Inceputul domniei Iui Carol I si viata politica (1866-1876)

Inceputul domniei Iui Carol I si viata politica

Prima problema spre care s-a indreptat atentia noului Domn, fireste, a fost aceea a recunoasterii sale de catre Poarta; un nou guvern, condus de I.Ghica, instalat dupa promulgarea Constitutiei al treilea de la inlaturarea lui Al.I.Cuza a actionat in acest sens, tratativele duse cu autoritatile turcesti conducand in cele din urma la recunoasterea de catre Poarta, prin firman, a lui Carol l ca principe ereditar (l octombrie Chiar daca firmanul incerca sa limiteze drepturile de suveranitate ale statului roman (limitarea efectivelor armatei, interdictia incheierii de conventii comerciale cu alte state s.a.), intelegerea realizata cu Poarta si recunoasterea domniei lui Carol I erau menite sa contribuie la o stare de normalitate, atat in sfera relatiilor externe ale Romaniei, cat si in planul vietii politice interne.

Contribuia la aceasta atmosfera de normalitate si calatoria intreprinsa la Constantinopol care a precedat elaborarea actului de recunoastere. Descendent al unei familii domnitoare europene, Domnitorul era primit in capitala otomana cu onoruri proprii unui suveran.

Din pacate, premisele favorabile decurgand din stabilitatea regimului la nivelul conducerii statului, la care se ajungea la aceasta data, nu se vor reflecta in planul vietii politice interne. Framantarile din randurile diferitelor grupari politice, ambitiile si vechile comportamente ale oamenilor politici, lipsiti de educatie civica, in total dezacord cu principiile avansate ale Constitutiei care urma sa fie aplicata, toate acestea vor face ca tara sa cunoasca mai multi ani de instabilitate politica si chiar sa pericliteze, pana la un punct, soarta monarhiei constitutionale. In rastimp de ani, pana in primavara anului 1 ca semn al acestei instabilitati, se vor succeda Ia conducerea Romaniei l O guverne de scurta durata, in acest fel o activitate legislativa eficienta fiind in buna masura compromisa.

in succesiunea guvernamentala din acest rastimp merita retinuta experienta de guvernare a liberalilor-radicali din intervalul martie noiembrie 1 in prealabil, inainte de a ajunge la putere, acestia, avand in frunte pe fruntasii de la I.C.Bratianu si C.A.Rosetti, schitasera tendinta unei mai bune organizari, in februarie ei incheind o intelegere cu liberalii moderati din Moldova avand in frunte pe M.Kogalniceanu ("maistii') si adoptand impreuna un program politic de guvernare, Programul de la Concordia (dupa numele hotelului unde s-au desfasurat intalnirile dintre cele doua grupari). Era un program care se inscria pe linia modernizarii Romaniei si care ar fi putut sa constituie, la aceasta data, baza organizarii liberalilor intr-un partid politic, daca intelegerea dintre cele doua grupari n-ar fi fost de scurta durata.

in orice caz, in rastimpul unei succesiuni de trei guverne, conduse pe rand, formal, de C.A.Kretzulescu, Stefan si Nicolae Golescu, in realitate ele fiind dominate de I.C.Bratianu, liberalii-radicali vor incerca sa puna in practica acest program, fiind adoptate o serie de legi de oarecare insemnatate, intre acestea, mai importanta a fost noua lege de organizare a armatei, din iunie avand la baza proiectul colonelului G.Adrian, ministru de Razboi la aceasta data (proiect care circumscrie principiul pregatirii militare a tuturor cetatenilor, pus in circulatie mai intai de N.Balcescu in studiile sale dinainte de 1

Trebuie amintit insa ca o serie de initiative din acest rastimp condamnarea instaurarii dualismului austro-ungar si manifestarea solidaritatii cu romanii din Transilvania, sprijinul acordat bulgarilor in lupta de independenta, precum si adoptarea "legii impotriva vagabonzilor', considerata a avea un caracter antisemit, toate acestea au fost receptate in mod negativ in strainatate, in cele din urma la interventia marilor puteri (Austro-Ungaria si Prusia), Domnitorul Carol I fiind obligat, sub aceasta presiune externa, sa impuna inlaturarea guvernului liberal-radical.

Ulterior, succesiv, cateva incercari de coalitii guvernamentale vor esua, framantarile dintre diferite grupari politice implicand si persoana Domnitorului. Din initiativa fruntasilor liberali-radicali, nemultumiti de atitudinea adoptata de Domn fata de ei se desfasoara actiuni cu vadit caracter republican, vizand inlaturarea acestuia, ele atingand punctul culminant in vara anului (in august, "Republica de la Ploiesti'). Facilita asemenea actiuni si atmosfera publica de solidaritate cu Franta ingenuncheata in razboiul franco-prusac

