MEZOLITICUL (10.000 - 5.000 i.Hr.) - CLIMA, FLORA SI FAUNA

MEZOLITICUL (10.000 - 5.000 i.Hr.)

Termenul de mezolitic a fost folosit pentru prima data in anul 1874 de geologul suedez Torell. Mezoliticul sau Epoca mijlocie a pietrei (in greaca veche mesos = mijlociu, iar lithos = piatra) este conventional plasat intre 10.000-5000 i.Hr. In realitate, el incepe abia pe la 8.000 i.Hr. in Europa nordica, se termina mai timpuriu in Orientul Mijlociu si continua in nordul Europei pana la pe la 4.500 i.Hr. (in Danemarca si Suedia) sau chiar pana la 4.000/3.500 i.Hr (in Lituania, Estonia si Letonia).

Mezoliticul este o noua forma de organizare economica, sociala si culturala, care realizeaza tranzitia de la economia de prada la cea de productie. Principalele sale carateristici sunt generalizarea amenajarii de locuinte si folosirea de utilaj litic geometrizat, microlitizat.

1. CLIMA, FLORA SI FAUNA

Pe la 12.000/10.000 i.Hr. incepea o noua faza umeda in Sahara sudica care se termina pe la 7.500/7.000 I.Hr. Holocenul este perioada climatica ce a inceput pe la 10.000 i.Hr. si continua si azi. intre 11.000 si 6.000 I.Hr. are loc deglaciatiunea. Specialistii au studiat schimbarile care au avut loc in diversele sale etape.

in Prboral (8.200-6.800 i.Hr.) predomina padurea de pin sau de mesteacan, in Franta era un climat temperat oceanic care a dus la regresia ierbaceelor de stepa, in favoarea padurilor de pin care predominau. In Boral (6.800-5.500 i.Hr.) in Franta se incheie perioada arida ce anunta climatul mediteranean. Pinul se extinde in Anglia, care se separa de continent pe la 6.500 I.Hr.. in Atlantic (5.500-2.500 I.Hr.) Franta avea un climat oceanic temperat, cu temperaturi mai ridicate decat cele de a/i. In Eurasia temperata padurea de foioase se extinde, in Subboral (2.500-800 i.Hr.), dupa 1.400 I.Hr., unele specii ierbacee au luat locul arborilor in

Franta, in Subatlantic (800 i.Hr. pana azi), in Franta s-au instalat conditiile climatice oceanice, cu vanturi din vest si temperaturi similare celor de azi.

Perioada postglaciara a adus modificari importante in repartitia florei si faunei, atat in apa cat si pe uscat, influentand semnificativ evolutia comunitatilor umane. Printre schimbarile majore evidente enumeram instalarea unui climat arid sau chiar desertic pe spatii intinse din nordul Africii, centrul si sud-vestul Asiei, inmultirea padurilor pe continentul euro-asiatic. Consecintele au fost imediate. O parte din marile ierbivore au migrat spre zone favorabile, in Europa renii se retrag spre nord, iar marile animale contemporane omului in paleolitic au disparut (rinocerii, mamutii). In schimb speciile de animale de padure au cunoscut o dezvoltare evidenta (elan, zimbru, caprioara s.a.).

Evolutia climei, florei si faunei la sfarsitul Pleistocenului si inceputul Holocenului in asa numita "Semiluna Fertila' din Asia de sud-vest necesita o atentie speciala datorita importantei sale pentru evolutia speciei umane, in aceasta regiune intre aproximativ 16.000 si 14.000 i.Hr. vegetatia arboricola a avut o forma de padure de stepa mai ales, fiind prezenta doar in partea vestica a Levantului si izolat in rest. Cea mai mare parte a zonei a avut o vegetatie de stepa, inceputurile dezvoltarii plantelor de stepa a fost pe la 13.000 i.Hr. Analizele polinice din siturile de pe langa lacurile Zeribar, Mirabad si Urmia (Iran) arata ca in intervalul 11.200-10.400 i.Hr. a crescut cantitatea de vegetatie erbacee, situatie care s-a accentuat dupa 9.000 i.Hr.

intre 10.000 si 9.000 i.Hr., climatul mai cald a favorizat dezvoltarea padurilor dense in sudul Levantului, padurilor de stepa in Muntii Anti-Taurus, restul teritoriului continuand sa aiba o vegetatie de stepa, intre 9.500 si 8.500 i.Hr., clima mai rece a condus la reducerea suprafetei padurilor. Dupa 9.000 i.Hr., la Zeribar (Israel) cantitatea de graminee a crescut considerabil.

