PROTECTIA CANTITATIVA SI CALITATIVA A SURSELOR DE ALIMENTARE CU APA

PROTECTIA CANTITATIVA SI CALITATIVA A SURSELOR DE ALIMENTARE CU APA

Odata cu cresterea cerintelor pentru alimentarea cu apa a centrelor populate, industriei si agriculturii, resursele de apa de suprafata si subterane disponibile se reduc treptat, datorita epuizarii lor cantitative si calitative. Concomitent cu reducerea cantitatilor de apa disponibile, se mareste si poluarea apelor, datorita cresterii volumelor de ape uzate evacuate si a micsorarii debitelor de dilutie. Protectia apelor reprezinta activitatea desfasurata in vederea asigurarii conditiilor de dezvoltare in ceea ce priveste protectia cantitativa si calitativa a apelor, acestea fiind considerate ca resurse limitate, care trebuie protejate impotriva epuizarii si degradarii, in paralel cu continuarea functiunilor naturale ale apei, in cadrul echilibrului ecologic. Astfel, este necesara pastrarea unor debite minime pe cursurile de apa, limitarea exploatarii resurselor subterane etc.

Exploatarea resurselor de apa, care in trecut era numai o problema de cunoastere a regimului natural, in prezent cand a crescut numarul folosintelor (prelevari si restitutii), precum si al amenajarilor, a devenit o problema complexa de exploatare a unor sisteme de gospodarire a apelor.

In vederea unei exploatari rationale a sistemelor de gospodarire a apelor, pe langa protectia cantitativa si calitativa, se urmareste:

• Satisfacerea necesitatilor cantitative si calitative a folosintelor, a diferitelor activitati umane;
• Prevenirea si combaterea inundatiilor prin lacuri de acumulare, diguri de protectie, regularizari de albii, aparari de maluri etc.;
• Combaterea efectelor daunatoare legate de debitele solide, care pot produce colmatari, eroziuni etc.

Exploatarea lucrarilor sau sistemelor de gospodarire a apelor este necesar sa se realizeze pe baza unor date privind:

• Debitele afluente (in regim modificat de folosinta) in diferite sectiuni ale sistemului;
• Caracteristicile de calitate a apei, in regim modificat, in diferite sectiuni ale sistemului;
• Prelevarile de apa si restituiri (evacuarile) de apa din cadrul sistemului;
• Starea lucrarilor de gospodarire a apelor, volume retinute in lacurile de acumulare, debite derivate etc.

Exploatarea resurselor de apa, avand in vedere protectia calitatii apelor, se face prin urmarirea calitatii apelor de suprafata si subterane, in scopul cunoasterii efectului surselor de impurificare si autoepurarii. Aceasta permite luarea masurilor imediate sau in perspectiva, pentru protectia calitatii apelor, precum si a verificarii eficientei masurilor luate.

Gospodarirea calitatii cursurilor de apa trebuie sa asigure:

• Necesitatile calitative ale diferitelor activitati umane;
• Combaterea efectelor daunatoare datorita poluarii apelor;
• Asigurarea regenerarii calitative - a autoepurarii - apelor.

In exploatarea cursurilor de apa, avand in vedere protectia calitatii apelor, se urmareste asigurarea conditiilor de calitate a apelor de suprafata, in conformitate cu prevederile standardelor in vigoare, in functie de categoria respectiva.

Masurile de protectie a calitatii apelor trebuie astfel stabilite, incat calitatea apei din cursurile de apa sa se mentina sau sa se imbunatateasca conform conditiilor de calitate necesare folosintelor in portiunea respectiva.

In acest scop, in exploatarea cursurilor de apa se urmareste:

Impiedicarea patrunderii substantelor poluante, in special a celor care nu sunt biodegradabile;

Asigurarea debitelor de dilutie si a debitelor minime, pentru a realiza o scurgere salubra (debit de servitute);

Asigurarea capacitatii de autoepurare.

