Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie


Lunca Dunarii

Hidrologie

+ Font mai mare | - Font mai mic



Lunca Dunarii

Lunca reprezinta albia majora a unei ape curgatoare si cuprinde albia minora (prin care curge apa) si partea inundabila. Valea in ansamblu si mai ales terasele ei sunt importante pentru agricultura, asezari umane, cai de comunicatie. Lunca are un rol esential din punct de vedere al ecosistemelor, pentru conservarea atat a biotopurilor (echilibrarea debitelor, purificarea apei) cat si a biocenozelor (conservarea biodiversitatii acvatice).




Lunca naturala a Dunarii[1] a suferit numeroase modificari prin lucrarile care au avut ca scop regularizarea cursului apei (taierea meandrelor, dragare, diguri de deviere a apei, indiguiri pentru evitarea inundatiilor, baraje de retentie a apei pentru stavilirea inundatiilor, hidroenergia, exploatarea prundisului, secarea numeroaselor lacuri si balti pentru transformarea zonelor umede in terenuri agricole.

1. Lunca Dunarii in Germania

Pe teritoriul Germaniei, de la izvoare pana la Achlaiten, din cei 580 km, pe circa 180 km, Dunarea are o vale ingusta, datorita muntilor pe care ii strabate; 400 km se desfasoara pe o vale larga. Pentru diminuarea vitezei de curgere a apei si a pericolului de eroziune a malurilor, incepand din secolul al XIX-lea au fost efectuate diverse lucrari: de indiguire impotriva inundatiilor; au fost taiate doua curbe mari pentru ameliorarea navigatiei si au fost construite mai multe baraje. Pe acest sector au fost realizate 24 lucrari hidrotehnice, care au transformat substantial starea naturala a vaii.

2.Lunca Dunarii in sectorul austriac

Dunarea austriaca are 350 km lungime, din care 21 km formeaza granita cu Germania, iar 8 km. cu Slovacia. Din ace sti 350 km, 200 km prezinta o lunca larga, iar 150 km stramtori ale fluviului. In acest sector, Dunarea strabate zona de dealuri prealpine, intre care isi fac loc zone cu lunci, formand patru bazine mai mici, separate de anumite portiuni mai inguste determinate de lanturile de dealuri asezate transversal. Intre Padurea Vieneza (Wiener Wald) si Carpatii Mici se afla bazinul Vienei, campie larga de inundatie, cu multe ramuri despletite.

Lucrarile de amenajare a Dunarii, pe acest sector, au inceput in 1850 cu indiguiri longitudinale, inchideri ale canalelor secundare, regularizarea cursului apei. Aceste lucrari au asigurat o largire a cursului apei de 320-410 m. Din 1954, au fost construite 11 baraje, care creeaza lacuri de retentie, astfel ca pe o lungime de 200 km apele Dunarii sunt stavilite. Unele diguri laterale au fost construite in asa fel incat, la viituri, sa permita inundarea luncii, contribuind astfel la salvarea biocenozelor.

3.Lunca Dunarii in sectorul slovac

Dunarea realizeaza pe o mare portiune frontiera cu Ungaria. Intre Bratislava si gura raului Horn, Dunarea curge intr-o campie larga. Fluviul se desface in trei brate: in nord Dunarea mica, Dunarea propriu-zisa si in sud Dunarea Mosoni. Din cauza frecventelor inundatii ce au loc in aceasta zona, malurile au fost indiguite inca de la jumatatea secolului al XIX-lea. Intretinerea caii navigabile este dificil de realizat din cauza aluviunilor bogate deversate continuu de afluenti precum Morava si Leitha.

