CONSPIRAND CU INAMICUL. ALBERT ANASTASIA, VITO GENOVESE, FRANK COSTELLO SI NASTEREA LAS VEGAS-ULUI (1946-1957)

Conspirand cu inamicul. Albert Anastasia, Vito Genovese, Frank Costello si Nasterea Las Vegas-ului (1946-1957)

Deportarea lui Lucky Luciano il transforma de facto pe Frank Costello in cel mai mare si cel mai abil corupator de oameni politici, in sef al familiei; dar ceea ce nu stia era faptul ca incepand cu acel moment in care isi va asuma noua functie va fi obiectul a neincetate conspiratii din partea puternicilor membri ai Mafiei, ca Vincent Mangano, fratele sau Phil, Albert Anastasia si chiar insusi Vito Genovese. Costello conta pe sprijinul lui Meyer Lansky si bunele intentii ale lui Luciano, instalat in elegantul Hotel Turista din Napoli.

Vincent Mangano, sef al familiei Gambino si mostenitor al lui Giuseppe Battista Balsamo[1], avea aproximativ un sfert de secol de cand se afla la conducere, cu sprijinul neconditionat al fratelui sau Phil. Adevarul e ca, niciunul dintre cei doi Mangano nu putea suporta prezenta lui Costello, dar nu incapea nici cel mai mic semn de intrebare ca cei doi sefi ai clanului Gambino vor evita sa se opuna dorintelor lui Luciano, si, bineinteles, sa-si piarda sprijinul politic atacandu-l pe seful familiei Luciano .

Desi Lucky Luciano era la mii de kilometri distanta de New York, continua sa controleze afacerile. Nici bine debarcat in cheiurile din Napoli, Luciano fu escortat de cativa carabinieri la Lercara Friddi, satul natal al lui Don. Timp de cateva saptamani, orasul sicilian a sarbatorit sosirea faimosului mafiot din America ca si cum ar fi fost vorba de un erou. Eleganta resedinta, cedata de un sef mafiot local, era neincetat pazita de oameni inarmati cu lupare si politisti in uniforme[3]. De fapt, Lucky Luciano nu era dispus sa traiasca mult timp viata de tip rural pe care voiau sa i-o impuna autoritatile tarii sale natale.

Intre timp, Vito Genovese, nu la multi kilometri distanta de fostul sau Nas, conducea operatiunile de pe piata neagra intr-o Italie sub ocupatia aliata si incercand sa renasca din propria-i cenusa.

Orange Dickey, agent al Inteligentei Militare din Italia, descoperi marea influenta a lui Genovese in operatiunile de piata neagra care reduceau numarul magazinelor militare din Statele Unite in zonele ocupate, mai ales in Napoli si Nola.

Orez, faina, sosete, echipamente militare, conserve de carne, tabac, ciocolata cu stema fortelor aliate erau vandute in magazinele de pe stradutele din sudul Italiei. Dickey, la conducerea unei unitati speciale impotriva pietei negre, descoperi ca o parte din furturi erau comise de un grup de hamali din port; o alta parte era "sustrasa" de transportatorii dintre cheiuri si magazinele armatei. Distribuirea materialului fusese adjudecata de o companie italiana numita Transporturi Terestre Rinaldi & Asociatii. Rinaldi fusese colonel al serviciilor secrete ale lui Mussolini si asociat al lui Vito Genovese[4].

Adevarul e ca, fostul militar a fost cel care l-a introdus pe gangster in puternica orbita a ministrului de Afaceri Externe, contele Ciano. Genovese, pe langa livrarea de droguri catre marile sfere ale Ducelui, se ocupa cu aprovizionarea cu ciorapi sau cosmetice de fabricatie nord-americana a sotiilor acestora.

Pe 11 februarie 1943, Galeazzo Ciano si-a obligat socrul sa negocieze un acord de pace cu aliatii. Benito Mussolini si-a acuzat atunci ginerele de mare tradare a patriei in timp de razboi. Ciano, acuzat de apropiatii Ducelui, a trebuit sa se exileze in Germania. La putin timp dupa sosirea sa in Berlin, a fost retinut de Gestapo si predat autoritatilor fasciste ale lui Salo, care l-au judecat si executat.

Disparitia protectorului sau il va plasa pe Vito Genovese intr-o situatie compromisa. Foarte rapid, mafiotul a reusit sa tina in frau situatia, salvandu-se sub protectia colonelului Rinaldi.

Impreuna cu noul sau asociat, Genovese se ocupa cu rechizitionarea transporturilor trupelor ce se desfasurau cu gramada, in principal camioane, vazand ca situatia razboiului era pe punctul de a se schimba in favoarea aliatilor. Pe 10 iulie 1943, al VIII-lea Corp de Executie britanic, condus de maresalul Bernard Montgomery si al VII-lea al Statelor Unite, sub ordinele generalului George Patton, au debarcat pe plajele din Sicilia.

Cu aceeasi viteza cu care aliatii isi stabilisera transeele pe insula, se va produce depasirea in cursa dintre cei doi lideri militari pentru a fi primii care sa ajunga la stramtoarea Messina si de acolo saltul spre continent.

Vito Genovese se afla intr-un elegant apartament in Palermo cand au ajuns primele trupe ale lui Patton la portile orasului, fiind primite de catre locuitorii Palermo-ului, care faceau cu degetele semnul victoriei. Genovese, alaturi de asociatul sau, care isi abandonase de mult timp pozitia din armata italiana, deveni din furnizorul de droguri al regimului fascist, traducatorul noii autoritati militare din Sicilia.

Inteligenta Militara l-a retinut pe liderul hamalilor din portul din Palermo, ca responsabil pentru devierea echipamentelor spre piata neagra. "Iti pot da intre cinci si sapte ani de inchisoare pentru trafic cu material militar in timp de razboi", ii spuse Dickey hamalului. Vazandu-se constrans, italianul marturisi ca, de fapt, lucra pentru un tip care ajunsese in America in timpul anilor dinaintea razboiului, in relatii bune cu Guvernul italian, si care lucra ca interpret al aliatilor in Nola.

Agentul de la Inteligenta Militara descoperi ca interpretul fusese chiar decorat de Guvernul fascist cu Ordinul de Commedatore al Regelui pentru serviciile sale[5]. Prin intermediul FBI-ului din Washington, Inteligenta Militara a avut accces la raportul lui Genovese si al unui gangster ce era inchis in inchisoarea din Dannemora, care era cunoscut cu numele de Charles Lucky Luciano, si cu care Genovese pastra legatura in mod constant.

In sfarsit, pe 27 august 1944, Genovese fu retinut pe o strada din Nola de catre agentii locali ai Inteligentei Militare; niciun tribunal civil italian sau militar nord-american nu a vrut sa se ocupe de acuzarea lui Vito Genovese, dar Dickey nu ramanea cu bratele incrucisate.

Mafiotul, multumita bunelor sale relatii cu sferele inalte, a obtinut amanarea judecarii sale cu cel putin noua luni. In sfarsit, datorita relatiei dintre Orange Dickey si FBI, Inteligenta Militara a stiut ca Genovese fusese acuzat si judecat in absentia de un mare juriu pentru delictul de implicare in asasinarea lui Ferdinand Boccia. Au fost acuzati si Mike Miranda, Gus Frasca si George Smurra, toti acesti oameni actionand la ordinele lui Vito Genovese.

Dickey i-a convins atunci pe superiorii sai de la Unitatea de Investigatie Criminala, de faptul ca, fiind imposibila judecarea lui Genovese in Italia pentru furt de material militar si distribuirea sa ulterioara pe piata neagra, ar fi ideal ca Genovese sa fie extradat in Statele Unite pentru a fi predat politiei din New York.

Pe 14 mai 1945, Dickey si doi politisti militari il escortau pe Vito Genovese catre o nava militara, care pleca din Italia spre Statele Unite, a doua zi. Dupa cateva saptamani, Genovese era predat unui procuror al Districtului New York, Frank Hogan, care il inlocuise pe Thomas Dewey, calaul lui Luciano.

