POLITICA EXTERNA A ROMANIEI (1918-1938)

POLITICA EXTERNA A ROMANIEI (1918-1938)

politica externa a Romaniei in perioada interbelica a urmarit consolidarea statului national unitar prin conservarea clauzelor teritoriale si politice stabilite in anii 1919-1923; pornind de la acest fapt, Romania a creat un sistem de aliante politico-diplomatice si militare;

Frederic C. Nanu      sustine ca sistemul de aliante politico-diplomatice al Romaniei interbelice s-a manifestat pe trei planuri:

o       general, universal prin sustinerea unei formule de securitate colective

o       regional (aliante cu vecinii)

o       continental

Planul general al politicii externe romanesti in perioada interbelica:

1919 - a fost creata Societatea Natiunilor, Romania facand parte ca membru fondator; rolul Societatii era de a actiona pentru evitarea unei noi conflagratii mondiale si apararea pacii; in Pactul Societatii Natiunilor erau mentionate si alte obiective, precum: respectarea si mentinerea integritatii teritoriale, independenta politica; in anul 1930 - Nicolae Titulescu a fost ales presedinte al Societatii Natiunilor; in anul 1931 a fost reales cu unanimitate de voturi.

23 iulie 1923 - la Paris a fost semnat Statutul definitiv al Dunarii in care se prevedea mentinerea libertatii de navigatiei pe acest fluviu, navigatie deschisa tuturor pavilioanelor in conditii de perfecta egalitate; s-a mentinut Comisia Europeana a Dunarii si a fost creata Comisia Internationala a Dunarii.

24 iulie 1923 - a fost semnata Conventia de la Lausanne privind regimul stramtorilor Marii Negre - Bosfor si Dardanele; in conventie se stipula demilitarizarea acestora, libera navigatie pentru toate navele comerciale, etc; a fost creata o Comisie Internationala a Stramtorilor din care facea parte si Romania.

27 august 1928 - a fost semnat la Paris Pactul Briand-Kellog - a fost primul tratat international care a interzis recurgerea la razboi pentru rezolvarea diferendelor dintre state; Romania a aderat la acest Pact, iar la 9 februarie 1929 a semnat Protocolul de la Moscova prin care URSS, Polonia, Romania, Estonia si Letonia se angajau sa aplice, in politica lor externa, Pactul Briand-Kellog.

3 iulie 1933 - la Londra a fost semnata Conventia de definire a agresiunii si a teritoriului (prin teritoriu se intelegea teritoriul asupra caruia un stat isi exercita autoritatea), la elaborarea careia a contribuit si Nicolae Titulescu;

Romania a aderat la Pactul de neagresiune si conciliatiune de la Rio de Janeiro din 10 octombrie 1933;

iulie 1936 - Romania a participat la Conferinta cu privire la Stramtorile Marii Negre desfasurata la Montreux; la Conferinta internationala desfasurata la Montreux in 1936, care a stabilit un nou regim stramtorilor Marii Negre, Romania a sprijinit ideea acordarii de drepturi speciale statelor riverane, sustinand U.R.S.R., Franta si Turcia, fiind impotriva Marii Britanii sau Japoniei. Conventia a afirmat principiul libertatii de trecere si de navigatie maritima prin stramtori (art. 1), prevazand libertatea deplina de navigatie pentru navele comerciale, in timp de pace si de razboi, cand Turcia nu era beligeranta. In timp de razboi, Turcia participand la conflagratie, navele comerciale ale neutrilor puteau trece prin stramtori cu conditia sa nu ajute pe inamic;

la 14 noiembrie 1936, printr-o nota remisa guvernelor din Londra, Paris, Roma, Bruxelles, Haga, Praga, Varsovia, Copenhaga, Stockholm, Kaunas, Viena, Bucuresti, Belgrad si Budapesta, Germania a denuntat regimul fluviilor internationale; in nota era specificat faptul ca "Libertatea de navigatie pe toate caile fluviale si egalitatea de tratament pe aceste cai a tuturor statelor care intretin raporturi pasnice au fost, timp de peste un veac inainte de marele razboi, temelia unei colaborari rodnice intre statele riverane ale fluviilor navigabile. Tratatul de la Versailles, impotriva principiului fundamental al egalitatii drepturilor, a creat in acest domeniu, in mod unilateral si in defavoarea Germaniei, un sistem artificial si cu totul contrar nevoilor practice ale navigatiunei. Acest sistem urmarea sa impuna Germaniei o supraveghere internationala, permanenta a cailor sale fluviale, incredintand, intr-o masura mai mica sau mai mare, drepturile suverane germane unor Comisiuni internationale la care participau unele state riverane. Guvernul german nu mai poate sa-si ia raspunderea de a ingadui si de acum inainte starea de lucruri aratata mai sus. El se vede deci, silit sa declare ca nu se mai recunoaste legat prin dispozitiile cuprinse in Tratatul de la Versailles care se refera la caile fluviale ce se gasesc pe teritoriul german si nici prin actele internationale intemeiate pe acte prevazute din tratat".

