Ascensiunea lui Napoleon Bonaparte

Ascensiunea lui Napoleon Bonaparte

"De la sublim la ridicol nu este decat un pas"

Nascut in anul 1769 pe insula Corsica, o regiue renumita pentru saracia si conditiile de existenta precare, Napoleon Bonaparte, al doilea fiu al unei proeminente familii, avea sa devina imparatul Frantei si cel mai mare soldat al erei modene. La varsta de 10 ani este trimis in Franta la Brienne, pentru a urma scoala militara de aici. In anul 1784 devine cadet al scolii militare din Paris. Un an mai tarziu, devine ofiter de artilerie, in serviciul regelui. Imediat dupa aceea pleaca si in urmatorii patru ani, la fel ca si majoritatea ofiterilor, pe timp de pace, petrece mai mult timp departe de baraci, decat in apropierea lor.

Anul 1789 marcheaza inceputul revolutiei franceze si o data cu el, se iveste sansa unei cariere militare fara limite. In anul 1793, Napoleon ajunge la Toulon, oras care fusese ocupat de catre o factiune regalista britanica, in momentul in care comandantul artileriei fusese ranit. Sprijinit de catre Augustine Robespierre, deputat in misiune al armatei, planul de atac al lui Napoleon este adoptat si pe data de 17 decembrie a acelui an, zidurile exterioare cad sub conducerea personala a maiorului Bonaparte. Pe data de 19 dec 1789, aliatii evacueaza portul si cateva zile mai tarziu (pe data de 24), Napoleon este promovat la gradul de Brigadier general al artileriei.

Pe data de 5 octombrie 1795, cand simpatizantii regalisti amenintau suveranitatea guvernului, a fost chemat pentru a apara revolutia, brigadierul Bonaparte. Cu cateva salve de artilerie, Napoleon opreste contrarevolutia, facand aproximativ 600 de victime si intrand astfel in gratiile guvernului. In mai putin de o luna Napoleon este promovat la rangul de general de divizie si in luna martie a anului 1797, este desemnat pentru a conduce armata care avea sa lupte contra Italiei. Armistitiul se incheie sub propria autoritate a lui Napoleon, acesta purtand multe batalii in nordul Italiei, alungandu-i pe austrieci din fosta lor provincie si fortand pacea in regatul Lombardiei.Incepand sa pregateasca campania din Italia, el perfecteaza acel plan de campanie la care se gandeste de mai mult de doi ani, de cand Augustin Robespierre i-a asigurat comanda artileriei armatei din Italia - acel plan conceput in martie si care ii entuziasmase pe reprezentantul Ricord si pe fratele lui Robespierre. Directoratul a hotarat sa duca acest razboi 'de diversiune' cu Piemont-ul si Lombardia dintr-un motiv foarte simplu si anume acela de a umple casieria tezaurului, infiorator de goala.In seara zilei de 11 martie , Bonaparte este anuntat ca trasura il asteapta la capatul micii alei de tei care duce de la casa lui la strada Chantereine. Junot, aghiotantul sau, si Chauvet, ordonatorul armatei din Italia, se afla deja in trasura. O alta campanie celebra a fost cea din Egipt, in anii 1798-1799, incheiata cu esec din cauza suprematiei maritime a englezilor, taind legaturile cu Franta.

Bonaparte, nefiind un suflet modest, s-a decis sa-si paraseasca armata sa si sa se reantoarca cu bine in Franta. In Paris s-a alaturat conspiratiei impotriva guvernului. In lovitura de stat din 9-10 noiembrie 1799, impreuna cu colegii sai au preluat puterea si au stabilit un nou regim, Consulatul. Bonaparte, primul consul, avea aproape puteri dictatoriale. Constitutia a fost refacuta, in 1802 facandu-l pe Napoleon consul pe viata iar in 1804 facandu-l imparat. In 1800 si-a asigurat puterea traversand Alpii si invingandu-i pe austrieci la Marenga. Dupa aceea el a negociat o pace generala Europeana, pace ce a stabilit raul Rin ca granita de est a Frantei. In Franta administratia a fost reorganizata, sistemul de justitie a fost simplificat si toate scolile au fost puse sub control centralizat.

Legea Franceza a fost standardizata sub forma Codului Napoleonian sau codul civil si inca alte sase coduri.Acestea garantau drepturile de libertate castigate in Revolutie, incluzand egalitatea in fata legii si libertatea religiei.Incoronat in prezenta papei Pius VII, el a spus cuvintele: "Imperiul inseamna pace". Insa conducerea sa a dus la un lung sir de razboaie cu Anglia si cu monarhiile absolutiste (Rusia, Austria, Prusia) cauzate printre altele de: rivalitatea dintre burghezia franceza si cea engleza pentru suprematie economica; dorinta monarhilor europeni de-a opri accesiunea lui Napoleon; ambitia lui Napoleon de a stapani intreaga lumeCu o armata mare, Napoleon a reusit sa obtina multe victorii asupra Austriei in , prin Batalia de la Austerlitz si asupra Prusiei in 1806. Singura putere continentala care ii statea in cale era Rusia. Cu aceasta a incheiat un acord in 1807 prin care Europa era impartita intre imparatul Frantei si tarul Rusiei, Alexandru I. In anul 1812, Napoleon face o incercare dezastruasa de a invada Rusia, in care este invins. Astfel a inceput caderea lui Napoleon. In Batalia de la Leipzig din 1813, Napoleon este infrant de catre cele cinci natiuni. Napoleon este obligat sa abdice si este exilat in insula Elba, in anul .