Nici bine nu pasi pe taramul american, ca Vito Genovese dori sa preia puterea familiei Luciano, dar Frank Costello nu era dispus sa i-o cedeze atat de usor. Incepeau miscarile pentru controlul Celor cinci Mareti[6] si cunoscutii "ani ai cazinourilor". Las Vegas se deschidea Cosei Nostra asemenea unei comori inca nedescoperite si exploatate.

Se implineau paisprezece ani de cand statul Nevada legalizase orice forma de joc de noroc precum si crearea unei autoritati de control. Las Vegas, cu o populatie de aproximativ opt mii de locuitori, si cazinourile, vor atrage milioane de nord-americani. Legea, aprobata de Congresul de stat, va fi adoptata la trei luni dupa adoptarea revolutionarei legi a divortului, care putea avea loc, in orasul Reno, la doar sase luni de la casatorie.

Primele localuri cu jocuri de noroc au inceput sa apara in intersectii de strazi prafuite, in locuri fara nume. Mese de poker si cateva rulete erau oferta pusa la dispozitia unui jucator .

Pionierul operatorilor de cazinouri va fi Bill Graham, administrator al celui de-al 21-lea cazinou din intersectia dintre Virginia Street si Commercial Row, din orasul Reno. In foarte scurt timp, acest mic oras a devenit o destinatie interesanta pentru agentii de turism si pentru marile companii de transporturi. De exemplu, Union Pacific a stabilit ruta de la San Francisco si Los Angeles, pana la "Cel mai Mic Mare Oras din Lume", dupa cum indicau anunturile publicitare din principalele medii de comunicare din tara[7].

Prima afacere a Cosei Nostra in stat s-a realizat prin intermediul prostitutiei. In 1932, se estimeaza ca aproximativ doua miliarde de prostituate au inceput sa vina in localitatile din apropierea Reno-ului, tranformandu-se in autentice orase-dormitor ale viciului; insa, in scurt timp, au descoperit ca adevarata afacere se desfasura in interiorul acelor localuri, aparent obisnuite, cu miros de umezeala, unde se servea alcool clandestin ieftin, in timp ce jucatorii petreceau chiar zile intregi, pierzandu-si salariile la mesele de poker.

In Nevada era un alt oras la aproximativ 675 de kilometri la sud de Reno. Partea de jos a Las Vegas-ului, mai exact pe Freemont Street, incepea sa se contureze drept coloana vertebrala a jocurilor de noroc. Pe strada din sudul iesirii din oras, fratii Cornero, Frank, Louis si Tony au construit un mic cazinou numit Meadows, dar ca sa ajungi la el trebuia sa schimbi autobuzul de la Union Pacific, la Salt Lake City. Cel mai mare flux turistic spre oras s-a produs la finalul anului 1939, cand Camera sa de Comert a facut publica vizita lui Rhea Gable, care ajunse in oras cu scopul de a cere in mod formal divortul de sotul ei de pana atunci, faimosul actor Clark Gable, in anul premierei filmului Pe aripile vantului.

Autoritatile locale, cu ajutorul presei de scandal, au realizat una dintre cele mai bune campanii publicitare ale orasului jocurilor de noroc, in timp ce fotografii o surprindeau pe "faimoasa" divortata urcand pe cal, catarandu-se pe muntele Charleston, jucand golf sau inotand in lacul Mead. Foarte rapid, Las Vegas-ul ii lua locul orasului Reno, ca oras turistic. Divortul, alcoolul, jocul de noroc, prostitutia, totul era legal.

In primele luni ale anului 1940 a venit Tom Hull, proprietarul lantului de hoteluri Sacramento, pentru a construi primul hotel la marginea orasului, precum si autostrada 91. Hotelul se numea Ferma Las Vegas, iar temelia sa se afla in locul numit in mod obisnuit "Fasia", actualul Las Vegas Boulevard, un mare bulevard plin de lumini de neon si delimitat pe o parte si pe cealalta de enorme si elegante cazinouri. Cu Hull vor veni si Moe Sedway, pe atunci reprezentant al Serviciului Transamerican de Cablu. Acest serviciu le era necesar tuturor acelor alergatori dupa pariuri ale caror afaceri depindeau de rapiditatea cu care aflau rezultatele de la cursele de cai de pe hipodromurile din toata tara.

Serviciul Transamerican era o companie sub controlul familiei din New York, in timp ce concurenta ei, Continental Press Service, se afla sub controlul lui James Ragen, un tip independent, care opera sub protectia familiei din Chicago[8]. Pana in acel moment, Continental oferea servicii jucatorilor din estul Chicago-ului si detinea un monopol de fier in statul Nevada. Sosirea lui Sedway, reprezentant al lui Luciano, Lansky si Siegel a schimbat panorama jocurilor de noroc si a operatiunilor Cosei Nostra in stat.

In aceeasi perioada, un tinerel nascut in Hoboken (New Jersey) incepea sa cante in barurile de la sosea si in mici baruri nocturne. Acest fapt ii va atrage atentia lui Willi Moretti, un important gangster din New Jersey, traficant de droguri, asasin platit, extorsionist, ucigas si prieten a lui Frank Costello. Datorita lui Moretti, cantaretul subtirel si cu urechi mari a fost angajat ca crooner al Marii Formatii a lui Tommy Dorsey[9].

Tanarul inregistra primul sau mare succes, cantecul All or Nothing at All, cu formatia lui Harry James, sot al actritei pin-up Betty Grable. Din acel moment, Dorsey il ameninta pe tanar, numit Frank Sinatra, ca il va cheama in instanta daca nu respecta contractul semnat cu el. Dorinta lui Dorsey era ca, daca Sinatra inregistra un nou disc, acest fapt sa se intample cu trupa sa; dar cantaretul dorea altceva, si asta i-a dat de inteles "Nasului" sau, Willie Moretti.

Protectorul cantaretului a investit cincizeci de mii de dolari, in acea perioada, in promovare pentru a atrage atentia publicului, in haine pe masura si pentru angajarea unei orchestre care sa il sprijine pe Frank. Din coasta in coasta, vocea dulce a lui Sinatra se auzea la toate orele prin emitatoarele radioului, in timp ce reprezentatiile sale in Paramount sau Roxy, din New York, in Coconut Grove, din Los Angeles, in Aragon sau Trianon, in Chicago, erau din ce in ce mai multe.

Din nou, Tommy Dorsey vantura in fata lui Frank Sinatra contractul pe care acesta il semnase cu orchestra sa pentru 125 de dolari pe saptamana, cu adevarat un salariu bun pentru acel an, dar de aceasta data Moretti a iesit in apararea protejatului sau. Dupa cum se povesteste, mafiotul din New Jersey s-a intalnit cu Tommy Dorsey intr-un club din Chicago, unde muzicianul avea o reprezentatie.

In cabina, Moretti il apuca de guler pe Dorsey si ii puse in gura teava pistolului sau, amenintandu-l ca trage daca nu semna scrisoarea prin care ii oferea libertatea cantaretului. O biografie a artistului[10] "povesteste ca Frank Sinatra si-a obtinut libertatea prin intermediul negocierilor avocatului sau, Henry Jaffe, reprezentant al Federatiei Americane a Artistilor de Radio (AFRA), in timp ce alta " relateaza ca a fugit smiorcaindu-se la protectorul sau, plangandu-se de Tommy Dorsey. Oricum ar fi, Frank Sinatra va nega tot timpul vietii presiunile lui Willie Moretti impotriva faimosulului cantaret de jazz, in timp ce mafiotul, pana in ziua uciderii sale, pe 4 octombrie 1951, se mandrea in fata oricaruia dorea sa il asculte ca il ajutase pe Sinatra in ascensiunea carierei sale.

