NOTIUNI PRIVIND INCHIDEREA EXPLOATARILOR MINIERE

NOTIUNI PRIVIND INCHIDEREA EXPLOATARILOR MINIERE

Consideratii privind decizia de conservare - inchidere a unei mine.

1.1.. Cauzele care conduc la inchiderea unitatilor miniere.

Inchiderea exploatarilor miniere ( subterane sau la zi ), sau altfel spus, activitatea miniera de exploatare a unui zacamant inceteaza in urmatoarele conditii :

a) resursele minerale s-au epuizat ;

b) continuarea exploatarii a devenit imposibila datorita unor cauze naturale:inundatii, surpari, alunecari de teren , sau provocate : focuri endogene , explozii de gaze , ale caror efecte nu pot fi inlaturate prin interventii tehnice , in conditii economice ;

c) exploatarea a devenit nerentabila economic ;

Costul exploatarii depaseste anumite limit datorita :

- inrautatirii conditiilor geologo - miniere ;

- tehnologiilor invechite ;

- sufocarii de catre concurenta .

d) lipsa cererii de produse ;

Atunci cand cererea de materii prime scade, nu-si mai are rost exploatarea, atata timp cat nu exista piata de desfacere, indiferent de performantele economice ale unitatii care extrage substanta minerala utila.

e) impactul activitatii miniere asupra mediului are un rol hotarator in decizia de sistare sau continuare a activitatii de exploatare.

Tipuri de inchidere a unitatilor miniere

Inchiderea exploatarilor miniere poate fi:

- totala temporara - incetarea activitatii pe o perioada de maxim 3 luni. In aceasta perioada se intocmesc proiecte de revitalizarea activitatii;

- partiala temporara - incetarea activitatii pe o perioada de maxim 3 luni in unele sectoare ale exploatarii;

- conservarea exploatarii - incetarea activitatii miniere pe o perioada mai mare de 3 luni, care permite revitalizarea ulterioara a activitatii in baza unui proiect tehnic de conservare;

- inchiderea partiala definitiva - incetarea activitatii desfasurate in unele sectoare ale exploatarii cu dezafectarea acestora si refacerea mediului;

- inchiderea totala si definitiva - incetarea activitatii miniere cu dezafectarea exploatarii si refacerea mediului.

1.2. Factorii de influenta asupra deciziei de conservare-inchidere

De regula, decizia de inchidere a unui obiectiv minier impune analiza unui complex de factori care influenteaza eficienta acesteia si care pot fi grupati astfel [21]:

a. Grupa factorilor economici, care cuprinde acele elemente in baza carora inchiderea unui obiectiv minier conduce la ameliorarea situatiei economice a agentului economic, fie prin cresterea productivitatii muncii la obiectivele ramase, fie la diminuarea pierderilor inregistrate.

b. Grupa factorilor naturali si constructivi, care are in vedere gradul de asigurare a rezervelor, rezervele deschise si pregatite, lungimile de transport, conditiile hidrogeologice, structura geologica, protectia seismica, inundabilitatea.

c. Grupa factorilor social-politici, care include:

- rata somajului in zona;

- nivelul de trai si de confort in zona;

- alternativele in privinta ocuparii fortei de munca;

- gradul de dezvoltare industriala;

- posibilitatile de sustinere financiara de catre stat a eventualelor persoane disponibilizate care nu isi gasesc locuri de munca.

Din cele prezentate se desprinde concluzia, ca decizia de intrare in proces de inchidere-conservare a unui obiectiv minier impune analiza unui complex de factori care interactioneaza si care influenteaza eficienta deciziei.

Este de mentionat faptul, ca importanta acestor factori depinde de nivelul de trai de la care sunt analizati acestia (macroeconomic, microeconomic, regional etc.) cat si de momentul sau perioada la care se face analiza.

Atunci cand analiza se face prin prisma macroeconomicului, au prioritate factorii sociali, strategici, in timp ce analiza la nivelul agentului economic va fi influentata in primul rand de factorul economic.

