femeile jucau un rol important in lumea celtica, dar si la iliri unde rangul se transmitea pe linie materna. In general insa, sefii comunitatii si familiei erau barbatii. Mormintele lor erau fastuoase. Amintim aici inventarul fabulos al unor morminte scitice, celtice sau chiar dacice (Cugir). Mormintele princiare de la Maikop cuprindeau chiar si sacrificii umane.

In aceasta perioada au aparut dinastiile, serul comunitatii detinand bunurile de prestigiu si autoritatea politico-militara pe care o transmitea urmasilor sai.

5. VIATA SPIRITUALA

Manifestari religioase. Aparitia panteonului

In cadrul religiei celtilor supravietuiau credinte ancestrale cum ar fi totemismul, animismul, cultul naturii, al zeitei mame si altele, preluate de la populatiile locale sau cele indoeuropene. Aparitia cultelor legate de

genii sau zeitati minore protectoare este semnalata prin depunerea de cereale, oase de animale sau umane, ex-vot-uri (arme, obiecte de metal si roti), in organizarea si desfasurarea ritualurilor religioase, la celti druizii aveau rolul principal. Ca si marii preoti la geto-daci ei aveau o influenta mare asupra capteteniilor laice si chiar constituiau o casta bine organizata.

Unul din animalele totemice venerate de celti a fost calul. Dupa unele opinii, zeita Epona din Gallia ar fi fost forma umanizata a cultului primitiv al calului.

Reminiscentele totemice sau naturiste de origine straveche au supravietuit in mediul celtic, in Gallia au fost gasite numeroase reprezentari antropomorfe in care divinitatile aveau un element de la animale (de exemplu zeul Cernunnos avea coarne de cerb), alteori divinitatile aveau asociate animale (zeita Epona avea asociat un cal, zeita Artia un urs, zeita Arduina un mistret, zeul Moccus un porc etc.).

Vechile credinte naturiste au fost si ele prezente la celti. Astfel, "Marile Mume' reprezentate in triade, erau reprezentari feminine ale stravechiului cult neolitic al fertilitatii si fecunditatii. Se credea, de asemenea, in puterea astrilor, fulgerului, tunetului, a lunii, a cursurilor de ape etc.

Ideea panteonului apare la celti, traco-daci, iberi si germani in afara influentei greco-romane. Unele principii naturale, sociale, economice si culturale capata expresii umane, in spatiul locuit de celti au fost identificate numele a peste 400 de divinitati, din care insa un numar de 300 apar o singura data, deci aveau semnificatii restranse la comunitatile locale.

Foarte raspandit a fost si fenomenul interpretatio romana. respectiv adorarea sub nume romane a unor vechi divinitati celtice, tracice, ilire sau dacice.

La celti ritualurile se desfasurau de obicei in aer liber, intr-un loc sacru, ce putea fi un crang sau in jurul unor altare imprejmuite, unde se aduceau ofrande. Se sacrificau animale dar si oameni, de regula talhari, criminali sau prizonieri de razboi. Se depuneau ca ex-voto-un statuete din piatra, bronz sau ceramica ale zeitatilor carora le erau oferite, precum si ofrande constand in cereale, fructe, chei, colane, monede etc.

Sanctuarele sunt mult mai bine cunoscute si mai numeroase decat in perioadele anterioare. Astfel, in a doua perioada a fierului, in mediul geto-dacic au fost construite sanctuare din lemn la Pecica, Barbosi si Dolinean, respectiv din piatra la Gradistea Muncelului (Romania).

Cultul vetrei, public sau domestic, este sustinut de vetrele rituale decorate descoperite la Gradistea Muncelului, Bucuresti-Radu Voda,

I

Cetateni si Popesti-Novaci (Romania). Uneori, numarul lor mare poate semnifica acelasi lucru. Astfel, la Ostanburg (Germania) au fost descoperite un numar de 145 de vetre, dispuse pe o distanta de 310 m.

Simbolurile solare sunt mult simplificate in a doua jumatate a Hallstatt-ului, cand au continuat sub forma de cruce gamata in ariile culturilor Villanova, Lausitz si geometricul grecesc.

Forta militara era sugerata de protome de taur, berbec, caprior, feline etc. La sciti, zeul razboiului era considerat a fi o sabie.

Cultul craniului este sugerat de folosirea sa in ritualuri si arta, dar si prin descoperiri arheologice la celti, sciti si sarmati. La celti, craniile celor ucisi in lupta erau mai intai atarnate la gatul cailor, apoi imbalsamate si depuse intr-o nisa din casa ori in sanctuare. Scordiscii se pare ca foloseau aceste cranii drept cupe la ospetele importante.

