CAND NE APARE POLITIA IN DOCUMENTE?

CAND NE APARE POLITIA IN DOCUMENTE?

uvantul ,,politie'' provine din grecescul politeia, insemnand organizare politica, guvernamant, ori activitate de ordine intr-un stat. In greaca veche, poleis desemne cetatea.

Majoritatea cercetatorilor considera ca, la noi, acest cuvant a intrat prin mijlocire fanariota. Mai inainte de vremea acestora, putem considera ca ,,politia'' - si aici ne referim la sensul de ,,activitate de stat'', enuntat mai sus - se referea la domnitor si la marii dregatori (obladuitorii).

Cuvantul ,,politie'' desemna la inceput ,,intreaga activitate de interes public, gospodarire, guvernare si administrare'' a treburilor obstesti, fiind impamantenit probabil in epoca fanariotilor, cu sensul de activitate de stat si chiar de stat propriu-zis, considera fostul director al Sigurantei Generale a Statului, Eugen Bianu[1].

Cativa autori comit o confuzie, afirmand ca, de pilda, in anul 1808, avem deja ,,politie'' cu sensul de institutie indrituita a asigura ordinea publica si a prinde raufacatorii. Ori, in 1808, cand ocupantii rusi infiinteaza ,,Comitetul politiei'', cuvantul ,,politie'' e folosit cu sensul generic de Comitetul Administrativ, Comitetul Orasenesc, iar nu de institutie specializata in asigurarea ordinii publice, in cercetarea infractiunilor, in reprimarea nelegiuitilor.

Intr-un pitac dat de catre marele spatar, la 28 noiembrie 1812, pentru cei care intra sau ies din Bucuresti fara nici un capatai, domnitorul Ioan Caragea numea Bucurestiul ,,politie'': ,,.de cei ce intra si ies din domneasca noastra Politie a Bucurestilor [.] pentru a se preacurma dar orice banuiala despre astfel de oameni, cari pot fi porniti spre supararea linistii locuitorilor politiei.''[2]

Ne intoarcem. Daca in 1803, cand se intocmesc ,,catastisele'' de lefi si se clasifica rangurile boieresti, la starea I avem marele ban, marele spatar si marele clucer, la starea a II-a, alaturi de marele serdar, marele armas si marele satrar, gasim pe aga, ,,dregator de politie, avand 1980 ostasi de politie''[3], un numar considerabil pentru acea vreme. Un raport dat la 8 noiembrie 1821 ,,cinstitei Dorobantii'', era adresat de ,,meimurietul politii'' . In 1822, voda Grigore Ghica cerea spatarului, agai si vornicului politiei, sa puna in aplicare pitacul intocmit la 1 noiembrie 1822 in ,,domneasca noastra politie'', ca, ,,pentru linistita petrecere a lacuitorilor politii despre straini'', oameni ,,far de nici un capataiu'', sa ia masuri ca acestia sa nu mai tulbure viata locuitorilor .

La 26 februarie 1828 ,,brutarii politii Bucuresti'' incredintau Agia ca nu vor vinde painea cu lipsa la cantar, ori in cantitate neindestulatoare, in caz contrar urmand ,,sa ne dea prin targ si sa ne trimita si la ocna''[6]. Iar mai de demult, la leatul 1786, in vremea domniei lui Nicolae Mavrogheni, in Honograful sau, Dionisie Ecleziarhul consemna : [Domnitorul a poruncit] ,,sa sa innoiasca si sa dreaga casele domnesti, ca iaste si rusine politiei domnesti a fi casele domnesti in mijlocul orasului surpate.'' Tot in aceasta perioada, mai precis in 1795, Alexandru Moruzi dadea un nizam (regulament) catre vel spatar si vel aga, in care cerea luarea unor masuri impotriva epidemiei de ciuma in ,,politiia Bucurestilor'' .

Potrivit Regulamentului Organic (in vigoare intre 1830-1848), ,,tahtul Agiei spre cautarea trebilor sale va fi pentru totdeauna casele sale cele din dosul hanului lui Manuc care pana cum era piata obsteasca Politiei pentru vanzare de carne si zarzavaturi''[9]. In vremea Regulamentului Organic, generalul Radu Rosetti vorbeste de ,,un scop de politie'', dar la inceperea reorganizarii armatei (,,scopul creatiunii si mentinerii fortelor armate este unul pur de politie''), asadar dupa urcarea pe tron a domnilor pamanteni Grigore IV Ghica (Tara Romaneasca) si Ion Sandu Sturdza (Moldova) - 1822.

Lucrurile nu sunt lamurite nici de ,,Almanahul statului din toata Tara Romaneasca'' (1837)[10]. Astfel, in vreme ce Mihail Dimitrie Ghika era ,,marele dvornic si ministru din Intru, prezident al Sfatului Administrativ'', la pagina 44 gasim ,,Politia din capitala Bucurestilor''. Seful acesteia era Ioan Filipescu, cu titlul exact de ,,marele aga, seful Politii si cavaler al mai multor ordine'', ajutor sef era Mihalache Mitulescu, iar sef al cancelariei Stefan Horescu. Mai gasim mentionati ,,scriitorii'': Dimitrie Gheorghiadi, Gheorghe Tit. , Dimitrie Soimescu, Iorgu Notara (registrator), Dimitrie Georgescu (inspectorul ravaselor de drum), Costache Chihaiaoa (,,tistul oranduit asupra dorobantilor''), Ilie Dragolu (,,tulumbagi basa''), Mitul Kuluneasa (,,ingrijitorul instrumentelor de foc''). De asemenea, mai avem cate un ,,politai-comisar'', cate trei ,,supt-comisari'' si doi ,,scriitori ai cancelariei'' la fiecare ,,vapsea''. La barierele mari ale Capitalei avem cate un ,,capitan'': Toma Cactana (la Podul Mogosoaiei), Ianache Iordanescu (la Podul Targului de Afara), alti doi fiind la Podurile Calitii si Serban Voda.

