INTERESELE MARITIME ALE ROMANIEI. PROMOVAREA INTERESELOR NAVALE ALE ROMANIEI

INTERESELE MARITIME ALE ROMANIEI. PROMOVAREA INTERESELOR NAVALE ALE ROMANIEI

Romania si Marea Neagra reprezinta doua entitati geografice inseparabile. Fara Marea Neagra, Romania ar fi ca o intindere de uscat neimplinita; fara Romania, Marea Neagra ar fi precum o nemarginire fara identitate. Importanta Marii Negre pentru Romania este dependenta de conceptul de regiune a Marii Negre, care reprezinta astazi interesele vitale ale statelor Uniunii Europene in accesul facil la resursele energetice caspice, nevoia de creare a unui mediu de securitate stabil, predictibil si coerent in imediata vecinatate a frontierelor spatiului european comun.

Regiunea Extinsa a Marii Negre cuprinde atat statele riverane cat si Republica Moldova si statele din zona Caucazului de Sud, Armenia si Azerbaidjan.

Regiunea Extinsa a Marii Negre = zona de intersectie a doua sisteme interactive: cel al comunitatii euro-atlantice, reprezentata de UE si NATO si cel alcatuit de CSI si OTSC sub influenta Rusiei.

Din perspectiva Europeana, trei tari sunt state membre ale UE - Grecia, Romania si Bulgaria; o tara este candidata la integrare in UE - Turcia; cinci tari sunt partenere PEV - Republica Moldova, Ucraina, Georgia, Armenia si Azerbaidjan; o tara beneficiaza de un parteneriat strategic cu UE - Federatia Rusa.

Coasta romaneasca a Marii Negre ofera Romaniei iesire libera la oceanul planetar prin Bosfor, Dardanele apoi prin Marea Egee si Marea Mediterana prin Stramtoarea Gibraltar la Oceanul Atlantic si de aici spre restul lumii. Aceasta deschidere spre 71% din suprafata planetei are consecinte de o valoare inestimabila asupra Romaniei:

a) accesul la resursele nelimitate ale oceanului;

b)     o situatie geostrategica favorabila;

c)       posibilitatea dezvoltarii oraselor costiere;

d)       posibilitatea dezvoltarii unei retele de transport;

e)       posibilitatea dezvoltarii unui turism variat si complex.

Din perspectiva si in afirmarea acestei unitati indivizibile, Romania este obligata sa isi promoveze interesele care ii garanteaza existenta. Pentru aceasta, Romania trebuie sa isi exercite rolul de putere maritima regionala, in contextul in care aceasta conduita statala este realizata, ea trebuie sa fie gestionata doctrinar de Strategia de Securitate a Romaniei Din acest punct de vedere, Romania nu se poate sustrage responsabilitatilor regionale in afirmarea unui climat de stabilitate si securitate in Regiunea Extinsa a Marii Negre.

Interesele Romaniei la Marea Neagra si in Regiunea Extinsa a Marii Negre

a)     nu sunt o problema conjuncturala;

b)    nu sunt o chestiune istorica;

c)     nu sunt o chestiune a evolutiei situatiei geopolitice.

Intr-o Europa care tinde spre propria sa integralitate teritorial-continentala, interesele Romaniei devin, in proportiile specifice ale indivizibilitatii strategice, interesele Uniunii Europene, interese pentru care Romania actioneaza ascendent si consistent.

Marea Neagra unul din cele mai vechi sisteme geopolitice din Europa, de o insemnatate strategica deosebita pentru Romania, a redevenit o realitate pentru comunitatea Euroatlantica dupa terminarea razboiului rece.

Dupa disparitia Imperiului Tarist si Imperiului Otoman, sistemul geopolitic s-a divizat initial in centrul Balcanilor si Caucazului, apoi in patru, adaugandu-se Centrul Nord-Pontic si cel Anatolian. In prezent interesele Turciei si Rusiei se intersecteaza mai putin in bazinul Marii Negre si mai mult in zona republicilor turcofone-musulmane din Asia Centrala, mijloacele de influenta ale Turciei in zona fiind net superioare vis-a-vis de cele ale Rusiei impotriva Turciei.

Aceste atuuri ofera Romaniei rolul de poarta comerciala sud-estica.

8. 1. Interesele Romaniei la Marea Neagra si in Regiunea Extinsa a Marii Negre

Sunt aproape profetice ideile si tezele lui Nicolae Titulescu, care, in august 1934, in plin efort pentru crearea Intelegerii Balcanice, sublinia convingator: 'Misiunea construirii unei Europe extinse si libere nu va fi completa pana cand tarile din zona Marii Negre nu vor fi pe deplin acceptate de catre comunitatea euroatlantica. Regiunea se mandreste cu anticile sale legaturi cu civilizatia europeana, asa cum o arata tot mai mult intensele cercetari istorice si arheologice. Importanta strategica a zonei a fost vizibila inca de pe vremea grecilor si a romanilor, caci aceasta regiune se afla la rascrucea Europei cu Asia Mica si Caucazul. Astazi avem ocazia de a veni in intampinarea acestor tari si de a le include in comunitatea euroatlantica. In plus, consolidand democratia si stabilitatea pe tarmurile acestui bazin istoric, putem contribui la revigorarea stravechiului nume al Marii Negre, facandu-l mai actual ca niciodata: Pontus Euxinus, Marea Ospitaliera'.