Din 1977 a fost demarat pe aceasta portiune un important proiect de utilizare complexa a Dunarii, proiect comun slovaco-ungar. El prevedea bararea cursului natural al Dunarii cu un baraj, la Dunakiliti, care crea un mare rezervor de apa – lacul Hrusov. El are o capacitate de 160 milioane km3, este situat in campie (ambele maluri au diguri). Pentru scurgerea debitului de 5200 km3/sec, a fost prevazut un canal artificial de 30 km lungime, situat la nord de bratul natural al Dunarii, integral pe teritoriul slovac, pe care este amplasata uzina electric a Gabcikovo, prevazuta cu ecluze necesare navigatiei. Dupa reunirea canalului cu vechiul pat al Dunarii, dupa circa 85 km, ea intra in defileul realizat de Muntii Pilisi (la sud) si Borszony (la nord), unde, intr-o meandra, s-a construit al doilea baraj, la Nagymaros, pe teritoriul ungar si slovac. Lacul de acumulare format in zona de deal este ingust si lung, valea Dunarii foarte adanca. Lacul ajunge in zona de campie, unde pe circa 60 km. sunt necesare diguri.

Proiectul de amenajare complexa a Dunarii are o serie de avantaje:

protejarea impotriva inundatiilor a zonei de campie dintre Bratislava si Esztergom;

regularizarea cursului Dunarii in vederea navigatiei;

stoparea eroziunii patului fluviului si ridicarea panzei freatice in zonele limitrofe;

favorizarea dezvoltarii agriculturii si silviculturii;

obtinerea de energie electric a (2650 GWh/an la Gabcikovo si 1025 GWh/an la Nagymaros).

4.Lunca Dunarii in Campia Panonica

Campia Panonica este primul sectorul cu o lunca foarte larga a Dunarii, care se intinde de la Budapesta pana la intrarea in defileul de la Portile de Fier. [2]Este o zona cu inundatii frecvente, determinate de zapoarele de gheata care se formau datorita curbelor prea stranse ale Dunarii. Inundatia din 1838 a dus la distrugerea a 15% din casele din Buda (malul drept al Dunarii) si a 50% din cele din Pesta (malul stang). Aproape un sfert din teritoriul Ungariei unde traiste un sfert din populatia tarii si se gaseste 30% din reteaua de cai ferate si 20% din cea rutiera, este supus inundatiilor (circa 23.000 km2),. Din 1850 au inceput lucrarile de amenajare hidrotehnica, constand in ridicarea a 1350 km. de diguri laterale, inchideri de brate secundare, rectificarea meandrelor si supraadanciri ale patului etc. Rectificarea cursului a dus la scurtarea traseului principal al Dunarii cu circa 55 km., dar si la cresterea regimului inundatiilor, ceea ce a dus la suprainaltarea digurilor.

Aceleasi probleme sunt valabile si pentru teritoriul fostei Iugoslavii, unde fluviul face la inceput granita intre Croatia si Serbia, pentru a trece apoi pe teritoriul Serbiei. Cu exceptia unei mici portiuni, unde Dunarea este situata la poalele nordice ale inaltimilor Fruska Gora, ea strabate partea sudica a Campiei Panonice, cu aceleasi probleme de inundatii si tendinta de despletire a bratelor, ceea ce a necesitat lucrari hidrotehnice diverse. Acum, Dunarea nu mai are inundatii in lunca decat la viituri exceptionale.

5.Sectorul romanesc al cheilor

Situat intre Moldova Noua si Turnu Severin, sectorul cheilor are o lungime de 41 km. Este cel mai spectaculos sector al Dunarii, dar si cu cele mai grele probleme de amenajare hidrotehnica. In aceasta zona, lunca nu exista decat in mici bazinete cu depozite tertiare cum este cel de la Bahna. Peretii verticali de calcar sau versantii destul de inclinati formati din diferite roci coboara pana la nivelul apei si sub ea. Lucrarile propriu-zise in albia Dunarii au fost efectuate in anii 1890-1898, pentru a facilita navigatia in zonele de cataracte. Aceste lucrari au constat in dislocarea a 650.000 m3 de roca, din care jumatate sub apa si indepartarea a 1,2 milioane m3 de piatra, operatie foarte dificila. Pentru aceste lucrari au fost indreptati pe 150 m. pinteni de calcar, in zona Greben si au fost sapate cinci senale in patul raului, de 60 m lungime si o adancime a apei la etiaj de 2 m, pe o lungime totala de 60 km. Portiunea cea mai dificila a fost cea de la Portile de Fier (Varciorova), unde viteza apei era considerabila.