In ceea ce priveste perioada la care se face analiza, exista momente cand determinat este factorul energetic pentru sectorul minier al carbunelui sau factorul social (forta de munca).

Deciziile privind conservarea-inchiderea unor obiective se iau dupa analizarea si completarea studiilor de fezabilitate pe fiecare unitate miniera in functiune, care vor fi insotite de programe si proiecte de reconversie.

Pe baza acestor studii si prin analize comparative se pot determina 5 categorii de unitati:

1. Unitati rentabile, care, ca urmare a cererii estimate de produse miniere, isi vor putea mentine si dezvolta activitatea cu corectii structurale ale acesteia.

2. Unitati atractive fata de cerintele reformei, la care costurile de productie pot fi reduse in termen foarte scurt, in conditiile asigurarii desfacerii produselor si care isi vor mentine si chiar dezvolta activitatea cu corectii structurale ale acesteia.

3. Unitati cu un grad mediu de atractivitate pentru economie, care, printr-o restructurare profunda, se pot reabilita.

4. Unitati care au un grad redus de atractivitate fata de cerintele reformei (nu se pot reduce decat intr-o mica masura costurile), dar care reprezinta o necesitate stringenta pentru stat deoarece creeaza o siguranta de autoaprovizionare a economiei pentru situatii conjuncturale, cand importul devine problematic sau imposibil.

5. Unitati (sectoare, zone) neatractive cu rezerve geologice reduse sau fara nici o perspectiva de ameliorare a rezultatelor, productia acestora putand fi compensata de alte unitati care, pe baza de studii de caz aprofundate, urmeaza sa se defineasca alternative, punandu-se problema trecerii in conservare sau inchidere.

Pentru incadrarea intruna din cele 5 categorii mentionate, la analiza activitatii unitatilor miniere trebuie sa se tina seama de factorii care au generat o asemenea stare de lucruri, astfel incat deciziile sa fie bine argumentate.

Principalele situatii critice ale activitatii miniere se constituie in restrictii si disfunctionalitati permanente sau temporare, care se definesc in functie de caracteristicile proprii de zacamant ale fiecarei mine in parte. Spre exemplificare, in cazul minelor din Valea Jiului, aceste caracteristici pot fi definite astfel:

- caracteristicile geologo-miniere complexe si defavorabile;

- tectonica complicata si adancimea relativ mare (400-1000 m);

- calitate mai slaba a huilei comparativ cu carbunele din import.

Capacitatile de productie miniere au caracteristici specifice prin care se deosebesc esential de celelalte sectoare ale economiei nationale, astfel:

- capacitatile de extractie se realizeaza prin tehnologii proprii miniere (lucrari miniere de deschidere), pe baza existentei de rezerve de substante minerale utile puse in evidenta de cercetarea geologica, au durata mare de constructie si costuri ridicate de executie;

- orice obiectiv minier isi consuma capacitatea de productie pe masura ce isi desfasoara activitatea de extractie, iar pentru mentinerea capacitatii sunt necesare investitii continue;

- prin exploatare, rezervele geologice se epuizeaza, avand caracter limitat si neregenerabil.

Pe intreaga perioada de dupa 1989, nu s-au putut asigura, prin alocatii bugetare, decat o mica parte din fondurile de investitii necesare, astfel incat, prin neexecutarea volumului programat de investitii, s-au produs efecte nedorite pentru continuitatea productiei, cum ar fi:

- diminuarea capacitatilor de productie;

- intarzieri in derularea programelor de reabilitare si reconstructie a minelor (dotarea cu utilaje performante);

- micsorarea gradului de normalitate a rezervelor deschise si pregatite.

Alte situatii critice, restrictii si disfunctionalitati sunt:

- costul ridicat al utilajelor si echipamentelor miniere, al transportului la consumatori si al transportului personalului, la si de la locul de munca;

- durata anuala redusa (circa 250 de zile) a functionarii capacitatilor de productie si fondul diminuat al timpului de lucru.

