ZONA MARII NEGRE SI FIZIONOMIA SA GEOPOLITICA

ZONA MARII NEGRE SI FIZIONOMIA SA GEOPOLITICA

1. Consideratii generale

Zona Marii Negre reprezinta o dimensiune spatiala circumscrisa Marii Negre cu implicatii deosebite asupra compactului eurasiatic, la spatiul de contact al celor doua continente. Aici s-au produs de-a lungul istoriei numeroase evenimente, ce au marcat intr-un mod special evolutia popoarelor care s-au statornicit in aceste limite. Daca am delimita zona, ne putem raporta la dimensiunile Marii Negre, precum si ale statelor cu care aceasta se invecineaza. Desigur, abordarea este oarecum simplista, deoarece aceasta ar presupune ca din zona Marii Negre ar putea face parte si zona Extremului Orient, avand in vedere dimensiunile Rusiei. Prin urmare, se poate aprecia ca zona Marii Negre cuprinde acele dimensiuni spatiale aferente Marii Negre in care se manifesta interesele strategice ale tuturor actorilor geopoliticii care au posibilitatea sa le sustina, intr-o forma sau alta.

Cu alte cuvinte, aprecierea face trimitere la actorii teritoriali care in mod evident se invecineaza cu Marea Neagra, si care au aici ascendente istorice si un statut juridic recunoscut, dar si la alti actori ale caror interese strategice se regasesc in zona. Interesele in cauza sunt stimulate de o serie de elemente specifice acesteia, care o fac atractiva, dincolo de limitele sale fizice firesti. In primul rand se poate face trimitere la marile rezerve de petrol si gaze naturale descoperite in Caucaz si Asia Centrala. Acestea au transformat zona Marii Negre intr-o miza geostrategica disputata de multe dintre marile capitale ale lumii. De asemenea, valorizarea capitalului comercial si strategic al Marii Negre si a pozitiei acesteia de punte de legatura, intre Asia Centrala, Europa de Est si de Sud-Est, Estul Mediteranei si Orientul Mijlociu a dus la implicarea in zona, alaturi de tarile riverane si a altor actori geopolitici majori ca S.U.A., U.E. si chiar China. De altfel, se poate aprecia ca cine controleaza acest spatiu detine una din "cheile" Asiei Centrale si mai departe a Orientului Extrem, ceea ce presupune dominarea necontestata a Asiei. Ca si consecinta, domeniul ce determina interesul crescand pentru zona Marii Negre include: pozitia geografica speciala, la intersectia a patru compacte geopolitice si geostrategice majore (Europa de Sud-Est, Orientul Mijlociu si Europa de Est si Zona Caucaziana), spatiul de confluenta a patru culoare geopolitice majore (cel caspian, cel egeean, cel al Dunarii si cel al Niprului) ce reprezinta tot atatea cai de acces si defluire spre zone de interes geopolitic major; unica poarta de acces catre oceanul planetar pentru Romania, Bulgaria, Ucraina si Georgia; traseele unor viitoare magistrale energetice, dintre care mai semnificativ va fi TRACECA; un apreciabil segment al traficului de droguri, al crimei organizate si emigratiei clandestine, dinspre China, Asia Centrala si Orientul Mijlociu catre Europa Centrala si Occidentala; un spatiu cu numeroase probleme etnice si frontaliere a caror solutionare nu se intrevede intr-un viitor apreciat.

Avand in vedere aceste aspecte S.U.A., unica si singura superputere a lumii, isi regandeste complet strategia in raport cu aceasta parte a lumii. O prima etapa a acestei strategii o reprezinta redesfasurarea fortelor sale militare, in special in aceasta zona de contact eurasiatic. Redimensionarea si reconfigurarea continua a echilibrului de putere global, obliga S.U.A. sa-si regandeasca permanent atitudinea fata de anumite zone ale lumii, printre care si fata de zona Marii Negre. Din aceasta perspectiva Pentagonul isi reconfigureaza schema logistica si a dispunerii fortelor in anumite zone ale lumii. Facilitatile logistice, concepute astfel incat sa se plieze pe noile tehnologii si tactici militare, sustinute printre altii si de Secretarul american al apararii, Donald Rumsfeld, trebuie instalate in locatii geografice dominate de elite politice prietenoase si demne de incredere. In categoria acestora intra Bulgaria, Georgia si Romania ca state ce apartin zonei Marii Negre.