2. ASEZARI, MISCARI DE POPULATIE SI GRUPURI CULTURALE

in mezolitic comunitatile umane isi restring aria de pendulare si tind sa se stabilizeze, prelungindu-si durata de locuire in regiunile cu conditii favorabile asigurarii subzistentei. Pe langa durata de locuire, in regiunile mentionate a crescut densitatea asezarilor.

Tipuri de asezari

in mezolitic au predominat clar asezarile in aer liber. Totusi in cultura swideriana, paralel cu asezarile in aer liber Wauwiler Moss (Olanda). Federseemoor (Germania), au continuat sa fie locuite unele pesteri ca la Birsmatten (Elvetia) si adaposturi de sub stanci Abri de la Cure (Franta).

in general, erau folosite pentru locuire toate zonele din apropierea surselor de apa, padurile si malurile lacurilor, terasele cursurilor de ape si zonele de coasta. De asemenea, s-au observat preferintele unor comunitati pentru locuri protejate de mediul acvatic. Astfel de asezari lacustre au fost identificate la Starr Carr (Belgia) si in Olanda.

Dimensiunile asezarilor raman modeste, in regiunea indo-pacifica, pe la 8.500 i.Hr. existau complexe sedentare, cu hrana stocata in asezari de pana la 0,5 hectare, locuite de vanatori-culegatori, iar in Peninsula Sinai asezarile sezoniere erau chiar mai mici, suprafata lor fiind de obicei intre 30 si 80 m².

Vanatorii-culegatorii din cultura natufiana (Israel), datata intre 10.500 si 7.000 i.Hr., aveau o arhitectura dezvoltata. Locuintele erau uneori fata in fata intr-o suprafata delimitata cu ziduri din piatra, ca la Hayonim. in aceeasi regiune a Orientului Mijlociu, in Peninsula Sinai, in cadrul asezarilor coexistau locuintele de suprafata cu semibordeiele.

Tipuri de locuinte

in cadrul culturii natufiene, locuintele erau circulare avand dimensiuni mici (2-3 m in diametru) la Hayonim sau mari la Ain Mallahala (Israel), in ultimul sit arheologic ele aveau pietre de calcar la baza, peretii erau pictati in rosu, iar uneori podeaua era pavata cu dale mari din piatra. Uneori au fost construite locuinte de suprafata sau semibordeie pe terasele cursurilor de ape sau lacurilor, ca la Har Harif (Pakistan).

Miscari de populatii. Grupuri culturale

Pe de o parte se constata tendinte centrifuge, pe de alta difuziunea pe arii mari a unor influente culturale in urma nomadizarii unor grupuri. Astfe! de miscari sunt cele ale unor magdalenieni din sudul Frantei pana in zona Vistulei, din centrul Poloniei. Prima colonizare a Irlandei a avut loc in jur de 7500 i.Hr. de triburi de vanatori-culegatori, venite probabil din Scotia.

in vederea folosirii resurselor bogate de hrana, culturile swideriene mediteraneene au patruns in nordul Europei in a doua jumatate a mileniului 7 i.Hr. si in mileniul urmator, contribuind la uniformizarea evolutiei culturale a continentului. Rezultatul din punct de vedere arheologic este aparitia, in mileniul 8 i.Hr., a unui mare complex cultural

Starr Carr-Duvense-Maglemose-Komornica VI intr-un spatiu din Marea Britanic pana in Polonia.

in cadrul meozoliticului european au fost observate 6 complexe culturale, diferentiate prin tehnica si tipologia utilajelor din silex. Acestea sunt: Duvensee, Maglemose, Janislawice, Kunda, Kongemose si Sowterian.