1.3. Criterii de evaluare a deciziei de conservare-inchidere

Dintre criteriile de evaluare in literatura tehnica de specialitate, prezentam 3 criterii considerate a fi cele mai oportune si anume: criteriul economic, criteriul integrator si criteriul punctelor [10, 11].

1.3.1. Criteriul economic

Astazi, in sectorul minier al Romaniei, nu se mai pune problema inchiderii minelor numai pe baza criteriilor clasice folosite pana in prezent, cheltuieli la 1000 lei productie marfa, sau nivelul productivitatii muncii, ci trebuie analizate si fundamentate posibilitatile de functionare in continuare a unor mine care inregistreaza pierderi, pe baza compararii cheltuielilor necesare in cazul functionarii pe mai departe a acestora.

Acest criteriu complex trebuie sa tina seama de:

- necesarul de substante minerale utile;

- preturile de vanzare;

- nivelul cheltuielilor pentru extragerea substantelor minerale;

- volumul dotarilor necesare pentru retehnologizare;

- cheltuieli pentru inchiderea minelor;

- cheltuieli pentru realizarea masurilor referitoare la asigurarea protectiei sociale a muncitorilor scosi din procesul de productie etc.

Pentru rezolvarea problemei apare necesitatea realizarii unui studiu complex si parcurse mai multe etape.

In prima etapa, se determina marimea pierderilor f(x) ce privesc exploatarea substantei minerale utile, carbunele in cazul de fata, adica:

(1.1.)

in care:

Q_i - productia planificata a fi extrasa la mina "i" in unitatea de timp, t/ani;

Cc, C_d - costul unitar de productie si respectiv pretul de vanzare sau desfacere al acesteia la unitatea respectiva, mil.lei/t;

t_c - perioada de timp luata in calcul, ani;

n - numarul de unitati miniere.

La rezolvarea problemei de ansamblu se va cauta sa se respecte relatia:

(1.2.)

in care:

Q_cerere - reprezinta cererea pe piata de carbune

Valoarea pierderilor va constitui baza cererii pentru acordarea subventiilor de la bugetul de stat in vederea exploatarii si valorificarii substantei minerale utile.

Daca suma subventiilor alocate de stat nu va satisface cererea sectorului minier, atunci se va pune problema inchiderii minelor cu cele mai mari costuri de productie si deci cu cele mai mari pierderi.

Intr-o asemenea situatie, in etapa a doua a studiului este necesar ca unitatile miniere din intreaga tara sa fie ordonate dupa un anumit criteriu economic. In conditiile economiei de piata se ia in considerare raportul dintre costul unitar de productie si pretul de desfacere sau vanzare, adica:

I = C_c/C_d (1.3.)

In functie de valoarea acestui raport, minele se pot clasifica, spre exemplu, in cinci clase, intre urmatoarele limite ale lui I, astfel:

Clasa I I 1 - unitati rentabile

Clasa II 1,01 I 1,5 - unitati atractive

Clasa III 1,51 I 2 - unitati cu grad mediu de atractivitate

Clasa IV 2,01 ≤ I 3 - unitati cu grad redus de atractivitate

Clasa V I > 3 - unitati neatractive

Minele din clasa I sunt mine rentabile, iar cele din clasa a II-a pana la clasa a V-a sunt mine nerentabile, gradul de nerentabilitate crescand pe masura cresterii clasei.

In etapa a treia se face analiza minelor din interiorul claselor constituite in etapa a doua.

Studiul va incepe intotdeauna cu clasa a V-a, in cadrul careia, prima mina analizata va fi mina cu raportul costuri pe venituri cel mai mare.

Pentru fiecare mina luata in analiza trebuie determinate cheltuielile legate de conservare sau inchidere, ca obiectiv industrial si de protectie sociala a lucratorilor eliberati din procesul de productie in cazul disponibilizarilor de personal.