Inceputul secolului XXI readuce in prim plan proiectiile marelui diplomat roman. In prezent, Romania este angajata in proiectarea, afirmarea si gestionarea propriilor sale interese in bazinul Marii Negre si, implicit, in Regiunea Extinsa a Marii Negre Marea Neagra insemnand, de fapt, centrul de gravitatie geopolitica al unui spatiu extins pana la limita incetarii oricaror determinari ale Pontus Euxinus.

In acest context, arealul Marii Negre, in care Romania isi 'joaca' interesele, este subsumat cadrului geopolitic international prin propriile sale specificitati definitorii , precum:

a)        implicarea externa a statelor riverane Marii Negre, in mod continuu, in procesul de implementare si de asigurare a unei stabilitati democratice a sustenabilitatii economice si prosperitatii sociale in Marele Orient Mijlociu

b)        asigurarea unei platforme aditionale destinata cooperarii dintre SUA si UE intr-o regiune in care interesele lor strategice, practic, sunt complementare, fapt ce ar putea duce la reusita demersurilor lor;

c)        intarirea capacitatii Aliantei Nord-Atlantice de a se angaja in operatii militare in afara zonei, foarte posibil in Marele Orient Mijlociu, si, in acest caz, asigurarea sprijinului unora dintre partenerii din afara NATO;

d)        angajarea pozitiva a Rusiei, pe fondul luarii in consideratie a intereselor sale legitime de securitate, care pot fi mai eficient indeplinite in conditiile unei vecinatati stabile si prospere decat in climatul generat de jocurile cu suma nula;

e)        incurajarea dezvoltarii si a asumarii unei identitati regionale a Marii Negre ca partener de sine statator Occidentului, fapt realmente posibil prin politici intelepte desfasurate concomitent de catre NATO-UE-SUA.

In acest context geopolitic, Romania si-a afirmat intentia, dar si vocatia si posibilitatea de a fi un vector de stabilitate, democratie si de promovare a valorilor euroatlantice in regiune.

Romania, promovandu-si deschis si fara echivoc propriile interese, poate fi, un vector al intereselor fundamentale ale UE in aceasta regiune, mecanismul proceselor internationale subliniind, in ultima instanta, faptul ca interesele Romaniei sunt si ale Europei. Care ar fi, pe fond, interesele Romaniei ca stat riveran la Marea Neagra, cu o zona litorala de 245 km ?

Interesele nationale ale Romaniei pot fi promovate in regiunea Marii Negre prin:

valorificarea oportunitatilor economice:

a)       dezvoltarea cooperarii economice multilaterale cu finalitate in integrarea economica a regiunii si in dezvoltarea sa durabila;

b)   participarea la reabilitarea si dezvoltarea infrastructurii maritime, ca 'jucator', dar si ca stat-tranzit al traseelor strategice de transport al resurselor energetice din bazinul caucaziano-caspic spre centrul si estul Europei;

c)       insanatosirea si invigorarea sistemului financiar-bancar asumat de catre cele unsprezece tari membre ale forumului Cooperarii Economice la Marea Neagra - CEMN prin crearea si functionarea Bancii de Dezvoltare si Comert a Marii Negre, astfel incat aceasta sa devina un stat financiar al cooperarii regionale[6];

asumarea constructiva a oportunitatilor culturale:

a)         sa contribuie la transformarea diversitatii culturale din cauza tensiunilor si a conflictelor, intr-un convingator potential de afirmare a dezvoltarii teritoriale durabile;

b)        protectia patrimoniului cultural national, in contextul patrimoniului cultural regional;

c)         utilizarea patrimoniului cultural national ca factor de dezvoltare si de eficientizare a celorlalte angajamente nationale in regiunea Marii Negre;

implicarea in domeniul educatiei si al dezvoltarii sociale din regiune:

a)         incurajarea si dezvoltarea cooperarii regionale in domeniul educatiei (in sensul reformarii sistemelor educationale, optimizarii standardelor de educatie, oferirea de sanse egale si crearea de oportunitati pentru adaptarea potentialului creator la transformarile rapide si profunde ce se petrec in domeniile economic, social si tehnologic);

b)        promovarea intereselor sale multiple prin intermediul Retelei de Universitati a Marii Negre - RUMN;

c)         promovarea unor politici sociale care sa stopeze declinul standardelor de viata, cresterea ratei somajului si proliferarea saraciei in sectoare largi ale populatiei;

d)        cooperarea in domeniul sanatatii (sanatatea fiind apreciata un drept fundamental al omului, un factor decisiv al dezvoltarii societatii)

combaterea coruptiei, a crimei organizate si a terorismului;

transformarea regiunii Marii Negre intr-un vector de solidaritate si cooperare, ca determinare a coeziunii sociale a Europei.

Toate acestea sunt posibile in contextul in care Romania va deveni, practic, o putere maritima regionala, potentialul general de afirmare in aceasta directie configurand, practic, coordonatele strategice ale interesului national la regiunea Marii Negre

8.2. Romania - putere maritima regionala, interes national major

Nu numai importanta in dezvoltare a regiunii Marii Negre (in contextul extrem de complex si, nu de putine ori, contradictoriu al acestui inceput de secol) ci insusi faptul ca Romania beneficiaza de o iesire la mare (245 de kilometri) reclama afirmarea statului nostru ca putere maritima regionala in contextul geopolitic si geostrategic al acestui spatiu. Aceasta, deoarece problematica Marii Negre reprezinta o chestiune de interes national pentru Romania, situarea in vecinatatea proxima a Marii Negre si, in acest fel, 'conectarea' la Oceanul Planetar reprezentand un atu strategic, care trebuie valorificat la maxim. In regiunea Marii Negre se produce fluxul de materii prime strategice dinspre Orient spre Europa unionala, regiunea reprezentand un spatiu frecvent de cooperare economica, politica si militara iar prin mutatiile geopolitice si geostrategice produse, un spatiu care antreneaza implicarea activa a marilor actori internationali si a organismelor internationale ce au vocatia arhitecturii globale.