Umbla povestea cum ca Lucky Luciano, afland de presiunile lui Moretti asupra muzicianului, pe care il admira, spuse: "Willie a fost norocos ca Dorsey nu l-a omorat in acel moment", pentru ca era clar ca Tommy Dorsey era cunoscut ca fiind un om destul de dificil si temperamental.

In anul 1941, cand Japonia ataca baza navala a Statelor Unite in Pearl Harbor, se intampla boom-ul Las Vegas-ului, iar dupa doi ani, Bugsy Siegel era trimis de catre Meyer Lansky si Lucky Luciano sa se ocupe de afacerile familiei pe coasta de vest. Cand japonezii se indreptau spre generalul Douglas MacArthur, in cuirasatul Missouri, Siegel a inceput sa construiasca ceea ce aveau sa fie pilonii unui imperiu.

Meyer Lansky, geniul de la finante, a zburat pentru prima data catre La Havana in 1933, unde s-a intalnit cu dictatorul Fulgencio Batista. Dupa o anevoioasa "negociere" personala cu insusi Presedintele, Lansky a preluat controlul Hotelului Nacional, pentru a conduce unul dintre casinourile cele mai importante din insula din Caraibe. Experienta dobandita in Nacional l-a ajutat pe Lansky sa foloseasca tot ce invatase despre arta de a conduce cazionouri in folosul Las Vegas-ului. Cand Joe Bonanno descoperi afacerile lui Lucky Luciano si Meyer Lansky in Cuba, se apropie de acestia si le spuse: "Am aflat ca sunteti implicati in afaceri profitabile in Cuba. Voi trebuie sa ne dechideti portile spre Cuba. Daca e o afacere profitabila, trebuie sa o impartiti".

Comisia[12] s-a reunit si a sprijinit petitia, obligandu-l pe Luciano sa predea o mica parte din afacere lui Bonanno. Din acea zi, un om al lui Joe Bonanno va ocupa postul de director al Hotelului Nacional, din La Havana. Din acea pozitie, familia Bonanno din New York putea controla fiecare dolar ce se aduna pe mesele de jocuri de noroc cubaneze. Lansky invatase cum sa retraga enorme cantitati de bani printre mesele de joc si din depozitele din seifuri fara ca oamenii lui Batista sau ai lui Bonanno sa aiba cea mai mica banuiala, abilitate pe care si-o va perfectiona in cazinourile din Las Vegas.

In octombrie 1946, Luciano a parasit in mod secret Italia, folosindu-si pasaportul italian, evitand controalele autoritatilor din acea tara, intorcandu-se in capitala cubaneza. Lucky Luciano dorea sa se stabileasca pe insula, datorita bunelor relatii dintre Lansky si Batista[13]. Atunci conducea Ramn Grau San Martn, dar de fapt el nu era decat o paiata a lui Fulgencio Batista, care si-a mutat resedinta la Miami.

In noiembrie, Don a decis sa organizeze, la ultimul etaj al Hotelului Nacional, un summit al Cosei Nostra, o intalnire a marilor ierarhii ale Crimei Organizate, in cadrul careia se decidea viitorul Mafiei pentru anii ce urmau. Marea zi a intalnirii ar fi data de 22 decembrie, chiar cu doua zile inainte de Craciun.

Lista de participanti[14] va aduna spuma membrilor Mafiei din Statele Unite. Frank Costello, Tommy Lucchese, Joe Profaci, Vito Genovese , Joe Bonanno, Albert Anastasia si altii erau cu totii invitati speciali ai summit-ului.

Nici nu au pasit bine pe taramul cubanez, si proaspat venitii se indreptau spre vila lui Luciano, intr-o zona exclusivista din cartierul havanez Miramar, cu scopul de a-si exprima respectul si de a-l omagia pe Nasul venit din aceeasi Italie.

Dupa ce au inmanat cateva plicuri cu bani, in total aproximativ cinci sute cincizeci de mii de dolari, musafirii au fost condusi spre elegante suit-uri in Hotelul Nacional. In timpul reuniunii se vor amenaja mese mari speciale, iar fiecare invitat la intalnire va fi mereu servit cu alcool, jetoane fara limita pentru cazinou si cinci femei frumoase pe toata perioada sederii in La Havana. Lansky fusese numit de catre Luciano sa se ocupe de partea administrativa, de necesitatile tuturor asistentilor, ca si de intalnirile bilaterale si de temele de discutat cu fiecare dintre ei. Insusi Frank Sinatra a fost invitatul special pentru a insufleti summit-ul.

Joseph Fischetti, cel mai atractiv si carismatic dintre cei trei frati, ii propusese lui Sinatra planul de calatorie, care prevedea ca el si sotia sa, Nancy, sa calatoreasca spre Florida cu scopul de a petrece vacanta de iarna intr-un loc insorit si pentru a evita intalnirea cu vreun ziarist curios. De acolo ar zbura spre La Havana, unde Joseph le promisese ca le vor face cunostinta cu Lucky Luciano. "Atunci Frank Sinatra nu era constient - sau cel putin asa par sa indice probele existente referitoare la acest aspect - ca urma sa asiste la o conferinta a Crimei Organizate, cum nici nu parea sa isi fi dat seama de faptul ca era folosit ca paravan pentru a ii conferi un soi de caracter legitim"[16]. Frank credea ca mergea in Cuba pentru a-l cunoaste pe Luciano, in timp ce Seful Crimei Organizate anunta ca un grup de prieteni adunati din toata tara se vor intalni in La Havana pentru a-l cunoaste pe Frank Sinatra.

Scriitorii Martin Gosch si Richard Hammer, in magnifica lor biografie despre Don, numita The Last Testament of Lucky Luciano, dau asigurari ca Luciano a afirmat: "Daca cineva punea intrebari, exista un motiv perfect legal pentru a justifica intalnirea: era vorba de omagierea unui tanar italian din New Jersey numit Frank Sinatra, cantaretul care devenise idolul adolescentelor din toata tara". Clar este ca, dupa ce a ajuns la Nacional, cantaretul se intalni la intrare cu Longy Zwillman si Moe Dalitz, care au alergat, ca niste pustoaice de cincisprezece ani, sa-l salute. Zwillman ii ceruse un autograf, in timp ce Dalitz ii cerea sa se intalneasca mai tarziu pentru a face o fotografie impreuna.

Sinatra il recunoscuse pe Zwillman din primele pagini ale ziarelor care i-au afisat chipul: "Acei oameni au ocupat mai multe pagini principale ale ziarelor si ale revistelor decat am ocupa noi in toata cariera noastra artistica", se spune ca le-a marturisit Sinatra prietenilor sai, Dean Martin si Peter Lawfort.

Joseph Doc Stacher, omul care controla tonomatele din Newark (New Jersey) si care a asistat la summit-ul din La Havana, a spus dupa cativa ani: "Noi, italienii, eram mandri de Sinatra si lui Luciano ii placea mult. Era incantat de faptul ca il cunoscuse in Cuba". Atotputernicul Sef al Crimei Organizate ii marturisea scriitorului Martin Gosch in 1961, cu exact un an inainte de a muri: "Nu vreau ca nimeni sa stie ca Frank a facut ceva ilegal la cererea mea sau a oricarei alte persoane pe care sa o cunosc. Frank a vrut sa le ofere o atentie unora dintre baieti, daruindu-le o tabachera de aur semnata, dar nimic in plus. Cat despre mine, nu am nimic sa ii reprosez".

Dupa moartea lui Luciano in 1962, politia italiana a gasit intr-o cutie in casa sa din Napoli o tabachera de aur care era gravata cu inscriptia "Prietenului meu Lucky, de la Frank Sinatra".

Intalnirea dintre sefii mafioti se desfasura fara multe incidente, dar conferinta din La Havana se va centra pe doua teme principale: numirea oficiala a lui Lucky Luciano drept Capo di tutti Capi si luarea unei decizii asupra "situatiei lui Bugsy Siegel", aceasta din urma fiind prezentata de prietenul sau din copilarie, Meyer Lansky.

