Forme de relief tectono-structurale de ordinul II

Forme de relief tectono-structurale de ordinul II

- in spatiul continental sunt muntii, podisurile, dealurile si campiile care se inscriu intr-un interval de inaltime cuprins intre 8848 m si 0 m, constituind trepte de relief distincte nu numai ca pozitie ci si ca geneza, evolutie.
- Muntii sunt forme de relief care depasesc de regula 1000 m inaltime, ceea ce reprezinta cca 30% din suprafata uscatului; se adauga insa si masive si culmi montane aflate la altitudini mai mici, ceea ce face ca spatiul atribuit acestui tip de relief sa se apropie de 40%. Predominant muntii sunt grupati in lanturi care se inscriu in foste depresiuni de orogen din lungul zonelor de subductie importante; ele ating lungimi de mii de kilometri (Cordilierii 8000 km, Anzii 7000 km, Himalaya 2400 km, Carpatii 1300 km, Alpii 1200 km etc.), au alcatuire geologica variata, vai adanci cu energie de peste 500 m, care separa creste si culmi cu versanti cu panta mare. Au vechime diferita - cei mai vechi sunt din paleozoic fiind formati dominant din roci cristaline si magmatice iar cei mai noi, din mezozoic si neozoic, au inaltimile cele mai mari si o alcatuire din roci sedimentare, eruptive, cristaline puternic cutate. O categorie aparte o reprezinta masivele muntoase, care sunt parti din munti vechi si foarte vechi (paleozoic). Acestia au fost nivelati de catre agentii externi pana la stadiul de peneplena apoi au fost fragmentati tectonic in numeroase blocuri, unele fiind ridicate chiar la peste 1000 m.
- Dealurile constituie un tip de relief destul de fragmentat in suprafata, alcatuind un ansamblu de culmi rotunjite suportate de vai cu o energie care se mentine la 150-300 m; ca treapta hipsometrica se desfasoara intre 300 si 1000 m; au alcatuire geologica dominant din roci sedimentare si o structura variata (mai ales usor cutata, monoclinala).
- Campiile sunt forme de relief netede aflate la altitudini de 0-300 m. Sunt slab fragmentate fiind alcatuite din campuri extinse si netede separate de vai cu o energie de relief sub 100 m. Dominant au rezultat prin procese de acumulare. Sunt insa si regiuni in care campiile marcheaza finalul unei nivelari de sute de milioane de ani (campii de eroziune de tip peneplena sau pediplena).
- Podisurile reprezinta un tip de relief aparte. Le sunt caracteristice: interfluviile plate care au o intindere mare si o fragmentare mai mica; o structura geologica tabulara sau monoclinala de unde trasaturi specifice in fizionomie; pozitie altimetrica variata (pot fi in spatiul campiilor, dealurilor si chiar a muntilor foarte inalti) care le impune anumite caracteristici ale componentelor fizico geografice similare treptei de relief in care se desfasoara (ex. � Dobrogea de Sud are caracteristicile geografice ale unei campii, Podisul Sucevei a unei regiuni de dealuri, Podisul Sucevei a unei regiuni de dealuri, Podisul Tibet al unor munti la peste 5 000 m) .
Dealurile, podisurile si campiile constituie cca 60-70% din suprafata uscatului.
- in spatiul bazinelor oceanice exista trei trepte de relief cu dezvoltare relativ concentrica. Spre deosebire de cele de pe continente acestea au o alcatuire si structura geologica mult mai omogena dar si forme de relief de rang inferior reduse ca numar (fig. 14).
- Platforma continentala (self, prispa) se afla la exteriorul bazinelor oceanice la contactul cu continentele; prin alcatuire si evolutie provin dominant din spatiul continental jos care a fost acoperit prin transgresiune postglaciara de catre apele oceanice. Se intinde pana la adancimi de -200, -300 m, are latimi variabile (lipseste sau este foarte ingusta in dreptul tarmurilor tectonice inalte) si este foarte extinsa in regiunile unde apele au acoperit campii (nord-vestul Marii Negre), are o pondere de cca 10 % din suprafata terestra.
- Taluzul (povarnisul, abruptul) continental prin pozitie (intre -200 m si -3000 m), alcatuire, panta generala, evolutie face trecerea de la domeniul continental la cel oceanic propriu-zis; reprezinta 23% din suprafata terestra avand o desfasurare continua dar cu caracteristici morfometrice deosebite.
- Regiunea abisala a oceanelor se intinde pe cca 37% din suprafata terestra fiind in intregime rezultatul evolutiei tectonicii globale care se reflecta si in morfologia de amanunt. in cadrul ei se disting doua categorii de tipuri de relief. Prima este reprezentata de platourile submarine (la -3000, -4000 m) si de campiile abisale (la sub -4000 m). Ele sunt alcatuite din suprafete intinse relativ netede dominate de vulcani izolati sau grupati in lungul fracturilor profunde. in cea de a doua grupa intra pe de o parte muntii submarini (la unii, varfurile sunt emerse) din dorsalele dezvoltate de-o parte si de alta rifturilor sau din lungul faliilor de transformare, iar pe de alta parte sectoarele cele mai adanci realizate tectonic in scoarta oceanica (fosele sau gropile abisale).


Verificari:
- Ce sunt Geomorfologia planetara, Geomorfologia tectono-structurala, reliefosfera
- Care este specificul formarii si evolutiei continentelor si bazinelor oceanice inainte de paleozoicul superior si ulterior
- Folosind dictionarul de specialitate stabiliti tipurile de munti, dealuri, podisuri, campii dupa diferite criterii.