Politica externa regionala a Romaniei in perioada interbelica:

relatiile diplomatice cu Bulgaria au fost reluate la finalul razboiului (10 decembrie 1919 a fost semnat Tratatul de pace cu Bulgaria de la Neuilly sur Seine care a stabilit frontiera dintre Romania si Bulgaria la cea din anul 1913), insa ele au fost dominate de pretentiile revizioniste ale Bulgariei cu privire la Cadrilater sau chiar intreaga Dobroge;

in 1919 - a avut loc un conflict armat dintre Romania si Ungaria, guvernul comunist de la Budapesta actionand dupa linia trasata de Moscova, a refuzat retragerea trupelor din Transilvania si a atacat armata romana din Transilvania; din 20 iulie armata romana a trecut la contraofensiva, Budapesta fiind ocupatala 2 august; Tratatul de Pace cu Ungaria a fost semnat la Trianon, la 4 iunie 1920 prin care s-a recunoscut revenirea Transilvaniei la Romania; in perioada interbelica, politica revizionista promovata de Budapesta a impiedicat desfasurarea unor relatii normale intre Romania si Ungaria.

Crearea Micii Intelegeri

14 august 1920 - a fost incheiata Conventia dintre Cehoslovacia si Regatul Sarbo-Croato-Sloven, prin care se urmarea:

o       respectarea Tratatului de la Trianon,

o       ajutor reciproc in caz de atac neprovocat.

23 aprilie 1921 - a fost incheiata Conventia dintre Romania si Cehoslovacia - a fost introdus un nou articol referitor la concertarea actiunilor vis-a-vis de manifestarile revansarde ale Ungariei;

7 iunie 1921 - a fost incheiata Conventia dintre Romania si Regatul Sarbo-Croato-Sloven in care au fost inscrise urmatoarele principii:

o       respectarea status-quo-ului european,

o       respingerea politicii revizioniste,

o       apararea granitelor.

Constituirea Intelegerii Balcanice

9 februarie 1934 - la Atena      - Romania, Iugoslavia, Grecia, Turcia au semnat pactul de constituire al Intelegerii Balcanice, adeziunea fiind deschisa tuturor statelor balcanice.

Planul continental al politicii externe romanesti in perioada interbelica:

3 martie 1921 - a fost semnata Conventia de alianta dintre Romania si Polonia prin care cele doua state se angajau sa se ajute reciproc in cazul unui tac neprovocat la granita de Est;

26 martie 1926 - tratatul a fost reinnoit, introducandu-se ideea ajutorului mutual in cazul oricarei agresiuni externe;

o alta trasatura importanta a politicii externe romanesti din perioada 1919-1938 a fost orientarea catre Franta si Marea Britanie:

o       10 iunie 1926 - a fost semnat Tratatul de alianta dintre Romania si Franta; conform tratatului, ambele state urmau, in caz de atac neprovocat , sa se consulte in scopul "salvgardarii intereselor legitime nationale si al mentinerii ordinii stabilite prin tratate" (este vorba despre tratatele de Pace semnate la Paris);

17 septembrie 1926 - a fost semnat Tratatul pentru apararea pacii si a statu-quo-ului teritorial dintre Romania si Italia prin care aceste state se angajau sa se ajute reciproc in cazul unui atac neprovocat din partea unei terte puteri (tratatul dintre Romania si Italia, in conditiile in care s-a constatat o apropiere a Italiei de Ungaria in ceea ce privea politica revansarda nu a mai fost valabil, fapt ce s-a si intamplat dupa anul 1935 cand Italia a anexat Etiopia);

relatii romano-sovietice au cunoscut in perioada analizata o linie sinuasa; in ianuarie 1918 relatiile diplomatice dintre Rusia si Romania au fost rupte (vezi manifestarile din Delta Dunarii, propaganda sovietica antiromaneasca, precum si activitatea Partiului Comunist din Romania);

1920-1924 - s-a incercat, prin initierea unor activitati diplomatice, normalizarea relatiilor dintre cele doua state, fara a se ajunge la rezultate concrete; Conferinta romano-sovietica organizata in luna martie a anului 1924 la Viena a esuat datorita faptului ca URSS nu a recunoscut apartenenta Basarabiei la Romania;