Complexul cultural Duvensee este datat intre 8.000 si 4.000 i.Hr. Printre siturile apartinand acestui complex mentionam Duvensee (Germania), Klosterlund si Melsted (Danemarca), Hennige Bostalle (Suedia), Komarnica VI si Calowanie III (Polonia).

Complexul cultural Maglemose este datat intre 7.000 si 4.000 i.Hr. Printre siturile sale sunt si cele de la Svaenborg I-II si Lundby I-II (Danemarca), Bare Mosse II (Suedia) si Dobra 53 (Polonia).

Complexul cultural Janislawice a fost datat intre 6.000 si 4.000 i.Hr. Descoperiri de referinta specifice acestui complex au fost facute la Tomaszow si Janislawice (Polonia), precum si la Maksymonys (Lituania).

Complexul cultural Kunda s-a dezvoltat intre 8.000 si 4.000 i.Hr. Printre siturile apartinand acestui complex mentionam pe cele de la Umbusi si Moksi (Estonia), Narva (Lituania), Olenij Ostrow (Rusia).

Complexul cultural Kongemose, datat intre 6.000 si 5.000 i.Hr., este reprezentat prin descoperirile de la Kongemose (Danemarca) si Malmo (Suedia).

Complexul cultural Swiderian (Sowterian) a fost datat intre 8.000 si 5.000 i.Hr. Printre siturile apartinand acestui complex mentionam pe cele de la Boberg si Retlager (Germania).

3. ECONOMIA

Mezoliticul a fost o perioada de tranzitie de la economia de prada a mediului la economia de productie a hranei. Comunitatile umane au continuat sa ramana esential dependente de vanatoare, cules si pescuit, desi au aparut si elemente (stocarea de alimente mai ales) care creau brese in modul traditional de obtinere a hranei necesare supravietuirii.

Uneltele

Unul dintre progresele semnificative ale acestei perioade este generalizarea uneltelor specializate pentru obtinerea hranei necesare subzistentei. Astfel pentru recoltat plante salbatice erau utilizate secera S' cutitul, pescuitul se facea in mod curent cu harponul plat, carligul

sau plasa, pentru vanat se folosea arcul cu sageti, iar ca mijloace de transport se foloseau monoxila pe apa, sania si schiurile pe uscat etc.

Tendinta de microlitizare de la finalul paleoliticului se generalizeaza. Uneltele au fost in aceasta perioada realizate prin compunere din mai multe piese microlitice. Asa-numitele microburine constituie industria microlitica majora, folosind tehnica presiunii, care s-a dezvoltat in Europa, Asia si Africa in aceasta perioada. In grupul uneltelor retusate din mezoliticul tarziu intra trapeze simetrice sau asimetrice, romboidale, trunchiuri, razuitoare lungi arcuite si lame. Microburinul - o piesa utilizata adesea ca dinti la seceri - devine o piesa standard care putea fi inlocuita oricand se rupea, in Europa de vest, industriile microlitice sunt Azilianul, Sauveterianul (Swiderianul) si Tardenoisianul.

Diversificarea uneltelor este in acelasi timp expresia separarii unor ocupatii. Astfel, pe langa vanatori si pescari profesionisti, apar producatori specializati de monoxile, utilizate la pescuit.

Una dintre inventiile cele mai importante din mezolitic este arcul cu sageata. Arcul din lemn avea o lungime de aproximativ 1,60 m, iar sageata cea. 90 cm. Viteza este estimata la cea. 100 km/h, iar distanta eficienta la cea. 50 m. De obicei, arcasii formau grupuri de 2-3 persoane pentru vanatoare.