Femeia pe care Napoleon a iubit-o cel mai mult, dupa propria marturisire, este prima lui sotie, Josefina. Josefina fusese in trecut casatorita cu Alexandre Beauharnais, dar acesta a murit in timpul Revolutiei Franceze. Josefina era acum vaduva. Napoleon s-a indragostit de ea si la scurt timp s-au casatorit. La inceput Josefina era infidela sotului, printre cei mai cunoscuti amanti ai ei numarandu-se si ofiterul Hippolite Charles. Napoleon a inceput si el sa aiba numeroase aventuri. In timpul campaniei din Polonia a cunoscut-o pe tanara Maria Walewska, de care s-a indragostit. Maria i-a daruit un copil, faimosul Alexandru Walevski de mai tarziu. Din cauza ca Josefina era sterila in anul , Napoleon a fost nevoit sa se desparta de ea. S-a recasatorit cu Maria-Luiza, arhiducesa de Austria. Au avut un singur copil, Napoleon Charles Joseph Francois, care a murit fara sa domneasca vreodata. Ultimele cuvinte inteligibile ale lui Napoleon au fost 'FrunteArmata' (fr. "TteArme"). Influenta napoleoniana in Franta inca mai este vizibila si astazi. In onoarea victoriilor sale, s-a construit Arcul de Triumf in centrul Parisului. Astazi impactul Codului Napoleonian este simtit in legile tuturor tarilor Europei.

Napoleon a fost un om care ducea totul la bun sfarsit, foarte ambitios si niciodata satisfacut^[. Napoleon a fost un dictator^] si a crezut in conducerea oamenilor prin ordine^]. Putini sunt aceia care nu recunosc ca a fost un geniu militar. Bonaparte a spus 'Waterloo va sterge memoriile victoriilor mele'^[, dar bineinteles ca se insela deoarece este recunoscut ca unul din cei mai mari generali ai lumii.Controversele asupra mortii imparatului Napoleon nu se mai termina Specialisti in domeniul medicinei legale, istorici ai vietii si mortii lui Napoleon s-au dedicat inca din anul 1961 cercetarilor cauzei mortii acestui om de stat francez. Unii spun ca moartea s-ar datora unei erori medicale, cancerului de stomac si, in cele din urma, otravirii acestuia cu arsenic. Primele doua supozitii - eroare medicala sau cancer de stomac, sunt definitiv respinse de Dr. Pascal Kintz.Ultimele experiente conduse de l'Institut de Medicine Legale de Strasbourg si l'Universit de Luxembourg, demonstreaza in mod definitiv ca Napoleon a fost otravit, fiind victima unei intoxicatii cronice cu arsenic. In fiecare an, experti in toxicologia medico-legala se intrunesc in congrese sub auspiciile The International Association of Forensic Toxicologists (TIAFT) pentru a stabili cauza exacta. Toti oamenii de stiinta care apartin acestei asociatii activeaza in laboratoare ale politiei, spitale, tribunale, institute de medicina legala, laboratoare specializate in diverse domenii inrudite. Dupa congresele de la Helsinki (2000), Praga (2001), Paris (2002), a urmat congresul de la Melbourne care a gazduit cel de-al 41-lea Simpozion international al asociatiei, intre 17-22 noiembrie 2003.In prezentarea sustinuta la acest simpozion Dr. Pascal Kintz a facut cunoscute ultimele rezultate obtinute asupra chestiunii prezentei arsenicului in suvitele de par ale imparatului. Se mentioneaza in diverse publicatii oficiale ca 'suvite de par apartinand lui Napoleon', au fost pastrate cu mare grija si gasite la diverse persoane din anturajul acestuia. Toxicologul francez sustine ca Napoleon a fost otravit cu arsenic in mod lent. El a ajuns la aceasta concluzie aprofundand analizele nu numai asupra interiorului firelor de par, ci si a invelisului capilar. Dr. Kintz crede ca otrava a atins maduva spinarii, pornind de la par. Otrava provenea din alimentele ingerate si a fost impinsa de fluxul sanguin.Parul lui Napoleon prezenta o concentratie de substanta toxica de 7-38 de ori superioara dozei 'admise'. Detractorii acestei ipoteze resping afirmatia, sustinand ca arsenicul detectat era de origine exogena si nu a fost absorbita de imparat. Ei cred ca aceasta compozitie toxica era in mod normal utilizata in secolul XIX pentru conservarea parului. Alti cercetatori explica prezenta arsenicului in parul lui Napoleon prin folosirea produsului de catre vierii epocii. Acestia spalau butoaiele cu arsenic dupa care puneau strugurii la fermentat. Si aceasta supozitie a fost respinsa, considerandu-se ca obiceiul vierilor epocii de a curata butoaiele cu arsenic, nu era periculos pentru sanatatea omului, cu toate ca Napoleon era un cunoscut adept al vinului.In anul 2000, scriitorul Ben Weider, mare admirator si colectionar al unor piese originale care au apartinut lui Napolon a afirmat cu tarie in conferintele si interviurile acordate la televiziunea canadiana ca 'Napoleon I Bonaparte a decedat datorita otravirii lente cu arsenic, si ca datorita noilor teste ADN, aceasta enigma ar putea fi elucidata'. Ben Weider detine suvite din parul lui Napoleon si este dispus sa suporte toate cheltuielile exhumarii. 'Ramane doar ca guvernul si istoricii francezi sa-si dea acordul'. Specialistii Institutului medico-legal din Strasbourg confirma teza avansata de Ben Weider. Purtatorul de cuvant al lui Weider a declarat ca daca indoielile asupra mortii lui Napoleon persista, nu ramane decat sa se treaca la exhumarea imparatului.

"Capacitatea de a repurta victorii stralucite consta si in capacitatea, la nevoie, de a suferi infrangeri."

BIBLIOGRAFIE

www.referatele.com

www.wikipedia.org

www.citapedia.ro

www.google.ro