Conferinta de pace de Ia Paris; continutul si insemnatatea Conventiei din august 1858

Conferinta de pace de Ia Paris; continutul si insemnatatea Conventiei din august

O data incheiate lucrarile Adunarilor ad-hoc, cele doua rezolutii, cu continut identic, sunt preluate de Comisia europeana a celor sapte mari puteri, care isi incheia, la inceputul anului 1 raportul de sinteza asupra acestor rezolutii, comunicandu-1 guvernelor marilor puteri garante.

Conferinta de la Paris (mai-august a prilejuit indelungate dezbateri; propunerea de unire deplina a Principatelor de data aceasta cu un Domn pamantean a intampinat opozitia inversunata a celor doua puteri, Austria si Turcia, aceasta in ciuda rezolutiilor adoptate in tara si a exemplului de solidaritate pe care il oferisera patriotii romani. Deoarece si Anglia se mentinea pe pozitia conservarii integritatii Imperiului Otoman, pe linia compromisului de la Osborne, Franta, prin delegatul sau ministrul de externe, Alexandre Walewski a fost obligata sa faca pasul

urmator pe calea compromisului, acceptand formula hibrida a unei uniri partiale si contradictorii.

Conferinta s-a incheiat cu adoptarea Conventiei din august 1858²'', care se constituie in cea de a doua constitutie "romaneasca', inlocuind Regulamentele Organice si in ceea ce priveste organizarea institutiilor din Principate (cat priveste statutul international stipulat in Regulamente, cum am vazut, el fusese schimbat deja prin dispozitiile tratatului de la Paris, din martie odata cu elaborarea noii constitutii, unele institutii se vor incadra imediat in sistemul de functionare stipulat in ea, altele urmand a fi adaptate textului constitutional prin reformele Domnitorului Al. I. Cuza.

Fara sa tina seama de dorintele exprimate de Adunarile ad-hoc, Conventia a prevazut o unire partiala a Principatelor sub denumirea de Principatele Unite ale Moldovei si Munteniei, cu doi domnitori, doua guverne si doua Adunari legislative, dar si cu o serie de institutii comune in plan legislativ si judecatoresc (Comisia Centrala de la Focsani si inalta Curte Judecatoreasca si de Casatie).

Sub raportul statutului international, se stipuleaza pentru Principate cadrul politic hotarat prin Tratatul de la Paris: continuarea suzeranitatii Portii, cu asigurarea deplinei autonomii interne, si sub garantia colectiva a marilor puteri (ca si in trecut, investitura Domnilor trebuia data de sultan, se plateste un tribut anual, fixat la lei pentru Moldova si lei pentru Tara Romaneasca, tratatele internationale ale Turciei cu alte puteri sunt aplicate si Principatelor in tot ceea ce nu privea "imunitatile lor').

Unele dintre aceste dispozitii care afectau dezvoltarea politica a statului national urmau sa fie amendate, cum vom vedea, prin politica inteleapta a Domnitorului Al. I. Cuza.

In privinta organizarii interne deci, a organizarii statale mecanismul prevazut de Conventie, pe de o parte, cu institutii politice centrale separate Domn, guvern, adunare pe de alta parte, cu cateva institutii comune, Comisia Centrala de la Focsani, pentru elaborarea de legi comune, si inalta Curte de Justitie si Casatie, ca instanta suprema de judecata, tot cu sediul la Focsani, in practica, era foarte greu, aproape imposibil, de functionat.

In ceea ce priveste organizarea statala, conceputa in mod contradictoriu, pe plan administrativ, pentru fiecare Principat in parte, pe plan legislativ si juridic, in comun, Conventia stipuleaza principiul modern al separarii puterilor in stat.

Puterea executiva apartine Domnului; puterea legislativa apartine Domnului, Adunarii Elective si Comisiei Centrale de la Focsani, aceasta din urma ca institutie comuna; puterea judecatoreasca apartine unei instante comune supreme, inalta Curte judecatoreasca si de Casatie, precum si instantelor inferioare din fiecare Principat.

Domnul era ales pe viata de Adunarea Electiva, din fiecare Principat. Conditiile pentru candidatul la domnie erau: varsta minima de de ani, sa fie nascut roman (moldovean sau muntean), sa aiba un venit funciar anual de galbeni; sa fi ocupat functii publice timp de ani sau sa fi fost deputat. Domnului ii revin importante atributii: numeste pe ministri; intareste si promulga legile; are drept de gratiere si de micsorare a pedepselor, "fara a putea interveni in vreun fel in administrarea dreptatii'; numeste pe functionarii publici; el dispune de o lista civila votata de Adunare la suirea pe tron.