Celtii acordau o atentie deosebita mortilor. Cultul mortilor cuprindea jocuri funebre, concursuri, serbari anuale sau la trei ani in preajma cimitirului principal al fiecarui trib.

Rituri si ritualuri funerare

Trecerea de la incinerare la inhumare s-a facut sub influenta sudica din nordul Italiei, dar si sub influenta orientala. Spre deosebire de popoarele germanice si geto-daci care isi incinerau mortii, celtii ii inhumau. Exceptie au facut cei din nordul Galliei si din Transilvania, care au adoptat ritul incinerarii catre sfarsitul La Tne-ului. Capeteniile sau razboinicii erau uneori inhumati in echipament militar (spada, lance, sulita, scut si chiar car de lupta).

Mormintele tumulare sugerau statutul social special al decedatilor. Unii tumuli ating inaltimi de pana la 13 m ca la Hundersinger (Germania). Un mormant princiar descoperit la Pflugfeldern (Germania) avea in inventarul sau podoabe din aur, un car cu 4 roti si piese de harnasament.

in cimitirul de la Hallstatt (Austria) au fost cercetate in total un numar de 980 de morminte intre anii 1846 si 1863, pe o suprafata de 175x100 m. In necropola de la Hallstatt au fost practicate atat inhumatia cat si incineratia. De asemenea, necropola de la Sticna (Slovenia) cuprindea un numar de 140 de tumuli, cu morminte de inhumatie si incineratie.

Morminte si inventar funerar

Printre cele mai mari necropole se numara cele de la Sticna (Slovenia) cu o estimare de 5.610 morminte, Hallstatt (Austria) cu o estimare de cea. 2.000 morminte si Burgstall (Austria) cu aproximativ 700 morminte. In cimitirul de la Hallstatt (Austria) mormintele aveau un

inventar mai bogat constand in arme, fibule si cutite de fier. Inventarul mormintelor cercetate la Sticna (Slovenia) cuprindea obiecte din bronz, sticla si chihlimbar. Cantitativ au fost gasite 53 kg de sticla, 82,8 kg de chihlimbar si 303 kg de bronz.

Mormintele descoperite in cimitirul de la Dinkla Tepe III (Iran) aveau scheletele in pozitie flexata, pe partea stanga cu capul orientat spre sud. Bratele erau flexate puse pe fata, piept sau pelvis. Inventarul consta in 2-3 vase ceramice, ornamente si arme din bronz, rareori ornamente din argint si aur. La Sialk si Khurvin vasele erau depuse in jurul capului.

Arta

Arta celtilor a fost adesea greu de definit. Rationala si irationala, simpla si complexa, primitiva si rafinata, ea selecta si combina motive luate mai ales din flora si fauna, cu putine reprezentari umane. Rezultatul era tendinta de cautare a perfectiunii in abstractizarea motivelor din lumea reala.

Monumente de arhitectura

Asezarile urbane si protourbane celtice, au avut fara exceptie o arhitectura de lemn, intr-o contradictie totala cu dimensiunile impresionante ale marilor aglomeratii de populatie si arhitectura de piatra din lumea mediteraneana sau chiar a unor regiuni din lumea tracilor.

In mediul geto-dacic, marile cetari dacice de la Sarmizegetusa Regia, Costesti, Blidaru, Piatra Rosie, Banita din Transilvania, cuprinzand in interiorul lor edificii publice, sanctuare si elemente de arhitectura urbana, consituie o exceptie pentru lumea barbara de la nord de granitele civilizatiei grecesti, apoi romane. Construirea acestor edificii s-a facut, se pare, cu ajutorul unor tehnicieni si chiar mesteri greci si romani, la comanda si cu sustinerea materiala a capeteniilor geto-dacice.

Artele minore

Populatiile din Hallstatt si La Tne au excelat in artele minore, in mod deosebit in arta metalelor. Aceasta situatie poate fi explicata prin aparitia proprietatii private si a statutelor individuale in cadrul comunitatilor, care erau sugerate in general prin obiecte de port si podoabe individuale.

Arta figurativa

Realizarile populatiilor barbare europene in domeniul sculpturii in piatra sunt extrem de rare. In Peninsula Iberica au fost descoperite reprezentari de grupuri de animale si razboinici, in schimb, sunt

numeroase reprezentarile de animale si mai rar umane din domeniul figurinele din ceramica si metal.

Ceramica

Ceramica descoperita in cimitirul de la Hallstatt copiaza vasele din metal. Suprafata ei este de aceea lustruita. Pictura in negru, maron si rosu cuprinde motive geometrice, in special triunghiuri pline si linii verticale. Astfel, un castron bitronconic descoperit la Straskov (Cehia) are motive triunghiulare de culoare neagra aplicate pe suprafata cenusie deschisa.

