Istorie, Literatura, Constiinta istorica

Istorie, Literatura, Constiinta istorica

~Studiu de caz~

Formarea constiintei istorice este incercarea de a construi identitatea unui popor/a unei natiuni prin raportarea la alte popoare sau natiuni, urmarind:situarea in timp si spatiu,evenimentele istorice,limba,cultura si civilizatia,mentalitatile.

Epoca intunecata

In ceea ce priveste operele scrise romanesti inainte de sec. al XVI-lea, se poate spune ca acestea sunt putine si niciodata exemple elocvente de literatura propriu-zisa.

In general, precursorii literaturii romane sunt considerati cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin si Ion Neculce, insa inaintea lor s-au facut cunoscuti si alti umanisti romani.

Umanismul este cultura romaneasca si, implicit, cronicarii romani, au fost exponentii unui umanism tarziu. Acesta implica devotament pentru cautarea adevarului si moralitatii prin mijloace umane, in sprijinul intereselor Oamenilor.Primele preocupari istorice apar, in cazul romanilor, incepand cu secolul al XVI-lea.Aceasta se datoreaza cresterii interesului carturarilor si eruditilor pentru contacte cu alte civilizatii.

Temele fundamentale abordate de cronicari, dar si de ceilalti literati preocupati de constiinta istorica a romanilor sunt:Originile poporului romana, Limba romana,Continuitatea evenimentelor istorice,Institutia domniei.

Primul "istoric" Cel care scrie pentru prima data despre originea poporului roman si despre unitatea acestuia este Nicolaus Olahus, in lucrarea sa "Hungaria"

Scrierea este datata din 1536 si este scrisa in limba latina.

Nicolaus Olahus - Nascut in 1493 la Sibiu, a fost un umanist, istoriograf si om politic de origine romana care a activat pe teritorului Regatului Ungariei. Numele sau in maghiara este Mikls Ol, cu referire la originea sa romana (olah=valah).

Recunoasterea internationala

In calitate de carturar, Nicolaus Olahus a intretinut o vasta corespondenta cu numerosi oameni de cultura europeni, avand recunoasterea lui Erasmus din Rotterdam. Lucrarile cele mai importante, redactate in timpul sederii in Olanda, ofera informatii cu privire la topografia si istoria Transilvaniei.

Primele indicii literare

La Olahus gasim si primele figuri de stil, primele descrieri plastice. Iata un exemplu de descriere, incorporata fiind si o enumeratie

[Despre Transilvania:] "Neamul acesta de oameni robusti, razboinici inarmati, sunt prevazuti cu cai buni, zdraveni. (.) Intreaga regiune este alcatuita cu sesuri si paduri, intretaiata de ape cotite, plina de pamant roditor. Bogata in vin, aur, argint, fier si alte metale si sare; cat se poate de imbelsugata in boi, fiare, ursi si pesti, asa ca nu poti invinui firea ca n-ar fi gramadit in acest tinut toate bunatatile traiului.".

Cronicarii.Scopul Cronicilor.

Desi contineau argumente referitoare la unitatea romanilor de pretudindeni, scopul cronicilor nu era atat impulsionarea spre realizarea fizica a acestei unitati, cat:sa nu se inece anii cei trecuti [moldovenii sa isi cunoasca trecutul istoric, nu] asemeni fiarelor si dobitoacelor fara minte.Cronicarul relateaza faptele reale, nu "basnele si povestile", punand bazele realismului istoric.

Miron Costin, cronicarul continuator al operei lui Ureche, defineste istoria nu numai ca o relatare a faptelor trecute, o povestire epica, dar un instrument spre folosul omului, din care acesta sa invete."Deci fratilor cetitorilor cu cat va veti indemna a citi pre acest letopisetu mai mult cu atat veti sti a va feri de primejdii si veti fi mai invatati a dare raspunsuri la sfaturi, la domn si la noroade de cinste" (Miron Costin)

Patriotismul - Definitorie pentru opera cronicarilor nu este numai aceasta dimensiune moralista, ci si perspectiva asupra patriotismului si etnogenezei poporului roman.

Cronicarii sustin descendenta poporului roman din cel roman (latin) prin diverse argumente.

