Civilizatia greaca

Civilizatia greaca a fost creata de un mic numar de state nemultumite , printre care Atena si Sparta . Faptele lor eroice , experientele politice cat si realizarile cuturale au asezat temelia traditiei occidentale.

Grecia a iesit din lunga perioada a Anilor Intunecati ca un teritoriu mic , in special format din comunitati de gospodari in stare sa-si asigure existenta . Aceste comunitati au fost capabile sa sustina un oras care servea ca centru civic , spatiu de intrunire si refugiu pentru vremuri grele . Orase ca Atena , Sparta , Corint si Teba au fost numele in jurul carora s-au format si micile orase state ale lumii grecesti. In ciuda faptului ca erau orase mici , orasele state grecesti au fost intotdeauna admirate ca un loc in care multitudinea ideilor politice au fost incercate si testate de la inceput. In timpul anilor intunecati , asezarile turcesti s-au extins in dreptul Marii Egee si de-a lungul coastei Asiei Mici . Prin secolul al 18-lea inainte de Hristos , grecii au inceput sa-si reorganizeze legaturile comerciale cu alte popoare , exportand produse asemanatoare cu uleiul de masline , vin , ceramica si lucrari din metal . Arta scrisului , pierduta in timpul Anilor Intunecati , a fost redescoperita cu ajutorul unei recente inovatii feniciene aceasta fiind alfabetul.

Pacea si prosperitatea au pricinuit cresterea rapida a populatiei . Hranirea populatiei a devenit astfel o problema , data fiind slaba dezvoltare a agriculturii .

Reactia grecilor a fost de a trimite o parte a populatiei pentru a intemeia noi orase sau colonii care ar fi putut ajuta . Ca urmare multe colonii au fost intemeiate in sudul Italiei si in Sicilia iar zona a devenit cunoscuta ca Grecia Mare.

 

Literatura

Homer este primul poet grec al carui nume ni s-a pastrat. Epopeile sale, Iliada si Odiseea - prima istorisind asediul Greciei si a doua prezinta intoarcerea lui Ulise in patrie -, exprima conceptia dintre om si lume a vechilor greci si, operele lui Homer pot fi considerate adevarate izvoare istorice. Ritmate si melodice, versurile Iliadei si Odiseei, sunt interpretate de azi si predate in scoli. Hesiod (sec VII i.Hr) exploateaza alte izvoare de inspiratie in aceeasi versificatie. Opera lui, Theogonia, relateaza inceputurile lumii , iar cea de-a doua opera, Munci si zile, viata taranului grec. Asemenea operelor lui Homer , si cele ale lui Hesiod sunt studiate in scoala. Poezia lirica ( Tirteu,Sappho,Solon si Pindar) infloreste in sec. VI-V i.Hr. Acompaniate de muzica si dans, versurile se adreseaza unor cercuri restranse ; exista si lirica festiva.

Istoria

Drama greaca, cu cele doua ramuri, tragedia si comedia (creata in sec.VI i.Hr) se desprinde de lirica festiva a sarbatorilor dedicate lui Dionysos (zeul vinului) . Teatrul lui Dionysos poate primi pana la 30 000 de spectatori , pe locurile cele mai bune aflandu-se magistratii si preotii cetatii, pe banii carora aveau loc reprezentaiile teatrale , un juriu desemneaza un invingator : poetul Eschil ( 525 - 450 i.Hr Prometeu inlantuit, Persii, Cei 7 contra Tebei ) si Sofocle ( 496 - 406 i.Hr Oedip rege, Antigona , Electra )

- Eschil - Sofocle

- Homer - Hesiod

-Euripde - Herodot

Euripide ( 480 -406 i.Hr Hero

dot ( cca 480 - 425 i.Hr) si Tucidide (460 - 400 i.Hr) sunt cei dintai mari istorici ai culturii europene. Completand informatia istorica cu cea geografica din Istorii , Herodot ofera un tablou complex al lumii Orientului si Europei , ramanand un model prin incercarea cercetarii adevarului. Tucidide, autor al Istoriei razboiului peloponesiac este adept al cercetarii riguroase a evenimentelor , studiind cauzele acestora si psihologia personajelor si astfel apropiindu-se de conceptia moderna , stiintifica a istoriei.