Cheltuielile generale f(y) legate de conservare-inchidere, pentru o anumita clasa de mine, vor fi:

(1.4)

in care:

C_ii - cheltuieli pentru conservarea sau inchiderea minelor, mil.lei;

Cpi - cheltuieli pentru protectia sociala a muncitorilor eliberati din activitatea de productie, mil.lei/an,

t - perioada de timp in care se vor face cheltuieli pentru protectia sociala, ani;

n - numarul de mine dintr-o clasa care urmeaza a se inchide din cauza neacordarii subventiei la valoarea necesara desfasurarii in continuare a procesului de productie.

Importanta si implicatiile problemelor de inchidere sunt cu totul deosebite, atunci cand acestea apar in zonele miniere dens populate, monoindustriale si cele cu infrastructura orientata numai catre aceasta activitate.

Cele mai importante cheltuieli legate de inchiderea unei mine se refera la:

- trecerea cladirilor si constructiilor industriale intr-o stare nepericuloasa;

- conservarea sau lichidarea lucrarilor principale de deschidere (puturi, rampe, galerii de coasta etc.);

- demontarea utilajelor principale de la suprafata si din mina;

- recuperarea partii neamortizate din fondurile fixe;

- pierderi in constructii neterminate;

- cheltuieli curente in perioada inchiderii (salarii, energie, materiale, amortismente si altele);

Cheltuielile pentru protectia sociala a personalului iesit din sistem cuprind:

- plata pensiilor inainte de termenul legal de pensionare pentru o parte dintre muncitori;

- pastrarea salariului mediu pentru o a doua parte dintre muncitori, o anumita perioada de timp, conform legislatiei in vigoare;

- mentinerea salariului mediu pe perioada recalificarii pentru o alta parte dintre muncitori;

- trecerea la un nou loc de munca in acelasi domeniu de activitate, dar in alt bazin minier, ceea ce reclama cheltuieli cu mutarea si construirea de noi locuinte daca acestea nu exista acolo unde se face mutarea;

- crearea de noi locuri de munca;

- indemnizatii pentru somaj si alocatii de sprijin;

- ocrotirea sanatatii si intretinerea gradinitelor si creselor pentru copii celor disponibilizati si altele.

Stabilirea celor doua categorii de cheltuieli se face, concret, pentru o anumita mina, avand la baza legislatia in vigoare.

Avand in vedere importanta si complexitatea problemei, devine obligatoriu sa fie elaborate programe concrete, esalonate pe o perioada de 3-5 ani pentru inchiderea fiecarei mine neprofitabile.

Un asemenea mod de tratare a problemei, care nu creeaza tensiuni sociale mari, permite ca, prin scaderea naturala a personalului, sa se reduca treptat numarul de muncitori si sa se rezolve problemele sociale cu cheltuieli relativ mici.

Daca, in urma calculelor si a situatiei economice defavorabile, se ajunge la concluzia ca o mina trebuie oprita imediat din activitate, oricat ar costa aceasta masura, acest lucru se poate face, dar nu inainte de a se asigura si realiza protectia sociala a personalului. Pentru minele din clasele a II-a si a III-a, care extrag substantele minerale utile solicitate de consumatori si deci au o piata sigura de desfacere pe termen lung, se impune elaborarea unor studii de retehnologizare si redresare, care sa prevada aplicarea unor masuri tehnice si organizatorice si sa permita imbunatatirea indicatorilor tehnici si economici, astfel ca intr-un interval de timp de cativa ani aceste mine sa devina profitabile si sa se incadreze in clasa a I-a.

Criteriul economic analizat in acest paragraf este necesar de aplicat pentru o prima evaluare a situatiei. Pentru a avea o imagine cat mai clara a starii unitatilor miniere, se vor utiliza si alte criterii, care iau in calcul mai multe elemente ce caracterizeaza activitatea unei mine, anume criteriul integrator si cel al punctelor.

1.3.2. Criteriul integrator

Pentru o evaluare cat mai realista a fiecarei exploatari miniere, se propune analizarea comparativa a unui set de indicatori tehnico-economici si in functie de ierarhia finala obtinuta, sa se poata lua o decizie.