Decizia era destul de complicata pentru multi dintre asistenti, din cauza prieteniei ce ii lega de Siegel; dar chestiunea discutata nu era ceva personal, era vorba doar de afaceri.

In timpul ultimilor ani de puscarie ai lui Lucky Luciano in inchisoarea din Great Medows, cu putin inainte de a fi deportat in Italia din ordinul guvernatorului Dewey, a fost vizitat de catre Meyer Lansky si Frank Costello. Benjamin Bugsy Siegel avea nevoie de bani de la Sindicat pentru a construi un hotel-cazinou, in desertul din Las Vegas. Luciano, sfatuit de Lansky, a vazut in afacerea ce se contura in fata lor o adevarata fabrica de facut bani. Era anul 1943 cand Bugsy a pus piatra de temelie a viitorului templu al jocurilor de noroc, care se va ridica odata cu prafuita autostrada 91.

Locul ales de Bugsy va deveni dupa cateva decenii Las Vegas Boulevard.

Siegel a botezat viitorul hotel cu numele de Flamingo, dupa ce a vazut stolurile de pasari flamingo rosii in baltile din Florida in timpul unei calatorii pe care a facut-o cu Luciano si Lansky.

Acum, seducatorul gangster a renuntat la a fi afemeiatul prin viata caruia au trecut faimoase actrite ca Jean Harlow, Lana Turner sau Rita Hayworth. Inima sa ii apartinea Virginiei Hill, o taranca din Kentucky, care a venit in Los Angeles in 1933, la doar cincisprezece ani. Se povesteste ca Hill, fiind o adolescenta, a venit cu un mic bagaj fugind de abuzurile sexuale la care era supusa de tatal ei vitreg.

In timpul Targului Mondial din Chicago, in care Virginia Hill lucra ca ghid, l-a cunoscut pe Joe Epstein, unul dintre cei mai faimosi jucatori din oras, care o va introduce in lumea interlopa. Epstein se indragosti de Hill, devenind protectorul ei.

In 1935, tanara locuia foarte comod intr-un suite a hotelului Seneca si avea sifonierele pline de haine elegante. Intr-o zi din 1940, Joe Epstein si protejata sa au calatorit spre New York, unde s-au bucurat de viata de noapte. Intr-o noapte, in faimosul Copacabana Club, Epstein i-a spus Virginiei Hill: "Ii vezi pe acei doi barbati de la masa aceea? Sunt Frank Costello si Bugsy Siegel. Oameni foarte puternici". Virginia i-a cerut jucatorului sa ii faca cunostinta cu Siegel. Ea stia despre faima omului lui Luciano, acum ca isi amintea imaginea lui imbratisand-o pe stralucitoarea Jean Harmow, intr-o fotografie dintr-o revista de cinema a vremii.

Dupa putine luni, Hill il parasi pe Epstein si se muta in Las Vegas pentru a-l urma pe Bugsy Siegel in aventura Flamingo-ului. Ambitia lui Hill nu avea limite si gandi ca poate deveni sfatuitoarea lui Siegel, designer al noului hotel-cazinou, ba chiar vicepresedinte.

Benjamin Siegel, sau Ben, cum il numea Hill, era hotarat ca visul sau sa devina una dintre cele mai mari concretizari ale luxului de pe fata pamantului. Joc, intretinere, fete si belsug de prima clasa, acestea erau ceea ce jucatorii veniti din toata tara aveau sa gaseasca aici. Problema a fost ca Siegel i-a dat mana libera lui Hill pentru a cumpara cea mai buna bautura, cele mai bune feluri de mancare pentru restaurantele si barurile din cazinou, cele mai bune tesaturi si cea mai buna mobila pentru camerele hotelului. Virginia Hill cheltuia si cheltuia fara niciun fel de restrictie sau control, dar ceea ce Siegel nu stia era faptul ca, de asemenea, folosea o parte importanta din banii Sindicatului pentru a "ingrasa" doua conturi secrete pe care le deschisese in Elvetia.

Din senin, Bugsy incepu sa aiba probleme economice si cheltuielile depaseau bugetul in mod alarmant. Nu era o problema. Luciano si Lansky au sarit in ajutorul asociatului si prietenului lor, si au acoperit deficitul din buzunarele proprii, fara sa spuna absolut nimic Comisiei. Bugetul initial pentru punerea in functiune a hotelului Flamingo, de un milion de dolari in 1943, s-a transformat in sase milioane dupa trei ani, fara a fi finalizate inca lucrarile.

Siegel incepu sa fie constrans de Meyer Lansky, care ii spunea ca, daca nu va termina in curand lucrarile si nu va pune in functiune acea masina de pierdut bani, amandoi ar putea fi ucisi.

Bugsy Siegel a decis atunci sa inaugureze hotelul-cazinou, fara sa il fi terminat. Marea zi va fi 26 decembrie 1946, la doua zile dupa Craciun. Murray Humphreys, omul pe care Chicago il trimisese sa apere interesele familiei in Las Vegas, l-a informat pe Tony Accardo de presiunile la care era supus Seigel si chiar de convingerea sa ca amanta acestuia, o anume Virginia Hill, storcea bani din cazinou. Nu era sigur, insa, daca aceasta se intampla cu sau fara acordul lui Bugsy Siegel.

In timpul intalnirii din La Havana, Meyer Lansky a luat cuvantul pentru a se adresa celor de fata: "Cu totii cunoasteti relatia de prietenie, inca din copilarie, dintre mine, Lucky si Benny, cand locuiam in partea de est a orasului New York. Noi trei suntem aproape ca fratii - povestea Lansky, in timp ce Luciano era posomorat si tacut. Niciodata nu am crezut ca va trebui sa spun ce voi spune in aceasta dupa-amiaza. Cred ca Benny si amanta sa, Virginia Hill au sustras fonduri importante de la Flamingo. Inca nu stim daca e cu vointa lui Benny sau nu, dar, in orice caz, este complice pentru ca a permis ca Hill sa ia bani fara sa fi avut vreun control asupra acestei situatii".

Tony Accardo a incercat sa vorbeasca, dar fu intrerupt de Luciano, care a ridicat mana pentru a impune linistea si pentru a-i permite sfatuitorului sau sa continue sa vorbeasca. Meyer Lansky a continuat sa povesteasca faptele: "Avem dovezi ca Hill a depus bani in mari cantitati, in total vreo sase sute de mii de dolari, intr-un cont bancar la o banca din Los Angeles, niste bani care au fost retrasi dupa ce aceasta a cumparat un bilet de avion spre un loc numit Zrich, in Elvetia. Stim, de asemenea, ca nenorocita si-a cumparat o proprietate in Lucerna, o eleganta suburbie in apropierea Zrich-ului", povestea Lansky. "Eu cred ca Benny a fost profund inocent, sau cu adevarat prost sa se lase tras pe sfoara de curva aia de Hill. Si acum vine partea cea mai rea - continua sa spuna sfatuitorul lui Lucky Luciano - Benny este ca si fratele meu, cel mai bun prieten al meu, si nu trebuie sa uitam ca Benjamin Siegel a fost unul dintre cei mai buni din afacerea noastra; dar cand prietenii sai, cei mai buni prieteni ai sai, nu mai pot sa aibe incredere in el, cel mai bine este sa se pronunte condamnarea sa la moarte", a concluzionat.

Dupa povestirea faptelor, Luciano i-a predat stafeta lui Accardo. Acesta s-a ridicat, si, privind spre Luciano, a spus: "In acest punct, sa il lasam pe Benny sa isi deschida hotelul-cazinou cum are in plan sa o faca in cateva saptamani. Da, cum spune si Benny, este o mare reusita, un mare eveniment, propun sa nu i se cedeze "contractul" lui Bugsy, ci sa fie alungat din Los Angeles, pana vom decide ce vom face cu el. E posibil ca Bugsy sa fie un prost indragostit si nu si-a dat seama de faptul ca curva de Hill il fura. In orice caz, trebuie sa decidem si ce vom face cu Virginia Hill. Cat despre banii pe care deja i-am cheltuit, e mai bine sa asteptam sa vedem ce-o fi[17]" .

