Sectoarele Dunarii

Sectoarele Dunarii

Din perspectiva diversitatii zonelor pe care le parcurge, Dunarea se imparte in trei sectoare:

Sectorul superior sau sectorul alpin al Dunarii, de la izvoare si pana la Bratislava/ Viena¹⁰, este tipic montan, cu o vale ingusta si adanca, cu pante abrupte si cu sase trepte de acumulare a voluminosilor afluenti alpini, care isi au izvoarele in ghetarii de inaltime: Iler, Lech, Isar si Inul, cel mai mare dintre acestia.

Sectorul mijlociu sau sectorul panonic, de la Bratislava/ Viena pana la Bazias, din punct de vedere morfologic , poate fi divizat in doua sectoare: primul, pana la defileul de la Vc si cel de-al doilea, in aval. Dunarea strabate bazinele Vienei si Bratislavei, "antecamera" marelui bazin Panonic, in cadrul carora strapunge doua bariere muntoase, prin portile/defileele de la Bratislava (sau Poarta Devin) si de la Visegrad (Poarta de la Dorog sau Gran).

Dupa defileul Poarta de la Visegrad, in dreptul localitatii Vc, apele fluviului isi schimba brusc directia de curgere, catre sud, curgand, pe circa 400 km, pe directia meridianului, drenand median campia usor denivelata a Panoniei, unde valea este larga, cu albia meandrata si cu o lunca larga.

In Depresiunea Panonica, Dunarea primeste afluenti neinsemnati, care-i scad debitul. Abia in sudul acestei depresiuni primeste cei mai puternici afluenti ai sai: Drava si Sava (din Alpi), Morava (din Alpii Dinarici) si Tisa (din Carpati).

Sectorul inferior sau carpato -balcanic , de la Bazias si pana la varsare, are o lungime de 1075 km. Acest sector este cel mai important pentru Romania, deoarece, pe tot acest parcurs, fluviul uda pamantul tarii noastre (vezi harta 1.4)[1].