De altfel, modul si masura in care Romania isi promoveaza si isi apara interesele in regiunea Marii Negre sunt nemijlocit dependente de puterea sa maritima, in acest sens interesele majore ale tarii noastre fiind determinate de:

aprovizionarea cu materii prime pe caile de comunicatii maritime si fluviale;

exploatarea subsolului marin;

dezvoltarea explorarii si exploatarii submarine;

promovarea si dezvoltarea activitatilor economice ce se desfasoara pe mare si pe fluviu;

promovarea imaginii sale pe glob prin intermediul drapelului national pe marile si oceanele lumii;

implicarea in activitati de sorginte euroatlantica desfasurate in Regiunea Extinsa a Marii Negre.

Or, toate aceste interese, sunt posibile in contextul coagularii si afirmarii puterii maritime, esenta acesteia la nivelul unui stal riveran fiind reliefata de gradul de exprimare a posibilitatilor de folosire cat mai eficienta a bogatiilor si facilitatilor maritime in propriul sau interes si de capacitatea sa de a interzice potentialilor adversari folosirea marii in spatiul de legimitate nationala exclusiva.

Aceasta definitie reflecta, dar si presupune, in fond, elementele constitutive ale puterii maritime[7]: fortele si mijloacele navale militare, aviatia maritima si infanteria marina; marina comerciala; infrastructura si resursele logistice, acestea cuprinzand: bazele, porturile, punctele de aprovizionare si depozitele, santierele navale, atelierele de reparatii nave si aeroporturile; sistemul de invatamant de marina; ligile si asociatiile profesionale in domeniu; componentele specializate ale mass-mediei; santierele si firmele de profil naval; firmele, instalatiile si navele specializate in cercetarea si exploatarea resurselor maritime, a celor fluviale, precum si a subsolului marin; firmele si asociatiile care promoveaza turismul pe mare si fluviu, precum si mijloacele din dotarea acestora; institutele de cercetare care activeaza in domeniul cercetarii mediilor acvatice si logistica acestora

Viabilitatea operationala a elementelor constitutive ale puterii maritime a statului roman este esential determinata de ansamblul conditiilor oferite de:

pozitia si configuratia geografica a teritoriului national, sens in care, in principal, avem in vedere: configuratia fizica; intinderea teritoriala; lungimea litoralului; existenta golfurilor si a pozitiilor favorabile pentru amenajarea porturilor si adapostirea navelor pe timp de furtuna; existenta si natura apelor interioare care permit navigatia maritima sau fluviala;

politica maritima a statului roman, ca ansamblu coerent de teze, idei, principii si norme prin intermediul carora isi promoveaza interesele in regiunea Marii Negre si, in extenso, in Oceanul Planetar. Din aceasta perspectiva reiese indisolubilitatea, dar si codeterminarea dintre politica maritima angajata, promovata si evolutia economica generala a Romaniei, o Romanie dezvoltata durabil pe intinderea de timp a secolului XXI nefiind posibila fara o Romanie care sa se afirme, regional, ca putere maritima. Aceasta, deoarece interesele maritime si fluviale ale Romaniei sunt, organic, parte a intereselor nationale, alaturi de celelalte componente ale acestuia: economice, politice, sociale, culturale, demografice si de alta natura. 'Pachetul' de interese maritime ale Romaniei, astfel configurat, se apara de catre Fortele Navale ale Romaniei, carora le revine misiunea sa proiecteze puterea statului roman in marea libera, cu scopul indeplinirii obiectivelor economice, al protejarii comunicatiilor maritime si fluviale, oricand si oriunde interesele nationale le cer, dar, in aceeasi masura, si interesele Aliantei si cele ale Uniunii Europene.

Pe fondul acestor deziderate cu caracter principial, Romania este interesata la modul vital de:

pastrarea si asigurarea integritatii sale teritoriale in limitele frontierelor sale, terestre, maritime si fluviale;

pastrarea neafectata a accesului pe Dunare in Marea Neagra, prin bratele fluviale, dar si pe Canalul Dunare-Marea Neagra;

asigurarea conditiilor pentru impunerea si pastrarea zonelor maritime de interes, cu scopul exploatarii economice si al desfasurarii nestanjenite a activitatilor in acest spatiu

asigurarea stabilitatii in regiune;

gestionarea constructiva a libertatii de miscare pe caile de comunicatie fluviale si maritime;

protectia si, eventual, apararea infrastructurii din spatiul national riveran Marii Negre;

protectia, in limite care sa excluda insecuritatea si pericolele, a mediului maritim, a celui fluvial, dar si a Deltei Dunarii;

participarea la actiunile militare navale ale aliatilor, precum si la cele angajate prin relatii de parteneriat.

