EXPLORAREA GEOLOGICA SI DEZVOLTAREA ZACAMINTELOR DE HIDROCARBURI

EXPLORAREA GEOLOGICA SI DEZVOLTAREA ZACAMINTELOR DE HIDROCARBURI.

Lucrarile de explorare geologica desemneaza ansamblul de studii si operatiuni care se realizeaza pentru cunoasterea conditilor geologice de acumulare a hidrocarburilor.

In functie de scopul urmarit, lucrarile de explorare se executa in fazele de prospectiune, identificare a zacamintelor, evaluare calitativa si cantitativa, precum si de exploatare experimentala, in cadrul carora se realizeaza si cercetarea stiintifica specifica.

Cercetarea stiintifica consta in sistematizarea, analizarea si interpretarea tuturor datelor geologice, geofizice, biostratigrafice, sedimentologice, geochimice si altele asemenea, obtinute prin lucrarile de cercetare anterioare, in vederea fundamentarii geologice si proiectarii in conditii eficiente de noi lucrari de explorare.

Prospectiunea consta in executarea de lucrari de cartare geologica, magnetometrie, seismologie, geochimie, teledetectie, sonde de explorare-prospectiune si alte lucrari, in scopul stabilirii conditilor geologice generale favorabile acumularii hidrocarburilor , iar dezvoltarea se executa numai pentru rezerve confirmate. Lucrarile din aceste doua faze, de prospectiune si de explorare se desfasoara pe etape, dupa cum urmeaza:

prospectiunea geologica ;

prospectiunea geofizica si geochimica ;

prospectiunea prin foraje;

explorarea preliminara sau de deschidere;

explorarea de detaliu (amanunt) sau de conturare.

Cand gradul de cunoastere a regiunii cercetate este avansat, anumite etape de lucrari pot sa lipseasca, dar cu conditia ca, in final lucrarile de cercetare facute sa dea posibilitatea unei bune cunoasteri a zacamintelor. Etapele in care urmeaza sa se execute lucrarile se pot succeda continuu sau se pot suprapune.

1. Prospectiunea

1.1. Prospectiunea geologica

Prospectiunea geologica se aplica in regiunile unde sunt aflorimente. Acestea se intalnesc pe malul raurilor, pe fundul paraielor, in apele de pe coasta, iar in regiunile formate din roci dure, chiar pe crestele dealurilor.

In regiunile unde lipsesc aceste aflorimrnete, pe anumite zone ele fiind acoperite de terase, aluviuni sau chiar numai de sol si vegetatie, este necesar sa se execute lucrari auxiliare care constau din saparea de puturi, de santuri sau foraje manuale. Deoarece toate punctele de pe teren (directia si inclinarea stratelor etc.) sunt trecute pe o harta topografica, respectiv se face o inventariere cartografica a datelor geologice, acest fel de prospectiune se mai numeste si cartare geologica.

Inainte de a se executa lucrarile de cartare geologica, se intocmeste un proiect in care sunt trecute scopul si motivarea cercetarilor, felul lucrarilor, pe etape si volumul lor. Pentru a intocmi acest proiect este necesara si o documentare in legatura cu regiunea respectiva care consta in culegerea tuturor informatilor de ordin geologic, geografic si economic, precum si eventualele lucrari stiintifice de specialitate privind regiunea sau regiunile vecine. De asemenea se studiaza hartile topografice si geologice mai vechi ale regiunii respective sau ale regiunilor vecine.

In prima etapa a prospectiunii, prospectiunea regionala, se urmareste delimitarea paleogeografica a bazinului de sedimentare, precum si separarea unor sectoare din acest bazin, de prim interes. Se urmaresc si se intocmesc profile lito-stratigrafice si se scot in evidenta raporturile din punct de vedere tectonic ale succesiunii stratigrafice. Lucrarile se executa pe harti la scara 1 : 100.000 sau 1 : 200.000.

In prospectiunea regionala, in regiunile complet nestudiate si unde structurile sunt bine reflectate in formele de relief, iar aflorimentele destul de bine expuse, o recunoastere a regiunii se poate face si din avion. In unele sectoare din regiunea studiata care prezinta interes de prim ordin se pot efectua lucrari suplimentare de cercetare care ar putea furniza elemente noi in vederea unei mai bune intelegeri a unor probleme de ordin lito-stratigrafic si tectonic. Aceasta etapa de prospectiune este cunoscuta sub numele de prospectiune de semidetaliu.