- Tucidide

Pantenonul grec cuprinde zei puternici, dar apropiati de oameni prin comportament si prin prezenta in viata muritorilor. Grecii isi venerau zeii , iar sarbatorile religioase erau evenimente importante in viata polisului. Exista insa si ceremonii secrete, misterele, adresate unui grup restrans de initiati ( zeita Demeter, din Eleusius). Competitii sportive, insotite de concursuri de poezie si muzica ( Jocurile de la Delfi si cele din Olimpia) celebrau zeii . Din anul 776 i.Hr anul primei olimpiade , sunt datate evenimentele istoriei grecesti .

^{Arta greaca}

Limitata initial la cadrul restrans al Marii Egee , arta greaca se impune treptat, datorita actiunilor de colonizare din secolele VIII si VII ,in toata regiunea din jurul Marii Mediteraneene. Cuceririle lui Alexandru cel Mare fac ca la sfarsitul secolului al IV lumea greaca sa se intinda la est pana la granitele cu India ,la sud sa inglobeze tot Egiptul si , mai ales, Imperiul persan. Totusi exista o profunda diviziune politica, datorata prezentei foarte multor etnii. Dar, in aceasta diversitate rezida o identitate culturala comuna, care face sa se poata vorbi de o arta greaca.

Pana in secolul XX originile artei grecesti au fost invaluite in mister, pentru ca in Grecia nu se gasisera urme din epoca pietrei. Acum se stie ca nasterea artei grecesti isi are originea in confruntarea mai multor civilizatii care ocupau bazinul oriental al Mediteranei.

Arta cicladica

Cea mai veche marturie artistica a lumii grecesti este arta cicladica. In epoca bronzului vechi, Cicladele produc numeroase obiecte, in argila arsa sau bronz ,dar cele mai frumoase manifestari artistice constau in producerea de idoli cicladici. Aceste statuete din marmura reprezinta personaje puternic stilizate .Aparent simple, realizarea lor tine seama de pastrarea riguroasa a proportiilor, care le confera acest superb echilibru. In ciuda numeroaselor ipoteze ale istoricilor, semnificatia lor ramane inca necunoscuta. Catre sfarsitul mileniului II producerea lor scade.

Arta minoica

Perioadei de dominatie cretana, in jurul anului 1800 i.C., ii corespunde construirea primei generatii de palate, intre care cel din Cnossos si Malia. Aceste edificii sunt alcatuite dintr-o curte rectangulara, in jurul careia se afla o serie de incaperi, de culoare pentru procesiuni, si de sali de ceremonii. Palatele sunt puternic inspirate de modele orientale. Dupa distrugerea lor brutala, pe aceleasi situri, in secolul VI i. C. va fi reconstruita a doua serie de palate cretane. Ele reprezinta un plan similar, peretii lor fiind acoperiti cu fresce magnifice, in culori stralucitoare. Prin intermediul subiectelor religioase sau a motivelor florale se exprima bucuria de a trai si spontaneitatea.

Ceramica pictata reia acelasi stil naturalist si vesel, delectand prin reprezentari ale elementelor marine. Producerea micilor obiecte de lemn ,metal sau fildes se facea la scara larga. Cretanii creeaza, de asemenea, minunate piese de orfevrarie.

Arta miceniana

Atunci cand civilizatia minoica mai straluceste inca, sunt realizate la Micene, in secolul XVI i. C. , doua mari morminte probabil princiare. Intr-un mediu relativ sarac, opulenta lor uimeste. Aceste morminte contin obiecte din metal pretios, dintre care multe provin din intreaga Europa ; creatiile autohtone sunt decorate cu scene voit violente, intr-un stil aproape brutal. Incepand din 1400 i. C. , dupa nimicirea Cretei

micenienii construiesc puternice citadele fortificate, al caror aspect contrasteaza cu deschiderea ampla, spre natura a palatului cretan. Peretii sunt formati din blocuri imense de piatra, atat de mari incat, dupa cum spune legenda doar ciclopii ar fi putut sa le transporte. In interiorul citadelelor, palatele au dimensiuni reduse. Incaperea lor principala este construita dupa principiul megaronului, aflat la baza viitoarei arhitecturi grecesti.

Au fost gasite cladiri funerare in forma "capatanei de zahar" , rodul unei maiestrii deosebite, care impun prin amploarea lor.