In acel moment, Bugsy Siegel nu stia ca il pastea un ordin de executie din partea Cosei Nostra. Accardo, Nasul familiei din Chicago, tocmai ii oferea o noua sansa lui Siegel, cu adevarat o ultima sansa. Luciano, in sfarsit, rupse tacerea: "Sunt de acord cu ce a spus Meyer si cu ce a propus Tony. Sa asteptam sa vedem cum decurg lucrurile".

Pe 24 decembrie s-a sarbatorit Craciunul in hotelul Nacional, animat de Frank Sinatra, la care au asistat o sumedenie de invitati puternici de-ai lui Luciano, cu sotiile si amantele lor. Pe 26, la data inaugurarii hotelului Flamingo, toti cei prezenti la conferinta din La Havana au asteptat noutatile din Las Vegas.

Bugsy promisese ca maestrul de ceremonie va fi George Jessel, faimosul showman al vremii, si ca orchestra lui Xavier Cugat, impreuna cu exploziva sa sotie, Abbe Lane, cantareata, vor asigura muzica de dans. Jimmy Durante va tine patru reprezentatii pentru animarea invitatilor. Actorul George Raft, faimos pentru rolurile de gangster pe marile ecrane, va merge la fiecare masa sa-i salute pe musafirii ilustri ai hotelului Flamingo. Dar, in realitate, nimic din toate acestea nu s-a intamplat.

Omul lui Lansky a sunat la ora trei dimineta, ora locala din La Havana. Nimeni nu a asistat la inaugurare, nici Jessel, nici Cugat si nici macar Raft, prieten al lui Siegel. Doar douazeci de persoane au fost prezente in acea zi ploioasa la Flamingo, si au intrat in enormul si inzorzonatul local gol, decorat de catre Virginia Hill, pasind pe covoarele rosii asezate peste enorme baltoace care se formau in urma ploii.

La sfarsitul aceleiasi luni, Meyer Lansky a vorbit la telefon cu Siegel. Mafiotul evreu i-a spus prietenului sau ca, daca nu va rezolva chestiunea banilor pierduti in timpul constructiei hotelului Flamingo, va intra in conflict cu familia, situatie pe care toti o evitau. "Da-mi o sansa. Daca nu obtin profit in cateva luni, te las sa ma impusti", ii spuse Siegel lui Lansky.

In lunile urmatoare, Flamingo nu a inregistrat profit, iar Accardo si Luciano au inceput sa faca presiuni asupra lui Meyer Lansky, ordonandu-i sa il constranga, la randul sau, pe Bugsy Siegel. In realitate, destinul lui Benjamin Bugsy Siegel era pecetluit, soarta sa fusese decisa de Lucky Luciano, Capo di tutti Capi, si de catre Tony Accardo, sef al familiei din Chicago.

Pe 20 iunie 1947, pe la amiaza, Bugsy a dejunat in unul dintre restaurantele preferate din Los Angeles. Din local a iesit pe la ora unu dupa-amiaza.

In elegantul sau sedan negru, Siegel a facut o oprire la frizeria prietenului sau, Harry Drucker, in Beverly Hills. Gangsterului ii facea placere sa mearga sa-si vada prietenul, cu care discuta despre baseball si box. Drucker fusese amateur in tinerete, dar, sincer, ii sedea mai bine cu briceagul decat cu manusile de box. Bugsy Siegel se aseza pe fotoliu pentru a se rade in timp ce o domnisorica ii facea manichiura.

La sfarsit, se uita incantat in oglinda si, dupa ce ii daduse un important bacsis lui Harry Drucker, iesi spre locuinta Virginiei Hill din North Linden Driven, in Beverly Hills. Ii placea sa stea in acea casa cand venea in Los Angeles pentru afaceri. Inainte, se opri la un chiosc de ziare sa cumpere un exemplar din Los Angeles Times.

Dupa ce intra in casa lui Hill, Bugsy se aseza pe una dintre canapelele confortabile din marele salon si se apuca sa dea telefoane. Mai intai, l-a sunat pe Chuck Hill, fratele Virginiei din Kentucky, care i-a spus ca primise un apel telefonic din Elvetia, de la sora ei. Dupa ce puse receptorul in furca, Bugsy se ridica sa bea un whisky cu gheata. Pe la ora noua seara ridica telefonul din furca din nou, pentru a-l suna pe Allen Smiley, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Siegel in Los Angeles. Bugsy stabilise sa cineze cu el in ziua urmatoare.

La ora zece noaptea, Bugsy vorbi cu omul sau din Las Vegas pentru a-l informa despre starea musafirilor hotelului Flamingo. Vocea de la celalalt capat al firului ii spuse ca doar cateva batrane cu par alb se aflau in sala cu jocuri mecanice si patru barbati cu palarii texane jucau la mesele de ruleta si zaruri. Bugsy stia ca, daca lucrurile vor evolua astfel, vor trebui sa-l inchida.

Noaptea era calda, iar Siegel deschise ferestrele care dadeau spre gradina din spatele casei. In acel moment, si dupa ce a mai baut un whisky, Bugsy rasfoia exemplarul din Times, cand un suierat rapid se auzi in sala; dupa cateva miimi de secunde, era mort. Un glonte provenind dintr-o pusca cu calibrul de 30/30 cu luneta si amortizor i-a zburat ochiul stang la aproape douazeci de metri. Dupa cateva momente, inca patru gloante i se oprira in corp, iar alte trei au ramas incrustate in peretele din fata lui Bugsy Siegel[18]. Sarcinile din agenda conclavului din La Havana au fost indeplinite.

La aceeasi ora cu executarea lui Siegel, trei oameni mergeau pe covoarele stufoase din Flamingo spre birourile hotelului-cazinou. Unul dintre ei i-a spus administratorului ca, din acel moment, preluau conducerea afacerii.

Omul lui Siegel a incercat sa-l sune pe acesta acasa la Virginia Hill, dar nimeni nu i-a raspuns de la celalalt capat al liniei. Gus Greenbaum, Moe Sedway si Morrie Rosen, oameni de incredere de-ai lui Meyer Lansky, au pornit spre hotelul Flamingo.

Greenbaum si Rosen, pana atunci responsabilii succesului Hotelului Nacional din La Havana, au invatat tot ce stiau despre conducerea hotelurilor si cazinourilor lui Bugsy Siegel. Greenbaum, care lucrase in Flamingo de cand se stia, a fost trimis in La Havana, din cauza delicatei sale stari de sanatate. Prima sarcina de serviciu a noii echipe era cea de a transforma in profit cei patru milioane de dolari de deficit.

In scurt timp, Las Vegas-ul si Flamingo au inflorit si s-au transformat in adevarate afaceri rentabile pentru Cosa Nostra, dar, in ciuda acestui fapt, cazul Siegel nu era inchis, cel putin pentru Meyer Lansky, Tony Accardo si Lucky Luciano. Inca trebuiau sa decida ce sa faca cu Virginia Hill. Accardo era sustinator al lichidarii sale, dar Luciano, mult mai pragmatic decat Nasul din Chicago, dorea banii pe care Hill ii furase de la Mafie. "Sa o constrangem pana ce ne da pana la ultimul dolar pe care l-a furat de la noi", ii spuse Luciano lui Lansky.

Meyer i-a dat un telefon torpilei care l-a executat pe Bugsy Siegel pentru a-i ordona sa se ocupe de recuperarea banilor pe care ii avea Hill in conturile elvetiene. "Fa ce ai de facut, dar nu ai un contract pentru Virginia Hill. Recupereaza doar banii. Mai apoi iti vom spune ce sa faci cu ea", ii spuse Meyer Lansky executantului sau. Omul care il impusca pe Benjamin Bugsy Siegel se numea Carmine Galante[19] care, dupa cativa ani, va deveni seful familiei Bonanno, in 1974, pana la executarea sa in 1979.