Domnul conduce cu ajutorul ministrilor, alcatuind guvernul (Consiliul de ministri), care se constituie in factor coparticipativ la puterea executiva. Ministrii functioneaza in baza principiului responsabilitatii ministeriale: orice act semnat de Domn nu este valabil fara semnatura ministrului de resort, care poarta raspunderea respectarii legilor si, in caz de incalcare a acestora sau alte abuzuri, poate fi trimis in fata instantei supreme de judecata (inalta Curte de Justitie si Casatie).

Puterea legislativa se imparte intre Domn, pe de o parte, Adunarea Electiva si Comisia Centrala de la Focsani, pe de alta. Adunarea Electiva era aleasa in fiecare Principat pe un termen de ani, pe baza unui sistem electoral censitar foarte restrictiv (stipulat in legea electorala anexata textului Conventiei). Pe langa misiunea initiala care i se incredinta de alegere a Domnului, de unde si numele sau ei i se atribuie, in anumite limite, rosturi de Adunare legislativa: dezbate si voteaza proiecte de legi, trimise de Domn, fara a avea drept de initiativa a legilor, acest drept apartinand numai Domnului, in cazul legilor specifice Principatului, si Comisiei Centrale de la Focsani, in cazul legilor comune. Convocarea Adunarii in sesiuni ordinare (de luni) sau in sesiuni extraordinare se

face de catre Domn, acesta avand si dreptul de dizolvare a ei, cu conditia convocarii unei noi Adunari in timp de luni.

Comisia Centrala de la Focsani avea ca scop principal elaborarea legilor de interes comun pentru Principate (in acest sens, textul Conventiei preconizand o "unire legislativa' a acestora). Ea se compune din membri: moldoveni si munteni, in fiecare Principat, membri fiind desemnati de Domn si alesi de Adunare. Modul de functionare a Comisiei, in vederea elaborarii legilor comune, era deosebit de complicat Ea elaboreaza proiecte de legi de interes comun pe care, prin intermediul Domnului, le supune dezbaterii fiecarei Adunari Elective; in cazul in care proiectul era amendat de o Adunare, el se intoarce la Comisie, care il revizuieste, pentru a fi retrimis Adunarii, aceasta urmand or sa il adopte in intregul sau, or sa il respinga (in aceasta situatie din urma, proiectul fiind socotit pe deplin anulat). Mai trebuie adaugat ca si proiectele de legi speciale pentru fiecare Principat, elaborate de guvern, nu puteau fi trimise de Domn in dezbaterile Adunarii Elective decat numai dupa ce, in prealabil, erau avizate de Comisia Centrala, aceasta urmand sa constate daca ele sunt potrivite cu prevederile Conventiei (in acest caz, Comisiei Centrale conferindu-i-se si rolul de Curte Constitutionala).

in practica, pe de o parte, datorita acestei proceduri foarte complicate, pe de alta, datorita nivelului profesional mediocru sau submediocru al majoritatii membrilor Comisiei, acest organ legislativ va fi departe de a-si indeplini importantele atributii care i se confereau; rezultatele activitatii sale in rastimpul primilor trei ani de domnie ai lui Cuza, vor fi foarte modeste, in cele din urma, asa cum vom vedea, odata cu desavarsirea Unirii, aceasta institutie autodizolvandu-se.

Cea de a treia putere in stat cea judecatoreasca este conceputa in textul Conventiei, cum am mentionat, la nivelul comun al celor doua Principate. Se stipuleaza infiintarea unei institutii comune, inalta Curte Judecatoreasca si de Casatie, ca instanta suprema de judecata si hotarari definitive (casatie), aceasta aflandu-se in fruntea puterii judecatoresti; in subordinea acesteia se afla, in ordine descrescanda, alte doua categorii de instante: curtile apelative (de apel) si tribunalele (aceste instante existand de la Regulamentele Organice). Se atribuia instantei supreme, cum am mentionat, un drept special, anume acela de a judeca pe ministri, la cererea Domnului sau a Adunarii Elective.

O serie importanta de dispozitii ale Conventiei, preconizand, indirect, infiintarea unei a treia institutii comune, se refera la organizarea armatei nationale. Anume, se prevede o organizare identica a ostirilor permanente existente in cele doua Principate, "spre a putea la trebuinta sa se uneasca si sa formeze o singura armie', stipulandu-se elaborarea unei legi comune pentru organizarea si instruirea ei, posibilitatea unor manevre unice, sub comanda unica; se stipula, de asemenea, din condescendenta pentru puterea suzerana, ca cifra efectivelor militare existente putea fi marita numai cu l /3 si numai pe baza intelegerii cu Poarta.