Intre anii 1964-1973 a fost ridicat barajul Portile de Fier I, cu o inaltime de 32 m., creandu-se un lac de acumulare de 270 km. Lungimea sa ajunge cu remuul pana aproape de gurile Tisei. Pe acest sector apele au acoperit majoritatea portiunilor de lunca existente anterior (vezi harta nr. 1.5).

In 1984 a fost dat in functiune barajul Portile de Fier II, prevazut cu ecluze de ambele parti, romana si sarba.

6. Lunca Dunarii in sectorul romanesc de campie

Sectorul romanesc de campie al Dunarii este cel mai important prin lungimea sa considerabila de 900 km. De la iesirea din defileu pana la cotul de la Galati, Dunarea margineste Campia Romana. In acest sector, lunca se desfasoara doar pe malul romanesc (cel nordic), cel sudic formandu-l platforma prebalcanica si cea dobrogeana, ridicate deasupra fluviului. Lunca Dunarii are dimensiuni variabile de la vest la est, de la Turnu Severin (cativa km latime) la Braila (25 km)[3].

Lunca Dunarii are un relief complex. In profil transversal se disting, imediat langa albia minora, grinduri fluviatile[4], o larga zona depresionara , panta de racord cu terasa, un tapsan format din material acumulat la baza terasei.

Zona depresionara este cea mai importanta si cuprinde urmatoarele forme de relief:

gradiste (popine), resturi de terase, croite de jur imprejur si niciodata depasite de ape;



dune, acumulari de nisip ce acopera alte forme de relief;

lacuri, acumulari permanente de apa situate in depresiunile cele mai adanci, avand de la cateva sute la cateva mii de hectare, alimentate natural din Dunare; lacuri foarte mari (Greaca, Potelu, Maharu, Jijia, Brates, Crapina etc.). Marginea lacurilor este invadata de stuf si papura;

balti, acumulari temporare de apa, de mica adancime, putand disparea complet la secete mari, acoperite partial de stuf si papura.

mlastini, balti colmatate complet, cu un sol imbibat de apa, cu vegetatie de stuf;

japse , stadii avansate de continentalizare, cu vegetatie de balta in zonele mai adanci si pasiune in cale mai ridicate;

brate , albii mai vechi ale Dunarii, active, dar cu debite mai reduse decat ale cursului principal al fluviului , unele in curs de colmatare sau adancire, altele navigabile;

garle , brate vechi, colmatate puternic, in care exist a inca un curs de ape permanent, cu debite reduse si care unesc diferite balti, lacuri sau brate;

privale , avand forma de garle (albii de scurge re a apei), dar uscate de obicei si care au apa doar in cursul viiturilor.

“Amenajarea” luncii Dunarii are un istoric de lunga durata si complicat. Primele lucrari efectuate aici dateaza din vremea romanilor, care si-au construit diguri ce serveau drept cai de acces. Ideea de indiguire a Dunarii in vederea obtinerii de terenuri agricole prin asanarea baltilor si secarea luncii dateaza din anul 1910, cand erau date agriculturii 7100 ha. Aceasta lucrare apartine inginerului A. Saligny, care nu vedea decat partea tehnica a lucrarii. Prin “Legea pentru punerea in valoare a pamanturilor din zona inundabila a Dunarii” se prevede indiguirea aproape totala a luncii prin diguri continue, insubmersibile. Se exclud de la indiguire Balta Mare a Brailei, lacurile mari din Dobrogea si Lacul Brates. Lui Saligny i s-a alaturat si G. Ionescu-Sisesti, eminent agronom, care vedea in aceasta lucrare numai profitul agricol. Conceptia lor era de indiguire totala a intregii lunci, cu diguri insumersibile chiar si la cele mai severe viituri si valorificarea agricola a intregii suprafete de 573000 ha, cat cuprinde lunca (exceptand Delta). Cel care s-a opus acestei idei a fost naturalistul G. Antipa, cel mai bun cunoscator al Dunarii din punct de vedere biologic, care a aratat ca secarea totala ar duce cu timpul la distrugerea terenului agricol, la modific ari drastice in scurgerea apelor Dunarii, dar mai ales la distrugerea patrimoniului piscicol. Astfel, lunca urma sa aiba o folosinta impartita intre paduri, pasuni-fanete,agricultura si piscicultura.