Indicatorii propusi sunt urmatorii: productia fizica extrasa, numarul mediu de personal, productivitatea fizica a muncii, rezerva deschisa, rezerva pregatita, rezerva exploatabila, gradul de mecanizare, costul unitar si cheltuielile la 1000 lei productie marfa.

Pentru a exprima cat mai exact situatia unei exploatari miniere in functie de indicatorii mentionati, se propune acordarea unui punctaj fiecarui indicator, astfel incat, prin insumarea punctelor obtinute, sa se poata face o ierarhie a unitatilor miniere, in functie de care sa se poata lua o decizie corecta privind mina care va intra in proces de conservare-inchidere. Punctajul acordat pentru fiecare indicator este prezentat in tabelul nr.1.1 (situatie pretabila, in special, realitatii minelor din Valea Jiului).

Tabelul 1.1 Modul de punctare in functie de indicatori

1.3.3. Criteriul punctelor

Aceasta metoda de evaluare are avantajul unei flexibilitati suficient de mari, precum si acela al rapiditatii cu care se stabileste clasamentul unor intreprinderi din punct de vedere financiar.

Comparativ cu criteriul integrator, aceasta metoda ia in calcul numai indicatorii tehnico-economici ai fiecarei unitati economice, care concura la rezultatele economico-financiare, si pe baza punctelor obtinute se stabileste locul acestora in ierarhie. Indicatorii luati in calcul pentru aplicarea acestui criteriu sunt:

- productia extrasa recalculata (tone);

- productia fizica extrasa (mii Gcal);

- costul unitar de productie (lei/tona);

- costul unitar de productie (lei/Gcal);

- cheltuieli totale la 1000 lei productie marfa;

- productivitatea fizica a muncii (tone/persoana);

- pretul de decontare (lei/tona).

Acesti indicatori se pot grupa in doua categorii, si anume:

- indicatori care se pot insuma (productia extrasa recalculata, productia fizica extrasa);

- indicatori care nu se pot insuma (costul unitar de productie, cheltuieli totale la productivitatea fizica a muncii, pretul de decontare).

Metodologia de calcul a punctajului obtinut de fiecare indicator este prezentata in cele ce urmeaza:

I. Acolo unde indicatorul de acelasi tip, al fiecarei unitati, se poate insuma cu al celorlalte va rezulta o suma globala, in functie de care se stabileste ponderea fiecarei unitati in realizarea globala. Ponderea realizata va reprezenta punctajul obtinut de acel indicator.

Daca o unitate "i" are valoarea indicatorului din aceasta categorie "y_i", atunci valoarea totala pentru cele "n" unitati care vor fi ierarhizate, va fi:

(1.5)

Pentru a afla ponderea (X_i) a unitatii "i" in realizarea indicatorului global "Z", se utilizeaza relatia:

(1.6)

II. In cazul in care insumarea indicatorilor de acelasi tip, de la fiecare unitate, nu are relevanta, pentru a calcula punctajul acordat fiecarei unitati se procedeaza astfel:

Se calculeaza media a_m a indicatorilor de acelasi tip ai unitatilor cu relatia :

(1.7)

unde:

a_i - indicatorul specific fiecarei unitati;

n - numarul de unitati.

II. a) Pentru indicatorii ale caror marimi sunt invers proportionale cu "gradul de viabilitate" al unitatii miniere, punctajul (b_i), obtinut de fiecare unitate se calculeaza cu relatia:

b_i = [ (2a_m - a_i ) / a_m ] x 10 (1.8)

II. b) Pentru indicatorii ale caror marimi sunt direct proportionate cu "gradul de viabilitate" al unitatii miniere, punctajul (b_i) obtinut de fiecare unitate se calculeaza cu relatia:

b_i = ( a_i / a_m ) x 10 1.9)

Dupa efectuarea calculelor se insumeaza punctajele obtinute de fiecare unitate, dupa fiecare indicator, rezultatele finale conducand la o ierarhie stabilita in ordinea descrescatoare a valorii acestora.