in sfarsit, un alt aspect important al Conventiei se refera la organizarea sociala, aici fiind subscrise si o serie de drepturi si libertati cetatenesti. Este vorba de articolul unul dintre cele mai ample, intre cele din cate se compune textul Conventiei, inainte de toate, se stipuleaza aici desfiintarea privilegiilor boieresti, de la aceasta data disparand din viata sociala a Principatelor discriminarea legalizata in textele Regulamentelor Organice ("Toate privileghiurile, scutirile sau monopolurile de care se bucura unele clase, vor fi desfiintate'), in acelasi sens, se stipuleaza principiul egalitatii la plata impozitelor si la ocuparea functiilor publice. De asemenea, se mai prevedeau: garantarea libertatii individuale si arestarea numai pe baza de legi; drepturi politice pentru toti romanii de rit crestin, prin alte dispozitii legislative aceste drepturi urmand sa se extinda "si la celelalte culturi (culte)'; garantarea proprietatii individuale, exproprierea fiind admisa numai pentru "cauze de interes public' si cu despagubire; revizuirea legislatiei privind raporturile dintre proprietari si tarani, in vederea imbunatatirii starii acestora din urma.

Erau subscrise, in continutul acestui articol, asa cum se poate observa, importante elemente de modernizare a societatii romanesti, in raport cu spiritul european.

In contrazicere, in buna masura, cu spiritul european si cu continutul articolului la care ne-am referit, au fost dispozitiile legii electorale, anexata textului Conventiei, in care este expus sistemul electoral cenzitar, in baza caruia erau alese Adunarile Elective. Corpul electoral era impartit in colegii: un colegiu al alegatorilor primari (cei care votau indirect, prin delegati), pentru cei care realizau un venit ftwiciar anual, de cel putin galbeni; al doilea colegiu, al alegatorilor directi, tot din judete, care dispuneau de un venit funciar anual de cel

putin de galbeni; al treilea colegiu, pentru alegatorii directi din orase, cu un capital funciar, industrial sau comercial, de cel putin de galbeni. Pentru eligibili, conditia de cens se raporta la un venit anual de galbeni. Pentru alegatori, limita de varsta era de de ani, pentru eligibili, de de ani; ca si in cazul Adunarii Obstesti regulamentare, mitropolitii si episcopii erau membri de drept ai Adunarii Elective.

in conformitate cu conditiile de cens ale acestei legi, calitatea de alegator putea sa fie indeplinita numai de un alegator la de locuitori, la nivelul ambelor Principate, numarul alegatorilor putandu-se ridica la cifra de numai aproape dintre locuitori. Cu alte cuvinte, in baza acestei legi, alegatorii si mai ales alesii, membrii Adunarii Elective, nu puteau fi decat, in primul rand, marii proprietari de pamant, in general, oamenii bogati sau foarte bogati care puteau sa indeplineasca conditiile legale de cens. Acest fapt avea sa explice, in buna masura, cum vom vedea, spiritul potrivnic unor reforme social-economice, de stricta necesitate, asa cum se va manifesta el mai intai in cadrul celor doua Adunari Elective din Principate, in primii ani ai domniei lui Cuza, iar apoi, dupa desavarsirea Unirii, in Adunarea Electiva (legislativa) unica.

Fara indoiala, forma de organizare data Principatelor de marile puteri pe linia compromisului dintre ele asa cum se apreciaza, indeobste, era una "hibrida'; in general, nu putea sa functioneze un asemenea stat, pe de o parte, avand institutii politice centrale separate, pe de alta, avand si cateva institutii comune aflate, practic, in imposibilitate de a functiona.

Cu un asemenea continut, textul Conventiei de la Paris s-a constituit intr-o veritabila deceptie pentru patriotii romani; dar lupta trebuia sa fie continuata, amendarea dispozitiilor Conventiei incepand cu cele privind domniile separate se constituia intr-un obiectiv major al actiunii patriotilor romani, in multe privinte textul Conventiei cu unele dintre prevederile sale oferind si argumentele si pretextul acestei lupte.

Cat priveste aprecierea paternitatii Conventiei constitutie romaneasca sau straina? desi, dupa cum aprecia nu demult academicianul Gh. Platon, aceasta a fost "un act fundamental cu caracter extern'²⁴, trebuie spus ca amendarea ei in perioada urmatoare, prin

Statutul Domnitorului Al. I. Cuza, ii va deturna tot mai mult continutul, in sensul unei constitutii cu caracter romanesc. In orice caz, fie si numai pentru ca a pus, in parte, bazele sistemului parlamentar romanesc si pentru ca a oferit un cadru de continuare a luptei pentru realizarea statului roman modern, ea ramane un act de remarcabila insemnatate in procesul fauririi Romaniei moderne.