Dupa moartea lui Saligny in 1925, la insistentele lui Antipa, sustinut si de temeinicele studii efectuate de I. Vidrascu, este adoptat punctul de vedere al inundarii temporare si partiale a luncii, formulat in 'Legea pentru administrarea pescariilor statului si amelioratiunile regiunii inundabile a Dunarii”, prin care se lasau pisciculturii majoritatea marilor lacuri, Balta Mare a Brailei si Ialomitei si se prevedeau diguri submersibile discontinue.

Amenajarea si valorificarea luncii Dunarii reprezinta una din cele mai grave agresiuni ecologice de pe teritoriul tarii noastre. S-a produs astfel un adevarat dezastru in piscicultura, au fost distruse adevarate raiuri peisagistice care ar fi putut constitui extraordinare domenii turistice (lacurile din lunca Dunarii din preajma Bucurestiului sau mirificele paduri inundate temporar din Balta Borcea sau Balta Mare a Brailei), au fost poluate apele Dunarii etc.

La sectorul Campiei Romane si al Luncii se adauga mica portiune de la cotul Dunarii la Galati, unde lunca, foarte larga la gura Prutului, se ingusteaza pe partea romaneasca, dar se largeste pe partea basarabeana. Ingustarea se datoreaza Muntilor Macinului, care domina si care coboara treptat cu mai multe terase pana la nivelul luncii. In aval, pe malul romanesc se pastreaza singurul mare lac nesecat, Crapina, iar pe malul ucrainean marile lacuri Kahul si Ialpug.[6]

7 Delta Dunarii

„Pentru foarte multi dintre noi, Delta Dunarii inseamna doar o imensa intindere de apa si canale, stuf, holera, foarte mult peste, rachiu si vodca, lipoveni. Nimic mai fals! Delta este o imbinare dumnezeiasca de vietuitoare salbatice, ape, plante, munca, localnici, turisti. Nimic nu este mai presus de miracolul vietii in Delta Dunarii, cu bucuriile nasterii si tragismul mortii. Varietatea de pasari, pesti, mamifere, vertebrate care traiesc aici, par a intari parerea deja cunoscuta ca aici incepe si se sfarseste ciclul vietii”.[7]

Delta Dunarii, (vezi harta 1.6) cea mai umeda zona a Europei, cea mai joasa si mai noua regiune de campie, este situata in partea de est a Romaniei, intre paralela de 44024’ si 46042’ latitudine nordica si 28014’ si 29046’ longitudine estica, in zona de varsare a Dunarii in Marea Neagra. Suprafata ei totala este de 5240 km², din care 4340 km² pe teritoriul Romaniei, incluzand si laguna Razim-Sinoie. Este a doua delta ca marime din Europa, dupa delta fluviului Volga (18000 km²).

Delta Dunarii se poate imparti [8]in:

Delta propriu -zisa, formata din:

o                   Delta Fluviala (in vest),

o                   Delta Maritima (in est) si

Complexul lagunar Razim-Sinoie.

Delta Dunarii este o “unitate de relief recent formata prin colmatarea unui golf marin”[9], cu aluviunile aduse de fluviu sau cu cele resedimentate de curentul circular al Marii Negre, care au creat (in Pleistocen) sistemul de grinduri conjugate din delta (Letea, Caraorman); dupa formarea acestuia (care a inchis golful initial), teritoriul deltei a devenit un liman.

“Boomul Delta Dunarii nu poate fi inteles ca o entitate decat daca este privit in evolutie, in dezvoltarea sa.” [10]Evolutia ulterioara a deltei a fost conditionata de formarea celor trei brate, in ordinea existentei lor: Sfantu Gheorghe (cel mai vechi), Sulina si Chilia (cel mai nou) .



7.1. Ecosistemele Deltei

Principalele ecosisteme ale deltei (dupa N. Botnariuc) sunt bratele Dunarii, canalele, garlele, lacurile, japsele, plaurii, terenurile inundabile, grindurile, nisipurile, pajistile de lunca, padurile de salcii, padurile Letea si Caraorman.