Unitatea poporului roman - Apare, de asemenea, ideea unitatii poporului roman, mai tarziu reluata de numeroase curente literare, inclusiv cel pasoptist, considerat de multi critici punctul zero al literaturii romane de mare valoare."rumanii, cati se afla lacuitori de la Tara Ungureasca si la Ardeal si la Maramures, de la un loc sunt cu moldovenii si toti de la Rim se trag Grigore Ureche)‏.

Dreptatea suprema

Ion Neculce creaza o opera istorica de sinteza, astfel ca, in scrierile sale se pot gasi trasaturi literar-artistice, morale, etc.

"Ce, fratilor moldoveni, rogu-va sa luati aminte, sa va invatati si sa va paziti. Oricat ar fi in cinste la vrun domn, bine este sa-i slujesti cu dreptate, ca de la Dumnedzau ai plata. Dar cu domnul niciodata sa pribegesti, macar cum ar hi, si nu numai in tara streina, ce nici in Tarigrad cu dansul sa nu mergi, fiind tu moldovan". (Ion Neculce)‏

A nu se intelege, de aici ca, pentru Neculce, tara nu era la fel de importanta ca si chemarile morale. Dimpotriva, tara este caracterizata ca intreg, ca tot unitar. "Oh! oh! oh! saraca tara a Moldovei, ce narocire de stapani c-acestia ai avut! Ce sorti de viata t-au cadzut! Cum au mai ramas om traitor in tine, de mare mirare este, cu atatea spurcaciuni de obiceiuri ce se trag pana astadzi in tine, Moldova!"

Desi importanti din punct de vedere istoric, nu trebuie negata influenta literara pe care cronicarii au avut-o. In primul rand, renuntarea la limba slavona si adoptarea limbii romane a fost cruciala pentru dezvoltarea literaturii vechi, demersurile lor involuntare fiind de baza pentru intelectualitatea romaneasca din prima jumatate a secolului al XVII-lea.

Intre istorie si literatura

Fiind vorba despre manifestarile constiintei istorice in literatura romana, se poate ridica intrebarea daca opera cronicarilor are si valente artistico-literare.Adevarul este ca, desi valorosi pentru istorie, cronicarii au reprezentat si prima generatie de scriitori, de autori de literatura.

Legendele lui Neculce au un continut anecdotic, cu intelesuri morale si expresii populare.

George Calinescu: "Cand citesti cronica lui Neculce, un nume iti navaleste numaidecat in minte: Creanga.[.] proverbialitatea, filozofia batraneasca, minunarea, vaietatura si in fine acel lucru invederat, dar inanalizabil, ce se cheama darul de a povesti"

Tehnica portretelor (1) "Fost-au acestu Stefan voda om nu mare de statu, manios si degrabu varsatoriu de sange nevinovat, de multe ori la ospete omoriea fara judetu. Amintrilea era om intreg la hire, nelenesu, si lucrul sau il stiia a-l acoperi, si unde nu gandiiai acolo il aflai. La lucruri de razboaie mester, unde era nevoie insusi se viriea, ca vazandu-l ai sai, sa nu indarapteze. Si pentru aceia raru razboiu de nu biruia. Si unde-l biruia altii, nu pierdea nadejdea, ca stiindu-se cazut jos, se radica deasupra biruitorilor (Grigore Ureche, portret din care reies mai accentuate trasaturile positive ale personajului).

Tehnica portretelor (2) Dimitrie Cantemir, care in tinerete se aratase "nerabdator, manios, zlobiv la betie", incat ii iesise "numele de om rau", capatand domnia, "stiu sa-si piarza numele cel rau caci doara mai la varsta venise, au doara chivernisise vieata lui unde nu era pace, ca asa se arata de bun si de bland, ca tuturora le era usile deschise, si nemaret, de vorova cu toti copiii, incat incepusera toti a se lipi de el si a-l lauda.[.] Era om invatat. Numai la giudecati nu pr put lua sama bine, poate fi traind mult la Tarigrad in strainatate. Lacomie nu av mare, lucrurile lui pofti sa fie laudate". (Ion Neculce, portret al lui Dimitrie Cantemir).

Cronicarii aduc in limba romana si in literatura toate modurile de expunere, asadar, pe langa naratiune si descriere, dialogul si monologul. Odata cu descrierea, in literatura au patruns si figurile de stil, utilizate in mod frecvent de Neculce, luand din vorbirea populara comparatia, cea mai simpla figura de stil.

