Civilizatia Renasterii - anticamera modernismului

Civilizatia Renasterii - anticamera modernismului

Activitatea economica avea in epoca Renasterii, ca principala sursa de venituri agricultura, desi in secolul al XIV-lea cunoscuse o grava stare de decadere ca urmare a marilor epidemii care decimase populatia in multe regiuni ale Europei. Incepand cu secolul al XV-lea in majoritatea tarilor europene agricultura cunoaste un amplu proces de revigorare prin ample actiuni de destelenire, despadurire si asanare a tinuturilor mlastinoase, inclusiv de colonizare       a zonelor depopulate. Diversificarea si cresterea productiei agricole si horticole a fost obtinuta prin mari investitii de capital, solicitate de necesitatile schimburilor comerciale interne si pe piata internationala. Dotarea tehnica a agriculturii s-a imbunatatit, in special in Tarile de Jos si in Lombardia, s-au perfectionat formele de asolament ale solului si folosirea ingrasamintelor. In principalele tari europene apar tratate de agronomie privind cultura plantelor si cresterea animalelor. Pentru nevoile industriei manufacturiere textile in Anglia (sec. XV-XVI) terenurile arabile sunt transformate in pasuni pentru cresterea oilor, neluand in considerare drepturile comunitatilor rurale.

In ceea ce priveste activitatile economice neagricole in aceasta perioada se dezvolta asa-zisa productie "preindustriala" legata de manufacturile textile, extractive si metalurgice, la care se adauga constructiile de nave, tipografiile si, mai ales, constructiile edilitare determinate de dezvoltarea oraselor. Tehnica mineritului si prelucrarea metalelor inregistreaza inovatii care au perfectionat si marit productia in aceste domenii de activitate economica.

Dezvoltarea economica in epoca Renasterii a fost legata in mod decisiv de comertul international, puternic dinamizat de activitatile agricole si, mai ales, incepand cu secolul al XVI-lea, de schimburile cu coloniile din America ale caror produse erau desfacute de spanioli si portughezi in Europa prin portul Anvers. Dezvoltarea comertului a impus noi tehnici comerciale si financiare, in special, practica creditului (in ciuda obstructiilor formale ale Bisericii crestine), sistemul asigurarilor, tehnici contabile, cambia, polita ("biletul la ordin") utilizate pe piata monetara.

Viata economica a Europei, in perioada Renasterii, a fost influentata pe langa factorii obiectivi mentionati si de unele evenimente de ordin politic si cultural religios (expansiunea otomana in Balcani si in Mediterana, marile descoperiri geografice, nevoile monarhiilor de a sustine industria manufacturiera si comertul si justificarea individualismului promovat de umanismul renascentist si de noua mentalitate protestanta care aproba si motiva castigul din credit si dobanda).

Incepand cu secolul al XV-lea Europa cunoaste pe langa inflorirea umanismului si artei renascentiste in Italia, declansarea Reformei religioase si consecintele generate de marile descoperiri geografice, evenimente care au fost de natura sa transforme in profunzime modul de viata al europenilor.

Pana la sfarsitul secolului al XIII-lea cunostintele geografice ale europenilor erau reduse comparativ cu cele ale anticilor, chiar daca ne raportam la Europa (de ex. o harta din secolul X ilustreaza cat de incorect era desenat conturul continentului pe care traiau oamenii Evului Mediu). In aceasta perioada negustorii arabi se dovedeau a detine cunostinte geografice mai autentice despre spatiul mediteranean, despre zonele centrale si subtropicale ale Asiei si nordul Africii (De pilda, marele calator arab Ibn Battuta strabate in secolul XIV peste 120.000 Km in zonele mentionate).

Cruciatii europeni patrunsi in Orientul Apropiat constatau cu uimire ca in zonele centrale ale Asiei, crestinii "nestorienii", in majoritate negustori din Siria, se instalasera cu multe secole inainte in unele triburi mongole pana in partea nordica a Chinei. De altfel, la mijlocul secolului XIII expansiunea mongola cuprindea un spatiu imens din China pana pe tarmurile Adriaticii, cu numeroase piete avantajoase pentru negustorii europeni.