Pe fondul acestor consideratii, atat pe termen mediu, cat si pe termen lung, Romania trebuie sa fie in masura, singura sau alaturi de aliatii sai, sa isi apere si sa isi promoveze interesele maritime in Marea Neagra, dar si in celelalte spatii maritime deziderat care nu poate fi implinit fara ca Romania sa devina, din perspectiva geopolitica, dar si geostrategica, o putere maritima regionala.

8.3. Strategia de securitate a Romaniei. Determinari ale starii de securitate din Regiunea Extinsa a Marii Negre

Principalii factori de risc identificati in regiunea Marii Negre sunt:

Factorii de risc de natura economica:

a)    decalajele economice dintre statele din zona si promovarea unor strategii economice inadecvate;

b)   miza economica declansata de exploatarea si transportul petrolului prin Marea Neagra, care poate contribui direct, fie la aplanarea unor conflicte, fie la acutizarea si diversificarea acestora;

c)    eludarea drepturilor statelor de a-si exploata bogatiile naturale de pe teritoriul lor sau din zona economica maritima ce le apartine.

Factori de risc de natura politico-militara:

a)    mentinerea starii conflictuale si acutizarea diferendelor teritoriale, exacerbarea nationalismului si a tendintelor separatiste, cat si instabilitatea interna din statele formate dupa destramarea Uniunii Sovietice;

b)   pozitia reticenta a Rusiei fata de extinderea Aliantei Nord-Atlantice spre est, inclusiv in statele limitrofe Marii Negre si, implicit, a includerii bazinului Marii Negre in zona de responsabilitate al flancului sud-estic al Aliantei. O noua extindere spre est a NATO ar sensibiliza si mai mult Rusia care vede in aceasta o intentie a SUA de a transforma procesul de integrare in NATO intr-un element de control al situatiei din zonele "fierbinti', adiacente Marii Negre, cu consecinte nefaste pentru ea, ca izolarea si amenintarea pozitiei de mare putere si de factor de influenta in zona;

c)    lupta pentru resursele energetice reprezinta, deocamdata, dimensiunea cea mai importanta dintre statele care au interese in aceasta zona. Ea poate contribui direct, fie la aplanarea unor dispute, fie la acutizarea sau diversificarea acestora. Astfel de situatii pot actiona ca o frana in calea investitiilor in zona (cu exceptia domeniului petrolier din spatiul Marii Caspice) sau pot limita sfera de actiune a programelor de asistenta, create de diferite institutii europene si internationale, necesare unei dezvoltari regionale sustinute. Se poate aprecia ca in viitorul apropiat stabilitatea in zona Marii Negre va depinde considerabil de extractia si dirijarea petrolului si gazelor naturale din spatiul Marii Caspice. Prin darea in exploatare a canalului Rhin-Main, care leaga Marea Nordului de Marea Neagra, iar in perspectiva si cu Marea Baltica, prin canalul Main-Elba, Dunarea se constituie in principala magistrala navigabila a Europei, permitandu-se astfel, accesul mai rapid spre pietele asiatice, precum si spre zona Marii Caspice, in vederea trecerii la exploatarea pe scara larga a importantelor rezerve petroliere existente;

d)   criminalitatea transfrontaliera, conexiunile cu crima organizata, in special privind aspectele legate de traficul de arme, droguri si persoane. Astfel, in ultima perioada, acest spatiu este traversat de mai multe rute de tranzit al drogurilor provenite din Orientul Mijlociu si Asia Centrala, in special din Afganistan, catre pietele de consum din Federatia Rusa si statele europene.

Factorii de risc de natura militara:

a)    existenta unor conflicte militare interne in derulare sau a unor conflicte militare intre statele din zona;

b)   dezintegrarea armatelor unor state federale si folosirea armatelor nationale formate ulterior pentru obtinerea unor avantaje politice, economice si teritoriale in noile conditii;

c)    schimbarea raportului de forte pe plan subregional datorita crearii unor armate noi;

d)   realizarea unor noi aliante militare;

e)    redimensionarea potentialelor militare;

f)     posibilitatea aparitiei unor discrepante considerabile in ceea ce priveste gradul de protectie a statelor; in perspectiva aderarii la Uniunea Europeana, unele state din estul si sud-estul Europei vor beneficia de o protectie tripla (OSCE, NATO, UE), altele dubla (OSCE, NATO), iar a treia categorie de un singur nivel de protectie (OSCE);

g)    producerea unor decalaje de potential militar intre state in etapele procesului de reducere a armamentului conventional si a efectivelor militare;

h)    neparticiparea in proportii egale a tuturor statelor la aprofundarea masurilor de intarire a increderii si securitatii in zona si la regimul "cer deschis';

i)      implicarea, sub diferite forme, a unor organisme non- guvernamentale, firme particulare si mercenari in conflictele existente sau potentiale.

Marea Neagra si statele riverane acesteia, in ansamblu, reprezinta o zona de interes politic, economic si militar, de o sensibilitate aparte, data de factorii de risc specifici si amenintarile posibile la adresa securitatii acestui spatiu, ce pot apare ca urmare a gestionarii deficitare a riscurilor.

Prin pozitia geografica, riscurile si amenintarile existente si avantajele oferite privind cooperarea politica, economica si militara, in ultimii ani, zona Marii Negre a atras tot mai mult interesul organizatiilor europene si transatlantice, dar si al principalelor puteri, determinand o abordare mai atenta a problemelor cu care se confrunta acest spatiu.