"intrat-au tatarii in tara ca lupii intr-o turma de oi" (Ion Neculce)

Tot la Neculce se intalnesc cateva epitete populare, majoritatea continand adjectivul "bogat", precum: "fac bogata stricaciune", ori "s-au facut mare si frumoasa nunta".

Metaforele sunt rare, la fel ca in vorbirea populara: "Duca sa tulbura tare si-si aprinse poaleli de toate partile", etc.

Scriitorii postmedievali au utilizat operele cronicarilor ca modele si surse de inspiratie. Un exemplu elocvent este nuvela lui Costache Negruzzi din 1840, "Alexandru Lapusneanul", al carei punct de pornire este chiar in cronica lui Ureche, in scena in care Lapusneanul, cand i se spune ca boierii nu il vor domn, el raspunde: "De nu ma vor, eu ii voiu pre ei, si de nu ma iubescu, eu ii iubescu pre dansii si tot voiu merge, ori cu voie, ori fara voie".

Normele avant la lettre pe care cronicarii le impun mai mult sau mai putin voluntar stabilesc un set de reguli plastice privind figurile de stil, descrierile (mai ales portretele) si relatarile epice, apropiindu-se, prin limbaj si viziune, de roman.

Revolutia de la 1848

Explozia nationalismului si raportarea cultural-istorica a romanilor incepe cu adevarat in secolul al XIX-lea, cu mult timp dupa scrierea cronicilor.Departe de a fi un caz singular, Tarile Romane invata, incepand cu 1821 prin Revolutia lui Tudor Vladimirescu (dupa unii, 1829, cand s-a semnat Pacea de la Adrianopol) sa manifeste opinii favorabile unitatii nationale.

Anul 1848 aduce intregii europe o serie de miscari revolutionare, incepand cu luna februarie (in Franta) si printre care se numara si revolutia romana. Aceasta a fost o expresie a de afirmare a natiunii romane si a constiintei istorico-nationale.

     

Deoarece Franta era un stat national unitar, revolutia de aici a avut un predominant caracter social, pe cand in celelalte tari a luat diferite forme, dupa necesitatile locale. Principiul libertatilor cetatenesti cerute de revolutionarii francezi a evoluat si s-a transformat in libertati nationale pentru popoarele supuse, iar peste revendicarile sociale s-a suprapus ideea de unitate nationala. Revolutia romana de la 1848 s-a desfasurat in conditiile in care parti importante din teritoriul national se aflau in stapanirea imperiilor vecine (Transilvania si Bucovina faceau parte din Imperiul Habsburgic).Moldova era sub protectoratul Rusiei tariste, iar Muntenia, sub suzeranitatea Imperiului Otoman.

In Moldova, miscarea revolutionara a avut un caracter pasnic, fiind denumita si revolta poetilor. Petitia redactata de Vasile Alecsandri era moderata, cerand schimbari andministrative si culturale, in conformitate cu Regulamentele Organice. Domnitorul Mihail Sturdza a folosit insa petitia ca pretext pentru a aresta capii miscarii, acestia fiind nevoiti sa fuga in Bucovina.

In vara lui 1848 se aflau la Cernauti aproximativ cincizeci de fruntasi ai tineretului revolutionar moldovean, printre care Alexandru Ioan Cuza, C.Negri, D.Canta, Vasile Alecsandri, Alecu Russo si Mihail Kogalniceanu. Ei au redactat o noua petitie, mult mai radicala, fiind importiva Regulamentelor Organice si protectoratului tarist. Se cereau egalitatea politica si civila, instructiune gratuita, impropietarirea taranilor si visul in sfarsit exprimat de a reliza unirea cu Muntenia.

In Tara Romaneasca, revolutia s-a bucurat de mai mult succes ca in Moldova.Tinerii revolutionari i-au atras in tabara lor pe intelectualii mai de seama din acea vreme, precum si o parte a administratiei si armatei.Dupa proclamatia de la Islaz, se formeaza un guvern provizoriu ce se bucura de sprijinul maselor.Acesta este condus de mitropolitul Neofit si ii are ca membri pe Nicolae Balcescu, C.A.Rosetti, Ion Heliade Radulescu, Gheorghe Magheru, Ion C Bratianu s.a.