Dunarea se desparte in cele trei brate principale la vest de Tulcea (la Patlageanca), desprinzandu-se, spre nord, bratul Chilia. La est de Tulcea, cursul se bifurca pentru a doua oara in bratele Sulina (directia vest-est) si Sfantul Gheorghe (directia NV-SE).

Bratul Chilia, in nord, are lungimea cea mai mare (120 km) si debitul cel mai ridicat (aproape de 60% din volumul fluviului). Pe bratul Chilia alterneaza sectoarele cu un singur curs (in dreptul grindurilor Stipoc, Chilia si Letea) cu sectoarele de bifurcare, intre grinduri. Bratele secundare sunt: Tataru, Cernavoda, Babina.

La varsarea in mare se creeaza in prezent o delta secundara, Delta secundara a Chiliei, care avanseaza in mare cu cativa zeci de metri pe an (40-80m/an); aceasta portiune a deltei secundare[12] nu apartine teritoriului tarii noastre.

Bratul Sulina este cel mai scurt (64 km) brat, regularizat si canalizat, in urma cu aproape un secol. Este cel mai navigat brat al Dunarii, deoarece este aproape drept, asigurand astfel cel mai scurt drum spre mare.

La varsarea in mare are loc o depunere relativ brusca a aluviunilor, la contactul intre apele dulci ale fluviului si apele sarate ale marii, formandu-se bara de la Sulina, care are tendinta de a optura gura de varsare. Pentru a diminua acest efect, a fost construit un dig (in lungime de 10 km) care indeparteaza spre larg aluviunile aduse de curentul circular al marii. Acest brat al Dunarii este dragat continuu, servind navigatiei maritime.

Bratul Sfantul Gheorghe (108 km) are directia dominanta spre SE si este foarte meandrat. In ultimii ani, meandrele au fost rectificate, lungimea traseului scurtandu-se la doar 70 km. La varsare, formeaza o acumulare de nisip sub forma unor insule (Insulele Sacalin: Sacalinul Mic si Sacalinul Mare).

Din bratul Sfantul Gheorghe se desprind spre sud canalele Dranov si Dunavat, prin care se realizeaza legatura cu laguna Razim.

Fenomenul de inaintare a deltei, in dreptul gurilor de varsare ale Dunarii, in detrimentul marii, se datoreaza cantitatii mari de aluviuni (58,7 milioane tone) transportate anual de Dunare, din care o parte se varsa in mare, iar restul se depune in cuprinsul deltei, contribuind la continua ei aluvionare.

Delta Dunarii este zona care face tranzitia intre Campia Romana (pe care o continua), Dunare (prin hidrografie si functionalitatea sistemului hidric) si Marea Neagra (raportul Dunare-mare fiind variabil in timp). Relieful Deltei Dunarii cuprinde in regim natural terenuri joase si terenuri inalte.

Altitudinea medie a reliefului deltei este de 0.5 m, iar altitudinea maxima de 13 m. Aproximativ 3/4 din suprafata deltei este situata la altitudini pozitive si 1/4 sub nivelul de zero metri.

Terenurile joase cuprind mlastini, lacuri (Isac, Obretinul Mic, Obretinul Mare, Matita, Merhei etc.), garle, canale (Litcov, Dranov, Dunavat), brate secundare (Tataru, Cernovca), ostroave (Tataru, Babina etc). Acestea sunt terenuri inundabile si partial, in vest, indiguite si desecate.

Relieful pozitiv constituie cca. 13% din suprafata Deltei. Tipurile de grinduri care il formeaza sunt urmatoarele:

grinduri fluviale/longitudinale -create de aluviunile depuse de fluviu si insotesc bratele principale;

grinduri fluvio-maritime/transversale -constituite pe vechi linii ale armului de catre aluviuni si curentii circulari marini: Grindul Letea (altitudinea maxima din delta, 13m), Grindul Caraorman (cu o altitudine maxima de 8m), Grindul Saraturile, Grindul Ivancea, Grindul Crasnicol si Grindul Petrisor;

grinduri continentale – portiuni ale vechiului uscat predeltic: Grindul Chilia (cu altitudinea de 9 m) si Grindul Stipoc (cu altitudinea de 3 m).Solurile din Delta Dunarii au fertilitate redus a si sunt partial inundabile. Solurile predominante sunt solurile aluviale, solurile hidromorfe (lacovisti), nisipoase (pe grinduri) si, pe o mica portiune (grindul Chilia), cernoziom.