Evolutiile de securitate in zona Marii Negre sunt direct conectate la transformarile securitatii globale, la cresterea oportunitatilor de stabilitate in logica integrarii, iar pe de alta parte, la cresterea necesitatii de gestionare a provocarilor si riscurilor de securitate din zona.

Evaluarile asupra sistemului de securitate pot aborda o viziune extinsa asupra Marii Negre, de vreme ce evolutiile din aceasta regiune sunt intrinsec legate de granita UE si NATO, dar si de schimbarile in mediul de securitate din Balcani - de la fosta Iugoslavie la Albania si Grecia; din Caucaz - cu Georgia, Armenia si Azerbaidjan; din Orientul Apropiat si Mijlociu - de la Turcia la Irak si Iran.

In viitor regiunea Marii Negre ar putea juca un dublu rol: ca platforma pentru proiectarea fortei militare catre Orientul Mijlociu si Asia Centrala si ca zona-tampon impotriva riscurilor asimetrice pentru securitatea europeana.

Anihilarea factorilor favorizanti dezvoltarii riscurilor si amenintarilor in plan regional a fost si ramane in atentia statelor riverane Marii Negre si a organismelor europene si internationale. Cu toate masurile intreprinse, acesti factori continua sa mentina riscurile si amenintarile si chiar sa genereze altele noi.

Complexitatea situatiei de securitate din statele riverane Marii Negre este rezultatul insumarii efectelor conflictelor separatiste, interetnice, religioase, a traficului ilegal de arme, droguri, persoane si a altor forme de criminalitate transfrontaliera. Aceasta stare de fapt, coroborata cu ineficienta autoritatilor locale din statele vizate in gestionarea situatiilor, reprezinta un cadru propice pentru desfasurarea de actiuni ce ar putea destabiliza echilibrul regional.

Cu toate deosebirile si asemanarile existente fata de alte zone, un fapt ramane cert: riscurile de criza si conflict din estul Europei sunt complementare celor de pe intregul continent. Vidul de securitate aparut in zona dupa destramarea U.R.S.S. este in curs de a fi inlocuit, in primul rand de Occident, fiind evidenta intensificarea activitatilor militare ale NATO in bazinul Marii Negre.

Prin pozitia sa geografica si oportunitatile de cooperare economica, tehnica si militara, zona Marii Negre are un rol deosebit pentru dezvoltarea tarilor sud-est europene in perspectiva integrarii acestora in organismele europene.

Statele riverane Marii Negre sunt interesate de crearea unui climat de stabilitate si securitate care sa permita promovarea proiectelor de cooperare si dezvoltare economica si sociala.

Noul statut de parteneriat al Federatiei Ruse si, partial, al Ucrainei in relatiile cu NATO, UE si SUA faciliteaza abordari mai constructive intr-un cadru multilateral al problemelor ce au incidente directe asupra securitatii regionale, cum ar fi:

a)  combaterea amenintarilor asimetrice sau neconventionale;

b) anumite aspecte ale reformei organismului militar;

c)  siguranta energetica.

Desi redusa ca pondere la statutul unei puteri regionale, Federatia Rusa continua sa joace un rol semnificativ in zona atat prin exercitarea unei influente directe, cat si prin potentialul sau de actiune in domeniul geopoliticii energiei. Emergenta Ucrainei, Georgiei si a altor state rezultate din destramarea fostei URSS, ca actori statali, capabili sa articuleze si sa promoveze interese proprii, reprezinta, de asemenea, un element nou in configuratia strategica a regiunii.

Atmosfera politica mai favorabila in raporturile dintre Grecia si Turcia a reprezentat deja un factor dinamizator al colaborarii regionale si a contribuit decisiv la solutionarea rezonabila a problemei Ciprului prin accederea la Uniunea Europeana. Persista insa unele incertitudini in legatura cu mentinerea rolului strategic atribuit pana acum Turciei, in conditiile in care SUA isi operationalizeaza si alte optiuni.

Consecintele geopolitice si strategice ale schimbarii de regim din Irak vor fi, profunde si de durata, cu ramificatii substantiale si in zona Marii Negre.

Pe plan militar, situatia din bazinul Marii Negre se caracterizeaza printr-o relativa stabilitate. Importanta strategica a fortelor navale ale tarilor riverane tinde sa se modifice in urma atenuarii rolului traditional de aparare teritoriala, dobandind functiile principale de combatere, prin cooperare, a riscurilor asimetrice si de proiectie a fortei in zona Marii Negre si in afara zonei Marii Negre.

Potentarea previzibila a colaborarii multilaterale in bazinul Dunarii, ca magistrala navigabila transeuropeana contribuie substantial la punerea in valoare a cailor de transport maritime si fluviale in intreaga zona a Marii Negre, inclusiv racordarea la bazinul Marii Caspice prin sistemul Volga-Don.

Dezvoltarea comertului reprezinta, in continuare, un factor primordial de convergenta integratoare a statelor din regiune. Obiectivele urmarite sunt accelerarea pregatirii pentru statutul de economie de piata functionala, incurajarea zonelor de liber schimb, clarificarea statutului.

Evolutia relatiei strategice est-vest si deschiderea economica provocata de largirea Uniunii Europene si a N.A.T.O. impun clarificarea unor teme strategice, ce vizeaza transformarea Marii Negre intr-un pol al stabilitatii politice si al cresterii economice, cu scopul extinderii climatului de pace si securitate spre spatiul Balcanic si mai departe spre Caucaz si Asia Centrala.

