Jan Huss

Jan Huss      

Richard al II-lea si-a luat sotie din Boemia si prin slujitorii ei, scrierile lui Wycliffe au fost raspandite in aceasta tara si au fost predicate cu mult zel de catre Ian Huss din Praga. Papa Ioan XXIII cautand sa ii suprime pe boemieni l-a numit pe cardinalul de Columna sa cerceteze predicile lui Huss si sa se ocupe de ereziile pe care le-ar putea contine; astfel ca Columna a fixat o zi in care Huss trebuia sa se infatiseze inaintea sa la Roma.      

Huss nu a aparut in ziua cu pricina, dar regele Wenceslaus al Boemiei a trimis ambasadori care sa-l asigure pe Columna ca orice doctrina falsa predicata in tara sa va fi eliminata pe cheltuiala sa. In acelasi timp si Huss si-a trimis ambasadorii sai ca sa-l asigure pe cardinal ca este lipsit de vinovatie in ceea ce priveste ereziile. Columna a refuzat sa dea ascultare mesajului lor si l-a excomunicat pe Huss pentru neprezentarea sa in persoana inaintea lui.      

Putin le-a pasat boemienilor de excomunicare; cu cat cresteau in cunoasterea Domnului prin Huss, cu atat le pasa mai putin de Papa si regulile sale, mai ales ca Biserica era impartita in vremea aceea, scaunul papal fiind ravnit de trei pretendenti in acelasi timp. Desi autoritatile bisericesti din Boemia au reusit sa-l alunge pe Huss din Praga, el si-a continuat lucrarea impartasind mesajul lui Wycliffe oamenilor si starnind o mare nemultumire a poporului fata de bogatiile si excesele Bisericii.

Wenceslaus a profitat de aceasta situatie si de mentalitatea poporului si a pus taxe grele si fetelor bisericesti ceea ce a dus atat la reducerea lor la tacere cat si la umplerea vistieriei in acelasi timp.       

In anul 1414 s-a tinut un Sinod General al Bisericii la Constanz, pentru a rezolva problema celor trei Papi si pentru a se putea ocupa si de boemieni. Huss a fost asigurat ca nu i se va intampla nimic, atat de catre Imparatul Sigismund cat si de unul din Papi, asa ca s-a putut duce la sinod si a ajuns la Constanz in data de 3 noiembrie. Cu douazeci si sase de zile mai tarziu, a aparut inaintea episcopilor pentru a se apara, dar nu i s-a dat voie sa ia cuvantul. In ciuda promisiunilor facute, Huss a fost intemnitat pentru "o mai buna siguranta" si acuzat cu opt capete de acuzare ale ereziilor. Pe 7 iunie a fost dus in fata sinodului si a fost condamnat ca eretic cand a refuzat sa se dezica de argumentele sale cu care sprijinea teologia lui Wycliffe. A fost privat de toate functiile sale bisericesti si i s-a pus o tichie de hartie pe care scria "Arhi-eretic", dupa care cartile sale au fost arse sub privirile lui.      

Pe data de 6 iulie, calaul l-a dezbracat de haine, i-a legat mainile la spate, i-a legat gatul cu un lant de stalpul rugului, moment in care Huss i-a spus calaului ca se bucura de lanturi de dragul Domnului. In timp ce s-au strans lemnele si paiele trebuincioase focului si au fost aprinse, Huss a fost auzit rostind la nesfarsit cuvintele: "Isuse Hristoase, Fiul Dumnezeului celui Viu, ai mila de mine", pana cand flacarile l-au inghitit cu totul. Dupa ce focul a consumat lemnele, partea de sus a trupului sau inca atarna in lanturi, asa ca au facut un rug nou pe care i-au ars partea de trup ramasa, dupa ce i-au ciopartit capul.      

Dupa ce a ars totul, cenusa i-a fost stransa cu marte grija si aruncata in raul Ron.