Apostolii

Apostolii      

Primul apostol care a suferit martiriul, dupa Stefan, a fost Iacov fratele lui Ioan. Clement ne spune ca "Atunci cand acest Iacov a fost dus la tribunal, omul care l-a dus acolo si care era cauza necazului sau, vazandu-l condamnat si sortit mortii, a fost in asa masura rascolit in inima si constiinta incat mergand la locul executiei s-a declarat de bunavoie ca fiind si el crestin. Si astfel au fost condusi impreuna si pe drum acest om a dorit sa primeasca iertarea din partea lui Iacov pentru cele ce i le-a facut. Dupa ce Iacov a cugetat un pic, intorcandu-se spre el i-a zis "Pace tie frate" si l-a sarutat. Si amandoi au fost decapitati in 36 AD."      

Toma a predicat parzilor, mezilor, persanilor, carmenienilor, hircanienilor, bactrienilor si magienilor. El a fost omorat in Calamina, India.      

Simon, fratele lui Iuda si al lui Iacov cel Tanar, care toti erau fiii Mariei Cleopa si ai lui Alfeu, a fost episcopul de Ierusalim dupa Iacov. El a fost rastignit in Egipt, in timpul domniei imparatului roman Traian.      

Simon apostolul, numit Cananeanul sau Zelotul, a predicat in Mauritania, Africa si Britania. El a fost rastignit de asemenea.      

Marcu, primul episcop al Alexandriei, a predicat Evanghelia in Egipt. El a fost ars si ingropat intr-un loc numit Bucolus, in timpul domniei lui Traian.      

Despre Bartolomeu se spune ca a predicat in India si a tradus Evanghelia dupa Matei in limba bastinasilor. El a fost batut, rastignit si decapitat in Albinopolis, Armenia.      

Andrei, fratele lui Petru, a predicat scitilor, sogdienilor si secilor in Sebastopolis, Etiopia, in anul 80 AD. El a fost rastignit de catre Aegeas, guvernatorul Edesenilor si a fost ingropat in Petrae, in Archaia. Benard si Sf. Ciprian mentioneaza marturisirea si martiriul acestui apostol binecuvantat. Am putut aduna acest material in parte de la ei si in parte de la alti scriitori vrednici de incredere.      

Cand Andrei, prin predicarea sa neintrerupta a adus pe multi la credinta in Hristos, Aegeas guvernatorul a cerut permisiunea senatului roman sa sileasca pe toti crestinii sa aduca jertfe in cinstea idolilor romani. Andrei s-a gandit sa se opuna lui Aegeas si s-a dus la el ca sa-i spuna ca un judecator al oamenilor ar trebui sa cunoasca intai si sa se inchine Judecatorului sau din ceruri. Inchinandu-se adevaratului Dumnezeu, i-a spus Andrei, el ar trebui sa alunge din mintea sa toti zeii falsi si idolii orbi.      

Furios pe Andrei, Aegeas l-a intrebat daca el este cel care a rasturnat pe dos nu cu multa vreme in urma templul zeilor si i-a convins pe oameni sa devina crestini - o "secta superstitioasa" care a fost declarata recent ilegala de catre romani.     

Andrei a raspuns zicand ca conducatorii Romei nu au inteles adevarul. Fiul lui Dumnezeu, care a venit in lume de dragul oamenilor, a invatat pe oameni ca zeii romani sunt diavoli, dusmani ai omenirii care ii invata pe oameni sa Il jigneasca pe Dumnezeu si sa-L determine sa Se intoarca de la ei. Slujind diavolului, oamenii cad in tot soiul de rautati, spunea Andrei, si dupa ce mor, nimic nu se mai tine minte despre ei decat faptele lor rele.       

Preconsulul i-a poruncit lui Andrei sa nu mai predice aceste lucruri fiindca altfel va fi repede rastignit. La care Andrei a raspuns: "Nu as fi predicat despre cinstea si slava crucii daca m-as fi temut de moartea pe cruce." El a fost condamnat sa fie rastignit pentru invatarea oamenilor despre o secta noua si indepartarea religiei zeilor romani.      

Mergand spre locul executiei si vazand crucea care il astepta, Andrei nu si-a schimbat fata, nici nu a ezitat in vorbirea sa, nici nu a lesinat. El a spus: "Cu un cuget dornic, bucuros si plin de asteptare vin la tine, fiind un ucenic al Aceluia Care a atarnat pe tine, fiindca eu din totdeauna te-am iubit si am tanjit sa te imbratisez."

Matei a scris Evanghelia sa evreilor, in limba ebraica. Dupa ce a convertit Etiopia si intregul Egipt, regele Hircanus a trimis pe cineva care sa-l ucida cu o sulita.      

Dupa ani de predicare la natiunile barbare, Filip a fost batut cu pietre si rastignit in Hierapolis, Frigia si a fost ingropat acolo impreuna cu fiica sa.      

Despre Iacov, fratele Domnului, citim urmatoarele: "Iacov, fiind socotit un om drept si desavarsit, a condus Biserica impreuna cu apostolii. El nu bea vin sau bauturi tari, nu manca carne si nu s-a tuns niciodata. El era singurul caruia i se ingaduia sa intre in locul sfant fiindca nu a purtat niciodata haine de lana ci numai bumbac. El obisnuia sa intre in templu, sa cada pe genunchi si sa ceara iertarea poporului si facea acest lucru atat de des incat genunchii sai si-au pierdut sensibilitatea si s-au tabacit ca genunchii camilelor. Din pricina vietii sale sfinte, Iacov a fost numit "Cel drept" si "Pazitorul poporului."      

Cand multi dintre conducatorii lor s-au convertit, evreii, carturarii si fariseii au inceput sa se teama ca in curand tot poporul se va hotari sa Il urmeze pe Isus. Ei s-au intalnit cu Iacov si i-au spus: "Te imploram sa infranezi poporul, caci ei cred despre Isus ca El este Hristosul. Convinge-i pe cei care vin la Paste sa gandeasca asa cum trebuie despre Hristos, fiindca toti te vor asculta. Urca-te pe acoperisul templului pentru ca sa fii auzit de toti."      

In timpul Pastelor, carturarii si fariseii l-au urcat pe Iacov pe streasina templului strigandu-i: "Tu care esti asa de drept si pe care toti trebuie sa il ascultam, acest popor rataceste dupa Isus care a fost rastignit."      

Si Iacov a raspuns: "De ce ma intrebati pe mine despre Isus Fiul Omului? El sede la dreapta Celui Preainalt si va veni pe norii cerului."      

Auzind aceasta, multi oameni din popor au fost convinsi si Il laudau pe Dumnezeu strigand: "Osana Fiul lui David!" Atunci carturarii si fariseii si-au dat seama ca n-au facut bine lasandu-l pe Iacov sa marturiseasca despre Hristos. Ei au strigat: "Oh, si acest om drept este inselat!" si s-au urcat si l-au aruncat pe Iacov de pe Templu.       

Dar Iacov nu a murit in cazatura, s-a ridicat si a stat pe genunchi si a strigat: "O Doamne Dumnezeule, Tata, Te implor sa-i ierti fiindca nu stiu ce fac!"      

Ei s-au hotarat sa il omoare cu pietre pe Iacov, dar un preot le-a zis: "Asteptati! Ce faceti? Acest om drept se roaga pentru voi!" Dar unul din multime, a luat bata cu care obisnuia sa bata tesatura si l-a lovit pe Iacov in cap, ucigandu-l si l-au ingropat in locul pe care a cazut. Iacov a fost un adevarat martor al lui Hristos pentru evrei si neamuri.