Papalitatea, incepand cu Inocentiu IV, initiaza primul grup misionar (religios si diplomatic) format din calugari dominicani, care in 1247 ajungea la hanul mongol din Persia. Descrierile solilor papali si ale misionarilor crestini au fost completate si amplificate de calatorii laici, mai ales negustorii care aveau nevoie pentru interesele lor comerciale de informatii corecte de geografie. Cel mai interesant itinerar de calatorie, de 24 de ani, a intreprins venetianul Marco Polo la curtea marelui Han Kubilai din China, care ne-a transmis pe langa informatii practice pentru comercianti (distante dintre localitati, piete, etc.) si numeroase date de geografie, istorie, etnografie, organizare politica a zonelor din continentul asiatic.

Explorarile geografice din epoca Renasterii au fost insa marcate de lungile calatorii maritime preferate celor terestre, fiind incununate de succesul marilor descoperiri geografice (descoperirea Americii - 1492 si inconjurul globului prin expeditia portughezilor - Magellan si Sebastian del Cano - 1521/1522, care dovedesc experimental sfericitatea Pamantului).

Cauzele marilor descoperiri geografice, incepand cu secolul al XV-lea, au scopuri economice motivate de dezvoltarea comertului, de cheltuielile si luxul suveranilor si a celor bogati si nu in ultimul rand nevoia obtinerii metalelor pretioase. De asemenea, pe plan politic expansiunea otomana si islamizarea Asiei Centrale opturase legaturile Occidentului cu Orientul Indepartat, fapt ce determina pe negustorii genovezi, catalani si portughezi sa se orienteze spre zona Atlanticului si a tarmurilor vestice ale Africii, de unde aduceau pe pietele lor fildes, guma, aur, s.a.

Rezulta ca mobilurile economice au constituit principalele cauze ale marilor explorari si descoperiri geografice initiate la inceput de portughezi si spanioli si urmate peste putin timp de francezi, englezi si olandezi. Acestor mobiluri economice li se adauga o motivatie religioasa de convertire la crestinism a necredinciosilor din spatiile extraeuropene. Lupta impotriva islamului, purtata multe secole de portughezi si spanioli, pastra viu spiritul cruciadelor si al noului misionarism de propovaduire pasnica a Evangheliei. Politica portugheza de exploatare a coastelor africane pentru a ajunge la aurul Guineii prin evitarea pericolului islamic, evidentia conjugarea mobilului religios cu motivatiile de ordin economic a acestei politici.

Din punct de vedere tehnic la baza acestor mari explorari maritime initiate de portughezi si spanioli nu se afla inventii tehnice deosebite, ci mai ales aplicarea unor cunostinte rezultate din experienta si necesitati imediate. Astfel, incepand cu secolul al XIII-lea vasele erau dotate cu carma rotativa din spate, cu busola adusa prin intermediul arabilor, a confectionarii caravelei cu bordaj inalt si cu un tonaj mic (100-150 tone), asigurand transportul in cala a hranei si armelor de foc necesare echipajului si pasagerilor. Mult timp sistemele de navigatie au ramas in stadiul empiric de nesiguranta, de abia la jumatatea secolului al XVI-lea navigatorii dispun de instrumente mai precise de determinare a vitezei, directiei (busola simpla este inlocuita cu compasul nautic), in conditiile in care cartografia era determinata de geografia lui Ptolemeu. De abia in 1569 flamandul G. Kremer (latinizat Mercator) publica prima harta mai exacta a Pamantului, in conditiile in care hartile erau considerate secrete de stat, ceea ce n-a impiedicat pe navigatorii italieni sa-si vanda pe sume mari propriile harti.

