Civilizatia MAYA si primele catune semipermanente

Civilizatia MAYA

Cand a avut loc cucerirea spaniola in secolul al XVI-lea, doua mari popoare dominau panorama culturala a Americii precolumbiene: aztecii, pe inaltul podis mexican, spre capatul meridional al Americii de Nord si incasii, in zona andina a Americii de Sud. Cele doua popoare tinere si razboinice constituiau ultimele verigi ale unui lant foarte complex de civilizatii indiene care se succedasera de-a lungul a trei milenii. In ceea ce priveste vechiul Mexic, una dintre cele mai stralucitoare civilizatii vechi a fost fara indoiala aceea a mayasilor.[1]

Zona de cuprindere a civilizatiei Maya, s-a extins asupra Guatemalei, Hondurasului (inclusiv cel britanic), o parte din Salvador si provinciile de sud ale Mexicului, Tobasco, Campecho, Chiapas, Yucatan.

Mayasii locuiau intr-o regiune a carei frumusete era data de peisajele ce contrastau dintr-un loc in altul. Situat in puntul de intalnire a Americii de Nord cu America centrala, teritoriul mayas prezinta din punct de vedere geografic trei zone distincte: zona meridionala - in mare parte de natura vulcanica; zona centrala - considerata leaganul populatiei Mayase si zona septentrionala.. In aceste tinuturi s-a produs in toata splendoarea si diversitatea sa, fenomenul clasic mayas; mai cu seama in zona centrala.

Primele catune semipermanente de pe teritoriul mayas nu depasesc anul 1500 inaintea erei noastre. Una din cele mai vechi manifestari autentice ale vietii sedentare este aparitia stilurilor de ceramica "Barra" si "Ocs",, stiluri ce se disting prin forma lor de sfera turtita, bogat ornamentata cu caneluri. Evolutia acestei populatii a cunoscut urmatoarele faze:

1. Faza de formatie preistorica (1500 i.e.n. - 317 e.n.), in care este atestata o civilizatie agricola. Spre sfarsitul acestei perioade s-a constituit ierarhia sacerdotala si a aparut un sistem de scriere hieroglifica.

2. Epoca clasica cuprinsa intre in mare parte intre 317 la 925 d.Hr. constituie epoca de aur, in cursul ei producandu-se inflorirea civilizatiei maya. Unii istorici o impart in trei etape.

In cursul primei etape se constata aparitia si raspandirea a trei elemente importante care caracterizeaza creatiile acestei populatii: in primul rand cultul stelelor sculptate si gravate, ridicate la intervale regulate; constructia templelor de piatra, cu folosirea si raspandirea boltilor inalte, cu consola proprie sistemului maya; si existenta unei ceramici policrome caracteristice decorate cu masti si figuri. Mari orase ca Tikal, Uaxactun, Copan, Piedras Negras se imbogatesc permanent cu cladiri. In N-E Peninsulei Yucatan se stabilesc triburile Itza, infiltrate probabil din regiunile Mexicului, care-si stabilesc centrul la Cichn Itza.

In a doua etapa, din cauze necunoscute (catre anul 700) orasul Cichn Itza este abandonat, in schimb se afirma tribul mayas Xiu. Sculptura si ceramica evolueaza neincetat, castigand in inspiratie si sensibilitate, ajungandu-se ca, putin inaintea anului 800 sa se poata observa o nota mai incarcata, semne ale inceperii fazei descendente, a declinului, a implacabilei decadente.

3. Epoca influentei mexicane cunoaste in prima sa perioada (cca. 925 - 1200), odata cu cucerirea tolteca a zonei meridionale si septentrionale o perioada de refacere: apar fortificatii, orasul Cichn Itza este reocupat de invadatori, care il reconstruiesc. Tribul Xiu fundeaza orasul Uxmal (1007) si orasul-stat Mayapan, sediul unei ligi tribale, liga ce va dura aproape doua secole. Triburile Itza vor fi alungate din Cichn Itza (1194) de capeteniile Cocon din Mayapan devenit centru fortificat a carui hegemonie va dura pana in 1441.