Ceramica pictata cu motive vegetale si animaliere a avut un caracter de lux la geto-daci. Ea este prezenta in marile cetati dacice din Muntii Orastiei, dar si in afara arcului carpatic la Ocnita-Buridava, Batca Doamnei si Racatau.

Aria metalelor

O serie de ulcioare din bronz au fost descoperite in aria locuita de celti. Cel gasit la Waldalgesheim (Germania) are corpul decorat cu motive geometrice incizate, iar la capatul tortii este un cap de batran. Un cazan din bronz descoperit in mediul celtic la Rynkeby (Danemarca) este decorat cu protome de tauri si fete umane de influenta tracica.

O piesa exceptionala este coiful din aur de la Poiana Cotofenesti (Romania), cu ochi si sprancene puternic marcate, iar parul reprezentat prin puncte. Vasele de argint din mediul tracic de la Agigniol (Romania), prin decorul cu animale fantastice indica o influenta persana. O influenta persana se resimte si in bratarile si colanul descoperite la Rheinneim (Germania) care au capetele decorate insa in stil celtic cu o pasare deasupra unui cap de om.

Din mormintele cercetate la Hallstatt provin o pereche de cercei decorati in tehnica au rpouss cu cercuri, linii si puncte, iar de la Bad Cannstadt (Austria) un colan si o cupa de aur decorata in aceeasi tehnica cu linii, cercuri si puncte.

Incuietoarea din bronz celtica descoperita la Hlzelsau (Austria) a fost turnata cu nituri pe verso, decorata cu doua lire terminate cu capete de animale stilizate, iar intre cele doua capete cu o figura umana cu mainile indreptate spre animale (probabil cai). Lira cu capete in forma de pasare sau animal este un motiv oriental, dar sursa directa este Italia. Influenta orientala se observa si in bratara de aur descoperita intr-un mormant de la Rodenbach (Germania). Ea este decorata cu o masca umana cu ochi mari, dar cu sprancene puternice si mustata in stil celtic.

6. SFARSITUL PREISTORIEI

Orice perioada are un sfarsit. De cele mai multe ori el este relativ, vechiul supravietuind in contexte noi in acelasi spatiu sau timp, ceea ce face dificila o delimitare clara. Pot fi identificate insa anumite aspecte care indica finalul preistoriei.

Obtinerea bunurilor de subzistenta a constituit dintotdeauna preocuparea prioritara a omului si a comunitatilor din care facea parte. In epoca fierului s-a produs o crestere spectaculoasa a randamentului economic general datorat utilizarii uneltelor din fier, mai rezistente, mai fiabile si mai raspandite decat cele din piatra sau bronz. Cresterea exploziva a productiei mestesugaresti de bunuri individuale din metal, sticla sau ceramica a determinat existenta unui comert intens si regulat, formarea unor centre de productie si piete de desfacere, aparitia unei economii monetare bazate pe legea cererii si ofertei.

In epoca fierului s-a finalizat si procesul de stratificare sociala, care a inceput inca din neolitic si a continuat in epoca bronzului. Evolutia sa neuniforma in timp si spatiu s-a incheiat in esenta prin aparitia paturii dominante (aristocratia laica si religioasa) si a celei producatoare de bunuri materiale (agricultori, mestesugari si pastori). De la o societate la alta au existat aspecte specifice, dar pretutindeni a existat o evolutie in directia delimitarii clare a diferentierilor sociale.

Aparitia panteonului a reprezentat finalizarea structurarii credintelor religioase. Asemeni societatii civile, divinitatile aveau propriul spatiu delimitat sau nu fizic, dar cu siguranta marcat in constiinta religioasa a comunitatilor umane.

Scrierea aparuta in Orientul Apropiat a avut un impact minor asupra evolutiei concrete a societatii umane si unul major asupra evolutiei culturale a umanitatii. Ea exprima cel mai bine atingerea maturitatii in cadrul evolutiei umane.

Viata politica in epoca fierului se afla inca in perioada embrionara, pentru organizatiile tribale din afara lumii greco-romane in Europa ori a statelor din Asia si Africa. Decizii politice se luau cu siguranta ocazional de catre autoritatile tribale (sefi militari si aristocratie), iar unele asezari devin centre ale acestor decizii.

Statul era un instrument necesar pentru coordonarea economica si sociala prin intermediul deciziei politice si autoritatii religioase. Cu exceptia unor regiuni din Asia (Summer, Akkad, China, regatul hitit etc.) si Europa (orasele state grecesti, Roma si Imperiul macedonean), institutia regalitatii nu dispunea insa de aparatul birocratic necesar pentru a asigura coeziunea si uniformitatea necesare aparitiei si functionarii statului. Sfarsitul preistoriei a inceput cu aparitia primelor state si s-a incheiat cu generalizarea noii forme de organizare si coeziune sociala si politica.