Schimbari in ocupatii si alimentatie

Modificarile climatice au afectat intr-o masura importanta si viata comunitatilor umane in mezolitic. Viata cotidiana era inca o permanenta lupta pentru supravietuire, obtinerea hranei fiind preocuparea capitala a oricarui grup mezolitic. Ca urmare a incalzirii climei, vanatorii epipaleo-litici din Europa central-nordica (ahresburgienii, swiderienii, purtatorii culturilor Fosna, Kosma, Askola, Suomujarvi si Desna) au urmarit renul in retragerea sa spre nord pana in Germania de nord si Polonia, Norvegia si Finlanda, bazinele superioare ale Niprului si Volgai.

Comunitatile umane mezolitice au practicat, mai mult decat predecesorii lor, o economie oportunista cu ramuri complementare. Ele s-au adaptat consecintelor schimbarilor climatice printr-o preocupare generalizata spre sursele de existenta complementare oferite de mediul in care traiau, pe langa carnea obtinuta prin vanatoare.

Utilizarea mai eficienta a resurselor naturale, unele neglijate cantitativ in perioadele anterioare, se constata pe toate continentele, cu limitele impuse totusi de mediu. Astfel, in regiunile arctice vanatoarea si pescuitul furnizau 100% din resursele de hrana, pescuitul oferea intre 20

si 45% din alimentatie in regiunile continentale de padure si pana la 50% pe coastele lacurilor, marilor si oceanelor, in regiunile cu mediu de padure proportia hranei obtinute prin vanatoare ajungea pana la 94,5%. Plantele salbatice aveau o pondere de la 0% in regiunile arctice, si pana la 45-60% in regiunile cu clima temperata sau subtropicala (meditera-neeana).

In Franta aparitia arcului a crescut eficienta vanatorii. Grupuri de 60-80 persoane vanau marile ierbivore: reni, cai si bizoni, in unele regiuni se practica o vanatoare selectiva, care ducea in mod automat la o specializare. Astfel, in mileniul 7 i.Hr. la Montagne, oasele de taur salbatic reprezentau cea. 91% din totalul animalelor vanate.

in sud-vestul Statelor Unite, pe la 9.500 i.Hr. erau vanati mamutii, care au disparut insa la sfarsitul perioadei glaciare (in jurul anilor 8.000 i.Hr.). Dupa aceasta data comunitatile umane din aceasta regiune s-au orientat catre vanatoarea de bizoni si culegerea de plante comestibile, in conditiile in care clima a devenit mai calda si uscata intre 8.000 si 300 i.Hr., comunitatile din aceasta regiune vanau mai mult cerbi, rase mici de animale si pasari, alimentatia fiind completata cu fructe, nuci si plante salbatice.

Culesul unor cereale si fructe salbatice este atestata si de descoperiri din alte arii geografice, printre care le mentionam pe cele de la Starr Carr (Belgia), Tviec (Turcia) si Shanidar (Irak). Cerealele salbatice au aparut in nord-estul Levantului injur de 13.000 i.Hr. Cele mai timpurii cultivari de plante se considera a fi fost pe la 12.000 i.Hr. in vestul Semilunei Fertile (valea Iordanului).

Pescuitul era o ocupatie larg raspandita, in mezolitic apar carligele pentru pescuit, iar la sfarsitul acestei perioade la Tviec si Hdic (Turcia) se practica deja pescuitul din barca. Pe la 7.000 i.Hr. pescuitul devine o ocupatie de baza in insula Melos. Culesul molustelor a fost frecvent constatata in situri azilo-romanelliene, in nordul Africii, Orientul Mijlociu si Japonia.

Realizarea primelor stocuri de hrana

inca din mileniile 16-15 i.Hr., in Asia de sud-vest se cultiva extensiv orzul salbatic, intr-o etapa ulterioara trecandu-se si la crearea de stocuri. Schimbarile climatice esentiale petrecute in "Semiluna Fertila' au avut un impact major asupra populatiilor de vanatori-culegatori, in primul rand prin aparitia sedentarismului si stocurilor de alimente, care se constata dupa 13.000 i.Hr.