In perioada 1200-1540, capeteniile razboinice aztece au fost asimilate de indigenii Maya, fuziune ce modifica aspectul cultural mayas: nu se mai edifica centre religioase; numeroase divinitati aztece intra in panteonul Maya, casta sacerdotala isi pierde influenta in stat iar marile centre rituale se laicizeaza transformandu-se in centre politice si militare. In urma unor revolte si a atacurilor triburilor Xiu, orasul Mayapan este luat de guverne locale aflate mereu in lupta intre ele.

Slabit de razboaie interne si ruinat de calamitati naturale si boli, fostul "stat Maya" dispare definitiv in momentul in care spaniolii cuceresc Guatemala (1525) si Yucatan (1541). Ultimele triburi Itza, refugiate pe o insula a unui lac din Guatemala, rezista pana in 1697 cand capitala lor Tayasal este distrusa de conchistadori.

Populatia maya era organizata din punct de vedere politic in state-orase, sistem asemanator celui din Grecia antica[2]. Fiecare oras-stat era condus de un "kalach uinic" (omul adevarat), a carui functie era ereditara. In conducerea treburilor interne si externe ale statului sau era ajutat de un consiliu format din sefi de triburi, preoti si consilieri speciali. "Omul adevarat" era acela care percepea si impozitele de pe intreg teritoriul statului. In sate conducerea era incredintata unui "batab" ajutat de doi sau trei consilieri ce aveau in grija cate un cartier al satului. Aceasta functie era eligibila, ca si aceea de "nacom" (sef militar) ales pe o perioada de trei ani, in care timp era supus unui regim de restrictii.

Marele preot Maya, "Ah Kin", era pazitorul religiei, ordonatorul ritualurilor si sacrificiilor; el observa astrele si stabilea calendarul, indica zilele faste si nefaste si facea profetii. Functia de mare preot era detinuta de o persoana din familia stapanitoare a "Kalach-ului uinic", functie ce se transmitea pe linie masculina. In marile orase, puterea spirituala nu era incredintata unei singure persoane, ci unui colegiu de 12 mari preoti. Preotii-ghicitori erau venerati de popor, profetiile lor fiind consemnate in carti. Alaturi de acesti exista si un preot sacrificator ales pe viata.

In perioada de maxima inflorire a civilizatiei Maya, societatea era impartita in patru clase-categorii sociale. Din randul primelor doua clase, a nobilimii si a preotilor, se alegeau conducatorii statelor-orase si ceilalti functionari. Poporul furniza mana de lucru pentru agricultura si pentru ridicarea constructiilor. Sclavii formau ultima clasa a societatii. Acestia erau de obicei prizonierii de razboi, dar si delicventii de drept comun, ce erau privati de libertate si condamnati la munca pana la ispasirea pedepsei.[3]

Orasele Maya, proiectate nu ca centre urbane, ci ca locuri de intalniri sociale si politice, erau construite totdeauna in jurul unui punct central al unei "acropole". Aici se aflau marile temple si palate, populatia traind dispersata in colibe in jurul acropolei. Templele aveau forma unei piramide, ca si mormintele si alte edificii cu destinatie rituala. La Tikal, templul avea inaltimea de circa 70 metri inaltime, fiind pana in prezent cel mai inalt edificiu mayas descoperit. Palatele, probabil locuinte ale preotilor, se construiau pe platforme mai joase. Ele aveau ferestre mici, trilobate sau deschideri in forma literei "T". Tavanele se construiau cu bolti false, element intalnit la toate edificiile Maya. La aceste constructii sculptura a colaborat la crearea unor opere de arta din cele mai valoroase. Tavanele si cornisele se impodobeau cu figuri ornamentale si masti, piatra si lemnul servind deopotriva la realizarea acestor decoratii arhitectonice. Armonia decorului, proportiile figurilor, maniera de umbra si lumina au dat acestor constructii o faima pe care si-o merita cu prisosinta.

Arta modelarii si a sculpturii a atins la populatia mayasa un nivel neasemuit de inalt. Modelarea cu mana a figurinelor reprezentand corpul uman, feminin sau masculin, nud sau foarte putin acoperit, constituia una din cele mai raspandite forme ale creatiei artistice.