Aventura marilor descoperiri geografice, determinata de blocarea traficului comercial de catre otomani si inlaturarea monopolului detinut in Mediterana de Venetia si Genova, gasea mijloacele materiale si financiare necesare in mica Portugalie, avantajata de pozitia maritima la Atlantic. Dinastia centralizata portugheza s-a eliberat de ocupatia musulmana in 1249, cu 250 ani inaintea Spaniei, beneficia de asemenea, de sprijinul burgheziei orasenesti care eclipsase economic nobilimea si influenta bisericii. Consecintele marilor descoperiri in spatiul Oceanului Atlantic sunt legate, initial, de organizarea unor agentii comerciale (ex. Insulele Azore, porturi, fortarete) care serveau drept escale si puncte de sprijin pentru flota portugheza in vederea asigurarii monopolului comercial impotriva tuturor concurentelor.

Dupa descoperirea Americii, cuceritorii spanioli aplica o politica de jaf si cotropire a zonelor apartinand civilizatiilor azteca si incasa. Jefuirea comorilor aztece in Mexic intreprinsa sub comanda lui H. Cortez si a comorilor incasilor din Peru de catre Fr. Pizarro sunt consemnate in documentele istorice prin grozaviile lor.

Cucerirea de catre conquistatori a vastelor teritorii din America a constat nu numai in jefuirea populatiei de metale pretioase, ci si la structurarea unor noi raporturi social-economice, dezumanizante fata de populatia bastinasa. Indienii au fost supusi unor conditii de opresiune sclavagista de catre colonizatori, considerati inferiori ca rasa si civilizatie, urmand sa fie convertiti la crestinism. Practic conquistatorii spanioli instaureaza in Lumea Noua structurile social-economice specifice sistemului feudal de traditie iberica. Pe plan politic caracterul feudal al colonizarii spaniole s-a extins in intreaga administratie coloniala prin aplicarea legilor monarhiei absolute din Spania. Politica oficiala a Spaniei de colonizare urmarea un amplu proces de asimilare a indienilor pe mai multe planuri: familial (din care a rezultat creolul ca tip uman distinct) urbanistic, alimentar, lingvistic, educational mai ales prin intermediul religiei. Diversele ordine calugaresti au construit numeroase biserici, scoli, manastiri, majoritatea in stil baroc. Biserica catolica a jucat un rol important in extinderea imperiului spaniol, fiind interesata in propagarea credintei in Lumea Noua.

Misionarii spanioli i-au protejat pe indieni invatandu-i cu experienta civilizatiei europene. In secolul al XVI-lea in America de Nord se fondeaza, de asemenea, prima mare colonie franceza (Canada), iar Coroana engleza dupa ce a infrant "Invincibila Armata" a Spaniei (1588) acapareaza posesiuni in zone nordice ale Americii.

In Europa urmarile marilor descoperiri geografice au generat constituirea primelor imperii coloniale apartinand Portugaliei si Spaniei. Economia europeana se restructureaza la dimensiuni globale, depasind limitele celor doua centre din nordul Italiei si din Tarile de Jos., ca urmare a infloririi zonei atlantice (Lisabona si Sevilla), care controleaza in interesul Spaniei produsele coloniale din portul Anvers. In timp, porturile europene de la Mediterana intra intr-un relativ declin.

Exploatarea minelor de aur si mai ales a celor de argint din America a marit considerabil stocul de metal pretios la sfarsitul secolului al XVI-lea, ceea ce a contribuit la cresterea productiei industriale si la stimularea activitatilor comerciale.

Pe plan social, beneficiarii acestei revigorari economice din Europa au fost burghezii marilor centre comerciale de la Atlantic, detinatorii manufacturilor, negustorii, armatorii si bancherii care si-au sporit profiturile in noile conditii de proprietate economica. La celalalt pol al societatii, majoritatea taranilor dependenti si a lucratorilor din orase cunosc un proces de pauperizare relativa ca urmare a cresterii preturilor la produsele agricole si industriale, marind considerabil decalajul dintre bogati si saraci.