Guvernul adopta o serie de masuri, printre care si tricolorul ca steag national, inainte ca Revolutia sa fie inabusita de otomani.

Ideea de libertate si unitate nationala preluata de revolutia maghiara de la francezi era inteleasa in sensul formarii unei natiuni civice. Netinand seama de populatia eterogena a Transilvaniei, Dieta de la Cluj a proclamat unirea cu Ungaria, ceea ce i-a nemultumit pe etnicii romani. La Blaj, ei formeaza o adunare proprie, apoi, printr-o armata de voluntari condusa de Avram Iancu, se impotrivesc fortelor maghiare.

Desi Nicolae Balcescu incearca sa medieze conflictul intre liderul ungur Lajos Kossuth si Avram Iancu, revolutia este oprita de austrieci.Liderii miscarii din Transilvania sunt Avram Iancu, Alexandru Papiu Ilarian, Simion Barnutiu, Timotei Cipariu s.a.

Scriitori nationalisti. Simbioza literatura-istorie

Mihail Kogalniceanu - Unul dintre marii istorici, ziarist, scriitor, dar si om politic de succes a fost Mihail Kogalniceanu. Printre cei mai cunoscuti patrioti, el afirma 'N-as schimba saraca Moldova nici pentru intaiul tron din lume'. Pentru el, situatia a continuat favorabil pe plan politic, devenind ministru de externe si prim ministru si jucand un rol important in adoptarea ulterioara a unor reforme. Insa Nicolae Balcescu, important istoric din Tara Romaneasca, la fel ca numerosi alti revolutionari, nu au asistat la punerea in aplicare a ideilor inovatoare propuse, murind de tuberculoza, exilat, la numai 33 de ani.

Cea mai importanta opera a lui Nicolae Balcescu este Romanii supt Mihai.Voievod Viteazul, care reflecta conceptele nationaliste ale generatiei sale. Refacerea unirii, infaptuita de Mihai Viteazul in 1600, se transforma intr-un ideal, intr-o aspiratie a romanilor de pretutindeni.

Revolutia romana de la 1848 s-a desfasurat in conditiile in care parti importante din teritoriul national se aflau in stapanirea imperiilor vecine (Transilvania si Bucovina faceau parte din Imperiul Habsburgic).Moldova era sub protectoratul Rusiei tariste, iar Muntenia, sub suzeranitatea Imperiului Otoman

Deschid sfanta carte unde se afla inscrisa gloria Romaniei, ca sa pun inaintea ochilor fiilor si cateva pagini din viata eroica a parintilor lor. Voi arata acele lupte uriese pentru libertatea si unitatea nationala, cu care romanii, supt povata celui mai vestit si mai mare din voievozii lor, incheiara veacul al XVI-lea. Povestirea mea va cuprinde numai opt ani (1593--1601), dar anii istoriei romanilor cei mai avuti in fapte vitejesti, in pilde minunate de jertfire catre patrie.[inceputul operei lui Balcescu]

Este superfluu de mentionat ca, odata cu intrarea literaturii romane in epoca moderna, scrierile au mai multa forta plastica si contin mai multe figuri de stil ce vin in sprijinul ideilor autorului.Un exemplu elocvent este portretul lui Mihai Viteazul, care era menit a induce cititorului admiratie si respect, dar si ilustrarea acestuia prin fapte convingatoare:Mihai cugeta intru inima sa ca impregiuirea cere neaparat vreo fapta eroica, spre a descuraja pe turci si a imbarbata pe ai sai. [] Radicand ochii catre cer, marinimosul domn chema in ajutoru-i protectia mantuitoare a Dumnezeului armatelor, smulge o secure ostaseasca de la un soldat, se arunca in coloana vrajmasa ce-l ameninta mai aproape, doboara pe toti cei ce se incearca a-i sta impotriva. Aceasta fapta eroica infiora pe turci de spaima, iar pe crestini ii insufleteste si ii aprinde de acel eroic entuziasm.[Nicolae Balcescu, Romanii supt Mihai Voievod Viteazul]

Andrei Muresanu - Poet si revolutionar roman, compune mai multe opere insa ramane cunoscut in mod deosebit pentru Un rasunet (Desteapta-te romane), poezie pe care Nicolae Balcescu o va supranumi Marseilleza romana.Astazi, capodopera sa este imn national.