Impodobite cu ornamente si sculpturi din ele mai frumoase erau si fatadele templelor, ale palatelor, soclurile, coloanele, chenarele portilor, Numeroase figurine, reliefuri si stele se asezau in camerele mortuare si in salile palatelor. Statuile si reliefurile monolite se plasau in locurile publice si la portile oraselor pentru a marca inceputul construirii unui templu sau palat.

Ceramica Maya se distinge prin conceptia primitiva aplicata la modelarea ei de catre mesterii olari, artisti desavarsiti ce nu si-au dezmintit aceasta pricepere in obtinerea unor capodopere din alte materiale. Piatra dura, jadul sau turcoazul, sideful au fost deopotriva intrebuintate, dupa cum arta impletiturii sau a mozaicului nu a trecut niciodata pe plan secundar.

Fenomenele naturii capatau puteri supranaturale pentru mayasi si erau zeificate. In cosmogonia, universul era constituit de 13 "ceruri" suprapuse, pamantul fiind "cerul inferior". Sub ele existau 9 lumi subterane, din cere ultima era lumea mortii. Fiecare din aceste lumi avea zeul ei propriu.[4]

Panteonul Maya era populat cu divinitati bune si rele. Divinitatile ploii, tunetului si trasnetului aveau un caracter binefacator si se opuneau seriei unor zei raufacatori: ai secetei, furtunii, razboiului etc. Creatorul lumii era Hutab iar fiul sau, Itzamna , era zeul cerului, al zilei si al noptii. Cultul lui era asociat cu cel al lui Kinich Ahau, zeul Soarelui. Ix Chel, zeita lunii, era considerata ca sotia lui Itzamna.[5]

Toate manifestarile din domeniul artei, probabil ca nu ar fi depasit limitele unei cunoasteri restranse daca celelalte atribute ale acestei civilizatii nu ar fi atins un nivel rar intalnit la alte popoare. Ei au fost inventatorii unui sistem de scriere hieroglifica foarte complex, cu care au acoperit pereti sau stele intregi; a unei aritmetici foarte dezvoltata, care le permitea calcule astronomice de o exactitate uimitoare, ca si a unei "contabilitati" a timpului bazata pe un calendar riguros, raportat la anul solar.[6]

Istoria acestei civilizatii poate fi impartita in doua: cea a Vechiului si cea a Noului Imperiu.. In secolul al IX-lea e.n., brusc orasele Vechiului Imperiu: Copan, Quirigua, Tikal, Uaxactun sunt parasite, populatia Maya retragandu-se in partea de nord a peninsulei Yucatan, probabil, datorita unei revolte sociale impotriva conducatorilor sau schimbarii subite de climat.

Din secolul al X-lea, trei orase noi, Chichn Itza, Uxmal si Mayapan domina lumea maya. Ele vor forma pana la sfarsitul secolului al XII-lea Liga Mayapan. Cauzele care au provocat ruptura dintre ele in anul 1194 sunt inca necunoscute. Cert este ca la aceasta data izbucneste un razboi intre Chichn Itza si Mayapan, ultimul obtinand victoria si aducand populatia orasului invins in sclavie. In 1441 populatia Maya din Chichn se revolta si ocupa orasul Mayapan. La sfarsitul secolului al XV-lea, cand spaniolii ajung in Yucatan, statul Maya era ca si inexistent, haosul politic domnind peste tot, splendoarea clasica mayasa se stinsese deja; orasele numai ruine, inghitite de padurea tropicala, erau in mare parte uitate.

Lumea va trebui sa astepte secolul al XIX-lea pentru a asista la descoperirea si exploatarea sistematica a acestor orase parasite; putin cate putin in lumina catorva cronici razlete si cu ajutorul unor stiinte precum arheologia si etnologia, se incheaga imaginea civilizatiei Maya.

B I B L I O G R A F I E :

Paul, GENDROP, Mayasii, Editura Humanitas, Bucuresti , 1995, p. 177 - 199;

Corneliu, MIRESCU, "Civilizatia Maya" in Magazin istoric, nr. ., p. 74 - 78

Diego RIVAL, Civilizatia Maya, Editura Prietenii cartii, Bucuresti, 2001, p. 79-87.