ANTISEMITISMUL LA A. C. CUZA

ANTISEMITISMUL LA A. C. CUZA

Termenul de antisemitism a fost folosit la sfarsitul secolului XIX de W. Marr si desemneaza o atitudine ostila fata de evrei, insa aceasta manifestare s-a nascut o data cu aparitia acestui popor, dupa cum sustin unii cercetatori ai fenomenului.

In spatiul romanesc evreii nu au fost persecutati, exterminati fizic, asa cum s-a intamplat in restul statelor europene. Totusi imaginea negativa asupra evreului se regaseste in folclor, in superstitiile romanilor dar mai ales in scrierile cu tematica religioasa . Spre sfarsitul secolului al XIX-lea, cand s-au pus bazele statului roman modern, spiritul national incepe sa se afirme cu mai multa efervescenta. In plus, fenomene ca industrializarea sau dezvoltarea oraselor provoaca ostilitatea impotriva evreilor care sunt neasimilabili si provoaca dezechilibre in societatea romaneasca. Cu toate acestea antisemitismul romanesc este mai degraba unul declarativ, teoretic fara o punere in practica a ideilor, desi au fost inregistrate incidente intre crestini si evrei.

Promotorii curentului nationalist ce punea in prim-plan ridicarea din punct de vedere cultural si socio-economic a poporului roman - curent ce a fost numit in mod exagerat antisemit - au fost intelectualii care prin intermediul studiilor facute in Occident au intrat in contact cu ideile si conceptiile specifice. Pornind de la acestea au conturat o alta dimensiune atitudinii antisemite romanesti care corespundea cu realitatile societatii noastre. Ca initiatori ai curentului pot fi mentionati Costache Negruzzi, B. Petriceicu-Hasdeu, V. Alecsandri, Mihai Eminescu sau Vasile Conta. Multi dintre acestia au fost oameni politici astfel incat multe din discursurile lor au devenit baza pentru ulterioarele formatiuni de dreapta.

Cel mai important membru al dreptei romanesti si doctrinar al tezei antisemite, totodata un personaj controversat, a fost Alexandru Constantin Cuza. S-a nascut la 8 noiembrie 1857 la Iasi, avand legaturi directe de rudenie cu domnitorul Al. I. Cuza; un motiv in plus pentru a-si sustine conceptiile nationaliste. Studiile si le-a facut in Franta si Germania unde a intrat in contact cu ideile antisemite ale vremii. Din 1901 devine profesor de economie politica la Facultatea de Drept a Universitatii din Iasi. A publicat numeroase articole si lucrari dintre care Generatia de la 1848 si Era Noua reprezentand actul de nastere al cuzismului.

Conceptiile sale au cunoscut o evolutie spectaculoasa, de multe ori contradictorii. Astfel Cuza trece de la ateism si socialism, in anii adolescentei, catre un nationalism traditional si populist. Intrand in cadrul cercului junimist a reusit sa obtina postul de ajutor al primarului din Iasi, in perioada 1890-1891, ocupandu-se de Oficiul Starii Civile. In acest mod a luat contact cu statisticile privind evolutia populatiei. Principala problema pe care a remarcat-o a fost aceea ca numarul evreilor era in crestere in raport cu romanii; fenomenul era evident mai ales in Moldova. Acesta a fost punctul de plecare pentru preocuparea profesorului Cuza asupra problemei evreiesti. Ca cea dintai masura in acest sens fondeaza Liga antisemita universala care propune rezolvarea "chestiunii jidovesti" prin colaborare internationala. Este momentul cand il intalneste pe Nicolae Iorga. Marele savant era, de asemeni, un sustinator nationalist, de ridicare a poporului roman din punct de vedere cultural si economic, vazand in elementul evreiesc un factor disturbator. Aceasta colaborare Iorga-Cuza a determinat in 1910 formarea unei grupari - Partidul Nationalist-Democrat - care aborda pentru prima data un program cu caracter antievreiesc. Curand insa, Cuza, determinat de personalitatea dificila a lui Iorga dar si de divergentele de opinii dintre cei doi - care aparusera mai ales pe tema chestiunii evreiesti - scindeaza PND, in 1919, formand fractiunea Partidul National Democrat Crestin. Termenul de crestin atasat gruparilor de dreapta arata intensificarea antisemitismului, indicand dorinta de eliminare a oricarui element necrestin.

Dupa Primul Razboi Mondial curentele extremiste castiga tot mai mult teren avand aderenta la mase, acestea asteptand o schimbare, o intoarecere la normalitate dupa efectele dezastruoase provocate de marea conflagratie. Revolutia din Rusia si apoi comunistii cu ideile lor de rasturnare a situatiei existente pe continent produc panica astfel incat sustinatorii de dreapta vin ca raspuns la aceasta conjunctura. Nu intamplator A. C. Cuza pune semnul egal intre evreu si comunistul francmason. Astfel pot fi interpretate manifestarile de pe tot parcursul perioadei interbelice.