9 iunie 1934 - au fost reluate negocierile privind stabilirea relatiilor diplomatice dintre Romania si URSS (negocieri dintre Nicolae Titulescu si Maksim Litvinov); la 21 iulie 1936 a fost perfectat un protocol inte cei doi reprezentanti; in agust 1936, Titulescu a fost "debarcat" din functia de ministru de Externe al Romaniei.

pe plan international

o       octombrie 1935 - Italia a atacat Etiopia pe care o va si anexa;

o       7 martie 1936 - Germania a ocupat zona demilitarizata a Rhenaniei, incalcand Tratatul de la Versailles si acordurile de la Locarno;

o       iulie 1936 - a izbucnit razboiul civil din Spania - Germania si Italia au sustinut rebeliunea generalului Franco, in timp ce Franta si Marea Britanie au adoptat o politica de neinterventie:

o       martie 1938 - Germania a anexat Austria;

o       septembrie 1938 - a fost semnat de catre Hitler, Mussolini, Daladier, Chamberlain -Acordul de la Munchen prin care regiunea Sudeta ce apartinea Cehoslovaciei a fost data Germaniei; acordul a insemnat, prin dezmembrarea Cehoslovaciei, membru al Micii Intelegeri, anularea pactelor regionale dar si a principiului de respectare a status-quo-ului mentionat in tratatele internationale din perioada analizata;

o       5-18 noiembrie 1938 - Carol al II-lea al Romaniei a vizitat Marea Britanie iar in perioada 19-21 noiembrie 1938 a vizitat Parisul pentru a solicita sprijin economic si politic; cele doua guverne nu au dat un raspuns concret; in legatura cu vizita in capitala Angliei, din noiembrie 1938, regele Carol al II-lea nota in jurnalul sau despre discutiile avute cu Chamberlain si Eden cu privire la "legaturile intre tarile noastre, despre necesitatea de a strange si mai mult legaturile, mai ales cele economice; am aratat primejdia care o reprezinta infiltratiunea comerciala germana si am facut apel ca, avand ajutorul Marii Britanii, spatiul vacant sa fie ocupat inainte de a fi prea tarziu"; la randul sau, lordul Halifax a subliniat, ca in urma intrevederii cu regele Carol, acesta a intrebat care "este proportia intereselor noastre (ale Marii Britanii) in domeniul economiei. La aceasta, primul ministru (englez) a raspuns, cu destula detasare, ca, lui personal, i se pare ca o serie intreaga de forte naturale au dus la faptul ca in prezent este inevitabil ca Germania sa nu se bucure de o pozitie preponderenta in domeniul economiei, insa acest lucru nu inseamna ca noi suntem cu totul dezinteresati in posibilitatile comertului cu Romania"; atat reprezentantii Marii Britanii cat si Carol, dupa relatarea lui Halifax, au cazut de acord cu faptul ca o ingradire a comertului exterior al Germaniei ar aduce mai multe dezavantaje; in privinta dificultatilor din relatiile comerciale anglo - romane, partea engleza le-a identificat ca rezidand in decalajul mare intre preturile de pe piata romaneasca si piata mondiala, simtita in mare parte la cereale si petrol (a fost luata in discutie si regimul societatilor petrolifere;

o       24 noiembrie 1938 - Carol al II-lea se afla la Berlin, propunand intensificarea relatiilor economice dintre Romania si Germania; la intrevederea cu Hitler, Carol a abordat si problema relatiilor economice cu Germania, Fuhrerul accentuand faptul ca Berlinul nu doreste "nimic altceva decat comert cat mai intens si cat mai profitabil cu tot Sud - Estul Europei, inclusiv Romania", Germania putand livra Romaniei majoritatea articolelor de care ea avea nevoie, in schimbul cerealelor si petrolului romanesti; in fapt, odata cu elaborarea Noului Plan (Planul Schacht a fost adoptat la 24 septembrie 1934 si a introdus un nou regim de control al devizelor si relatiilor economice bilaterale ale Germaniei cu tarile producatoare de materii prime pe baza unor acorduri in compensatie) a fost lansat conceptul de "comert multilateral" ce a favorizat incheierea de acorduri ce permiteau schimburi de bunuri cu statele cu economii complementare; pentru Romania Noul Plan prezenta avantajul de a asigura o piata pentru produsele exportate la preturi mai mari decat cele practicate pe piata mondiala, produsele alimentare romanesti putand fi schimbate cu bunurile industriale germane; negocierile economice dintre cele doua state - Romania si Germania lui Hitler, au inceput in toamna anului 1934, ducand la semnarea Tratatului de stabilire, comert si navigatie din 23 martie 1935, tratat insotit de un numar mare de anexe, majoritatea confidentiale ("1. Germania si Romania nu vor intreprinde niciodata una contra celeilalte acte razboinice. 2. Toate diferendele se vor aplica prin tratative si convorbiri directe. 3. Romania si Germania isi iau angajamentul de a incheia un tratat comercial, care va avea la baza ca directiva ridicarea standardului de viata al poporului german si al celui roman. In acest scop, ambele tari se obliga a curata terenul de obstacolele care se opun comertului romano-german; in primul rand de barierele vamale excesive, de contingentari si de cereri de devize nejustificative. 4. Germania si Romania se obliga a incheia un tratat special al petrolului si al derivatelor din petrol. Prin acest tratat, Germania se obliga a pune la dispozitia Romaniei devizele strict necesara platii cupoanelor datoriilor externe romane contractate dupa anul 1929.5. Germania recunoaste actualele hotare ale Romaniei"); proiectul a fost respins de regele Carol al II-lea sub presiunea demisiei lui Gheorghe Tatarescu si Nicolae Titulescu pe motiv ca ar fi fost lezate interesele Frantei, Carol fiind interesat sa poata primi invitatia oficiala de a vizita Parisul. Radu Lecca este convins ca semnarea tratatului propus de Germania in anul 1935 "ar fi salvat Romania de toate nenorocirile care s-au abatut asupra ei in anii 1940-1944;