Exista trei teme strategice, in care acest proces intra in contact cu provocarile si oportunitatile din zona Marii Negre, si anume:

Extinderea liberalismului institutional in regiune si succesul tranzitiei catre democratie a tarilor riverane.

Modificarea importantei militare a Marii Negre. Regiunea ar putea juca un dublu rol: ca platforma pentru proiectarea fortei militare catre Orientul Mijlociu si Asia si ca zona-tampon impotriva riscurilor asimetrice pentru securitatea europeana.

Necesitatea de a dezvolta si asigura securitatea rutelor energetice de la zonele de extractie din Caspica si Asia Centrala pana la pietele europene.

Admiterea Romaniei in Alianta Nord-Atlantica si in Uniunea Europeana a crescut responsabilitatile statului roman referitoare la securizarea convingatoarea a frontierei de sud-est a Europei. De ce ? Intrucat responsabilitatile frontaliere ale Romaniei, parte acum a celor ale Europei unionale, dar si ale Aliantei Nord-Atlantice, sunt in postura unei duble afirmari operationale, cu determinare reciproca: responsabilitatile Romaniei privind securizarea frontierelor nord-vestice ale regiunii Marii Negre sunt, deopotriva si ale Aliantei, si ale Uniunii Europene, dupa cum, in logica activa a determinarii reciproce, responsabilitatile astfel specificate ale Romaniei subsumeaza implicit pe cele ale organizatiilor din care face parte, respectiv    NATO si UE.

De altfel, edificarea unei Romanii profund europene, a unei Romanii pe deplin si convingator euroatlantice, tara democratica, sigura si prospera, este dezideratul general transmis Strategiei de Securitate Nationala a Romaniei

Din perspectiva analitica a acestui document, vom sublinia in continuare rolul si interesul strategic al Romaniei de a se afirma ca vector dinamic al securitatii si prosperitatii in regiunea Marii Negre, acestei problematici alocandu-i-se, in economia documentului, un capitol distinct.

Din perspectiva astfel invocata, se apreciaza ca Romania, 'ca stat de granita al Uniunii Europene si ca membra a NATO, are interesul major de a se invecina cu state stabile, democratice si prospere, deoarece numai acestea sunt capabile sa mentina pacea si buna intelegere in relatiile dintre ele, sa creeze comunitati regionale pluraliste, si sa aiba un comportament predictibil in domeniul securitatii', considerandu-se ca, in actualul context geopolitic si geostrategie, 'construirea unui climat de securitate si prosperitate in zona Marii. Negre reprezinta o directie distincta de actiune a acestei strategii'.

De fapt, Romania are interesul strategic ca Regiunea Marii Negre si Regiunea Extinsa a Marii Negre sa fie stabila, democratica si prospera, strans conectata la structurile europene si euroatlantice. Subsumat acestui interes, obiectivul strategic - vector dinamic al securitatii democratice, stabilitatii si prosperitatii economice - este de a stimula o implicare europeana si euroatlantica mai puternica in regiune

Argumentele interesului strategic al Romaniei pentru regiunea Marii Negre rezida, in principal, in urmatoarele considerente:

a) localizata la interferenta a trei zone de importanta deosebita - Europa, Orientul Mijlociu si Asia Centrala -, regiunea Marii Negre este o zona principala de tranzit pentru resurse energetice si, totodata, un spatiu important de manifestare a unor riscuri asimetrice si focare de conflict, avand un impact semnificativ asupra securitatii euroatlantice. Departe de a fi considerata o simpla zona-tampon sau periferica, regiunea Marii Negre este un coridor de importanta strategica, situat pe coridorul ce leaga comunitatea euroatlantica (in calitate de furnizor de securitate si consumator de energie) de arealul Orientul Mijlociu -Regiunea Caspica - Asia Centrala (in calitate de furnizor de energie si consumator de securitate). Din punct de vedere energetic, regiunea Marii Negre este principalul spatiu de tranzit si - intr-o masura importanta - o sursa pentru energia ce se consuma in Europa, in timp ce prognozele intrevad cresterea substantiala a ponderii sale in urmatoarele decenii

b)   din punctul de vedere al provocarilor de securitate, regiunea este o oglinda fidela a noilor riscuri si amenintari si un virtual poligon periculos pentru experimentarea lor. In randul acestora trebuie mentionate: terorismul international; proliferarea armelor de distrugere in masa si a mijloacelor de transport la tinta; conflictele locale; traficul ilegal de armament, munitii si explozivi; traficul de droguri; migratia ilegala si traficul de fiinte umane; guvernarea ineficienta, minata de coruptie endemica si criminalitate organizata caracterizata prin deficit democratic si incapacitatea exercitarii corespunzatoare a atributiilor conferite statelor suverane;

c) regiunea Marii Negre este cea mai bogata parte a Europei in conflicte separatiste, stari tensionate, dispute si, probabil, una dintre cele mai dense de pe glob. Conflictele separatiste din estul Republicii Moldova (regiunea nistreana), estul si nordul Gcorgiei (Abhazia si Osetia de Sud), vestul Azerbaidjanului (Nagorno-Karabah), sudul Federatiei Ruse (Cecenia si alte republici sau regiuni autonome din Caucazul de Nord), alte miscari separatiste de mica amploare si intensitate, precum si starile de tensiune legate de unele dispute teritoriale sau de frontiera, reprezinta grave amenintari la adresa securitatii regiunii si creeaza pericolul declansarii sau reizbucnirii unor conflicte violente;