Vegetatia Deltei Dunarii

Delta are vegetatie de lunca, cu numeroase specii, adaptate excesului de umiditate. Dintre arbori predomina esentele moi (plop, salcie), la care se adauga padurile de stejari, Letea si Caraorman. Stuful acopera suprafetele de balti, mlastini si, partial, pe cele lacustre.

Fauna este alcatuita din animale terestre (iepure, lup, vulpe, cainele enot, mistret etc.), mamifere de apa (vidra), pasari (280 specii, dintre care amintim speciile de pelicani -pelicanul comun, pelicanul cret -cormorani, egrete -egreta mica si egreta mare - garlite etc. -si o bogata fauna acvatica, formata din pesti -somn, caras, stiuca, crap, platica etc. -si sturioni ­morun, pastruga, cega, nisetru.

Rezervatiile naturale din Delta Dunarii sunt: Padurea Hasmacu Mare-Letea (rezervatie de flora), Matita (fauna) si insula Popina (fauna). Sunt 18 zone cu protectie integrala: Rosca-Buhaiova, Letea, Raducu, Nebunu, Vatafu Lungulet, Caraorman, Saraturi, Murighiol, Erenciuc, Popina, Sacalin , Zatoane, Petiteasca-Leahova, Dolosman, Grindul Lupilor, Istria Sinoe, Grindul Chituc, Rotundu, Potcoava, Belciug[13].

Delta Dunarii[14] si Complexul lagunar Razim-Sinoe au fost declarate, in 1990, Rezervatii ale Biosferei. Prin Legea 82/1993, sunt inscrise in Conventia de la Ramsar si pe lista Patrimoniului Mondial Cultural si Natural .

Asezarile omenesti si demografia au, datorita conditiilor fizico­-geografice, numeroase particularitatea. Datorit a intinderilor mari de ape, densitatea populatiei are valori reduse, fiind de 25-50 loc/km² in vest si sub 25 loc/km² in est. Populatia este concentrata in asezari rurale, situate de-a lungul bratelor fluviului, care au predominant activitatea legate de pescuit si agricultura. Singurul oras din delta este Sulina (5500 locuitori), un oras-port liber/porto-franco, functionand ca port de transbordare a navelor, urmand a se amenaja ca port maritim. Orasul Tulcea nu este situat in delta, dar coordoneaza activitatea economica si turistica a Deltei.

Resursa importanta si traditionala a deltei este fauna piscicola, iar pescuitul este considerat activitate economica esentiala.

Transporturile rutiere sunt slab reprezentate. Cea mai mare parte a transporturilor din delta se realizeaza cu ajutorul navelor. Navigatia fluviala se poate desfasura, pentru nave mici, si pe bratele secundare. Navigatia maritima se realizeaza doar pe bratul Sulina.

Turismul beneficiaza de un deosebit potential natural (peisaje exotice, lacuri, canale, grinduri, fauna, vegetatie, padurea de stejari de la Letea, dunele de nisip de pe grindurile Caraorman, Sarturile, plaja de la Sfantu Gheorghe). Localitatile turistice importante sunt: Crisan, Malic, Mila 23, Sulina si Sfantu Gheorghe.

Dunarea, impreuna cu Lunca inundabila si delta reprezinta o oportunitate a capitalului nostru natural. Insa, in urma activitatilor antropice desfasurate de-a lungul fluviului, s-au modificat atat regimul hidrologic, cat si calitatea apei, cu influente negative asupra mediului exterior.

Particularitati climatice in lunca si Delta Dunarii

Clima sectorului Dunarii Superioare prezinta unele aspecte atlantic ­continentale, cu exceptia zonei de izvoare care apartine tipului boreal.

Bazinul Dunarii de Mijloc, din punct de vedere climateric, are caracteristici pregnant continentale, in special in Marea Campie Panonica. In aceste sectoare, temperatura medie anuala este de 10º.