Tony accardo i-a ordonat lui Joe Epstein, fost amant al Virginiei Hill, sa il insoteasca pe Galante in cautarea femeii, cu scopul de a apara interesele familiei din Chicago, odata ce aceasta ar fi inapoiat banii. In urmatoarea zi, Galante si Epstein zburau spre Europa, sa o vaneze si sa o captureze pe Virginia Hill.

Aceasta se ascunsese intr-un hotel din Paris, sperand ca Mafia sa nu o gaseasca, dar ce nu avuse in vedere era marea influenta a lui Lansky si a lui Luciano. Intr-o seara, in timp ce se plimba prin eleganta piata Vendme, un barbat solid o prinse cu putere de brat pe Hill, care avea mainile ocupate cu sacose. Aproape luand-o pe sus, o baga intr-un restaurant din apropiere. Pe fata ei se citea teroarea fata de ce putea sa i se intample. Dupa ce a intrat in local, Galante a slabit stransoarea bratului femeii, care s-a relaxat vazand un chip prietenos. La capatul tejghelei, Joe Epstein, cu telefonul in mana, ii spuse: "Esti o adevarata proasta ca ai incercat sa furi familia. Cineva vrea sa-ti vorbeasca". Cu mana tremuranda, Virginia Hill lua receptorul. La celalalt capat, vocea lui Meyer Lansky fu categorica: "Inapoiaza-ne ceea ce este al nostru si te lasam sa-ti traiesti viata. Nu ni te opune. Daca o faci, te vom gasi si te vom scoate din orice vagauna in care te ascunzi. Inmaneaza-i pachetul lui Joe. Daca nu, Carmine va avea grija sa o faci".

Hill inchise si-i promisese fostului sau amant din Chicago ca, in trei zile, chiar in acel restaurant ii va inmana o valiza cu banii. Epstein o avertiza atunci: "Asa sa faci, in caz contrar, Carmine se va ocupa de tine".

In loc sa asculte de sfatul lui Joe Epstein, Virginia Hill a disparut din nou din capitala franceza. Dupa trei zile, Epstein si Galante au asteptat in restaurantul parizian, fara niciun rezultat.

Lansky s-a sfatuit din nou cu Luciano in legatura cu ce anume vor face cu acea femeie, dar Don-ul continua sa sustina ca banii trebuiau recuperati. "Sa n-o atingeti pe femeie pana cand Joe si Carmine nu vor avea banii in posesie". Din nou, Lansky isi chema oamenii la Paris sa se mobilizeze in cautarea amantei lui Siegel.

Dupa trei saptamani de la disparitia din capitala franceza, Virginia Hill se refugie in casa ei de la Lucerna, crezand ca Mafia nu stia de existenta acesteia. Intr-o dimineata, in timp ce se scalda in piscina, suna telefonul. Hill alerga sa ridice receptorul, iar chipul ii ramase impietrit. La capatul firului, o voce spuse: "Buna, Virginia; sunt Meyer Lansky. Nu te speria, dar daca te uiti pe fereastra ii vei putea vedea in masina pe Joe si pe Carmine. Te avertizez pentru ultima data: fie inapoiezi banii pe care ni i-ai furat, fie Carmine va iesi din masina sa-ti faca o vizita".

Lansky le daduse instructiuni lui Epstein si lui Galante sa nu o piarda din ochi pe Hill. Acestia trebuiau sa o insoteasca la banca din Geneva si sa primeasca banii intr-o servieta. Dupa ce o aveau in posesie, trebuiau sa il sune pe Meyer Lansky pentru a primi noi ordine.

In servieta inmanata de Hill oamenilor lui Lansky se aflau in total 720.000 de dolari, o adevarata avere in vremea aceea, din cei 810.000 furati de la Flamingo[20].

Lansky vorbi din nou cu femeia si ii spuse: "Ne datorezi nouazeci de mii de dolari. Va trebui sa ne dai banii esalonat. Ne e indiferent cum vei reusi, chiar daca va trebui sa te prostituezi. Dupa ce vei fi returnat toti banii, nu vei putea sa te intorci in Statele Unite. Va trebui sa ramai in Europa. Daca te vei intoarce vreodata, Carmine iti va face o vizita". Dupa cateva secunde, Lansky inchise. Cazul Siegel ramanea inchis.

Inceputul anilor 50 a fost extraordinar pentru Las Vegas, dar puterea lui Frank Costello in Cosa Nostra era din ce in ce mai discutata. Conspiratiile si obscurele aliante au facut trecerea la o etapa de schimbari in ierarhiile celor cinci mari familii din New York, cand puterea lui Lucky Luciano scadea. Don-ul fusese din nou deportat din Cuba in Italia, cu trei ani inainte, in urma presiunilor facute de Guvernul Statelor Unite asupra dictatorului Fulgencio Batista.

Primele miscari conspirative vor avea loc in familia Gambino. Albert Anastasia, atunci sef adjunct al Gambinilor, la ordinele lui Vincent Mangano, conspira cu ajutorul lui Frank Costello, sef al familiei Luciano, pentru a obtine puterea maxima in familie. Fara indoiala, Mangano avea zilele numarate.

Anastasia, vechiul sef al ucigasilor din Asasinii, S. A., trebuia sa il determine pe Mangano sa lase garda jos, dar trebuia mai intai sa il elimine pe Phil, fratele mai mic al sefului si liderul "soldatilor" familiei. In seara de 18 aprilie 1951, Phil Mangano fusese sa joace tenis la un club exclusivist din cartierul Queens, fara niciun fel de escorta.

Dupa doua ore, fratele Don-ului a fost sechestrat de catre patru barbati, intr-un sedan albastru. Pe parcursul intregii zile, Vincent Mangano a stat in apropierea telefonului, asteptand ca sechestratorii sa sune, sa ii ceara o recompensa. Albert Anastasia, adjunct al lui Mangano si responsabil de securitatea sefilor familiei, a emis ipoteza ca e posibil ca Phil sa fi fost sechestrat de vreo banda obisnuita de delincventi. Adevarul era ca sechestratorii erau "soldati" de-ai lui Frank Costello, care au venit in ajutorul lui Albert Anastasia. "Primul ministru al Crimei Organizate" avea nevoie de aliati fideli si puternici la conducerea celorlalte familii, in fata presiunilor la care era supus de catre Vito Genovese, care cauta sa il indeparteze pe Costello de la conducerea familiei Luciano.

In ziua urmatoare sechestrarii fratelui lui Mangano, trupul lui Phil a fost gasit intr-o mlastina din Sheepshead Bay, inca imbracat in hainele sport; pe Phil Mangano il impuscasera de trei ori in ceafa.

Cand detectivii de la sectia omucideri a Departamentului de Politie din New York au inceput sa verifice zona in care se afla cadavrul, inca nu stiau ca Vincent Mangano, sef al familiei Gambino, fusese si el sechestrat. Cu cateva zile inaintea disparitiei sale, Mangano apelase la Comisie sa il opreasca din drum pe Anastasia, insa acesta adunase suficienti aliati pentru ca membrii Comisiei sa inchida ochii. Vincent Mangano se trezi singur in razboiul sau personal cu Anastasia. Don-ul a cautat aliati in familia Lucchese, dar Gaetano Gagliano a preferat sa se mentina neutru in acest razboi.

Joe Profaci, sef al familiei Colombo, a urmat acelasi drum ca si Gagliano. Om precaut, a preferat sa nu se vada infruntandu-se cu Anastasia. Joe Bonanno, sef al familiei Bonanno, a plecat in mod foarte inspirat in "vacanta" in Florida pana cand s-a finalizat cazul Mangano. Trupul lui Vincent Mangano nu va fi gasit niciodata.