Aparitia marii statuare si a arhitecturii in piatra

Sculptura se concentreaza pe doua tipuri precise : reprezentarea unui tanar gol (kuros ) si a unei fete imbracate ( kore ) care constituiau punctul de plecare al intregii statuare grecesti.

Aceste statui precum si acelea a perioadelor care urmeaza, erau pictate in intregime. Sculpturile arhaice si-au gasit modele din statuara egipteana. La inceput statuile nu sunt foarte exacte, lipsa detaliilor diminuandu-le expresivitatea. Dar cu timpul figurile se anima, modelul devine mai realist.

Templele, edificii carora li se acorda toata atentia, incep sa fie construite din piatra ; inca nu se foloseste mortarul, elementele componente fiind fixate deseori prin suprapunere. Templul, initial format dintr-un megaron, precedat de un pridvor, evolueaza ulterior pentru a se ajunge, in secolul VI la un plan din trei parti. Acum templul prezinta un sanctuar format din trei nave si destinat adapostirii statuii de cult. Cand este inconjurat de un sir de coloane, pe cele patru laturi, se numeste peripter, iar atunci cand coloanele se aliniaza pe doua randuri se numeste dipter.

Mai mult, in secolul VI sunt prezente cele doua mari ordine arhitecturale: ordinul doric, care se raspandeste pe Grecia continentala (invadata de dorieni in secolul IX ), si ordinul ionic, care se dezvolta pe insule si pe tarmurile Asiei Mici ( in Ionia).

Templele dorice sunt masive. Constructia lor se bazeaza pe o rigoare arhitecturala care acorda o importanta deosebita structurii in dauna decorului. Decorarea lor exterioara inseamna transpunerea in piatra a unor elemente functionale din lemn.

Ordinul ionic ofera un aspect mai suplu, punand accent, in mod intentionat, asupra elementelor decorative. In Asia Mica, sub influenta Orientului, se construiesc temple colosale, a caror reputatie este mare. Templele de pe insule au dimensiuni mult mai mici.

Prima perioada a artei clasice

Ordinul doric domina creatia arhitecturala. Arhitectii se preocupa de problemele arhitecturale ale constructiei pentru a-i da o expresie perfecta. Ei realizeaza corectii care permit atenuare deformarilor datorate efectelor optice.

Incepand din anul 447 i. C. , constructia Partenonului marcheaza apogeul acestei arhitecturi clasice. Datorita unei solutii ingenioase, Partenonul devine modelul intregii creatii arhitecturale a celei de-a doua jumatate a secolului.

Pe de alta parte, sculptorii renunta la conventiile arhaice, pentru a da statuarei un ultim suflu vital care-i lipsea: miscarea. Prelucrarea bronzului se generalizeaza si stapanirea tehnicii turnarii in ceara pierduta ii da mai multa suplete.

La inceputul secolului V stilul sever isi pune amprenta austera pe chipul acestor sculpturi.

La mijlocul secolului, acest stil evolueaza imperceptibil, spre primul clasicism, reprezentat de cei trei mari sculptori ai secolului : Miron( Dicobolul ), Policlet ( Doriforul si Diadumenos ) si Fidas (friza Partenonului). Clasicismul incearca sa creeze o impresie de perfect realism, construind un om ideal, care exprima masura si armonie .

A doua perioada a artei clasice

Secolul IV i. C. este o perioada de tranzitie la arta elenistica. Arhitectura dezvolta gustul pentru decor, mentinandu-si preocuparea pentru respectarea proportiilor. Un al treilea ordin, cel corintic, apare in interiorul edificiilor si amestecul stilurilor este tot mai frecvent . Arhitectura religioasa creeaza un tip nou de mic edificiu circular a carui functie exacta nu se stie . In acelasi timp arhitectura funerara renaste.

Sculptura abandoneaza severitatea rece de pana acum, abordand un stil mai afectiv . Se dezvolta astfel un curent senzual care acorda o mare atentie formelor sinuoase si gratioase. La mijlocul secolului Praxitele realizeaza primul nud feminin: Afrodita din Cnidos.

In sculptura se manifesta o tendinta mai realista si zbuciumata , care prefigureaza arta elenistica . Concomitent ia nastere arta portretului , care nu corespunde spiritului caracteristic primei perioade.

