URMARILE CADERII CONSTANTINOPOLULUI

URMARILE CADERII CONSTANTINOPOLULUI

Daca imprejurarile in care Constantinopolul a cazut in mainile turcilor otomani, in mai 1453 si imperiul bizantin s-a prabusit, va sunt cunoscute, ni se pare de folos sa vedem sl urmarile apropiate ale acestei catastrofe.

Expansiunea otomana nu s-a oprit la cucerirea Constantinopolului: care - desigur - avea o mare insemnatate politica si psihologica, dar nu si una militara, fiindca de mult capitala statului bizantin atit de micsorat si de slabit , nu mai insemna mare lucru. Turcii au inaintat deci in Europa si anume in Grecia de azi, pentru a dobandi si ultimile ramasite de stapinire libera, fie cele bizantine sau occidentale. In 1456 cade, astfel, Atena, in 1460 se prabuseste despotatul de Moreea, cei doi despoti bizantini fugind, unul (Toma) in Italia, celalalt, anti-unionistul Dimitrie la curtea Sultanului insusi. In 1461 cade si Trapezuntul, capitala imperiului cu acelasi nume al Marilor Comneni, alcatuit dupa cruciada din 1204 si caderea Constantinopolului sub Latini. In 1462 marea insula din Egee, Lesbos, intra in mainile turcilor iar in 1470, Negroponte (in Eubea, marea insula din apropierea Atenei, o posesiune Venetiana era cucerit, fapt care - se spune - a facut o si mai mare valva decat insusi caderea Constantinopolului. In Apus, papalitatea, in primul rand, dar si marele puteri laice, au incercat o noua cruciada, de data aceasta impotriva lui Mahomed Cuceritorul. Aceasta insa nu a putut fi organizata si a esuat inainte de a porni. Putem urmari aici celelalte cuceriri turcesti in dauna unor tinuturi sau insule care odinioara fusesera ale Bizantului. Sa amintim ca ele se continua in sec. al XVl-ea cand cade insula Rodos, posesiune a Cavalerilor Sf. Ioan de Ierusalim, care se vor muta in Malta (1523). Aici e cuprinsa insula Chios (1566) posesiunea genoveza si Ciprul care apartinea de un veac venetienilor (1571). Creta va cadea abia in 1669, in urma unui indelungat razboi venetiano-turc, in mainile otomanilor.

Influenta bizantina directa, adica sub forma ei greaca, va patrunde mai tirziu la noi, cind se vor reactiva legaturile patriarhiei din Constantinopol cu Biserica Romana, in sec XVI si XVII, si cand numerosi greci, negustori, carturari, calugari si ierarhi sau membri ai unor vechi familii bizantine (cum este familia Cantacuzino) s-au stabilit sau macar au poposit vreme mai indelungata pe meleaguriie noastre. Inriurirea acestui 'Bizant de dupa Bizant" cum l-a numit Nicolae Iorga, asupra noastra a fost puternica si a imprimat pecetea asupra unei pari parti din vechea cultura romaneasca. Aceasta influenta era inca si mai veche in Balcani. In ce priveste Rusia pravroslavnica, acolo influenta bizantina s-a continuat pe multe tarimuri pina in secolul al XIX-lea. Vom incheia remarcand ca Bizantul a murit la 1453, ca putere politica, de altfel mult imputinata dupa lovitura pe care o primise la 1204. Zestrea culturala si spirituala a Bizantului a fost, insa, transmisa popoarelor tinere ortodoxe din Europa, dintre care unele isi mai mentin, in total sau in parte, o neatarnare politica (Rusia, Tarile Rom ane).