Pe linia acestor framantari, ducand la acte de dezordine publica, la inceputul anului situatia devenise deosebit de critica, mai ales in momentul in care insusi Domnul ameninta cu abdicarea; pe de alta parte, perspectiva unei interventii militare straine (Turcia amenintase cu o asemenea interventie in caz de anarhie!), determina o reevaluare a pozitiilor oamenilor politici chiar si ale fruntasilor liberal-radical! -, simtul responsabilitatii politice iesind triumfator. Astfel, la 1 martie se ajunge la un guvern stabil, hotarat sa raspunda exigentelor Domnitorului pentru restabilirea si asigurarea ordinei publice in tara si capabil, totodata, sa procedeze la initiative legislative impuse de nevoile statului. Este vorba de guvernul conservator in frunte cu Lascar Catargiu din rastimpul primul guvern de durata din istoria Romaniei, acesta urmand sa fie, dupa aprecierea lui Titu Maiorescu, "cea mai tare expresie a ideii conservatoare in limitele Constitutiei din 1866'⁵; in rastimpul sau s-a ajuns, intr-adevar, la o anumita stabilitate politica si la consolidarea institutiei monarhiei constitutionale in persoana lui Carol l, pentru inceput adoptan-du-se masuri hotarate de restabilire a ordinii si linistii publice.

Pe de alta parte, in rastimpul acestui guvern, s-au putut adopta o serie de legi de oarecare importanta, unele dintre ele promovand interese proprii acestei grupari politice: in era adoptata o noua lege a tocmelilor agricole (cu clauza "manu militari' pentru tarani); tot in o noua lege de organizare a armatei, aducand unele modificari la legea anterioara; in se infiinteaza doua importante institutii de credit: Creditul funciar rural si Creditul urban; se hotaraste continuarea lucrarilor consortiului Strousberg, pentru constructia de cai ferate, incepute anterior (aceasta, odata cu preluarea de catre statul roman a unei parti a datoriilor consortiului german).

Cea mai importanta initiativa legislativa a guvernului a constat insa in incheierea conventiei comerciale cu Austro-Ungaria din 1 pornind de la principiul liberului schimb, vitele si cerealele din Romania puteau fi exportate fara taxe, in interesul mosierilor romani, produsele industriale din statul vecin intrand in tara, la randul lor, fara taxe, compromitand astfel inceputul timid al industriei nationale.

Daca in perspectiva, in plan economic, conventia cu Austro-Ungaria era deficitara intereselor statului roman, in compensatie, ea avea

o mare insemnatate politica, in cadrul relatiilor cu Poarta marcand castigarea unui nou atribut al suveranitatii nationale: dreptul statului roman de a incheia conventii comerciale cu alte state, numita conventie fiind urmata, pana la declansarea Razboiului de Independenta, de incheierea unor conventii similare cu alte puteri (in 1876, cu Rusia).

in plan extern sunt de retinut initiativele acestui guvern de realizare pe cale pasnica, politico-diplomatica, a independentei politice, in comun acord cu vederile lui Carol I. intre altele, cu deosebire, remarcabila a fost incercarea de proclamare a independentei din vara anului patronata de ministrul Afacerilor Straine, Vasile Boerescu, acompaniat de ziarul condus de el, "Pressa'. Din pacate, o asemenea incercare a fost intampinata cu rezerva sau chiar cu ostilitate de catre marile puteri, acest proiect al guvernului conservator fiind amanat.

Partea finala a marii guvernari conservatoare coincide cu declansarea noii crize orientale, incepand cu rascoalele antiotomane din Bosnia si Hertegovina din vara anului Asa cum vom vedea si in capitolul urmator, privind Razboiul de Independenta, va cadea in responsabilitatea acestui guvern adoptarea primelor masuri de politica externa vizand orientarea Romaniei in acest nou context international.

Sfarsitul primei mari guvernari conservatoare din istoria Romaniei este marcat de organizarea unei puternice coalitii a gruparilor de opozitie in frunte cu liberalii-radicali, carora se alatura si o serie de dizidenti din randurile conservatorilor: "Coalitia de Ia Mazar-Pasa' (dupa numele englezului Lakeman, in casa caruia se organizase), in aprilie ca rezultat al actiunilor coalitiei, locul guvernului conservator condus de Lascar Catargiu este luat de un guvern de tranzitie, conservator-liberal, condus de generalul LEm.Florescu, guvern inlocuit peste numai trei saptamani de un al doilea guvern de tranzitie, cu compozitie preponderent liberala, dar condus de un fruntas politic de orientare conservatoare, provenit din randurile coalitiei, Manolache Costache Epureanu (mai-iulie in sfarsit, in iulie puterea este luata de un guvern liberal omogen in frunte cu I.C.Bratianu. Odata cu instalarea acestuia, se deschide calea celei mai indelungate guvernari din istoria Romaniei moderne, totodata cea mai importanta guvernare din istoria guvernarilor liberale: marea guvernare condusa de I.C.Bratianu.

Pentru inceput, problemele cele mai grave carora urma sa le faca fata noul guvern vor fi cele legate de perspectiva realizarii independentei depline, in conditiile declansarii luptei antiotomane a popoarelor de la sud de Dunare.