In acest sens, zona Marii Negre ofera o excelenta pozitie pentru proiectia puterii catre Orientul Mijlociu si Asia Centrala, chestiune deloc de neglijat. Este de asemenea o zona ce asigura conexiunea cu compactul ponto-caspian, bogat in resurse energetice petrolifere, unde se intersecteaza interesele a numerosi actori geopolitici. Deoarece Ucraina are o orientare geopolitica incerta, iar Turcia isi mentine agenda politica si de securitate proprie, cele trei state mentionate ale zonei, reprezinta spatiile cele mai atractive pentru desfasurarea fortelor americane. Prezenta americana in zona este extrem de benefica deoarece rearanjeaza echilibrul de putere pe o osatura democratica si dinamica, reducand sfera de influenta a Rusiei. In acest mod, se poate exercita un control mai sever al zonei, putandu-se implementa si un set de masuri adecvate pentru intarirea securitatii acesteia si asigurarea unei dezvoltari adecvate statelor ce o compun.

2. Zona Marii Negre - spatiu de tranzit si generator energetic

Problema energetica a devenit unul dintre cele mai spinoase aspecte cu care lumea contemporana a inceput sa se confrunte. Dezvoltarea economica galopanta si fundamentarea majoritatii tehnologiilor pe utilizarea energiei carbonice, provenita din carbune, petrol si gaze naturale a condus la scaderea rezervelor acestora cu o viteza ametitoare. De altfel specialistii apreciaza ca in viitorii 30 de ani aceste rezerve se vor apropia de epuizare, daca nu se gasesc tehnologii energetice alternative. Exista, in acest sens state care fac cercetari intense in domeniu, in timp ce altele isi creeaza rezerve consistente din titeiul mondial. Se apreciaza astfel, ca dincolo de rezervele sale naturale, S.U.A. si-au stocat si isi stocheaza titei in spatii subterane naturale si artificiale care sa-i asigure functionarea economiei timp de circa 20 de ani. Din aceasta perspectiva, se poate aprecia ca 20 de ani reprezinta intervalul de timp suficient de mare care sa asigure implementarea unei noi tehnologii energetice la scara nationala ori poate chiar planetara.

Legat de acest aspect, din punct de vedere energetic zona Marii Negre reprezinta un spatiu cu dubla si echipotenta importanta: este un spatiu de tranzit energetic dar si unul generator de resurse energetice. Privitor la primul aspect, trebuie evidentiat faptul ca acest spatiu este tranzitat de mari oleoducte si gazoducte cum ar fi: oleductul Baku - Tiblisi - Ceyhan, gazoductele rusesti ce aprovizioneaza Europa Occidentala cu gaz metan din Rusia sa. In afara de acestea sunt proiectate sa fie construite si altele cum ar fi Baku - Novorossisk, urmand ca petrolul sa fie transportat pe apa pe culoarul egeean, Samara - Belarus - Polonia catre Europa Occidentala, etc. Constructia si utilizarea gazoductelor si oleoductelor presupun mari investitii financiare cu implicatii deosebite atat pentru investitori cat si pentru statele tranzitate. Spre exemplu, oleoductul Baku - Tiblisi - Ceyhan, (cunoscut sub numele B.T.C.) a fost realizat cu investitii ale consortiului British Petroleum 30,1%, compania de stat din Azerbaidjan SOCAR, care detine 25%, concernul american UNOCAL 8,9%, "Statoil" din Norvegia 8,71% si "Petroleum" din Turcia 6,53%. La investitie au mai participat si alte corporatii americane, japoneze, italiene si franceze care detin procente neglijabile.