In sectoarele din bazinul studiat, care prezinta conditii de care ar fi probabil sau posibil sa fie legate zacaminte de hidrocarburi, respectiv exista conditii favorabile formarii zacamintelor, se executa prospectiuni de detaliu (amanunt). Lucrarile din aceasta etapa se executa pe harti la scara 1 : 20.000 sau 1 : 25.000. Se intocmesc profile lito-stratigrafice cat mai reprezentative si in cadrul lor se incearca sa se separe rocile care prezinta caractere de roci-mama daca este cazul, rocile colectoare atat din punct de vedere litologic cat si al grosimii. Se determina forma si dimensiunile structurilor si se delimiteaza zonele in subsolul carora ar fi posibil sa existe zacaminte de hidrocarburi.

Rocile bituminoase sunt cartate in detaliu.

Se iau o serie de probe de roci din aflorimente, care urmeaza sa fie studiate in laborator.

Pe harta se trec in afara de directia si inclinarea stratelor, eventualele aparitii de gaze, titei, asfalt, izvoare sarate, vulcani noroiosi, strate de carbuni precum si orice substanta minerala utila.

1.2. Prospectarea geofizica

Rocile si formatiunile geologice din scoarta terestra se caracterizeaza prin proprietati fizice diferentiate. Metodele geofizice au la baza :

un fenomen fizic natural sau provocat, dupa specificul metodei ;

o proprietate fizica a rocilor si a formatiunilor geologice.

Variatia de la un loc la altul a proprietatilor fizice, ca : densitatea, magnetismul, rezistivitatea, conductivitatea termica, elasticitatea sau radioactivitatea, asociate cu adancimea, forma si volumul rocii determina variatia marimilor masurate si inregistrate la suprafata. Fundamentarea geologica a metodelor geofizice consta tocmai in heterogenitatea fizica a mediului si heterogenitatea geologica. Indiferent de criteriul de clasificare a metodelor de prospectiune geofizica, ele presupun adaptarea masuratorilor pe sol, in aer sau pe mare, marimile fizice fiind inregistrate in diferite puncte de masura.

Abaterile, in fiecare punct de masura, intre valoarea masurata si valoarea corespunzatoare distributiei normale a fenomenului fizic considerat, definesc anomaliile geofizice care pot fi positive, negative sau nule. Dupa gradul lor de intindere, anomaliile geofizice pot fi majore sau minore, respectiv regionale sau locale, diferentierea fiind data de trei parametrii: contrastul de proprietate fizica, volumul si adancimea sursei perturbante.

Clasificarea metodelor de prospectiune geofizica :

a) Prospectiunea magnetica, studiaza campul magnetic terestru si masoara intensitarea de magnetizare. Se aplica in probelme de geologie regionala structurala (relieful fundamentului si structuri geologice din platforme si geosinclinale, structuri de hidrocarburi sau alte substante minerale utile, in special minereuri feroase).

Actualmente in prospectiunea zacamintelor de hidrocarburi se foloseste metoda mognetotelurica.

Metoda magnetotelurica este metoda in care componenetele ortogonale ale corpurilor electrice si magnetice induse de surse naturale primare sunt masurate simultan ca o functie de frecventa.

In acesta metoda sunt utilizate campurile electromagnetice naturale pentru investigarea structurii rezistivitatii electrice a subsolului. Rezistivitatea electrica depinde de compozitia mineralogica, porozitate, fluidele care umplu porii etc. Prin masuratori ale componenetelor campurilor electrice si magnetice la suprafata pamantului, in intervale de frecvente 10³ - 10⁴ Hz se poate investiga terenul de la adancimi de cativa metri pana la 50 km.

Varianta de aplicare a metodei, utilizand intervale mari de frecvente este denumita metoda sondajului magnetoteluric (SMT), denumire justificata de faptul ca adancimea de investigare crette odata cu cresterea perioadei (inversa frecventei) undelor electromagnetice masurate. In cazul cand masuratorile se efectueaza intr-o banda ingusta de frecvente, informatia privind rezistivitatea este fixata pe adancime de investigare cvasiconstanta, varianta de aplicare se numeste profilare magnetotelurica (PMT) si are o utilizare mai redusa decat metoda SMT.