Arta elenistica

In perioada elenistica apar numeroase orase noi , ceea ce permite triumful arhitecturii civile in piatra . Aceleasi principii de simetrie si rationalism guverneaza urbanismul, dar preocuparea arhitectilor ramane adaptarea constructiilor la configuratia locului si a peisajelor. In aceasta privinta teatrele sunt exemple magnifice.

Pretutindeni in oras cladirile pentru practicarea sportului, cele administrative si culturale, ca si locuintele private sunt construite din piatra. Cea mai frumoasa realizare a acestui urbanism elenistic este Acropola din Pergam . Arhitectura evolueaza si in ceea ce priveste structura sa. Spre deosebire de rigoarea clasica ,ea etaleaza gustul pentru ceremonii si pentru fast. Elementele sunt deturnate de la valoarea arhitectonica pentru a satisface o preocupare tot mai mare pentru decor.

Sculptura elenistica pune in evidenta o sensibilitate total diferita de spiritul clasic. La sfarsitul secolului se face simtita o noua tendinta expresionista , preocupata atat de musculaturi exagerate cat si de subiectele legate de lupta si durere. Acest stil domina sculptura elenistica. Arta portretului cunoaste un succes tot mai mare .

Marea pictura greceasca a epocii elenistice este reprodusa in frescele de la Pompei . Pictorii stapanesc exprimarea tridimensionala .

Arta greaca dispare o data cu cucerirea romana , dar ecoul ei se va prelungi inca mult timp, constituind o inepuizabila sursa de inspiratie pentru curentele ce vor urma .

ATENA

Atena a devenit cel mai renumit oras al Greciei Antice intre anii 500-400 i.c. Regiunile pe care azi le numim Grecia, coasta Turciei si Egiptul erau pline de poleis sau orase cetati. Unele erau cetati mari, ca de exemplu Corintul. Fiecare cetate avea moneda proprie, legi proprii si modul lor de a vorbi.

Intre anii 500-400 i.c.atenienii au dus numeroase lupte impotriva altor orase cetati. In aceasta perioada au intemeiat un imperiu si au creat un mod de viata, care de atunci a fost admirat de toata lumea.

Atenienii credeau ca orasul lor era sub protectia zeitei Atena, o zeita razboinica si ca tatal ei era Zeus, regele tuturor zeilor. De asemenea credeau ca ea are multi frati si surori printre care Apollo, zeul soarelui si Dionysos, zeul vinului. Pentru ei Atena era zeita intelepciunii; ea a inventat plugul, trompeta, arta olaritului, carul de lupta, corabia.

Zeita Atena a oferit orasului care-i purta numele maslinul, care l-a transformat intr-o cetate foarte bogata .

Unele din minunile Atenei Antice pot fi vazute sub forma unor cladiri care au supravietuit pana azi. In mijlocul Atenei se afla un deal, numit Acropole. Aici s-au construit cele mai minunate cladiri ale orasului, care in majoritate erau folosite in scopuri religioase.

Erechteionul ; numele acestui templu vine de la unul din primii regi ai Atenei. In curtea Erechteionului crestea maslinul despre care se credea ca fusese daruit orasului de catre zeita Atena.

Statuia Atenei luptatoarea era atat de mare incat marinarii atenieni aflati departe pe mare puteau vedea coiful si lancea zeitei stralucind in lumina soarelui.

Propileele. Pe aici se facea intrarea in Acropole. Drumul catre Propilee era format dintr-o panta abrupta pe care inaintau procesiunile religioase indreptandu-se spre templu.

Partenonul era cea mai frumoasa cladire de pe Acropole ; era un templu construit de Pericle si dedicat zeitei Atena Partenos. Cuvantul grec "parthenos" inseamna "necasatorit ", iar Partenon insemna "casa zeitei necasatorite". Este o cladire impunatoare cu o lungime de 99,7 m si o latime de 33,5 m. Constructia ei a durat 15 ani; a fost cladit din marmura Pentelica, care contine minereu de fier si ii confera in lumina soarelui o stralucire cala, aurie. In interior exista o alta statuie imensa a zeitei Atena, sculptata in fildes si aur de Phidias. Partenonul era scena unuia din cele mai mari festivaluri ateniene-Panathenaea. Acest festival se tinea la fiecare 4 ani in cinste zeitei Atena ; era un amestec de ceremonie religioasa si distractie, se organizau intreceri atletice si o cursa cu torte care se tinea noaptea pe strazile orasului. Cel mai important eveniment al festivalului era o procesiune in care tinere fete ateniene duceau peplos-ul la Partenon (imbracaminte sacra facuta in fiecare an pentru Atena si pusa pe umerii statuii. Pericle a comandat ca aceasta procesiune sa fie sculptata pe friza care inconjoara Partenonul. Aceste sculpturi se numesc marmurile Elgin (dupa Lordul Elgin, cel care le-a dus in Anglia)Unele dintre ele pot fi admirate in British Museum.