Oleoductul, care strabate Azerbaidjanul, Georgia si Turcia a determinat schimbari politice majore in zona, trezind practic din "somnolenta geopolitica" una dintre zonele cele mai bogate in resurse energetice din lume. Astfel, in 2003, administratia Sevarnadze, a fost rasturnata cu sprijin american si inlocuita cu un guvern pro-american puterea trecand in mainile lui Saakasvili, care a apreciat ca realizarea oleoductului B.T.C. reprezinta "o mare victorie geopolitica" pentru statele din zona Caspica. Avand in vedere interesele existente, se poate aprecia ca oleoductul B.T.C. asigura o subordonare totala administratiilor nationale din zona fata de politica S.U.A. Un alt aspect este cel legat de functionalitatea oleoductului. Astfel, administrarea giganticului oleoduct B.T.C. este asigurata de o intelegere ("Inter-Governamental-Agreement") semnata de tarile participante la constructie. Potrivit intelegerii oleoductul are un statut special, de "stat in stat", in Azerbaidjan, Georgia si Turcia. Statutul acestuia permite eludarea legislatiilor nationale fara a se putea diminua cifra de afaceri a investitorilor. Constructia oleoductului a pus in miscare, desigur si opozantii, dintre care mai semnificativi sunt organizatiile pentru protectia mediului si fermierii, care au fost expropriati si nu au primit nici un fel de compensatii. Lucrurile stau intr-un mod asemanator si cu alte oleoducte si gazoducte ce tranziteaza zona. Problema tranzitului energetic genereaza si animozitati ori contradictii interstatale. Din acest punct de vedere, un exemplu il reprezinta relatiile Ucraina - Rusia. Este o realitate faptul ca circa 90% din gazele naturale rusesti tranziteaza Ucraina catre Europa Occidentala. Rusia achita Ucrainei acest tranzit in resurse energetice si totodata ii livreaza acesteia necesarul, respectiv de gaze naturale. Avand in vedere schimbarile din Ucraina si pentru a afecta credibilitatea noii conduceri, care este prooccidentala, Rusia a hotarat sa modifice pretul gazelor, aliniind astfel preturile practicate fata de Ucraina la nivelurile pietei mondiale. Aceasta crestere ar afecta periculos viata economica a Ucrainei si nivelul de trai al populatiei, va accentua inflatia si va lovi, in special, in uzinele metalurgice ucrainene, care sunt cele mai mari consumatoare de gaze. Avand in vedere aceste aspecte, Ucraina a amenintat, la randul sau, ca va trece la majorarea substantiala a taxelor de tranzit. De asemenea, administratia Iuscenko doreste renegocierea termenilor acordului ruso ‑ucraino - german din 2003-2004, care ar fi adus Rusiei controlul de factor asupra sistemului de tranzit ucrainean. Totodata, Ucraina, doreste sa trateze direct problema importului de gaze din Turkmenistan, fara a mai apela la intermedierea firmelor rusesti de profil. Desigur, lucrurile nu se vor opri aici, deoarece Rusia doreste sa mentina securitatea liniilor de tranzit energetic din Ucraina in sfera sa de responsabilitate. Din aceasta perspectiva, este posibil sa se produca surprize in aceasta zona, avand in vedere miza acestui "joc" strategic de tip energetic. Cand abordam problema zonei, ca generator de resurse energetice ne putem referi atat la dimensiunea teritoriala a zonei cat si la cea maritima. Dimensiunea teritoriala a zonei include ca spatii generatoare de resurse energetice compactul ponto - caspian si spatiul romanesc. Daca la compactul ponto - caspian m-am mai referit intr-unul din articolele anterioare, iar posibilitatile spatiului romanesc sunt cunoscute din acest punct de vedere, raman de abordat in continuare cateva aspecte ale spatiului maritim al zonei, ca generator de resurse energetice. Astfel, dincolo de alte bogatii, platoul continental al Marii Negre contine mari zacaminte de petrol, in special in zona contigua Romaniei si Ucrainei. Romania este singurul stat din zona care exploateaza aceste zacaminte. Existenta lor a generat probleme intre Romania si Ucraina privind delimitarea platoului continental, probleme nerezolvate nici in prezent. Punctul de rezistenta al negocierilor il reprezinta problema Insulei Serpilor, ocupata in prezent de Ucraina, desi ea de drept a apartinut Romaniei.