Odata demonstrata disparitia fratilor Mangano, Comisia l-a chemat sa dea declaratii pe Albert Anastasia. Noul sef explica faptul ca era informat despre planurile lui Vincent Mangano de a-l omori, insa ceea ce Anastasia nu recunoscu fu implicarea sa in disparitia celor doi frati. Dupa doua ore, sefii Comisiei il vor recunoaste pe Albert Anastasia ca pe noul sef al familiei.

In masina neagra in care se intorcea la Manhattan, Anastasia i-a numit sefi adjuncti pe Frank Scalise si pe Joe Adonis si caporegime pe Carlo Gambino. Avand fratele la conducerea cheiurilor si pe Frank Costello ca aliat, Anastasia vedea un drum cu mai putine obstacole spre transformarea sa, cine stie, in mostenitorul lui Lucky Luciano.

In timpul celor patru ani ce au urmat, Frank Costello si-a cautat aliati importanti, avand un Vito Genovese din ce in ce mai convins ca el era cel care trebuia sa ocupe sefia familiei. Costello stia ca zilele-i erau numarate daca schita un singur semn de slabiciune in fata dusmanului. Willie Moretti, gangsterul din New Jersey care conducea intre cinci sute si sase sute de "soldati", era unul dintre elementele principale de aparare ale lui Costello. Problema era ca Moretti era deja foarte afectat de sifilis, ceea ce ii producea violente crize de nebunie.

Anul conclavului de la Apalachin (1957) se va transforma in marea revolutie la nivelul conducerii celor mai puternice familii din New York. In seara de 2 mai, Costello vizitase diferite localuri ale familiei in care se faceau pariuri, dupa ce a dejunat intr-unul dintre multele restaurante italiene din Mica Italie. Don-ul citea stirile din New York Times, in timp ce comenta rezultatele sportive cu soferul sau.

Frank Costello ramasese cu prietenul sau, Philip Kennedy, pentru a cina si a bea niste paharele. Inainte de a intra in restaurant, Costello le daduse liber soferului si celor doua garzi de corp: "Ma voi intoarce acasa cu un taxi", le spuse seful oamenilor sai.

Cu putin inainte de ora unsprezece noaptea, Costello vorbea voios cu prietenul sau in timp ce taxi-ul mergea pe strazile Manhattan-ului spre elegantul duplex al sefului in Central Park West 115, foarte aproape de Hotel Plaza. O scurta scartaitura a franelor taxiului le-a dat de inteles celor doi pasageri ca au ajuns la destinatie[21].

Costello a vorbit timp de cateva minute cu prietenul sau in strada, caruia i-a strans mana. Kennedy a intrat din nou in taxi, pe cand Don-ul se indrepta spre intrarea in cladire. Keith, portarul de origine scotiana, i-a deschis usa lui Costello in timp ce isi indrepta mana spre cozoroc in semn de salut a celui proaspat venit.

Strabatuse luxosul hall cu intrarea de marmura alba, pentru a se indrepta spre lifturi. Nici bine nu a apasat butonul de chemare a liftului, ca o voce din spatele sau ii spuse: "Aceasta e pentru tine, Frank". Costello nu-l observase pana in acel moment pe barbatul care coborase dintr-o masina parcata la coltul cladirii cand el isi lua ramas bun de la Philip Kennedy.

Asasinul, imbracat cu o canadiana neagra de piele, si cu un pistol cu calibrul de 38 de milimetri, il impusca pe Don Franck Costello, care, desi avea saizeci si trei de ani, s-a miscat foarte repede pentru a evita atacul, dar singurul glonte pe care il trasese executorul il lovise in cap.

Costello a ramas lungit pe marmura alba sangerand din abundenta din cap. In mod curios, torpila nu i-a dat lovitura de gratie tipica executorilor din Mafie. In realitate, a crezut ca Costello murise cand parasise locul amenintandu-l pe portar cu arma. Odata ajuns in strada, asasinul intra in luciosul Cadillac negru parcat, si fugi.

Philip Kennedy, care se afla in taxi retinut de un semafor rosu, a auzit impuscatura. Deschise portiera si incepu sa alerge spre cladire pe trotuarul care se aglomerase de curiosi. Kennedy impinse usa de sticla si isi descoperi prietenul lungit la pamant, cu capul plin de sange, in timp ce Keith, portarul, il tinea de mana.

Dupa cateva minute, Costello era transportat in viata, intr-o ambulanta escortata de doua patrule de politie, spre spitalul Roosevelt din Manhattan. Glontele il atinse doar, dezlipindu-i o parte din pielea capului, ceea ce l-a facut sa piarda o mare cantitate de sange din cap. Executorul era Vincent Gigante[22], un gangster de treizeci de ani, care obisnuia sa indeplineasca misiuni speciale pentru un barbat numit Antonio Strollo, alias Tony Bender, un extorsionist si traficant de droguri, apropiat lui Vito Genovese.

In iunie, la exact o luna dupa tentativa de asasinare, Costello si-a anuntat retragerea din Cosa Nostra si demisia din postul de sef al familiei Luciano. In acel moment Vito Genovese devenea unul dintre Nasii cei mai puternici ai Crimei Organizate; insa razbunarea lui Frank Costello nu intarzia sa-l atinga.

Don Vito[23] se instala la putere cu o siguranta din ce in ce mai mare, in timp ce conspiratiile continuau in randul liderilor celorlalte patru mari familii. Urmatorul sa cada va fi nimeni altul decat insusi Albert Anastasia.

Unul dintre motivele pentru care Vito Genovese dorea sa emita "un contract" pe numele lui Albert Anastasia erau necontenitele informatii pe care le primea prin intermediul lui Tommy Lucchese, sef al familiei Lucchese.

Gaetano Tommy Lucchese atinse ierarhia maxima a familiei in urma cu patru ani. Tommy era cunoscut cu numele de Trei Degete, datorita faptului ca, atunci cand era un tanar membru al unei bande stradale, un revolver ii exploda in mana, amputand-i doua degete.

Lucchese i-a spus lui Genovese: "Am auzit pe strada ca Anastasia conspira cu Costello pentru a reveni la conducerea familiei tale". Marturisirea sefului familiei Lucchese il alarma pe Vito Genovese, dar ceea ce nu stia acesta era ca propriul sef adjunct al lui Anastasia, Carlo Gambino, conspira pentru a-si insusi controlul familiei.

Gambino avea aliati puternici: pe de o parte, pe insusi Lucky Luciano si pe Meyer Lansky, care inca nu-l iertasera pe Anastasia ca a inchis ochii in fata atentatului de asasinare a lui Frank Costello. Don Carlo conta, de asemenea, pe sprijinul lui Tommy Lucchese, datorita stranselor lor legaturi familiale. Fiica lui Lucchese era casatorita cu fiul lui Carlo Gambino.

La inceputul lunii octombrie din anul 1957, Gambino a primit un biletel ciudat, inmanat personal de catre unul dintre sefii adjuncti ai lui Genovese; textul spunea: "Dragul meu Don Carlo, vreau sa inteleg o chestiune. Cand Don Alberto nu va mai fi printre noi, dumneavoastra va vor reveni toate afacerile familiei. Daca nu se va intampla astfel, sunt dispus sa va inmanez o sarcina importanta in cadrul familiei Genovese. V-ar placea sa se intample asta?".

Gambino a inteles ca ceea ce facea seful familiei Genovese era sa isi arate respectul fata de el. Don Vito facea un pariu riscant, desi Don Carlo stia ca ceea ce Genovese dorea era ca el sa faca treaba murdara, dandu-l pe Albert Anastasia la o parte. Gambino si Tommy Lucchese i-au inmanat "contractul" unuia dintre cei mai importanti sefi ai Cosei Nostra, Joseph Profaci[24].