d)   criminalitatea transfrontaliera constituie o realitate a regiunii. Activitatile infractionale de aceasta natura se desfasoara pe uscat si pe apa, au conexiuni cu gruparile teroriste internationale si sunt favorizate de regimurile separatiste si de prezenta ilegala a unor trupe straine pe teritoriul noilor democratii. Criminalitatea transfrontaliera risca sa afecteze grav guvernarea unor state din regiune, sa genereze instabilitate si anarhie, sa favorizeze manifestarile violente si sa creeze pericolul intreruperii fluxurilor vitale de aprovizionare cu energie

e)      contracararea acestor riscuri si amenintari este o responsabilitate primordiala a statelor riverane Marii Negre. Acestea trebuie sa fie, in primul rand, constiente de existenta acestor pericole si sunt obligate sa dezvolte politici interne, externe si de securitate capabile sa neutralizeze fenomenele negative in interiorul propriilor granite si sa se abtina de la sprijinirea, in orice fel, a miscarilor separatiste, a organizatiilor extremiste sau teroriste, a activitatilor infractionale. Tarile riverane Marii Negre trebuie sa coopereze activ si eficient, sa promoveze masuri destinate cresterii increderii in regiune si sa-si indeplineasca cu buna credinta obligatiile privind reducerea armamentelor conventionale si retragerea fortelor militare stationate ilegal pe teritoriul altor state.

In sensul celor sustinute, pornind de la caracterul indivizibil al securitatii in spatiul euroatlantic in acord cu cerintele globalizarii, de la nevoia unui tratament egal pentru toate entitatile care au interese in zona inclusiv NATO si Uniunea Europeana -, Romania apreciaza ca regiunea Marii Negre este un spatiu geopolitic deschis comunitatii democratice internationale, in cadrul caruia se pot manifesta plenar statele aliate, partenere si prietene

In acest scop, Romania promoveaza activ ideea necesitatii unei strategii euroatlantice pentru regiunea Marii Negre, luand in considerare experienta abordarii concertate NATO-UE in procesul de stabilizare din Europa de Sud-Est si nevoia unui echilibru apt sa favorizeze optiunea democratica a statelor, sa preintampine agravarea riscurilor si amenintarilor si sa contribuie eficient la solutionarea conflictelor si a starilor de tensiune. Extinderea responsabilitatilor Uniunii Europene in stabilizarea si reconstructia regiunii, consolidarea prezentei si a contributiei Aliantei Nord-Atlantice si a Programului de Parteneriat pentru Pace la procesele de promovare a democratiei, pacii si securitatii, ca si prezenta unor capacitati operationale americane in regiune, reprezinta factori capabili sa contribuie la fundamentarea unei astfel de strategii

8.4. Rolul Romaniei in afirmarea unui climat de stabilitate si securitate in Regiunea Extinsa a Marii Negre

Strategia de Securitate Nationala a Romaniei reafirma vocatia statului roman de contributor activ substantial si predictibil la securitatea internationala si regionala, de tara cu un profil strategic distinct in cadrul NATO si al UE In acest sens, rolul formal pe care si-l asuma Romania in afirmarea unui climat de stabilitate si securitate in Regiunea Extinsa a Marii Negre este parte inseparabila a unui proiect national, care, pe de o parte, va integra, in spiritul sau, filozofia si reperele nodale ale documentelor programatice ale Aliantei Nord-Atlantice si ale Uniunii Europene si, pe de alta parte, va fi integrat organic dezideratelor de stabilitate si securitate pe care NATO si Europa unionala si le-au asumat cu privire la Regiunea Extinsa a Marii Negre[10].

Regiunea Extinsa a Marii Negre, Romania isi dezvolta constructiv capacitatea de reactie si adaptare la fenomenele distructive din acest spatiu, in sensul in care poate realiza/asuma, in concordanta cu documentele strategice ale Aliantei si cu politicile specifice ale UE, capacitatea de previzionare si de actiune proactiva.

In definirea rolului pe care il joaca in ecuatia geopolitica si geostrategica de proiectare a unui climat de stabilitate si securitate in Regiunea Extinsa a Marii Negre, Romania pleaca, evident, de la elementele care construiesc edificiul interesului national, acesta determinand ansamblul de actiuni care o personalizeaza si impun.

Regiunea Marii Negre este[11]: o prioritate regionala a Romaniei, o sursa continua de inspiratie si investitie politica; o zona vitala pentru diversificarea traseelor energetice, ca punct de legatura si spatiu de tranzit al rutelor intre Marea Caspica si Europa, altfel zis, intre state producatoare si state consumatoare; o zona unica in lume, din perspectiva ecosistemelor, mai cu seama daca avem in vedere Delta Dunarii; importanta pentru peisajul geopolitic global, datorat, in principal, pozitionarii acesteia ca spatiu de intalnire, confluenta sau, posibil, ciocnire sau infruntare a principalelor realitati ale lumii de azi; spatiul care, prin conexiunea cu Fluviul Dunarea, se invecineaza cu Balcanii de Vest, asigurand si conexiunea cu centrul Europei prin culoarul Rin-Main-Dunare; regiunea care, prin legatura cu Mediterana, este, de fapt, zona de intalnire a civilizatiei europene, cu cea a Africii de Nord, precum si a Orientului Mijlociu; spatiu de intersectie intre lumea dezvoltata si lumea aflata in curs de dezvoltare. In acelasi timp, este necesar sa avem in vedere ca regiunea Marii Negre constituie leaganul cultural si religios in care convietuiesc de multe secole multiple confesiuni crestine; reprezinta o zona de confluenta intre lumea crestina si cea musulmana; se afla la intersectia dintre axa est-vest a zonei euro-asiatice si axa nord-sud a spatiului definit de Marea Baltica, la nord, si Marea Mediterana, la sud.