Aplicatiile majore ale sondajului magnetoteluric sunt in domeniul descifrarii structurilor geologice adanci si al prospectiunii pentru hidrocarburi.

O problema importanta pentru sondajul magnetoteluric o reprezinta adancimea de investigare, definita ca adancimea maxima la care poate fi controlata o neomogenitate in semispatiul inferior, pentru o anumita frecventa. Ea depinde de contrastul de rezistivitate si de acuratetea masuratorilor. Sondajele magnetotelurice se executa pe profile care traverseaza structura geologica pe o directie pe cat posibil transversala, distanta medie intre doua sondaje pe profil fiind variabila, functie de posibilitatile de acces si de cerintele descrierii cat mai precise a structurii.

Avantajele metodei constau in pretul scazut, posibilitatea investigarii in adancime a structurilor majore pana la adancimi comparabile cu nivelul discontinuitatii Moho si a zonelor in care prospectiunea seismica nu produce rezultate coerente (datorita ecranelor seismice, a stratelor puternic inclinate, etc.). Metoda este utilizata in primul rand in terenuri sedimentare datorita contrastului bun de rezistivitate intre formatiunile sedimentare si fundamentul cristalin, ceea ce conduce la o descriere cantitativa buna a morfologiei acestuia din urma.

Dezavantajele se refera la rezolutia mai scazuta in comparatie cu prospetiunea seismica, la durata mare de inregistrare in teren.

Aparatura moderna de inregistrare tip PHOENIX dispune de un sistem de achizitie de 24 biti, opereaza intr-o frecventa de 0,0003 si 20.0000 Hz si dispune de componente multiple pentru marirea randamentului de lucru, sincronizate cu ceas GPS.

Procesarea QC (control de calitate) se executa direct in camp, iar datele de inregistrare sunt arhivate in format SEG - EDI.

Capacitatile de prelucrare sunt deservite de softuri de interpretare 2D si 3D ce permit inregistrarea suplimentara de date provenite din diferite metode de investigare (geofizice, foraje).

b) Prospectiunea gravimetrica, studiaza campul gravitational terestru si masoara variatia acceleratiei gravitationale determinata de densitatea rocilor. Se aplica la descifrarea geologica a structurii scoartei terestre (probleme tectonice si stratigrafice), probleme de geologie regionala structurala, masuratori de detaliu ale structurilor de orice fel.

c) Prospectiunea electrometrica, studiaza campul electric natural sau provocat si masoara rezistivitatea electrica si potentialul spontan. Se aplica la masuratori de detaliu ale structurilor legate de prezenta substantelor minerale utile, probleme de structura geologica regionala.

d) Prospectiunea seismica, studiaza campul de unde elastice interne provocat si masoara viteza de propagare a undelor elastice.

Metoda seismica de prospectiune se bazeaza pe studiul propagarii unui camp de unde elastice in subsol, valorificand indeosebi acele unde care sunt deviate prin reflexie sau refractie de catre suprafetele dintre strate, reprezentate de suprafata de discontinuitate a proprietatilor fizice ale formatiunulor geologice.

Metoda consta in generarea undelor sesmice intr-un punct determinat al solului sau subsolului si inregistrarea timpilor de parcurs dupa ce undele au strabatut strate cu grosimi mai mici sau mai mari si au fost reflectate si/sau refractate la limitele de separatie dintre formatiuni geologice cu proprietati elastice diferite.

Utilizarea metodei seismice de reflexie in scopul de a ne furniza o imagine cat mai apropiata de realitate a structurii geologice, presupune parcurgerea a trei etape : achizitia datelor, procesarea si apoi interpretarea acestora.

Achizitia datelor pentru prospectiunea seisminca consta in generarea undelor elastice (prin explozie) si inregistrarea undelor seismice generate cu ajutorul unei aparaturi electronice care poarta numele de statii seismice. Vibratiile solului provocate de undele care se introduc de la suprafata sunt sesizate de catre un dispozitiv, geofon, care impreuna cu cablul electric prin care se transmite semnalul la statia de inregistrare poarta numele de canal seismic.