In fiecare an atenienii tineau un mare festival dramatic, numit Marea Dionysia . Festivalul tinea 6 zile si punerea sa in scena era foarte costisitoare. In primele3 zile se prezentau comedii si intreceri pentru poeti , iar ultimele 3 zile erau rezervate pentru piese serioase.

Cel mai renumit festival al atletilor era denumit Jocurile Olimpice ; ele si-au luat numele de la Olympus, centrul religios din sudul Greciei. Jocurile se tineau la fiecare 4 ani, la sfarsitul lunii iunie. Dupa o ceremonie de deschidere solemna primul eveniment era cursa de care de lupta cu patru cai. Participau pana la 40 de care invartindu-se in jurul stadionului insotite de un zgomot ca de tunete. Foarte putine erau cele care terminau cursa din cauza ciocnirilor dar si din cauza distantei de 14,4 km cat masura traseul obligatoriu.

In cadrul Jocurilor Olimpice mai existau meciuri de box, alergari, intreceri de lupte si petatlon. In limba greaca "pente" inseamna cinci, iar "atlon" - intrecere. Deci pentatlonul era o combinatie de cinci discipline sportive diferite. Concurentii trebuiau sa alerge, sa sara in lungime, sa arunce discul si sulita si sa se lupte. Invingatorii purtau pe cap o cununa de frunze de maslin salbatic.

Dansul joaca un rol mult mai important la vechii greci decat in societatea moderna. Dansul nu este o doar o distractie ci expresia spontana a unor sentimente profunde (bucurie, tristete). Pe langa dansurile solemne, se cunosteau dansurile violente si lascive , numite cordax. Sparta a fost una din cetatile unde dansul era la mare cinste. Muzica era unul din elementele de cult si putine ceremonii religioase se desfasurau fara cantece. Muzica era acompaniamentul necesar al poemelor si al "corurilor de dansatori" si umplea lungile intermedii dintre actele tragediilor si comediilor. Soldatii se duceau la lupta cantand si tot cantand se odihneau dupa o zi de munca participantii la banchete. Cei mai vechi muzicieni cunoscuti sunt Orfeu, Linos, Tamiris. Muzica greaca este in esenta o muzica vocala. Principalele instrumente folosite erau lira, flautul dublu si tamburina. Notatia muzicala era alfabetica ; anumite semne adaugate deasupra literelor indicau durata sunetelor.

La Atena exista un fel de politie, alcatuita din arcasi sciti.Sefii lor erau "Cei unsprezece"; ei puteau aresta orice hot sau criminal prins in flagrant delict si, daca acesta isi recunostea culpa, sa-l execute pe loc. Daca nu recunostea, il predau unui tribunal de judecata. In afara pedepselor banesti (amenzi, confiscarea totala sau partiala a bunurilor) tribunalele ateniene condamnau la exil temporar (phyge) sau definitiv (aeiphygia), la pierderea drepturilor cetatenesti , la inchisoare si la moarte. Locul de tortura era afara din oras, in apropiere de Zidul Lung de la nord, dintre Atena si Pireu. Flagelarea pe o roata, stigmatizarea cu fierul rosu si jugul pus in jurul gatului erau aplicate doar sclavilor.

Democratia Atenei avea trei componente principale Ecclesia, Boule si Dikast eria. Ecclesia era adunarea tuturor cetatenilor de sex masculin in varsta de peste 18 ani. Femeile nu puteau deveni membre. In Ecclesia atenienii alegeau magistratii si functionarii orasului; ei discutau treburile importante si hotarau ce era de facut.

Boule, era consiliul care propunea lucrurile pe care urma sa la realizeze Ecclesia. Membrii acestui consiliu erau alesi prin vot. Dikasteria era formata din tribunale.