Seful familiei Colombo le-a plasat sarcina fratilor Gallo, Joseph, Larry si Albert. Comisia hotarase sa sanctioneze "contractul" lui Anastasia, din cauza ca acesta a incalcat mai multe reguli ale Cosei Nostra.

Intr-o zi, Albert Anastasia se uita la televizor, cand prezentatorul stirilor a anuntat ca Arnold Schuster, un tanar vanzator la o croitorie din Brooklyn, denuntase la politie prezenta lui Willie Sutton in magazinul sau, un faimos jefuitor de banci. Cand delincventul a iesit din magazin, dadu nas in nas cu zece agenti de politie ce-l tinteau. Dupa cateva momente era retinut si bagat intr-o furgoneta pentru detinuti. Schuster a fost decorat de catre primarul orasului, iar chipul sau ocupa timp de cateva zile primele pagini ale periodicelor din New York.

Don-ul, foarte indignat, a strigat: "Ii detest pe hoti!". Anastasia a ridicat receptorul si i-a ordonat unuia dintre executorii sai sa vina la el. Deja mai calm, seful ii spuse lui Frederick Chappy Tenuto: "Termina cu acest turnator de rahat!"

Dupa o saptamana, dupa ce Suchster isi conduse iubita acasa, Tenuto se apropie de el si il impusca in ceafa. Despre asasinarea sa s-a vorbit in foarte putine randuri in vreo pagina din interiorul vreune publicatii, dar sigur era ca moartea tanarului croitor va provoca o reactie imediata in cadrul Cosei Nostra.

Anastasia, ordonand executarea lui Schuster, incalca una dintre legile cele mai sfinte ale Mafiei: uciderea doar pentru afaceri, niciodata din capriciu sau chestiuni personale. Pentru membrii Mafiei, procurorii, ziaristii sau oamenii de rand erau de neatins. Constrangerile la care a fost supus de catre Comisie au facut ca Anastasia sa devina din ce in ce mai singur in climaxul puterii sale. Unicul care putea sa demonstreze clar implicarea sa in asasinarea lui Schuster era Tenuto.

Anastasia l-a sunat pe fratele lui, Joseph, stapan al cheiurilor, pentru a-l ajuta sa il omoare pe Frederick Tenuto. Cadavrul sau va aparea pe o straduta in apropierea unui bar, fiind injunghiat cu insistenta de douazeci si doua de ori.

Asasinarea lui Tenuto, un investit, fara sa se bazeze pe sprijinul Comisiei, a facut ca seful familiei Gambino sa incalce din nou legea de baza a Mafiei. A treia incalcare a normelor de catre Albert Anastasia si de catre seful adjunct, Frank Scalise, a fost acceptarea de membri, dupa ce acestia plateau o suma substantiala de bani.

Comisia decise sa deschida cartile[25], inchise din 1931, pentru a accepta noi membri. Ierarhii Cosei Nostra au descoperit ca Anastasia si Scalise, liderii familiei Gambino, vandusera mai multor persoane, cu plata in avans egala cu suma de 50.000 de dolari, dreptul de a putea fi inscrisi ca investiti. Zvonurile spuneau ca Anastasia a pus la pusculita in acest fel o suma de aproximativ cinci milioane de dolari.

La sfarsitul anului 1956, Anastasia simtea ca pierdea influenta si puterea foarte rapid, in timp ce informatorii sai ii confirmau ca Vito Genovese avea in plan sa il inlature de la putere. Don-ul incepea sa se simta vulnerabil, odata cu pierderea celui mai bun om al sau, Joe Adonis.

Timp de ani intregi, Guvernul incercase sa il relationeze pe Adonis cu Crima Organizata, ceea ce obtinuse la inceputul anului 1956. In final, chiar in acea luna, oficiali ai Serviciului de Imigratii si Naturalizare din Statele Unite l-au retinut pe omul lui Albert Anastasia si l-au deportat in Italia. Inca mai ramaneau de eliminat Frank Scalise si fratele sau, Joe, daca se dorea sa se ajunga la Anastasia.

In luna august a anului 1957, seful adjunct al lui Anastasia cumpara fructe in magazinul sau preferat din Bronxs, cand doi barbati i-au aparut in spate si l-au impuscat de patru ori. Unul dintre gloante ii intra in gat si ii provoca moartea[26]. Putin dupa aceasta, fratele lui, Joe, va fi invitat la o petrecere in casa lui Jimmy Jerome Squillante. Cand intra, Joe Scalise observa ca nu era nimeni in casa, ca mobilierul fusese mutat si ca pe podea era intinsa o bucata mare de plastic care acoperea covoarele orientale ale lui Squillante. Dintr-o data, primise in zona gatului o prima lovitura de cutit, in timp ce Aquillante il strangea de gat pe Scalise. Dupa cateva secunde, inca trei oameni il injunghiara pana la moarte pe fratele celui care fusese adjunctul lui Anastasia.

Sosise momentul in care Albert Anastasia trebuia sa-si plateasca datoria pentru neincetatele ofense impotriva Cosei Nostra.

In dimineata de 25 octombrie,1957, Don-ul se trezise devreme. In timp ce dejuna, vorbi la telefon de trei ori cu noul sau sef adjunct, dupa asasinarea lui Frank Scalise. Carlo Gambino[27] isi calma Nasul si-l asigura ca "soldatii" sai erau dispusi sa poarte un razboi daca incercau ceva impotriva lui Anastasia insusi. Ceea ce nu stia seful era ca Gambino purta legatura de cateva luni cu Vito Genovese, Lucky Luciano, Meyer Lansky, Thomas Lucchese, Joe Profaci si Joe Bonanno, cu scopul de a cauta sprijin in conspiratia sa impotriva lui Anastasia.

Carlo Gambino lua telefonul, forma numarul lui Joe Profaci si-i spuse: "La zece, la frizeria din Hotel Park Sheraton", inchizand dupa cateva secunde. Seful familiei Colombo suna la un bar din Brooklyn, loc unde actionau fratii Gallo, condusi de cel mai mare dintre ei, Joe, pe care toti il stiau dupa numele de Joe Nebunul, si indica: "In Park Sheraton, pe Bulevardul numarul 7, pe strada 55. La zece. Fiti punctuali".

La zece si un sfert, Albert Anastasia a ajuns cu un Cadillac negru la aceeasi usa a hotelului Sheraton. Portarul l-a salutat pe Don, in timp ce acesta trecea de receptie spre frizerie. In chioscul de ziare, Larry Gallo le facuse semn fratilor sai, Joe si Al, care erau postati la usa localului.

Inauntru, Albert Anastasia isi agata palaria in cuier si isi dadu jos paltonul. Barbierul astepta ca Don-ul sa se aseze pe fotoliu pentru a-i pune un sort cu emblema hotelului Sheraton.

Anastasia il instrui sa il rada si sa ii taie putin din par. Barbierul deschise un recipient metalic de unde a scos un prosop cald pe care l-a asezat in jurul fetei lui Albert Anastasia. Ochii sai au ramas acoperiti de prosop, ceea ce l-a impiedicat pe Don sa isi dea seama de faptul ca Joe si Albert Gallo intrasera in frizerie. Purtand cagule negre, au scos fiecare cate un pistol cu calibrul de 38 de milimetri, in timp ce Joe si-a dus degetele la buze, indicandu-i astfel barbierului sa taca. Dupa cateva momente, Joe isi indrepta arma spre chipul ascuns al lui Anastasia si trase.

Albert impusca de patru ori corpul sefului familiei, care cazuse la pamant, amestecandu-i-se sangele de pe fata cu resturi din parul tuns. Dupa cateva secunde, executorii au disparut din frizeria din Hotel Park Sheraton.

Vestile difuzate la radio despre asasinarea lui Albert Anastasia au confirmat, in aceeasi seara, cum ca noul sef al celei ce va deveni in urmatorii ani una dintre cele mai puternice si bogate familii ale Crimei Organizate[28] era Carlo Gambino. Incepea o noua etapa de inflorire a Cosei Nostra.