Se considera ca unitatile miniere ale caror punctaje insumate depasesc valoarea 100 sunt viabile, iar cele situate sub acest prag vor intra in categoria celor neviabile. Si in acest caz, intrarea in proces de conservare-inchidere se va face gradual, incepand cu unitatea miniera care detine ultimul loc in ierarhie.

Criteriul integrator si criteriul punctelor sunt compatibile, dand rezultate asemanatoare, dar fiecare dintre ele are puncte tari si puncte slabe.

Criteriul integrator este avantajat de faptul ca tine seama de un aspect important in actualele conditii, respectiv cel social, dar prezinta dezavantajul ca anumite elemente, desi sunt tratate corespunzator, au un grad de incertitudine ridicat si in plus, pentru a fi puse in evidenta ar necesita fonduri de investitii foarte mari ( cazul rezervelor ).

Criteriul punctelor este edificator din punct de vedere financiar, dar nu tine seama de aspectele de ordin social, rezerve etc.

Fazele de inchidere a unei exploatari miniere sunt:

Faza I care cuprinde

- initiativa de incetare a activitatii exploatarii;

- elaborarea "PLANULUI DE INCETARE A ACTIVITATII" , obtinerea avizelor fundamentale si supunerea spre aprobare;

- preluarea de catre Autoritatea Miniera Centrala (prin intermediul Directiei de Inchideri Mine - D.I.M.) de la titularul licentei a obiectivelor in vederea valorificarii acestora.

Faza II care cuprinde:

- Elaborarea "Proiectului tehnic de inchidere", a caietelor de sarcini si documentatiei de licitatie", obtinerea avizelor si supunerea spre aprobare.

Faza III care cuprinde:

- Implementarea "Proiectului tehnic de inchidere";

- Urmarirea derularii inchiderii exploatarii si receptia lucrarilor;

- Predarea terenurilor disponibile la directia silvica sau agricola.

Faza IV care cuprinde:

- Monitorizarea obiectivelor care isi mentin functionalitatea dupa inchiderea exploatarii, precum si intretinerea si exploatarea acestora.

Exemplu

Ierarhizarea exploatarilor miniere din Valea Jiului in functie de cele 3 criterii care stau la baza deciziei de conservare si/sau inchidere a unitatilor miniere.

a. Criteriul economic

Exemplificand cele precizate pentru minele de carbune din Valea Jiului si aplicand indicatorii obtinuti la sfarsitul anului 2003, va rezulta incadrarea in clase, asa cum reiese din tabelele 1.2 si 1.3.

Tabelul 1.2 Situatia comparativa a costului unitar de productie si a pretului de

desfacere (situatie inregistrata in 2003), mil.lei

Din analiza rezultatelor obtinute, reiese ca nici o unitate miniera din Valea Jiului nu se incadreaza in clasele I si II, majoritatea apartinand claselor III si IV.

Este de remarcat faptul, ca E.M.Aninoasa si E.M.Valea de Brazi sunt singurele unitati miniere situate in clasa a V-a, avand indicele I cu valoarea cea mai mare, fiind unitatile cele mai vizate pentru intrarea in regim de conservare-inchidere.

Tabelul 1.3 Incadrarea in clase a exploatarilor miniere analizate

b. Criteriul integrator

Pentru a evalua corespunzator exploatarile miniere din Valea Jiului, in cazul sistemului de evaluare propus se stabileste un punctaj minim care trebuie obtinut pentru ca acestea sa fie considerate viabile.

Pragurile de viabilitate propuse pentru fiecare indicator sunt urmatoarele:

- productia ............. peste 1000 t/zi ..... minim 8 puncte

- nr. de personal ........... peste 1000 pers.... minim 4 puncte

- productiv.fizica a muncii ....... peste 150 t/pers./an .. minim 8 puncte

- rezerva deschisa .......... peste 1000000 tone .... minim 6 puncte

- rezerva pregatita .......... peste 400000 tone ... minim 6 puncte

- rezerva exploatabila .......... peste 40000000 tone .. minim 6 puncte

- costul unitar ............. maxim 12 EURO/Gcal .. minim 8 puncte

- gradul de mecanizare ........ mecanizat/nemecanizat . minim 4 puncte

- cheltuieli totale la 1000 lei prod. marfa ........ maxim 2500 lei/1000 lei

productia marfa .................... minim 8 puncte

Tinand seama de modul de punctare propus, prin insumarea punctajelor minime, rezulta ca pragul de viabilitate se situeaza la valoarea de 58 puncte.