o       14 martie 1939 - trupele germane au invadat Cehoslovacia; Acordul de la Munchen a fost incalcat;

o       23 martie 1939 a fost semnat Tratatul economic romano-german; Rebecca Haynes, in lucrarea sa Romanian Policy towards Germany 1936 - 1940, sustine ca termenii colaborarii economice germano - romane stabiliti in februarie si martie 1939 au fost elaborati de guvernul roman si nu impusi de Germania, asa cum in repetate randuri a fost subliniat de istoriografia romaneasca, inca de la inceputul lunii decembrie a anului 1937 cu discutiile dintre Gheorghe Tatarescu si Herman Wohlthat, negociatorul pe teme economice desemnat de Goring; astfel, pana la inceputul lunii februarie 1939 a fost conceput un program general de catre Gafencu, ministrul Economiei - Bujoiu, ministrul Armatei - Stanescu si ministrul de Finante - Constantinescu, reprezentantii Romaniei fiind constienti ca "Germania trebuie sa-si castige pozitie de cea mai importanta influenta economica din Romania pe care o avusese inainte de 1914"; mai mult decat atat, in raportul Ambasadei germane din Marea Britanie catre Ministerul de Externe al Germaniei din 28 noiembrie 1938, detalia pe baza opiniilor lui Frank T.A. Ashton Gwatkin, seful Departamentului Economic din cadrul Foreign Office-ului, britanicii recunosteau faptul ca Germania constituie principalul client pentru produsele statelor balcanice, in consecinta, putea pretinde o pozitie predominanta in zona;

o       la 31 martie 1939, la Paris a fost semnat Acordul intre Romania si Franta referitor la platile comerciale, iar pe 11 mai acelasi an, de data aceasta la Bucuresti, s-a incheiat Protocolul intre Romania si Marea Britanie privitor la schimburile comerciale dintre cele doua state. Unul din scopurile protocolului a fost atat de a dezvolta exportul romanesc pe piata engleza, cat si o crestere a importurilor Marii Britanii in Romania;

o       13 aprilie 1939 - Londra si Parisul au garantat integritatea teritoriala a Romaniei si a Greciei (garantiile averau mai mult o forma teoretica din moment ce nu era prevazuta modalitatea de realizare a acestui deziderat);

o       23 august 1939 - a fost semnat Tratatul de neagresiune intre URSS si Germania (Tratatul Ribbentrop-Molotov); protocolul aditional secret al Tratatului facea referire la modificarile teritoriale in zona estica a Europei, intre Marea Baltica si Marea Neagra; la punctul 3 se mentiona ca: "Partea sovietica subliniaza interesul pe care-l manifesta pentru Basarabia. Partea germana isi declara totalul dezinteres politic fata de aceste teritorii";

o       1 septembrie 1939 - Germania a atacat Polonia, act ce a marcat inceputul unei noi conflagratii mondiale;

o       3 septembrie 1939 - Marea Britanie si Franta au declarat razboi Germaniei, fara sa intervina efectiv in lupta;

o       17 septembrie 1939 - trupele sovietice au invadat Polonia, ocupand 2/3 din teritoriul polonez in conformitate cu Pactul din 23 august 1939;

o       6 septembrie 1939 - Consiuliu de Coroana al Romaniei a hotarat ca Romania "sa observe strict regulile neutralitatii stabilite prin conventii internationale fata de beligeranti in actualul conflict".