Metoda de prospectiune pe baza reflexiei undelor seismice, cea mai frecvent utilizata, este cea a corelatiei continue cu acoperire multipla. Aceasta consta in plasarea punctelor de generare a undelor seismice precum si a geofonilor pe un profil liniar si deplasarea acestora in lungul lui, obtinandu-se informatii asupra intregii suprafete de reflexie de-a lungul profilului cercetat si in plus, se obtin date asupra unei anumite portiuni studiate de mai multe ori, realizandu-se astfel o  acoperire multipla .

Procesarea datelor. Pentru a servi drept sursa de informare asupra structurii geologice ascunse a cuverturilor sedimentare, semnalul seismic inregistrat pe banda magnetica (trasa seismica) trebuie in prealabil prelucrat, deoarece acesta mai contine in afara de semnale seismice utile, reprezentate de reflexiile care vin de la suprafetele de separatie dintre strate si zgomote (pe de o parte zgomote cu o forma organizata, reprezentate de unda sonora si de cea superficiala si pe de alta parte o forma aleatoare, ca rezultat al activitatii umane - circulatia mijloacelor de transport, vibratii transmise de la instalatii industriale etc.). Scopul prelucrarii semnalului seismic poate fi exprimat prin imbunatatirea raportului semnal/zgomot, prin eliminarea efectului tuturor timpilor de zgomot ; eliminarea filtrarii datorate aparaturii de inregistrare ; detreminarea coeficientilor de reflexie ai nivelelor de separatie dintre strate si pozitionarea in adancime a suprafetelor reflectatoare.

Interpretarea informatiilor obtinute prin prospectiunea seismica se face in prezent atat din punct de vedere geologic cat si fizic.

Privita din punct de vedere istoric, valorificarea informatiei seismice a avut la inceput un caracter exclusiv geologic, urmarind descifrarea structurii ascunse a cuverturii sedimentare (falii, anticlinale, domuri, efilari, discordante, masive recifale, etc.), obiectiv justificat de faptul ca majoritatea zacamintelor de hidrocarburi cunoscute erau asociate unor astfel de structuri.

Odata cu rafinarea metodei seismice, dar si cu progresul iregistrat in geologia petrolului, cercetarile au aratat ca o interpretare mai adecvata a informatiei seismice poate dezvalui si alte aspecte ale cuverturii sedimentare. Astfel, s-a constatat ca sectiunile seismice permit descifrarea unor procese depozitionale legate de conditiile de sedimentare in bazinele adanci si de evolutia in timp a acestor bazine, determinarea unor forme structurale sin si post-depozitionale carora le pot fi asociate, de asemenea, zacaminte de hidrocarburi, precum si alte informatii de ordin stratigrafic. Asa s-a nascut stratigrafia seismica, care a revolutionat geologia petrolului.

De asemenea, in ultimii ani a devenit foarte clar ca informatii geologice si de inginerie de zacamant importante sunt cuprinse in amplitudinea si forma refelexiilor, de unde se pot deduce schimbarile litologice, indicand existenta unui rezervor sau capcana si chiar prezenta hidrocarburilor. Astfel, a luat nastere o a treia forma a interpretarii informatiei seismice, care urmareste detectia directa a hidrocarburilor si a parametrilor fizici ai colectoarelor.

Prospectiunea seismica, de altfel ca si celelalte forme de geofizica, reprezinta un domeniu inter si in acelasi timp, multi disciplinar. In ea se interpatrund si se diferentiaza Fizica, Matematica, Electronica, Geologia, Logica si alte discipline stiintifice, fiecare cu limbajul sau specializat.

Geofizicianul este pus in situatia deloc simpla de a nu putea avea contact direct cu obiectul sau de studiu - structura interna a subsolului. El obtine informatii la suprafata solului pe care trebuie sa le transpuna intr-un model cat mai apropiat de realitate al acestuia. In acest demers interpretativ, el opereaza cu ipoteze si formuleaza diagnostice. Gradul inalt de rafinare pe care l-a atins prospectiunea seismica de reflexie a demonstrat ca in marea lor majoritate au devenit ulterior certitudini.

e) Prospectiunea radiometrica, studiaza campul de emanatii radioactive si masoara intensitatea radiatiilor sau a emantiilor radioactive. Se aplica la rezolvarea problemelor de geocronologie (varsta absoluta a Pamantului si a formatiunilor. Probleme de geologie structurala (limite, falii).

f) Prospectiunea geotermica, studiaza campul geotermic si masoara conductivitatea termica si temperatura. Se aplica la probleme de hidrogeologie (izvoare termale), structuri petrolifere, gazeifere si de zacaminte feroase si neferoase.

