CAROL CEL MARE

CAROL CEL MARE

In secolele IV si V d.Hr., in timp ce Imperiul Roman de Apus a decazut si a disparut in cele din urma, triburile germanice, cum sunt vizigotii si vandalii, au migrat in numar foarte mare in Europa si in jurul Marii Mediteraneene, luptand pentru crearea sau distrugerea de regate. Un alt trib, francii, parea unul dintre triburile germanice cele mai putin dinamice deoarece, in loc sa emigreze, ei s-au extins treptat dincolo de teritoriul ocupat initial, denumit Rhinland (valea Rinului), ajungand incet sa ocupe regiunile : Tarile de Jos, Belgia si Franta. In 732, liderul lor, Carol Martel, i-a condus spre victorie impotriva invadatorilor musulmani la Tours. Pe langa progresul lent dar sigur, francii se mai bucurau de beneficiile aduse de catolicismul la care aderasera.

Odata intrate in contact cu Imperiul Roman, popoarele germanice s-au convertit rapid la religia acestuia - crestinismul. Cei mai multi dintre ei au adoptat arianismul, facandu-i eretici in ochii papilor si a popoarelor integrate anterior in Imperiul Roman ( arianii nu credeau in Sfanta Treime ). In calitate de catolici fideli, francii erau mai bine vazuti de crestinii din Imperiul Roman decat alte triburi, acestia beneficiind de asemenea de sprijinul Bisericii in teritoriile pe care le cucereau.

Papalitatea ii privea pe franci ca pe niste aliati naturali. Aceasta relatie a aparut dupa ce fiul lui Carol, Pepin, a devenit rege al francilor in 751, fondand dinastia carolingiana. Dand dovada de istetime, Pepin a cerut aprobare din partea papei inainte sa-l inlature pe ultimul rege norvegian. Intre anii 754-756, raspunzand unei invitatii a papei, Pepin a invadat nordul Italiei, organizand doua campanii militare impotriva lombarzilor, care amenintau independenta papala, obligandu-i sa recunoasca suveranitatea franca.

El l-a ajutata de asemenea pe papa sa infiinteze un regat italian central propriu. Desi au beneficiat in totalitate de sprijin din partea francilor pentru o lunga perioada de timp, aceste state papale aveau sa supravietuiasca pana in sec. al XIX-lea, implicand papalitatea in problemele politice si compromisuri la nivel mondial.

La moartea lui Pepin, in 768, francii au ajuns sa controleze un regat vest-european substantial, mult mai intins decat Franta de astazi. Insa, Pepin a urmat traditia franca, impartindu-si pamanturile intre cei doi fii ai sai, Carol si Carloman. Aceasta traditie, onorata si de descendentii lui Pepin, reprezenta o posibila sursa de slabiciune si fragmentare, dar in acest caz diviziunea a fost de scurta durata: Carloman a murit in 771, lasandu-l pe Carol sa-i conduca singur pe franci. Realizarile lui Carol au fost atat de importante, incat in istorie este cunoscut simplu sub numele de Charlemagne(Carol cel Mare).

Inalt, puternic si impunator, Carol cel mare reprezenta imaginea unui mare conducator, participand adesea la lupte alaturi de trupele sale. Totusi, aptitudinile sale militare trebuie sa fi fost mult mai mari, deoarece iesea invingator in campanie dupa campanie, desi a condus de multe ori forte militare lipsite de experienta, care erau adesea mobilizate pentru a tine piept unor amenintari urgente. In timpul lungii sale domnii, francii au cucerit o mare parte din Europa, inclusiv nord-estul Spaniei, nordul Germaniei, Boemia, Austria, Slovenia, Croatia, nordul Italiei. In Germania frontiera de est      a francilor era de-a lungul fluviului Elba, dupa razboiul in urma caruia Carol cel Mare a obtinut victoria impotriva saxonilor, un razboi de 30 de ani de orori. Fata de lumea mediteraneeana a Romei, imperiul lui Carol a fost primul mare imperiu european care isi avea capitala in centrul continentului la Aachen, pe valea Rinului.

Pentru contemporanii sai, cat si pentru cei mai multi oameni care au trait in Evul Mediu, Carol cel Mare nu a fost creatorul unui imperiu, ci si un erou crestin. Inamici pagani de temut, au fost infranti si obligati sa se converteasca, iar daca refuzau, erau deportati sau executati. Infricosatorii avari, care stapanisera Campia Panonica timp de secol, au fost zdrobiti si, de cealalta parte a Europei, musulmanii au fost alungati din muntii Pirinei. Dupa o nereusita la Roncesvalles (778), tn mod ironic cea mai celebra batalie a lui Carol cel Mare deoarece a fost mentionata in marele poem epic La chanson de Roland francii au ocupat Barcelona (801) si teritorii suficiente in nord-est pentru a le servi ca baza militara pentru viitoarea Recucerire crestina a Spaniei. Relatia speciala dintre franci si Biserica a devenit si mai stransa sub conducerea lui Carol cel Mare. Biserica l-a sprijinit in tot ceea ce a facut, iar oamenii bisericii au jucat un rol important in administrarea dominioanelor sale. Chiar si asa imperiul lui Carol cel Mare era rudimentar, bazandu-se pe nobili puternici, tinuti sub un oarecare control de agentii de incredere ai regelui, adesea episcopi. Banii nu aveau un rol prea important in economie, iar sistemul social prelua deja caracteristicile feudale, platile facandu-se in tot soiul de alimente, munci sau serviciu militar.