Urmarind in continuare evolutia profesorului iesean se remarca faptul ca in 1922 impreuna cu profesorul N. Paulescu constituie Uniunea National-Crestina avand ca organ de presa Apararea Nationala, revista ce a fost consacrata mai bine de zece ani propagarii ideilor antisemite. Cuza a ales drept simbol svastica, termen din sanscrita care intr-o traducere aproximativa ar insemna viata buna. Aceasta reprezinta un semn distinctiv al rasei ariene si prin descendenta al dacilor, fapt ce ilustreaza legatura noastra cu trecutul; in plus, svastica ar fi simbolul primitiv al crucii.

In programul noii formatiuni era exprimata nemultumirea fata de acceptarea Tratatului minoritatilor prin care locuitorii evrei puteau primi cetatenie romana. Solutia care era data se referea la alungarea evreilor din tara.

Din 1923 UNC devine Liga Apararii National Crestine. Programul acesteia, conform cu doctrina, sustinea excluderea evreilor din functiile publice iar pentru romani se propunea o politica protectionista care sa determine progresul. LANC a avut ca aderenti in special studenti de la Universitatea Iasi. Nu de putine ori, acestia, inflacarati de vorbele profesorului Cuza au provocat agitatii. Antisemitismul lui A. C. Cuza fiind unul mai degraba teoretic, decat practic, agresiv a determinat ruperea din Liga a unei ramuri in frunte cu Corneliu Zelea Codreanu care a format Legiunea Arhanghelul Mihail in 1927, mult diferita de orice alta formatiune de extrema dreapta.

Incepand cu 1925 A. C. Cuza demisioneaza din calitatea de profesor de la Facultatea de Drept din Iasi pentru a se concentra pe plan politic, ajungand pe lista Camerei Deputatilor, afirmandu-si conceptiile sale nationaliste de la tribuna Parlamentului. In aceasta ipostaza apare ca un excelent orator, cu un discurs antrenant provocand de multe ori stari conflictuale in timpul dezbaterilor. Cu toate acestea, in alocutiunile sale nu a folosit niciodata expresii neprotocolare sau violenta verbala.

Contributia lui A. C. Cuza la doctrina antisemita a fost importanta, cu toate ca ea a ramas necunoscuta. Argumentele profesorului au corespuns realitatii spatiului nord-dunarean si profundelor sentimente crestinesti ale romanilor.

Ideea fundamentala a gandirii si ideologiei cuziste este nationalismul. In viziunea profesorului de la Universitatea din Iasi nationalismului i se opunea iudaismul, de aici decurgand si antisemitismul sau. Cuza gaseste trei variante de rezolvare a chestiunii evreiesti. Prima din aceste variante ar putea fi asimilarea - absorbirea, prin casatorie, astfel incat sa nu mai fie vorba de popoare diferite; insa acest proces pare a fi refuzat atat de evrei cat si de crestini deoarece nu se doreste amestecul de sange. In plus, mentinandu-se ca popor distinct, evreii beneficiaza de anumite avantaje si facilitati. A doua alternativa ar fi cooperarea, de asemeni greu de realizat din cauza caracterului egoist al evreului. Astfel, ar ramane singura o singura cale de a rezolva problema, anume eliminarea evreilor din sfera politica si sociala pe care au acaparat-o ilegal.

Pornind de la principiile sale nationalist-antisemite, Cuza are o viziune proprie in ceea ce priveste Biblia si religia, in general. In conceptia profesorului iesean Cartea Sfanta este reprezentata doar de Noul Testament, Vechiul Testament fiind considerat creatie iudaica. Fata de aceasta situatie au existat persoane din mediul clerical care l-au invinuit pe Cuza de blasfemie si denaturare a adevarului istorico-religios. Pe de alta parte, Patriarhul Miron Cristea declara in revista Credinta ca nu poate fi numita antisemita atitudinea patriotica a natiunii romane de a se elibera de "puhoiul" evreiesc.

Se mai vorbeste de influenta ideilor cuziste in randul studentilor care au declansat agitatii in centre universitare. Este de necontestat faptul ca discursurile sale de la catedra au creat adepti, insa manifestatiile studentesti nu pot fi considerate exclusiv opera lui A. C Cuza. In primul rand pentru ca aceste agitatii au avut punct de pornire la Facultatea de Medicina din Cluj pentru ca ulterior undele sa se propage si la Iasi si Bucuresti. Pe de alta parte, studentii s-au revoltat din cauza dificultatilor financiare in continuarea studiilor, conditiilor improprii invatarii oferite de Universitate in timp ce minoritatile (in special evreii) acaparau toate planurile. Mai trebuie remarcat faptul ca cei de la guvernare nu au luat masuri de eradicare a acestor atitudini, rezultand ideea ca in perioada interbelica nu poate fi acuzat un singur om de antisemitism ci trebuie gandit faptul ca realitatile perioadei cereau o atare pozitie.

In final trebuie notat faptul ca desi personalitatea lui A. C. Cuza si-a pus amprenta asupra intregii societati mai bine de jumatate de veac, a fost foarte putin discutata si analizata; iar cei care au facut acest lucru se aflau sub auspiciile ideologiei comuniste, fapt ce i-a determinat sa renunte la echidistanta omului de stiinta impunand etichete si clisee neconforme cu realitatea. De aceea primul pas pe calea analizei il reprezinta cunoasterea.