In sectorul Dunarii Inferioare, clima este influentata de Dunare si relieful jos, de lunca. Clima este in general continentala, doar in defileul Cazane si Portile de Fier are aspect montan, cu usoare influente mediteraneene. Temperatura medie anuala este, pentru Lunca Dunarii si Delta, cea mai ridicata din tara (peste 11° C) datorita temperaturilor medii ridicate din iulie (24° C) si din ianuarie (-1° C, in sud, -2° C in Delta). Nuantele climatice[16] pe care le prezinta Dunarea in aceasta zona sunt insa ale regiunilor inconjuratoare, nu ale fluviului propriu zis:



influente submediteraneene, pana la Zimnicea;

climat de tranzitie, intre Zimnicea si Oltenita;

climat cu nuante de ariditate, pana la Tulcea;

climat cu influente pontice, in delta.

Zilele tropicale, similare celor din sudul Campiei Romane si Baraganului, sunt atenuate de umiditatea mai ridicata a aerului, cauzata de evaporarea apei in lungul Dunarii si in lunca, unde panza freatica este la suprafata sau aproape de suprafata.

Clima deltei este determinata atat de pozitia ei in extremitatea estica, unde predomina climatul continental mai arid, cat si de altitudinea coborata si de influentele marii (relativ reduse totusi), care ii dau o nuanta pontica. Conditiile climaterice sunt deosebite, cu mici variatii de temperatura, cu ierni blande si veri fora canicula. Temperatura medie anuala este de peste 10° C.

Delta este regiunea cu cele mai putine precipitatii din tara (400-450 mm/an). Precipitatiile scad spre est, iar lipsa lor este compensata de umiditatea datorata evaporatiei de pe suprafetele acvatice. Bat frecvent, dar sensibil atenuate de relieful “de adapost” al Luncii Dunarii, Crivatul din NE, Austrul in partea de vest a sectorului romanesc al fluviului si brizele diurne.



Alecsandru C. Sobaru, Gabriel I. Nastase, Chiriac Avadanei-coordonatori, Artera navigabila Dunare – Main – Rhin. Strategii europene, orizont 2020, Bucuresti, Editura Economica, 1998, pag. 52-59

Alecsandru C. Sobaru, Gabriel I. Nastase, Chiriac Avadanei -coordonatori, Artera navigabila Dunare – Main – Rhin. Strategii europene orizont 2020 Bucuresti Editura Economica, 1998, pag. 55-56

Alecsandru C. Sobaru, Gabriel I. Nastase, Chiriac Avadanei -coordonatori, Artera navigabila Dunare – Main – Rhin. Strategii europene, orizont 2020, Bucuresti, Editura Economica, 1998, pag.56

Acumulari de nisip (diguri naturale), de 6-10 m. inaltime fata de nivelul mediu al apei si latimi de 150-300 m.

situata la inaltimi de 5-6 m, cu relief complex

Asadar, regimul bolsevic nu si-a distrus lunca, obligandu-ne numai pe noi (romanii) la

astfel de lucrari pentru a profita cat mai mult de productiile noastre agricole.

Delta Dunarii – Ghid ecoturistic 21Delta Dunarii – Ghid ecoturistic - Tulcea

Coord.: V. Ciochia, Aves Danubii – Pasarile Dunarii, de la izvoare la varsare Brasov,

Editura Pelecanus, 2001, pag.13-18

C-tin Parvu, Ecosistemele din Romania, Ed itura Ceres, 1980, pag. 226

C-tin Parvu, Ecosistemele din Romania, Editura Ceres, 1980, pag. 228-240

Astazi, Delta se afla intr-un proces de retragere spre est.

Delta secundara apartine Ucrainei

Delta Dunarii-harta turistica

ecosistemele Deltei nu sunt inca afectate de activitatea antropica

V. Ciochia - coordonator, Aves Danubii – Pasarile Dunarii, de la izvoare la varsare, Brasov, Editura Pelecanus, 2001, pag. 30-33

M. Candea, F. Bran, Spatiul geografic romanesc, Bucuresti Editura Economica, 2001, pag. 55-59






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2533
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site