Deoarece locuiau intr-o clima firbinte, atenienii purtau imbracaminte usoara. Barbatii purtau o tunica scurta cu maneci lungi pana la cot stransa cu centura in jurul taliei ; era confectionata din lana sau panza aspra. Tunica femeilor era colorata in culori vii, mai scurta si deseori nu avea maneci; sepurta peste o fusta lunga plisata si era stransa in talie cu o centura. Atat femeile cat si barbatii purtau sandale din pile sau lemn sau un fel de cisme perforate legate pana la genunchi numite "coturni",care aveau talpa groasa si puteau fi purtate atat pe piciorul drept cat si pe cel stang.

Tinerii eleganti din clasa cavalerilor purtau parul lung; atenienele isi ondulau parul, isi faceau bucle si- l adunau in`crestet si la ceafa. Ele isi acopereau capul cu o parte din tunica sau din mantia lor, indoita ca o gluga. Parul putea fi vopsit (mai ales blond, culoare foarte apreciata) , se purtau cozi false si peruci, impodobite cu piepteni de os, fildes, sidef, sau bronz.Sclavii si oamenii din popor, purtau pe cap o boneta din piele de caine, numita kyne, iar cei instariti purtau pilos (palarie frumoasa, cu calota inalta, conica, ascutita la varf).

Atena era un mare centru comercial. Marfuri din toata lumea greaca erau importate prin portul Pireu. Navele comerciale se numeau "rotunde sau "scobite", fata de cele de razboi, mai lungi, inguste si mai putin adanci. Cele mai mari vase comerciale transportau aproape 400 de tone. Portul Pireu a fost amenajat de Temistocle si a ajuns centrul unei activitati intense, comerciale si militare. Marina de razboi era alcatuita din trireme (nave cu trei randuri de vasle) , era o corabie rapida, care putea transporta 200 de oameni.

 

 

Atena, oras in sud-estul Greciei, capitala si cel mai mare oras al tarii. Este situata pe colina Attic si este inconjurata cu munti din trei parti, cei mai importanti sunt muntii Prnis, Pendli, si Hymettos (Imitts). Doi curenti, raul Kifiss in vest si raul Iliss in est, trec prin oras. Atena cu portul ei, Pireu(Pires), care este situat la 8 km de sud-vestul Golfului de Saroniks (un intrand in Marea Egeana), formeaza o regiune metropolitana. Atena domina viata economica, culturala, si politica din Grecia. In 1996 populatia din orasul cu suprafata cea mai mare a fost de 3 100 000.

II Orasul CONTEMPORAN

 

O mare portiune din activitatea greceasca industriala este concentrata in Atena. Exista fabrici de textile, bauturi alcoolice, sapun, faina, chimice, produse de hartie, piele, si ceramica. Turismul este de asemenea important pentru economie.

In centrului orasului modern este Constitution Square, in apropiere este cladirea Parlamentului si cateva muzee. Printre institutiile orasului de educatie inalta sunt si Universitatea Nationala Capodistrian din Atena (1837), Universitatea Nationala de Tehnica din Atena(1836), si scolile de arta, afaceri, si agricultura. Atena are numeroase muzee printre care enumeram: Muzeul National de Arheologie, Muzeul Bizantin, Muzeul Acropolis, si Muzeul Benaki, cu colectiile lor remarcabile.

Deasupra Atenei pe colina Acropole vegheaza ruinele civilizatiei antice grecesti. Cel mai mare templu Parthenonul, a fost construit in onoarea zeitei patroane a orasului, Atena, in secolul V i.e.n.. In ciuda deteriorarilor provocate de intemperiile naturii si a distrugerilor umane, templul a rezistat in timp pana in zilele noastre. Desi este opera unui simpozion artistic si desi nu stim care este contributia concreta ale mainilor lui Fidias, Parthenonul este mai mult decat o realitate arhitectonica, este o realizare de un ordin care depaseste speciile artei si care totusi persista sa se identifice cu zestrea spirituala pe care nu putem sa i-o atribuim decat lui Fidias. Parthenonul este ideea unei forme care se numeste Fidias. Planul templului grec se defineste dupa felul in care coloanele sunt dispuse fata de o incapere centrala in care se afla imaginea de cult. Parthenonul reprezinta tipul cel mai echilibrat al evolutiei templelor. Numara opt coloane pe fatada, randul de coloane dorice care incadreaza templul margineste o incinta cu friza ionica, constructia fiind un exemplu in privinta coeziunii acestor doua moduri de a exprima unitatea.