Prin urmare, existenta unor uriase zacaminte de titei si gaze naturale in zona Marii Negre a generat o puternica miscare a actorilor geopolitici mai mari sau mai mici pentru a avea acces la aceste rezerve, pentru a le transporta acolo unde este nevoie si, in fine, pentru a beneficia de convertirea lor in resurse financiare. Dintre marii actori geopolitici care s-au fixat puternic in zona, S.U.A. si Rusia sunt cei mai semnificativi. Pentru a realiza siguranta resurselor si transportului petrolului, S.U.A. au stabilit o strategie care acorda un rol important Georgiei, in acest context. Pentru a-si indeplini obiectivele Pentagonul a angajat firma de asistenta militara "Cubic" pentru a construi si instrui la standarde moderne armata Georgiei. Astfel, ziarul britanic "The Guardian" arata ca beneficiind de un contract de 15 milioane de dolari cu Pentagonul, pentru o perioada de 3 ani (2004-2007), firma "Cubic" a angajat 30 de ofiteri veterani care au fost trimisi la Tiblisi pentru a asigura asistenta militara necesara. Tot "The Guardian" citeaza un diplomat american, care a declarat cu privire la misiunea "Cubic" urmatoarele: Unul dintre scopuri este acela de a face trupele georgiene capabile de a captura si de a apara un obiectiv dat. Consultantii "Cubic" vor lucra in stransa legatura cu ambasada americana din Tiblisi si cu structura de comanda de la Stuttgart. Aceasta apreciere confirma faptul ca Georgia va juca intr-un viitor foarte apropiat rolul de "placa turnata" a politicii americane in compactul caspiano-pontic. Evenimentele din Abhazia, Osetia de Sud si Adjaria au demonstrat slabiciunea militara a Georgiei, iar americanii au nevoie de o Georgie puternica in zona, care sa controleze sigur cele trei republici rebele. Motivul este relativ simplu: siguranta giganticelor conducte americane de petrol si gaze naturale (Baku - Tiblisi - Ceyhan si Baku - Tiblisi - Erzurum) care traverseaza cele trei republici semiautonome si conduc spre portul petrolier Batum (capitala Adjariei). Prin urmare, pregatirea armatei georgiene, realizata potrivit programului "Cubic" are in vedere si aspectul anterior mentionat sau in primul rand pe aceasta. De altfel, "Cubic" a avut in vedere si eventualitatea unei crize in zona, astfel ca a analizat foarte serios o infrastructura de suport cum ar putea fi cea de la Constanta.

Desigur, Rusia nu a ramas in expectativa, ci a amenintat Georgia si in mod indirect, pe sprijinitorii sai ca nu-si va retrage bazele militare din Adjaria pana in 2011. De altfel, Moscova se teme indeosebi datorita posibilitatii ca tarile din Caucazul de Sud sa acceada in NATO si UE, zona iesind total si definitiv de sub influenta Rusiei. De altfel, zona este extrem de importanta pentru S.U.A, deoarece in timp ce tarile OPEC "jongleaza" cu pretul petrolului, accesul american la resursele caucaziene, ce nu au fost incluse in controlul OPEC, mentine pe piata americana un nivel scazut al acestuia.

3. ZONA MARII NEGRE - SPATIU AL DISENSIUNII SI COOPERARII

Evolutia situatiei europene in secolul XX, marile evenimente cu care continentul s-a confruntat si care au reverberat la nivel global au lasat multe probleme nerezolvate si in aceasta zona. In acest context, se inscrie si zona Marii Negre care este una dintre cele mai eterogene zone ale Europei, din punct de vedere etnic, religios si social. Aceasta eterogenitate alaturata unor mosteniri istorice strambe reprezinta principala cauza a numeroaselor conflicte si stari de tensiune, mai mult sau mai putin accentuata, ce se produc in zona. Multe din acestea sunt alimentate din exterior, dar marea majoritate au caracter intern, in cadrul zonal.

Facand o trecere in revista, putem evidentia problema cruda a Turciei, conflictele interne din Caucazul de Sud, relatiile dintre Rusia si Ucraina, problema transnistreana, relatiile romano - ucrainene s.a. Toate acestea, abat tarile zonei de la o liniste fireasca si o dezvoltare normala, cu atat mai mult cu cat nivelul de trai al populatiei este extrem de scazut. Gestionate, in multe momente, de lideri inflexibili aceste situatii fierbinti pot degenera in conflicte devastatoare carora le cade victima, in cele mai frecvente dintre cazuri, populatia neajutorata (femei, copii, batrani). Aceasta stare de lucruri potenteaza riscuri deosebite, prin intensificarea prezentei militare in zona, prin exod de populatie, prin lipsa de control in spatiile nationale si etnice, prin proliferarea crimei organizate, a traficului de droguri, de persoane si organe umane. Una din situatiile care pot degenera iarasi in conflict deschis cu influenta directa asupra stabilitatii si indeosebi a rolului Romaniei in zona o reprezinta cea din Transnistria.