In vederea urmaririi calitatii apelor si a stabilirii masurilor necesare, se impune a se efectua un cat mai riguros control al calitatii, atat la sursele de impurificare, cat si pe cursurile de apa. Calitatea apelor se urmareste prin determinarea caracteristicilor fizice, chimice, biologice si bacteriologice, realizate in anumite puncte si cu o anumita frecventa.

Metodele de laborator manuale, clasice, necesita un volum important de munca si un timp indelungat pentru obtinerea rezultatelor, ceea ce nu permite luarea unor masuri operative.

Prin controlul automat al calitatii apelor se obtin, in mod practic aproape instantaneu, inregistrari grafice sau numerice ale variatiei, in intervale foarte scurte, ale indicatorilor calitatii apei. In acest mod este posibil ca, pe langa cunoasterea in mod continuu a calitatii apei, in cazul unor poluari accidentale, sa se asigure un sistem de alarmare eficient, care sa permita luarea unor masuri adecvate, in situatii critice.

In mod obisnuit, la nivelul tehnicii actuale, instalatiile automate de control al calitatii apei, permit masurarea:

• Temperaturii;
• Oxigenului dizolvat;
• Conductivitatii electrice;
• pH-ului;
• Turbiditatii;
• Concentratiei in fenoli etc.

Obiectivele specifice ale unui sistem de supraveghere continua a calitatii apei sunt:

• Verificarea masurii in care indicatorii de calitate se incadreaza in cei prevazuti in standard, la categoria respectiva a raurilor;
• Stabilirea tendintelor de evolutie a calitatii apei;
• Verificarea realizarii imbunatatirii calitatii apei, scontate ca urmare a masurilor luate;
• Stabilirea necesitatilor de suplimentare a debitului;
• Determinarea unor conditii de alarmare privind calitatea apei;
• Stabilirea cauzelor naturale ale schimbarilor bruste ale calitatii apei;
• Stabilirea unor relatii care sa permita prognozarea calitatii apei;
• Avertizarea in timp a beneficiarilor (folosintelor) din aval, asupra conditiilor necorespunzatoare privind calitatea apei.

In mod similar, trebuie asigurata si protectia apelor subterane, in vederea pastrarii calitatilor naturale ale resurselor ce urmeaza a fi folosite, respectiv a protejarii contra factorilor care ar putea produce o impurificare a apei, sau o reducere a debitului sursei,

Astfel, se prevede o zona de protectie cu regim sever, unde sunt situate constructiile si instalatiile de captare. Pe aceasta suprafata imprejmuita se interzice:

o       Accesul persoanelor care nu au nimic in comun cu exploatarea tehnica;

o       Utilizarea ingrasamintelor de orice natura pentru culturile agricole;

o       Irigarea acestor culturi;

o       Accesul animalelor;

o       Existenta oricaror constructii sau amenajari, care nu sunt legate direct de exploatarea sursei;

o       Extragerea de materiale de constructii;

o       Depozitarea de materiale etc.;

Marimea acestei zone este stabilita prin proiect, in functie de posibilitatile de contaminare a sursei de apa.

La captarile de apa subterana se prevede conditia ca durata de parcurgere a apelor care se infiltreaza in subteran, sa fie de minimum 20 zile de la limita zonei de regim sever pana la captare; distanta minima este de 50 m in amonte si 20 m spre aval. La captarile din straturi situate la adancimi mai mari de 50 m de la nivelul terenului, limitele acestei zone se pot reduce pana la 10 m.

La captarile de apa din surse de suprafata (rauri si lacuri), distantele de protectie cu regim sever sunt de minimum 100 m in amonte si minimum 25 m in lateral si spre aval.

Zona (perimetrul) de restrictie cuprinde teritoriul care inconjoara zona de regim sever, pentru a asigura protectia surselor de apa fata de contaminarea bacteriana si impurificarea chimica ce s-ar produce ca urmare a folosirii suprafetelor de teren respective. In cadrul acestor zone, al caror perimetru se marcheaza cu borne sau cu alte semne vizibile, amplasarea oricaror constructii se face numai cu avizul organelor sanitare. Este oprita folosirea de ingrasaminte sau pesticide in cazul in care terenul este folosit pentru agricultura.