Treptat, realizarea de stocuri devine o regula in intreaga lume. In acelasi timp apar si tehnologii de stocare in functie de destinatia rezervelor stocate. Principalele metode de stocare utilizate erau uscarea si afumarea, iar in cazul carnii se mai folosea si pastrarea in recipiente cu grasime animala. Pe linga rezervele de alimente de origine animala si vegetala pentru supravietuirea comunitatilor umane in timpul iernii sau in sezoanele cu resurse limitate ale mediului, in Anglia, Palestina si Egipt erau realizate stocuri si pentru hranirea animalelor pe timpul iernii.

O consecinta a vanatorii specializate si predominantei unei specii de animale in anumite regiuni ale lumii a fost asocierea unor comunitati cu anumite turme de animale (reni pentru zonele nordice, caprioara pentru teritoriul Romaniei), si chiar domesticirea primelor specii de animale.

Transporturile

La sfarsitul mileniului 10 i.Hr. obsidiana din Melos (Cyclade) ajungea la Franchthi (Grecia) prin intermediul navigatiei. Distanta era de 150 Km in linie dreapta, dar se presupune ca traseele obisnuite erau de-a lungul coastelor si datorita ambarcatiunilor primitive care puteau parcurge maximum 20-30 km.

Din mileniul 8 i.Hr. dateaza o pagaie descoperita la Star Carr (Belgia), iar in mileniul urmator se confectionau in mod curent pirogi intarite cu ajutorul focului, asa cum sunt cele de la Pesse (Olanda) si Noyen-Sur-Seine (Franta).

Schimburile

in mezolitic apar cu certitudine schimburile pe mari distante. Cele mai importante produse vechiculate erau obsidiana si scoicile Dentalium. Obsidiana din insula Melos ajunge pe continent in Pelopones, cat si pe coasta siro-palestianiana, in timp ce scoicile Dentalium ajung de la Golful Persic la tarmul Marii Mediterane.

4. VIATA SOCIALA

Observatii demografice

in aceasta perioada, comunitatile sunt de mici dimensiuni, media fiind intre 20 si 25, maximum ajungand pana pe la 100 de persoane, in mezolitic numai 4% din populatie atingea intre 51-60 de ani, 12% intre 31 si 40 de ani si 70% intre 21 si 30 de ani. in Boral (6.800-5.500 i.Hr.), Franta avea intre 50.000 si 75.000 de locuitori organizati in grupuri locale (bande).

Organizarea sociala

Reconstituirea organizarii sociale se poate face numai pe baza datelor oferite de cercetarile arheologice privind intinderea si structura asezarilor si detaliile de ritual funerar.

Stabilitatea unei comunitati depindea direct de cantitatea de resurse de hrana existente in teritoriul in care traia. Astfel, daca hrana se gasea din abundenta, existau comunitati mari cu mai multe colibe la Komornica VI (Polonia), Holmegaarde V (Danemarca) sau asa cum sugereaza cimitirele de la Muge (Portugalia) si Taforalt (Maroc). Nu de putine ori insa, in perioadele de criza alimentara comunitatile din zonele arctice si subarctice se fragmentau in grupe mai mici care puteau ajunge chiar pana la dimensiunea unei familii, dupa cum rezulta din descoperirile de la Svaerdborg II (Danemarca), Rissen 18 si Pinnberg l (Germania).

Un alt aspect relevat de arheologie este consolidarea familiei. Aceasta supozitie se bazeaza pe aparitia inmormantarilor familiale la Tviec, Hdic si Eynan (Turcia) si o atentie deosebita manifestata in cazurile mormintelor de femei si copii.

Consolidarea comunitatilor umane pare sa fi continuat si ea. Argumente sunt generalizarea cultului stramosilor, aparitia spatiului funerar stramosesc, a ceremoniilor de initiere a tinerilor in cadrul grupului de adulti, precum si participarea tuturor membrilor comunitatii la ceremoniile funerare. Toate acestea, in relatie directa si cu numarul indivizilor, au facut ca unele grupuri mai mari sa atinga nivelul de organizare a gintilor.