Problema transnistriana, a aparut ca o replica rusa la extinderea N.A.T.O. si U.E. spre Est. Potrivit asa-zisului, Plankozak (dupa numele autorului sau, Dimitri Kozak, aghiotant al presedintelui rus Vladimir Putin) Transnistriei (partea de peste Nistru a Republicii Moldova) i se ofera un statut international compatibil cu cel al Republicii Moldova. Aceasta initiativa urmareste consolidarea frontierei geopolitice a Rusiei la granita cu Romania, prin atribuirea rolului de enclava rusa Republicii Moldova. Acest plan, cunoscut sub numele de Kaliningrad - 2 se traduce prin mentinerea unor administratii pro-ruse la circa 1000 de kilometri distanta de frontierele federatiei, in imediata vecinatate a N.A.T.O. si U.E. Dupa 11 septembrie 2001 cand prioritatea strategica a S.U.A. si intregii lumi democratice a devenit lupta cu terorismul si preluarea controlului asupra zonelor cunoscute pentru exportul ilegal de arme, Rusia a gasit prilejul pentru a-si permanentiza prezenta militara la Tiraspol. Prin urmare, Moscova continua sa mentina in prim plan, ideea revenirii sale ca superputere globala, reluarii controlului asupra intregului spatiu fost sovietic, precum si cea a dominatiei "vecinatatii apropiate", constituita din spatiile aflate in sfera de influenta sovietica. Avand in vedere aceste aspecte, conducerea Rusiei a sprijinit permanent supravietuirea regimului de la Tiraspol prin ajutoare nerambursabile, precum si printr-un paienjenis abil de conditii, declaratii si memorandumuri mediate de reprezentantii Kremlinului. Conflictul regional intretinut de Rusia in Moldova a fost un laborator, de experimentare a politicilor de manipulare sau chiar de modificare a strategiilor de evolutie independenta a noilor state nationale aparute dupa prabusirea U.R.S.S.. Utilizand forta, Rusia a incercat sa aplice tehnicile acestui conflict in Georgia, Estonia, Crimeea si alte regiuni ale C.S.I. Realizarea practica a intereselor rusesti, s-a dovedit foarte diferita, in fiecare caz in parte, variind in functie de fizionomia etnica, de presiunile externe si de rezistenta opusa. In Transnistria, obiectivul major urmarit de Rusia este de fapt mentinerea Republicii Moldova sub tutela politica a Moscovei, utilizand regiunea nistreana ca pe un fitil amorsat, ce poate fi oricand aprins. Aceasta situatie a creat permanent o stare de disconfort politic in aceasta parte a zonei Marii Negre, cu implicatii directe asupra Romaniei si Ucrainei. Existenta unui important complex militar rusesc in Transnistria, care produce armament de tip nuclear, a unui important centru de control al comunicatiilor constituie de asemenea motive de neliniste pentru statele din zona. Totodata, mentinerea Armatei a 14-a, care chiar daca este diminuata numeric poseda o logistica impresionanta in masura sa preia importante forte militare dezvaluie in mare parte intentiile rusesti. Armata a 14-a este proiectata ca un esalon de interventie rapida avand rolul de aplica prima loviturile impotriva fortelor N.A.T.O. Schema de organizare a acestei structuri militare este extrem de flexibila, ea putand in timp scurt sa-si argumenteze fortele de peste cinci ori mai mult decat cele curente, care, de altfel, nu sunt deloc neglijabile. Dupa modul cum se prezinta lucrurile, de departe, ecuatia transnistreana este poate cea mai complexa cu care este confruntata zona Marii Negre. Implicarea activa a Romaniei si Ucrainei in rezolvarea acesteia este deosebit de benefica. Din aceasta perspectiva pozitia Romaniei a capatat o greutate mult mai mare, avand in vedere doua aspecte: calitatea de membru N.A.T.O. si relatia speciala pe care o are cu S.U.A., consecinta a "initiativei Basescu" de realizare a axei Bucuresti - Londra - Washington. Nu mai putin importanta este si prezenta bazelor militare americane in Romania, care contrabalanseaza existenta celor rusesti din Transnistria. "Jocul geopolitic" a inceput sa se echilibreze, astfel ca incet, incet ecuatia transnistreana isi va gasi rezolvarea si probabil, si cea romaneasca. Cine stie? Zona Marii Negre nu este numai o zona de framantari ci si una a cooperarii si intelegerii.