La 26 noiembrie 1838, Departamentul din Launtru poruncea Agiei Bucurestilor sa mearga la hanul Manuc impreuna cu un inginer si doi arhitecti, pentru a constata avariile suferite ca urmare a cutremurului[12]. Intr-o alta porunca - data la 24 octombrie 1840, de domnitorul Alexandru Ghica - cerea marelui spatar, ,,directorul acelui departament si indeplinitorul datoriei de sef al politii'' sa faca cercetare, aratand ca ,,politia acestii capitale a descoperit o alcatuire tainica de cativa rau cugetatori impotriva linistii obstesti'' . La 19 decembrie 1842, ,,Politia Capitalei'', prin ,,seful politii'' G.Urdareanu, aducea la cunostinta Departamentului din Launtru cazul francezul J.A.Vaillant care, desi expulzat peste hotare, ,,fiind inclinatu cu tinerii romani in organizatia ce avutara pentru tulburarea publicului'', s-a reintors in Bucuresti. Pentru aceasta, a fost prins si transportat cu postalion tras de sase cai, sub paza, peste granita, la Rusava .

In alte documente se vorbeste despre ,,latimea Politiei Bucurestilor'', ori despre ,,Regulamentul pentru imbunatatirea si paza bunei oranduieli in Politia Bucurestilor''. Politia (orasul) Bucuresti era delimitat prin bariere si alte semne (cruci, case, ulite, pietre, drumuri), fiind impartita in 5 plasi, iar fiecare plasa in 3 popoare. Fiecare plasa era administrata de un comisar (ajutat de ipistati), numit dintre ,,boierii caftanlai, oameni alesi, stiuti cu caracter bun si vrednici, ca prin acestia impanand Agia Politia (adica Agia acoperind si tinand sub control orasul, n.n.), sa slujeasca intru ale sale datorii''[15]. La sediul Agiei si la cele 5 comisariate era repartizat un numar variabil de jandarmi, potrivit intinderii teritoriale si importantei. De asemenea, la sediul Agiei si la fiecare plasa exista cate un foisor mai inalt, in care se afla in permanenta un jandarm pedestru. Un altul avand cal, era oricand in masura sa incalece, pentru a alarma pompierii si pe insusi aga.

Fara a preciza alte amanunte, cercetatorul Constantin Gheorghe precizeaza schimbarea denumirii institutiei din Agiei in Politie in anul 1848[16].

Dictionarul enciclopedic din 1931, explica astfel sensul notiunii[17]: Politie: a)Stat; b)oras (<<farmecul unei politii ce are doua fete, una orientala si alta evropeneasca>> V.Alecsandri; ,,zarva negustorilor adunati din toate politiile lumii''; c)mijloace ce se intrebuinteaza spre a pastra ordinea si a veghia asupra sigurantei, linistii si comoditatii locuitorilor; d)slujbasii, functionarii insarcinati cu aceasta misiune; e)localul unde sunt instalati acesti agenti ai ordinei publice; e)regulament de ordine interna stabilit de o adunare, de o societate.

In 1870 intra in vigoare o lege ,,asupra politiei si exploatarii C.F.R.'' (modificata abia in 1937, avand aceeasi titulatura), iar in 1906 un ,,regulament pentru administrarea si politia in exploatarile miniere si petroliere''.

Politaiu, politmaistru: Seful Politiei intr-un oras de provincie (germ. Polizei - meister)

Dictionarul explicativ al limbii romane defineste termenii dupa cum urmeaza[18]:

Politai - ,,sef al politiei intr-un oras de provincie sau intr-o circumscroptie de oras mai mare, in vechea organizare a tarii; politmaistru; in trecut, sergent de strada sau agent de politie''.

Politie (pl.politii) - 1.,,organ de stat insarcinat cu mentinerea ordinii publice si cu reprimarea infractiunilor; a face politie - a mentine ordinea intr-un mod sever si autoritar; paza, supraveghere, control (al ordinii, al disciplinei); 1.local in care se afla instalata o politie; 3.totalitatea politistilor dintr-o politie; reprezentantii politiei''; (din rus. Politija).

Politienesc (pl.politienesti) - ,,care apartine sau este propriu politiei, privitor la politie''.

Politism - ,,activitate intreprinsa de politie in vederea mentinerii ordinii; fel de a fi, de a gandi, de a actiona in spirit politienesc, brutal, violent''.

Politist - 1.,,agent de politie, functionar de politie; 2.roman sau film politist - in care sunt infatisate fapte criminale mai mult sau mai putin misterioase, al caror secret este descoperit in cele din urma prin ingeniozitatea unui politist sau a unui detectiv; (despre state sau regimuri politice) - care se sprijina pe politie si pe jandarmerie si isi exercita puterea prin metode samavolnice'' (germ., polizist).

Politmaistru - ,,politai'' (din rus., politmaistru)[19].

Bucurestiul nu a fost singurul oras unde a existat prefect de politie. Iata-i: Bucuresti (D.Moruzi), Iasi (N.Cananau), Galati (I.Solacolu), Craiova (V.Valvoreanu)[20]. In anul 1905 mai existau astfel de functionari, ceea ce ne face sa credem ca ei au avut continuitate din 1859 si poate si-au prelungit existenta dupa 1905. Alte cercetari vor lamuri desigur si acest aspect.