5. VIATA SPIRITUALA

Manifestari religioase

Continutul credintelor religioase in aceasta perioada, ca in intreaga preistorie este greu de reconstituit pe baza putinelor date furnizate de arheologie. Totusi, pornindu-se de la manifestarile cu caracter funerar ale acestei perioade, se incearca reconstituirea coordonatelor majore ale manifestarilor religioase.

Spre deosebire de paleolitic, in mezolitic omul ajunge in centrul ritualurilor magice in raport cu lumea animala. Astfel, in cadrul pietricelelor pictate aziliene, ca si in cazul picturilor rupestre tarzii din sudul Spaniei, figura umana apare in prim plan. Ceea ce inseamna ca omul a trecut si in centrul mirurilor comunitatilor mezolitice, dobandind o constiinta de sine, facand o diferenta intre el si lumea animalelor. O noutate o reprezinta si aparitia unor dovezi care sustin existenta unor

ritualuri de initiere. Astfel sunt interpretate mutilarile dentare ale unor tineri de 12-15 ani descoperiti la Mechta el Arbi (Algeria),

Mezoliticul nu a fost insa complet rupt de manifestarile religioase din paleolitic. Exista suficiente indicii care ne determina sa presupunem continuarea cultului fecunditatii si fertilitatii, prin ideea permanentei deveniri simbolizata de asocierea coarnelor de cerb ritualului funerar de la Starr Carr (Belgia) si cultului funerar la Hdic si Tviec (Turcia).

Rit si ritualuri funerare

Cresterea numarului inmormantarilor si complicarea ritualurilor funerare au dus la aparitia cimitirelor si ospetelor funebre. Ca si in paleolitic, singurul rit funerar a fost inhumatia. in cadrul culturii natufiene (Israel), datata intre 10.500 si 7.000 i.Hr., mormintele erau depuse in grota din spatele asezarii la Hayonim sau in cadrul asezarilor. La El Quad (Israel) au fost descoperite morminte colective, iar la Am Mallahala (Israel) a fost folosita practica mormintelor familiale.

Morminte

Un mormant descoperit la Ain Mallahala (Israel), datat in jur de 9.500 i.Hr., avea scheletul asezat pe partea stanga in pozitie flexata, iar in apropierea capului era depus un schelet de caine tanar. Mormintele colective de la El Quad aveau ca inventar coliere combinate de scoici Dentalium si oase de animale.

Manifestari artistice

Arta mezoliticului nu mai este nici atat de frecventa, nici spectaculoasa precum cea din paleoliticul final. Schimbarile majore s-au produs nu doar in clima si economia comunitatilor umane, ci si in manifestarile lor artistice. Se modifica imaginea, tematica si stilul si se observa tendinta clara de inlocuire a imaginilor realiste cu cele abstracte. Stancile, obiectele din os si corn sunt gravate cu motive geometrice, in general, figurile umane si de animale apar foarte rar. in general, se observa tendinta de diminuare a ornamentarii si aparitia motivelor in forma de meandre, linii in val si reprezentari de pesti.

in privinta originii artei mezolitice exista doua ipoteze. Unii specialisti considera ca arta portabila din mezolitic ar fi fost produsa de artisti independenti din diferite arii ale lumii, altii considera ca ar fi o continuare a traditiilor paleoliticului superior ca la Cuina Turcului (Romania).

Unii specialisti considera ca majoritatea produselor artistice au o destinatie domestica, exceptie facand unele ansambluri de pietre pictate si gravate cum sunt cele de la Lipinski Vir, legate de cultul stramosilor.

Pictura si gravura rupestra continua de o maniera modesta in regiunile de pe coastele Mediteranei (Levantul spaniol, Maghreb, Antalya), cu unele prelungiri (Portile de Fier, Sahara, Tassili). in Europa de nord ornamentarea obiectelor de uz comun era o practica curenta. Motivele folosite sunt cele geometrice, figurile de oameni apar rar (Vekso Moss, Ryemarkgaarden) iar cele de animale si mai rar (Langeland, Trrala). Galetele pictate din mezolitic au fost descoperite intacte la Mas d'Azil (Franta) sau au fost sparte (ritual?) la Biserck (Elvetia).