In acest context, cooperarea regionala in zona Marii Negre reprezinta pentru Romania o dimensiune semnificativa a diplomatiei sale, complementara procesului de integrare europeana si euro-atlantica. Prin urmare, structurile regionale existente, intre care: Procesul de Cooperare in Europa de Sud-Est (SEECP), Organizatia Cooperarii Economice a Marii Negre (OCEMN), Initiativa de Cooperare in Europa de Sud-Est (SECI), Initiativa Central Europeana (ICE) si Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE) s.a. au fost create cu scopul de a intari cadrul de stabilitate economica si politica din zona, pentru a asigura dezvoltarea statelor membre intr-un climat de pace, securitate, buna vecinatate si cooperare. 

Unele dintre aceste structuri nu sunt arondate exclusiv zonei Marii Negre, dar existenta lor influenteaza climatul de securitate si cooperare in interiorul acesteia.

Ca parte a demersurilor de consolidare a pozitiilor sale in procesul de integrare europeana si euro-atlantica, Romania s-a implicat activ in promovarea politicii si programelor de cooperare regionala printr-o participare dinamica in toate organizatiile din Europa de Sud-Est si o contributie constanta la dezbaterea problemelor de interes pentru statele din zona.

Astfel, la Summit-ul SEECP din 12 februarie 2000, care a avut loc la Bucuresti, sefii de stat si de guvern din Albania, Bulgaria, Grecia, Macedonia, Romania si Turcia au adoptat "Carta Bunei Vecinatati, Stabilitatii, Securitatii si Cooperarii in Europa de Sud-Est'. Carta de la Bucuresti reitereaza dorinta statelor participante la SEECP de a dezvolta relatii de buna vecinatate si de a infaptui reformele democratice si economice.

In perioada aprilie 2004 - aprilie 2005, Romania a detinut presedintia in exercitiu a SEECP. Presedintia romana in exercitiu a SEECP si-a propus sa dinamizeze cooperarea regionala in cadrul SEECP, astfel incat aceasta structura sa devina, cu adevarat, "vocea regiunii'.

Obiectivele principale urmarite de tara noastra pe durata exercitarii acestui mandat au vizat urmatoarele aspecte: promovarea unei solidaritati sporite a tarilor din Balcanii Occidentali cu tarile invecinate; consolidarea si coordonarea eforturilor de integrare europeana a tarilor din Balcanii de Vest, in conformitate cu principiile stabilite in "Agenda de la Salonic"; utilizarea eficienta a oportunitatilor oferite de diferentele in statut si experienta ale statelor din Europa de Sud-Est in procesul integrarii europene, in vederea obtinerii unui transfer cat mai eficient de "know-how' catre tarile din Balcanii de Vest; intreprinderea unor masuri concrete in implementarea conceptelor de "regional ownership' si "regional leadership' prin conturarea unor strategii si unor actiuni conforme nevoilor specifice ale tarilor din regiune; amplificarea cooperarii interparlamentare prin gazduirea unei conferinte regionale parlamentare; lansarea unui proces de reflectie la nivel academic, in scopul elaborarii unui model geopolitic regional, care ar putea fi util si zonelor invecinate (Marea Neagra, Caucaz); organizarea unor seminarii si conferinte pe teme privind sprijinirea intreprinderilor mici si mijlocii, a democratiilor locale si a cooperarii transfrontaliere in vederea sustinerii dezvoltarii unor euroregiuni viabile, securizarea frontierelor, combaterea crimei organizate, a terorismului si a coruptiei in zona; sprijinirea procesului privind crearea Comunitatii Energiei in Europa de sud-est, proces care constituie o premisa pentru dezvoltarea durabila si integrarea europeana a regiunii. O atentie deosebita va fi acordata cooperarii regionale in domeniul combaterii criminalitatii organizate si a coruptiei, prin lansarea unei campanii comune, in acest sens, precum si prin lansarea initiativei adoptarii unei Carte Anticoruptie in Europa de sud-est.