Desteapta-te, romane, din somnul cel de moarte,
In care te-adancira barbarii de tirani!
Acum ori niciodata croieste-ti alta soarte
La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani!

Andrei Muresanu, Un rasunet

Dacia Literara - Este prima revista literara care se angajeaza sa publice lucrari originale din toate zonele tarii, realizandu-se astfel o unificare pe plan literar.Mihail Kogalniceanu, in calitate de editor raspunzator, va defini obiectivul revistei ca cel de "a oferi tarii o limba si o literatura nationala", iar sursele de inspiratie recomandate sunt marile teme romantice, istoria, natura si obiceiurile romanesti.

Acestui indemn vor raspunde remarcabilii Grigore Alexandrescu (abordand istoria in opere ca Rasaritul Lunii. La Tismana, Mormintele. La Dragasani si Umbra lui Mircea. La Cozia) si Vasile Alecsandri (care elogiaza obiceiurile si peisajele romanesti).

,,Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre teri sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasi si noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii."

[Mihail Kogalniceanu, Dacia Literara]

Lingvistica, civilizatia si cultura ca argumente national-istorice

Unul dintre cele mai puternice argumente in demonstrarea continuitatii latine pe teritoriul Tarilor Romane este asemanarea intre limbile celor doua popoare.

In prima faza, istoricii se refera la fondul lexical (la vocabular), insa apoi se vorbeste si despre sintaxa (constructia frazei).

In cazul limbii romane vorbim despre aproximativ 70% din cuvinte provenite din latina, restul fiind de provenienta slava (termeni arhaici, bisericesti), greaca (ex buzunar, folos, proaspat), maghiara (ex oras, a cheltui) si turca (cafea, cutie, papuc).

".de la Rim [Roma] ne tragem.De la ramleni, ce le zicem latini; paine, ei zic panis; carne, ei zic caro; gaina, ei zic galina; muiere, mulier; femeie, femina; parinte, pater; al nostru, noster si altele multe din limba latineasca, si de am socoti pre amaruntul, toate cuvintele le-am intelege.". [Grigore Ureche, despre limba moldoveneasca]‏

De la Ureche la Maiorescu - Titu Maiorescu, scriitor si critic roman, nu a participat la Revolutia de la 1848 insa a fost un continuator al ideilor lingivstico-nationale.Principiile enuntate de catre el sunt radicale neincurajand imprumuturile sau traducerile literale din alte limbi si ridiculizand "betia de cuvinte

Un binecunoscut citat spune ca "Poporul roman s-a nascut crestin , o deviza menita a emfaza romanitatea poporului roman. Dovezile arheologice sustin acest lucru, fiind gasite numeroase obiecte de cult pe teritoriul fostei Dacii.

Desi caracterul ortodox al credintei romane plaseaza (mai ales) Moldova si Muntenia in sfera de influenta religios-ideologica slavona, nationalistii prefera sa accentueze asemanarile si nu deosebirile fata de Occident.Este, asadar, mai importanta crestinatatea decat ortodoxia propriu-zisa.

"Valahii sunt crestini, numai ca urmand pe greci, se deosebesc de biserica noastra catolica in privinta purcederii duhului Sfant si a altor articole mai putin importante."[Nicolaus Olahus]

Dupa cum s-a demonstrat, limba, religia, obiceiurile, gastronomia, moda si - cel mai important - istoria au dus la o autodefinire a romanilor ca popor de sine statator si la o mai mare apropiere intre ei si Europa.Formarea constiintei istorice a insemnat asadar identificare pe mai multe nivele cu latinitatea veche si chiar cu noul, prosperul, Occident.

Bibliografie

l      Internet:

l      en.wikipedia.org

l      ro.wikipedia.org

l      google.com

l      https://ro.wikisource.org (resursa online de texte)

l      Ureche, Grigore, Letopisetul tarai Moldovei, de cand s-au descalecat tara

l      Miron Costin Letopisetul Tarii Moldovei de la Aaron Voda incoace

l      Neculce, Ion, Predoslovie la Letopisetul Tarii Moldovei

l      Cartea de Limba si Literatura Roman Clasa a XI

Au Contribuit: -Crisan Claudia Loredana

-Iuras Dragos

-Pavel Mihaela

-Sarmasan Denisa

-Steopoaie Radu