Ionicul are coloana mai verticalizata, capitelul mai bogat arcuit si profilurile mai jucate. Distinctia insa se exprima mai clar prin felul in care ionicul umplea registrul frizei cu o panda continua de sculpturi fata de banda dorica. Asa ca Parthenonul se infatisa in afara cu metopele sculptate, iar pe dinauntru cu friza continua a reliefului Ionic, care inconjoara incaperea in care se afla statuia Atenei Parthenos. Pe reliefurile statuii, apare lupta zeilor cu gigantii, lupta lapitilor cu centaurii si lupta atenienilor cu amazoanele. Friza Parthenonului infatiseaza procesiunea intregii cetati, a tuturor varstelor si oamenilor cetatii care participa fara distinctii de rang la sacra solemnitate. Friza descrie doua cortegii care se intalnesc ambele pe latura de rasarit acolo unde troneaza zeii. Pe latura de apus calaretii sunt alaturi de caii lor si cortegiul este incipient, abia se formeaza. Pe latura nordica asa zisa cavalcada este in plin mers. In sud, procesiunea fecioarelor asculta de o gradatie monumentala. Zeii sunt izolati in asa fel pe latura de rasarit incat muritorii sa nu fie constienti de prezenta lor adica sa nu para, ca zeii isi exercita oficial autoritatea, si ca impun tinuta de reculegere a sarbatorii.

Aceasta naratiune a frizei pe langa amploarea pe care este capabila sa o sugereze, exprima un continut profund al atitudinii grecesti; acel al libertatii de conceptie care prezideaza chiar lucrurile absolute.

Decoratia exterioara a Parthenonului este formata din importante grupuri sculpturale cum ar fi: uriasul orizont spre care cugeta fiinta lui Dionisos-Teseu, grupul de zeite de alaturi ale caror maini retezate de timp, ciunge, vor parca sa vorbeasca despre imensitate si grupurile statuare ale frontonului de rasarit cel care reprezinta nasterea Atenei din capul lui Zeus.

Iluzii ale Parthenonului

Parthenonul, o capodopera de arhitectura antica greaca, este exemplul unei iluzii de linii. Desi el pare perfect drept, structura nu contine unghiuri perfect drepte. Coloanele de arhitectura sunt proiectate sa se aplece putin inauntru, arhitectii au construit baza si alte elementele orizontale cu o curbura neinsemnata indreptata in sus. Aceste modificari compenseaza pentrua a deforma efectele de perspectiva liniara, care altfel fac structura sa apara inco

Atena, impartita intre cultura straveche si zonele de plaja, este unul dintre marile orase ale Europei, care ofera o vacanta unica: muzee, galerii de arta, monumente istorice, iar daca vrei o schimbare de peisaj, statiunile litoralului te asteapta stralucitoare si pline de viata. Poti vizita Atena doar pentru Acropole, Parthenon si Muzeul National, unde vei gasi unele dintre cele mai frumoase urme ale Greciei antice si vei simti sarmul sacru al monumentelor si al artei. Daca urci pe Acropole si privesti Atena vei descoperi de fiecare data un alt oras, plin de contraste si surprize: antic, bizantin, neoclasic, modern, vesel.

Veselia orasului se poate vedea peste tot: in teatrele antice, in expozitiile moderne, la competitiile sportive, langa coloanele unui vechi templu, la un concert sau chiar langa un pahar de Raki intr-o taverna. Sau, tot aici, te poti bucura de viata de noapte pe care acest oras ti-o ofera cu generozitate prin restaurantele sale, barurile si cluburile de noapte. Atena beneficiaza de o localizare excelenta, oferindu-i vizitatorului posibilitatea sa cunoasca teatrul antic Epidavros, Delphi si Mycenae - casa regelui Agamemnon. De asemenea, poti face croaziere pana la insulele din apropiere: Aegina, Poros si Hydra. Evenimente artistice, festivaluri, competitii sportive, aniversari si multe alte momente distractive isi aleg gazda aici, in orasul Jocurilor Olimpice.