Totodata, Romania este stat fondator al structurii de cooperare economica la Marea Neagra, lansata la 25 iunie 1992, prin semnarea Declaratiei de la Istambul. Statele semnatare ale acordului au fost Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Grecia, Georgia, Moldova, Romania, Federatia Rusa, Turcia si Ucraina. Conform acordului din 25.06.1992 membrii O.C.E.M.N. declara ca "vor face de acum pasi concreti, identificand, dezvoltand si continuand, cu participarea organizatiilor lor competente, intreprinderi si firme, proiecte de interes comun, in urmatoarele domenii: transport si comunicatii, incluzand infrastructura, informatii, schimburi de informatii economice si comerciale, inclusiv statistici, standardizarea si certificarea produselor, energie, minerit si prelucrarea minereurilor, turism, agricultura si agro-industrie, protectie veterinara si sanitara, sanatate si farmaceutica, stiinta si tehnologie."

Documentul mai stipuleaza ca: "in vederea promovarii cooperarii lor, statele participante vor incerca sa imbunatateasca mediul de afaceri, in principal prin: facilitati diferite, prin negocieri bilaterale, inregistrari prompte, sederii si miscarii libere a oamenilor de afaceri in teritoriile lor, generand sprijin pentru intreprinderile mici si mijlocii, asigurarea de conditii adecvate investitiei, prin punerea in actiune de intelegeri pentru evitarea dublei taxari in promovarea investitiilor si incurajarea cooperarii in zonele economice libere." Este esential de retinut ca documentul O.C.E.M.N. exprima ratiuni economice interzonale exprese, ratiuni ce se bazeaza pe presupunerea ca prosperitatea economica a regiunii va fi realizata doar prin cooperarea economica a tuturor statelor membre.

Semnarea "Cartei pentru Cooperare Economica la Marea Neagra', la 5 iunie 1998 la Yalta, marcheaza momentul transformarii acestei structuri de cooperare intr-o organizatie internationala. Odata cu depunerea instrumentelor de ratificare a Cartei de catre 10 state membre, printre care si Romania, la 30 aprilie 1999, devine functionala Organizatia pentru Cooperare Economica la Marea Neagra. Incepand cu 8 octombrie 1999, urmare adoptarii Rezolutiei A/54/5, OCEMN dobandeste statutul de observator la ONU.

"Declaratia Deceniala' adoptata la Istambul, la 25 iunie 2002, cu prilejul Summit-ului aniversar al OCEMN, indica printre principalele obiective ale OCEMN: accelerarea dezvoltarii economice si sociale a statelor membre, in perspectiva integrarii lor in Uniunea Europeana, prin intensificarea cooperarii multilaterale si folosirea avantajelor care decurg din proximitatea geografica si complementaritatea economiilor nationale, cooperarea cu Uniunea Europeana si cu alte initiative si structuri regionale, conform noii etape de evolutie a organizatiei.

Prioritatile Romaniei in cadrul organizatiei au in vedere urmatoarele:

sustinerea initiativelor cu un puternic impact regional derulate prin Fondul pentru Dezvoltarea Proiectelor (constituit in anul 2003 pe baza contributiilor voluntare ale statelor membre) ca baza de finantare a proiectelor de dezvoltarea regionala, precum si crearea unor parteneriate, in acest sens, cu institutiile financiare internationale;

sustinerea demersurilor organizatiei de dezvoltare a unei relatii privilegiate de colaborare cu UE, in domenii specifice, prin prisma intereselor comune, cum ar fi: transporturile, energia, telecomunicatiile, combaterea crimei organizate si a terorismului, protectia mediului inconjurator;

revitalizarea activitatii Grupurilor de lucru si promovarea unor programe comune privind dezvoltarea coridoarelor europene de transport si crearea unei infrastructuri regionale de transport care sa fie conectata la Europa Occidentala;

implementarea proiectului pietei integrate sud-est europene a energiei, care sa aiba in vedere atat aspectele legate de productie, transport, distributie, cat si cele privind protejarea mediului;

sprijinirea eforturilor statelor din Caucaz, de consolidare a proceselor democratice si a reformelor impuse de tranzitia la economia de piata si de cooperare sustinuta cu comunitatea euro-atlantica; 

in calitate de tara-coodonatoare a Grupului de lucru pentru cooperare in domeniul combaterii crimei organizate, definitivarea Protocolului aditional privind combaterea terorismului la Acordul OCEMN intre Guvernele statelor participante la Cooperarea Economica la Marea Neagra in domeniul combaterii criminalitatii, in special a formelor sale organizate (Acordul OCEMN), si adoptarea unei Declaratii comune a ministrilor de interne asupra dezvoltarii cooperarii intre institutiile specializate in combaterea crimei organizate;

cresterea contributiei OCEMN la consolidarea securitatii si stabilitatii in regiunea Marii Negre.