In etapa de cercetare geologica a unei zone se impune alegerea acelor metode geofizice care, dupa prelucrarea marimilor masurate (intocmirea de profile, harti, sectiuni), sa asigure o interpretare geologica a datelor geofizice cat mai apropiata de realitatea din subsol.

1.3. Prospectiunea geochimica

O acumulare de hidrocarburi din profunzime transmite la suprafata semnale geochimice foarte diverse, care formeaza anomalii geochimice de intensitati si compozitii chimice variate. Aceste semnale se diferentiaza intre ele deoarece sunt controlate de compozitia chimica a acumularii tinta, de factorii fizico-chimici existenti, care impun mobilizarea si migrarea compusilor chimici ai acumularii, precum si de caile de acces spre suprafata, prin stiva depozitelor acoperitoare. Astfel semnalele geochimice transmise de acumularile de hidrocarburi pot fi identificate la verticala acumularii sau la distante mai mari sau mai mici fata de verticala.

Diferitele metode geochimice semnaleaza, identifica si contureaza anomalii geochimice specifice metodologiei/tehnologiei de cercetare aplicate, astfel, imaginea geochimica de suprafata este specifica unei anumite metode.

Metoda de prospectiune geochimica clasica consta in prelevarea unor probe de sol de la suprafata si analizarea gazelor continute. Dezavantajul metodei consta in faptul ca nu se semnaleaza acumulari de hidrocarburi la verticala locului, decat foarte rar, ci numai existenta unor surse undeva in profunzime si de asemeni, de cele mai multe ori anomaliile conturate se datoreaza poluarii antropogene sau descompunerii substantelor organice la suprafata.

Masuratorile executate in prospectiunile GORE - SORBER reprezinta singura tehnologie de cercetare geochimica care diferentiaza rezervoarele pe petrol si gaze, de hidrocarburile care formeaza fondul geochimic, sau de cele provenite din poluarea antropogena.

In vederea atingerii obiectivelor geochimice solicitate, metoda GORE - SORBER utilizeaza prelucrari statistice ale datelor primare: modelarea acumularilor de hidrocarburi tinta, care se realizeaza prin amplasarea modulelor GORE la verticala locului de acumulare, acolo unde aceasta verticala este cunoscuta cu ajutorul informatilor directe furnizate de foraje si modelarea fondului geochimic, care se executa prin amplasarea modulelor de probare in imediata apropiere a forajelor seci, care nu au evidentiat existenta hidrocarburilor in profunzime. Cu ajutorul modelelor geochimice se construiesc harti geochimice probabilistice, prin compararea amprentei geochimice din fiecare punct de probare cu modelul acumularii tinta pe de o parte si cu modelul de fond pe de alta parte.

Metoda valorifica potentialul discret de microbule de gaz, aflate in difuzie permanenta spre suprafata prin coloana hidrostatica, teoria astfel argumentata demonstrand inexistenta unor ecrane suta la suta eficiente pentru gazele din profunzime, constituite din diferite tipuri de roca, cum sunt marnele, sarea, anhidritul sau orice alte roci vulcanice sau metamorfice.

In faza de teren, modulele GORE - SORBER utilizate contin pastile de carbune activ pe suprafata carorora sunt adsorbite microbulele de gaz si sunt plasate in interiorul unui tub recipient confectionat dintr-o membrana speciala tip GORE, care permite trecerea microbulelor de gaz in acelasi timp fiind impermeabila pentru orice tip de lichide. Modulele sunt amplasate la circa 1 m in sol, in gauri executate rapid cu o tija - hammer actionata manual, pentru o perioada de 15 - 17 zile, dupa care sunt recuperate si transportate in containere de maxima siguranta la laborator pentru analize complexe.

Capacitatea de analiza cromatografica de mare finete, ce permite identificarea moleculelor de carbon pana la C₁₂ , reprezinta garantia potentialului deosebit a metodei de a permite identificarea tipurilor de hidrocarburi prezente in subsol (gaze, gaz-condensat, titei).

1.4. Prospectiunea prin foraje

In vederea unei cat mai bune proiectari a lucrarilor de dezvoltare se impune sa se execute si foraje, care, dupa obiectivele pe care le urmaresc, pot fi : de cartare si de deschidere.