Exploatarile miniere ale caror punctaj se situeaza sub aceasta valoare sunt vizate pentru intrare esalonata in regim de conservare/inchidere, incepand cu cea al carui punctaj este cel mai mic.

Pentru cele 10 exploatari miniere din Valea Jiului, aflate in functiune in 2003, aplicarea criteriului integrator pentru evaluarea indicatorilor considerati, pune in evidenta situatia redata in tabelul 1.4.

Din insumarea punctajelor obtinute pentru fiecare indicator analizat, rezulta un punctaj global, care stabileste ierarhia prezentata in tabelul 1.5.

Din ierarhia prezentata reiese ca exista o diferentiere clara intre exploatari, existand mine, precum E.M.Uricani, E.M.Livezeni si E.M.Lupeni, ce se detaseaza net de celelalte.

Jumatate din mine au punctajul, dupa criteriul integrator, sub punctajul prag de 58 puncte, exceptie facand minele Uricani, Livezeni, Lupeni, Petrila si Lonea.

In categoria minelor ce depasesc punctajul prag, diferentele sunt foarte mici, imbunatatirea oricarui indicator de la o unitate favorizand modificarea ierarhiei.

Se poate constata, ca unitati ca E.M.Paroseni se situeaza cu mult sub punctajul prag (cca.24 %) si numai prin imbunatatirea unora dintre indicatori va fi posibila clasarea acestei exploatari pe o pozitie superioara acestui prag.

La distante apreciabile fata de pragul adoptat de 58 de puncte se situeaza si minele Aninoasa si Valea de Brazi, motiv pentru care, daca s-ar impune luarea unei decizii pentru incetarea activitatii productive, aceste din urma doua unitati s-ar recomanda pentru intrarea in procesul de conservare, ele nemaiavand posibilitatea de imbunatatire nici a unuia dintre indicatorii analizati.

Tabelul 1.5 Ierarhia exploatarilor miniere din Valea Jiului obtinuta dupa criteriul integrator de evaluare

Tabelul 1.4 Marimea indicatorilor realizati (finele anului 2003) si punctajul obtinut la evaluarea minelor dupa criteriul integrator

c. Criteriul punctelor

Punctajele obtinute dupa efectuarea calculelor pentru fiecare indicator, in cazul exploatarilor miniere din Valea Jiului, se prezinta centralizat in tabelul 1.6.

Ierarhizarea unitatilor miniere analizate dupa acest criteriu se prezinta in tabelul 1.7.

Din ierarhia obtinuta, rezulta ca sunt unitati miniere ce se situeaza deasupra pragului de viabilitate adoptat, anume 100 puncte (E.M.Lupeni, E.M.Uricani, E.M.Petrila, E.M.Livezeni, E.M.Lonea), ca si unitati ce se gasesc sub acest prag, dintre care, cu cel mai slab punctaj (45,2 puncte) se pozitioneaza mina Valea de Brazi.

Tabelul 1.6 Marimea indicatorilor realizati (finele anului 2003) si punctajul obtinut la evaluarea minelor dupa criteriul punctelor

Tabelul 1.7 Ierarhia exploatarilor miniere din Valea Jiului obtinute dupa criteriul punctelor

Dintre unitatile ce se pozitioneaza sub pragul stabilit, E.M.Vulcan si E.M. Paroseni pot trece in categoria celor viabile prin cresterea productivitatii, cu efecte pozitive si asupra celorlalti indicatori, acestea depasind relativ usor handicapul.

Nu acelasi lucru se poate afirma despre unitatile miniere E.M.Aninoasa si E.M.Valea de Brazi, intrucat decalajul dintre pragul stabilit si pozitia acestor unitati este foarte mare.