ICE este o forma flexibila si pragmatica de cooperare regionala, creata in anul 1989, care reuneste 17 state: Albania, Austria, Belarus, Bosnia si Hertegovina, Bulgaria, Republica Ceha, Croatia, Italia, Macedonia, Republica Moldova, Polonia, Romania, Serbia si Muntenegru, Slovacia, Slovenia, Ucraina si Ungaria. 

In cadrul ICE, Romania actioneaza pentru promovarea unor proiecte de formare profesionala a viitorilor functionari publici, conform criteriilor UE, precum si de impartasire a celor mai bune practici si a experientei in materie de management post-privatizare si de acces la fondurile de dezvoltare.

In perspectiva integrarii sale in UE, Romania considera cresterea competitivitatii economice ca fiind o prioritate decisiva atat pentru guvernul roman, cat si pentru toate statele membre ICE, manifestand un interes deosebit in: dezvoltarea retelei de infrastructuri de energie si de transport, mai cu seama ca tara noastra va avea un rol important in viitorul coridor european Nord - Sud, care va lega Marea Adriatica de Marea Neagra; urgentarea redeschiderii cursului superior al Dunarii, pentru care este necesara gasirea de fonduri la nivel european si international.

O preocupare deosebita a guvernului roman o constituie combaterea criminalitatii, a migratiei si a traficului ilegal, vazute ca obligatii comun asumate de toate statele membre ICE, iar intarirea colaborarii intre ICE si Centrul Regional pentru Combaterea Crimei Transfrontaliere de la Bucuresti in acest domeniu, concretizata in semnarea Intelegerii de cooperare in cadrul Centrului, reprezinta un pas important in eforturile de aliniere la reglementarile UE in materie.

Prin Declaratia privind "Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE)' adoptata la 10 iunie 1999, la Kln, peste 40 de state-partenere si organizatii internationale s-au angajat sa sprijine tarile din Europa de Sud-Est (Albania, Bosnia-Hertegovina, Bulgaria, Croatia, Macedonia, Republica Moldova, Romania si Serbia si Muntenegru) in eforturile lor de promovare a pacii, democratiei, respectului drepturilor omului si prosperitatii economice in vederea asigurarii stabilitatii intregii regiuni.

PSESE reprezinta cea mai ambitioasa incercare a comunitatii internationale, indeosebi a Uniunii Europene si SUA, de a contribui la stabilizarea fostei Iugoslavii si, in general a Balcanilor. Romania, are in atentie problemele de securitate, aparare, afaceri interne si justitie, urmarind cu prioritate:

punerea in aplicare a conventiei ONU privind criminalitatea organizata transnationala;

consolidarea sprijinului politic acordat SEECAP (South East Europe Common Assessment Paper on Regional Security Challenges and Opportunities);

sporirea rolului Centrului Regional pentru Combaterea Crimei Transfrontaliere ca un proiect major al cooperarii regionale in domeniul aplicarii legii impotriva riscurilor asimetrice inclusiv in lupta impotriva terorismului;

incurajarea unei cooperari mai stranse intre tarile din Europa de Sud-Est, precum si consolidarea coordonarii intre initiativele din aceasta zona, s.a.

Privitor la S.E.C.I. obiectivele principale aflate pe agenda romana a anului 2004 si actiunile ce vor fi intreprinse pentru realizarea acestora sunt:

mediatizarea activitatii grupului de lucru "Simplificarea si facilitarea procedurilor de trecere a frontierei pentru mijloace de transport comerciale'

completarea portofoliului SECI pe probleme de proceduri vamale si transport in regiune;

organizarea de audieri publice pentru oamenii de afaceri care desfasoara activitate de comert exterior, in scopul cunoasterii legislatiei vamale, s.a.

Toate aceste aspecte ne conduc catre concluzia potrivit careia numerosi actori geopolitici au in atentie zona Marii Negre, indeosebi privind estomparea contradictiilor interstatale si interetnice, gestionarea crizelor noi aparute si in curs de aparitie, precum si realizarea unui climat de siguranta si liniste care sa permita realizarea stabilitatii si o dezvoltare economica adecvata a statelor ce apartin acesteia.