Forajele de cartare de mica adancime (cca 100 m) se executa in faza de prospectiune geologica, in zonele acoperite, in scopul obtinerii a cat mai multe informatii care sa completeze cunostintele asupra stratigrafiei si tectonicii regiunii.

Forajele de deschidere au ca obiectiv completarea informatilor ce privesc elementele structurale obtinute din interpretarea geologica a rezultatelor prospectiunilor geofizice, in special. Aceste foraje sunt dispuse pe profile transversale, pe directia elementelor structurale si numarul lor pe un profil ca si numarul de profile sunt in functie de numarul de probleme ce urmeaza sa fie clarificate in ceea ce priveste stratigrafia si tectonica, precum si forma capcanei. Datele obtinute prin foraje stau la baza intocmirii unor harti structurale la un anumit reper si pe baza acestor harti se fac propuneri ce privesc ptoiectarea lucrarilor de dezvoltare. De regula aceste foraje sunt proiectate si se sapa pana la fundamentul unitatii structurale din zona respectiva. Pentru a obtine un numar de date suficient formarii unei imagini cat mai complete asupra tectonicii si stratigrafiei se foreaza mai multe sonde, repartizate pe mai multe profile. Se obtin informatii asupra succesiunii litostratigrafice a formatiunilor geologice, asupra rocilor-mama (daca sunt), rocilor colectoare si protectoare, precum si a inclinarii si directiei stratelor.

2. Dezvoltarea

Dezvoltarea are ca obiectiv descoperirea, in cadrul unei structuri, a unuia sau a mai multor zacaminte de hidrocarburi, iar in cazul cand exista, stabilirea intinderii si a rezervelor lor, respectiv a valorii lor industriale. Fazele de dezvoltare se executa numai dupa ce se cunosc in urma lucrarilor de prospectiune, unele caracteristici ale structurii respective si posibilitatile de a ajunge la zacaminte probabile sau posibile din curpinsul aceleiasi formatiuni geologice sau in diferite formatiuni geologice.

In aceasta etapa se obtin unele informatii mai generale asupra zacamantului. Numarul de sonde ce urmeaza sa fie sapate este in functie de tipul zacamantului si de complicatiile tectonice.

In cazul zacamintelor stratiforme de bolta neaccidentate prima sonda se va fora pe apex si conditionat de rezultatul acesteia se vor sapa inca patru sonde in cruce. Daca prima sonda are productie se vor fora celelalte patru. In unele cazuri cele patru sonde pot fi de conturare. Daca prima sonda debiteaza apa sau apa si urme de hidrocarburi cum ar putea fi cazul zacamintelor in conditii hidrodinamice, situate pe unul din flancurile cutei, se impune sa se foreze inca o sonda pe flancul cutei mai aproape de axul ei unde s-ar afla acumularea de hidrocarburi, respectiv pe flancul situat in sensul curgerii apei.

In cazul unui zacamant stratiform boltit compartimentat se amplaseaza cate o sonda in fiecare bloc tectonic, cat mai aproape de accidentul tectonic, iar in cazul unei structuri legate de diapirismul sarii se sapa neconditionat cate o sonda pe fiecare flanc, cat mai aproape de masivul de sare.

In cazul unor zacaminte stratiforme, ecranate stratigrafic, explorarea preliminara se face prin forarea de sonde pe profile tansversale, cat si pe profile longitudinale. In acelasi fel se procedeaza si in cazul unui zacamant ecranat litologic.

Dificultaati mari se intalnesc in dezvoltarea zacamintelor delimitate litologic, care uneori, necesita un numar mare de sonde ca sa poata fi puse in evidenta.

Scopul forajului de dezvoltare este si acela de a stabili conturul zacamantului si respectiv rezervele, dupa care zacamantul trece in etapa de expoatare.

Daca zacamtntul este necompartimentat se foreaza sonde dispuse pe profile transversale pe directia zacamantului, cat si in zonele pericline.

In cazul cand zacamantul este compartimentat trebuie sa fie pusa in evidenta limita hidrocarburi-apa in fiecare compartiment tectonic. Daca sunt mai multe complexe in cuprinsul unei formatiuni geologice, conturarea se face in general pentru fiecare complex.