APA MARILOR SI OCEANELOR

APA MARILOR SI OCEANELOR

Apa din mari si oceane este caracterizata de o mineralizare puternica, care ii confera o agresivitate deosebita fata de constructiile din metal si beton. Sarurile frecvent intalnite sunt: NaCl     KCl, CaCl₂, iar valorile salinitatii variaza mult, in functie de zonele geografice si de contributia apelor de suprafata. Astfel, cateva valori ale salinitatii pentru diferite mari sunt: Marea Baltica= 17g/L, Marea Neagra= 38g/L, Marea Moarta =270g/L, (Blagoi si Puscas, 1997).

Principalii impurificatori prezenti in apele marilor si oceanelor sunt:

--sarurile dizolvate in concentratie mare (pH alcalin);

--compusii organici biogeni;

--materiile in suspensie si coloidale;

--compusii poluanti toxici (in special datorita poluarilor accidentale);

--microorganisme (in numar mai redus comparativ cu celelalte surse de apa de suprafata).

Marile si oceanele constituie cea mai raspandita sursa din rezerva de apa a globului si, in acelasi timp, sursa cea mai putin utilizata actualmente pentru consumul uman sau industrial. Pentru tari care un au rezerve mari de apa de suprafata sau subterane, cum ar fi: Africa de Sud, Arabia Saudita, Kuweit, Israel, Japonia, S.U.A. in zonele sudice, apele marine reprezinta o sursa de alimentare importanta.

Procedeul de tratare a apelor marine in scopul obtinerii apei potabile sau industriale se numeste desalinare si se poate realiza prin retinerea materiilor solide si in suspensie, a sarurilor, compusilor organici si microorganismelor utilizand procedee de membrana (ultrafiltrarea, osmoza inversa, electrodializa), in combinatie cu procedee de tratare conventionala (sedimentare, dezinfectie).