Colonizarile succesive in urma marilor descoperiri geografice ale Renasterii au influentat toate sferele activitatii umane, imprimand o noua dinamica dezvoltarii mondiale. Pe plan economic, axa comerciala a Europei se deplasa din Mediterana si M. Baltica pe litoralul Atlanticului, influentand raportul de forte pe plan politic intre statele europene. Afluxul metalelor pretioase din America pe pietele Europei a stimulat navigatia si comertul, la care se adauga noile plante (porumb, cartof, fasole, tomate, ananas, vanilie cacao, sau tutun) ce vor imbunatati alimentatia europenilor, mai ales in perioada de foamete. De asemenea, europenii introduc in America graul, secara, orezul, lamaiul, portocalul, maslinul si vita de vie, precum si animalele domestice (vaca, calul, oaia, etc.) si pasarile de curte, ce exceptia curcanului.

De bogatiile Americii insa nu au beneficiat Spania si Portugalia ca prime puteri coloniale, aceasta datorita lipsei capitalului, a flotei comerciale si a burgheziei, in schimb au profitat centrele financiare detinute de bancherii germani si armatorii olandezi care transportau cu vasele lor marfurile peste ocean. In aceste conditii forta politica si economica a statelor europene se masoara in functie de numarul si suprafata coloniilor pe care le stapanesc peste ocean.

Civilizatia Renasterii a generat prin marile descoperiri geografice o noua conceptie asupra lumii, dincolo de limitele cosmografiei antice, vechea teorie geocentrica a lui Ptolemeu este infirmata de confirmarea teoriei heliocentrice a lui Copernic, ceea ce intarea pozitia rationalista a umanistilor. Pe plan ideatic, spiritul critic renascentist alimenteaza sfera culturii europene cu noi teme, cunostinte si atitudini morale in conditiile determinate de procesul colonizarii.

Insemnarile navigatorilor si misionarilor influenteaza operele reprezentative ale literaturii Renasterii, iar faptele marilor exploratori si conquistadori s-au reflectat in lucrarile unor scriitori precum: Lope de Vega, Cervantes, Shakespeare, s.a.

*

Civilizatia Renasterii in pofida consecintelor ei decisive la progresul omenirii a fost umbrita de unele fapte dezumanizante ale colonialismului din America, Africa si Asia. Actele de cruzime si asasinatele in masa impotriva indienilor, capturarea negrilor africani si comertul cu sclavi, exploatarea nemiloasa in mine si pe plantatii sunt elemente care inlatura viziunea idealizanta asupra Renasterii europene. Dupa cum se stie piata americana a devenit foarte rentabila iar comertul cu sclavi a capatat un caracter international prin antrenarea tuturor puterilor coloniale, mai ales cand pirateria devine politica de stat a Angliei in comertul cu sclavi. Evident, sclavajul era prezent si in Europa Orientala, la curtile sultanilor turci si altor demnitari, dar aici sclavii aveau un statut juridic superior celor din Occident.

Dincolo de aspectele sumbre ale sclavajului, in perioada Renasterii continua mai mult sau mai putin, aspectele dezolante din societatea medievala precum vagabondajul, criminalitatea, cersetoria si prostitutia, reflectand mizeria materiala si fizica a unor oameni. De asemenea, viata spirituala la nivelul mentalitatilor continua sa fie marcata de forte magice ("magia neagra"), de spirite demonice ale raului generatoare de razboaie, calamitati naturale, etc. Discutiile teologilor catolici in jurul lui Lucifer sau mai tarziu a protestantilor in jurul lui Satan sunt o dovada a mentalitatilor care s-au perpetuat si in epoca Renasterii. Renasterea nu a reusit sa inlature consecintele negative ale Inchizitiei, mai ales cea spaniola, vrajitoria si "vanatoarea de vrajitoare", inclusiv persecutia necrestinilor.

In pofida acestor "pete negre" epoca Renasterii deschide culturii orizontul larg al cunoasterii rationaliste, iar in sfera civilizatiei tehnice asigura premisele modernismului industrial.