Romania poate activa cu rol important in asigurarea securitatii energetice a Europei, din acest punct de vedere Romania sustine cu prioritate doua proiecte energetice pentru a fi realizate in regiunea Marii Negre - Nabucco si PEOP (Constanta-Trieste), care valorifica potentialul coridorului transcaspic - trans-Marea Neagra, consituind rute directe si sigure si contribuind decisiv la dezvoltarea economica a statelor din regiune si la crearea unui climat de cooperare favorabil stabilitatii si prosperitatii

In alta ordine de idei, plecand de la realitatea ca bazinul Marii Negre este un areal unitar care se confrunta cu un set omogen de provocari, ca regiunea este fragmentata de granite politice, economice si culturale, care, prin transformarea diferentei in clivaj si separare, ii franeaza progresul Romania considera ca avem nevoie nu doar de solutii sectoriale la problemele enumerate, ci, mai cu seama, de vointa politico-statala pentru a construi un mediu propice dezvoltarii durabile, securitatii si conectarii acestei regiuni la comunitatea de valori si interese europene si euro atlantice.

In acelasi context, Romania isi afirma rolul contribuind la promovarea oportuna a regiunii Marii Negre pe agenda UE si a NATO ori de cate ori realitatile impun acest lucru; sprijinind Uniunea Europeana in constructia unor parteneriate credibile si solide, intemeiate pe actiuni de colaborare in domenii cat mai diverse; promovand dimensiunea estica a Politicii Europene de Vecinatate in special in relatia cu Republica Moldova, Ucraina, Georgia, Armenia si Azerbaidjan; intensificand dialogul cu tarile din zona Marii Caspice si Asia Centrala, angajand, in acest sens, si dezvoltand relatii strategice de parteneriat energetic; insistand, prin dialogul pe teme regionale, pentru apropierea perceptiilor si a obiectivelor statelor din regiune, mai cu seama pe cele ale Federatiei Ruse si Turciei, actori deosebit de importanti la Marea Neagra; incurajand activ dezvoltarea unei relatii pragmatice si constructive intre UE si Federatia Rusa, care sa plaseze interdependenta noastra sub auspiciile predictibilitatii, reciprocitatii, increderii si, nu in ultimul rand, al lectiilor invatate din istorie.

In acelasi context, Romania isi aduce o contributie stabila, convingatoare si concreta la impunerea si conservarea unui climat de securitate in regiune prin:

a) activitati specifice desfasurate in Grupul Naval de Cooperare in Marea Neagra - BLACKSEAFOR, in care participa la exercitii maritime comune, la organizarea si desfasurarea de operatii de cautare-salvare (SAR), de asistenta umanitara (HA) si de lupta antimina (MCM), precum si la actiuni intreprinse pentru asigurarea protectiei mediului inconjurator. Eficienta acestor actiuni la care Romania este parte denota: afirmarea unui mediu de securitate mai stabil; linii de comunicatie mai sigure; descurajarea activitatilor ilegale pe mare; posibilitatea dezvoltarii cooperarii cu alte organizatii internationale decat cele din care face parte;

b) o foarte semnificativa relevare a rolului Romaniei in afirmarea unui climat convingator de stabilitate si securitate in regiunea Marii Negre s-a produs cu prilejul Summitului Forumului Marii Negre pentru Dialog si Parteneriat 5-7 iunie 2006 In cadrul lucrarilor au fost evidentiate intentia, pozitia si actiunile Romaniei centrate si/sau orientate pe/spre: transformarea pragmatismului in moneda comuna a statelor din regiune; accelerarea proceselor de constructie regiune, mai cu seama pe cele ale Federatiei Ruse si Turciei, actori deosebit de importanti la Marea Neagra; incurajand activ dezvoltarea unei relatii pragmatice si constructive intre UE si Federatia Rusa, care sa plaseze interdependenta noastra sub auspiciile predictibilitatii, reciprocitatii, increderii si, nu in ultimul rand, al lectiilor invatate din istorie.

Prin toate aceste actiuni, Romania doreste sa valorifice sansa de a deveni un partener atragator pentru principalele centre de putere economica in masura in care convinge ca este capabila sa se transforme dintr-o sursa de probleme intr-o generatoare de solutii in context european si global

BIBLIOGRAFIE:

Sorin Vicol - Geopolitica si geostrategie in Regiunea Extinsa a Marii Negre. Editura CTEA 2008

Constantin Anechitoae - Geopolitica sistemelor maritime - note de curs. Editura Militara 2008

Recomandarea 65/2002 a Adunarii Bancii de Dezvoltare si Comert a Marii Negre.

Doctrina pentru operatii a Fortelor Navale - S.M.F.N.

Sedinta CSAT din 17 aprilie 2007 - Hotararea nr.62.

Alocutiunea presedintelui Romaniei, Traian Basescu, la Institutul Nobel, 7 noiembrie 2007.