GEOLOGIA MASIVULUI DE SARE COCENESTI-VALCEA

Localizare. Scurt istoric privind cercetarea geologica a regiunii

Perimetrul Cocenesti este situat in zona estica a zacamantului Ocnele Mari. Accesul la zacamant se face pe soseaua care merge spre localitatea Ocnele Mari, judetul Valcea. Morfologia regiunii are aspect colinar, cu inaltimi cuprinse intre 250 - 450 m. Principalul colector de ape din zona este paraul Sarat, care traverseaza regiunea in partea sudica.

Din punct de vedere al cercetarii geologice, nu s-a facut o diferentiere de perimetrul Ocnele Mari. Lucrarile de cercetare explorare au inceput in anul 1952 si s-au intensificat in perioada cuprinsa intre anii 1988 - 1991.

Forma, stratigrafia, tectonica si pozitia zacamantului

Perimetrul Cocenesti cuprinde zona estica a lentilei/pernei de sare gema a zacamantului Ocnele Mari. Zacamantul inclina spre nord-est cu 24-27^o. In zona sudica grosimea stratelor de steril este de 20-50m, cu dezvoltare spre nord de 540-800m.

Zacamantul se gaseste cantonat in depozitele badeniene, avand in culcus marne cu un continut microfosil format din specii de globigerine. Lentila de sare gema reprezinta contactul intre depozitele orizontului marnelor si tufurilor cu globigerine si orizontul sisturilor cu radiolari si marnelor cu spirialis, fiind atribuita din punct de vedere stratigrafic, badenianului superior.

Depozitele sedimentare din acoperisul lentilei de sare gema apartin bendianului superior si sarmatianului si sunt constituite din:

marne cenusii compacte (Bedenian)

nisipuri argiloase (Sarmatian)

argile nisipoase fine (Sarmatian)

marne fine nisipoase

In interiorul lentilei de sare exista cateva intercalatii sterile, cu grosimi variind intre 1,0 - 15,2m. Intercalatiile de steril din marnele negre au uneori miros de hidrocarburi.

Zacamantul de sare de la Ocnele Mari este flancat la nord si sud de doua falii majore si anume:

falia Stoenesti cu directia EV si cadere spre N

falia Bisericii cu directia EV si cadere spre N.

In interiorul masivului de sare se remarca prezenta unor fenomene microtectonice cu efecte locale asupra zacamantului. Depunerea sarii, in regim lagunar, s-a efectuat in mod neuniform in functie de conditiile de alimentare si de morfologia fundului bazinului de sedimentare.

Geneza si hidrogeologia zacamantului de sare

Sarea gema s-a format intr-un bazin halogen alcatuit dintr-o suita de golfuri si lagune, fara comunicare directa cu bazinul marin. Depunerea sarii s-a efectuat in mod neuniform in interiorul bazinului, in functie de conditiile de alimentare si de morfologia fundului bazinului de sedimentare.

In figura 1. se prezinta o sectiune prin masivul de sare Ocnele Mari.

Figura 1. Sectiune geologica prin masivul de sare Ocnele Mari

Depozitele superficiale aluviale si coluviale cantoneaza un nivel freatic cu nivel liber, alimentarea si drenarea fiind asigurata de catre apele de la suprafata. In aceste conditii, in cazul poluarii saline accidentale a freaticului cantonat in depozitele permeabile de la suprafata, se produce si poluarea cursurilor de apa. Oscilatiile nivelului hidrostatic au fost nesemnificative, fiind in legatura directa cu volumul precipitatiilor si nivelul surselor de apa care alimenteaza freaticul. In cadrul depozitelor din acoperisul sarii apele subterane pot fi inmagazinate in depozitele nisipoase semipermeabile ale acoperisului reprezentand un freatic captiv. Deoarece nivelele freatice sunt cuprinse in pachetul de strate impermeabile ale acoperisului, alimentarea acestora nu este asigurata de la suprafata.

Aceasta structura hidrogeologica se caracterizeaza printr-o circulatie redusa, apele cantonate in diverse strate permeabile intrand in miscare numai cu ocazia interceptarii acestora cu lucrarile miniere sau cu golurile de dizolvare ale sondelor care le pot drena, respectiv alimenta.

Caracterizarea calitativa a sarii de la Cocenesti

Din punct de vedere macroscopic, sarea se prezinta in forma de benzi alternante de sare alba si sare cenusie inchisa sau negricioasa, impurificata cu pelicule si fragmente centimetrice de marne sau cuiburi de anhidrit.

Compozitia mineralogica este formata in special din ghips si anhidrit, in proportie de 1 - 5 % si 0,02 - 0,30 % kieserit, iar mineralele argiloase si carbunoase in proportie de cca. 5 - 35 %.

Compozitia chimica a sarii indica un continut mediu de 99 % NaCl si 0,91 - 4,21 % insolubil.