DISTRICTELE ROMANESTI ALE VOIEVODATULUI TRANSILVANIEI

DISTRICTELE ROMANESTI ALE VOIEVODATULUI TRANSILVANIEI

Organizarea politico-administrativa a Transilvaniei voievodale a fost extrem de complexa, aceasta complexitate fiind explicata - asa cum arata apreciatul istoric Stefan Pascu - prin originile si functiile indeplinite, prin transforrnarile suferite de institutiile existente, prin suprapunerea de noi institutii, introduse de oficialitate, peste cele vechi, 'care n-au putut fi insa desfiintate si ca urmare, au coexistat'. Cele mai vechi institutii politico-administrative sunt cele create de popula autohtona, de romani, ele fiind districtele. Populatiile colonizate, secuii si sasi sub influenta romanilor, a institutiilor romane scaunele de judecata, siau constituit propriile institutii politico-administrative, intitulate tot scaune. Vechimea districtelor romane trebuie cautata in perioada prefacerilor din obstile satesti odata cu formarea cnezatelor si voievodatelor. Cele din urma, cnezatele si voievodatele, au avut un mai accentuat caracter socialpolitic si social-juridic, pe cand districtele romane se remarca prin pregnanta caracterului politico-administrativ. Deci, intre aceste institutii romanesti cnezate, voievodate si districte, exista asemanari dar si deosebiri clare, care nu ingaduie punerea semnelor egalita intre ele. Astfel, deosebirea dintre cnezatele de obsti sau de uniuni de obsti si districte rezulta, in primul rand, din numarul mai mare de sate cuprinse in districte, comparativ cu cele din cnezate, aceasta datorita unei intinderi geografice mai mari in favoarea districtelor. In al doilea rand, numeroase districte au inclus mai multe cnezate teritoriale ori uniuni de obsti. Dar cea mai inseninata deosebire este cea de continut, in sensul ca, a cum deja s-a mai evidentiat, cnezatele si voievodate!e aveau un pronuntat caracter social si juridic, pe cand districtele s- au distins datorita caracterului politic si administrativ. In Transilvania voievodala, si in unele cazuri chiar in epoca principatului autonom sub suzeranitate otomana, au existat numeroase districte romane raspandite din Maramures pana in Fagaras din Banat pana in Satu Mare, din Hunedoara pana in Rodna, faptul fiind ilustrat corespunzator de documentele pastrate, ce releva si legaturile dintre ele ori dintre ele si institutiile cneziale. Cele mai numeroase districte romane sunt atestate documentar in Banat, cele mai vechi sunt mentionate in Fagaras Hunedoara si Maramures inca din veacul al XII-lea, sub numele de tari 'terra', cu intelesul principal de formatiune politica locala ori regionala. Din aceste formatiuni au rezultat, prin unirea lor, tarile romane de sine-statatoare, cu o larga autonomie politico,administrativa: Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania. Aceasta confera districtelor o si mai mare insemnatate in c6mparatie cu institutiile social-juridice si social-politice care au fost cnezatele si voievodatele, pe care le cuprind geografic si politico-administrativ. In intelesul notiunii de 'tara', utilizat pentru desenmarea districtului, este inclus, deci, procesul evolutiv, adica faza de formare urmata de o mai buna organizare a institutiei districtuale.

Districtele Transilvaniei voievodale pot fi grupate in trei categorii:

a.) districte ce cuprind tenitonii vaste, de tipul tarilor, care au rezistat pana tarziu in evul mediu presiunilor de a fi inghitite de regalitatea maghiara, respectiv de comitate, si care s-au bucurat de o anumita autonomie in raport cu acele unitati politico-administrative ce erau comitatele;

b.) districtele concentrate in anumite zone geografice, istorice, indeosebi in depresiuni. Aceste districte puteau fi mai mari ori mai mici, dar ele au conferit zonelor respective particularitati insemnate, cum ar fi, uneori, o larga autonomie politico-administrativa si juridica;

c.) districtele izolate si razlete, raspandite pe intreaga arie transilvaneana.

Intre districtele Transilvaniei, inclusiv ale Banatului, pomenim urmatoarele:

1. Districtul Maramures; 2Districtul Cetatii de Piatra(Chioar);Districtul

Rodnei sau al Nasaudului 4. Districtul Fagarasului; 5. Districtul Almasului 6. Districtul Salisti; ~. Districtele Hunedorene 8. Districtele banatene privilegiate si neprivilegiate; 9. Districtele Zarandului; 10. Districtele bihorene.

In continuare ne vom referi succint la cateva dintre aceste districte, cu o insistenta in plus pentru cele banatene datorita faptului ca unele erau beneficiare ale anumitor privilegii.

Districtul Maramuresului

Este cel mai important din prima categorie de districte pe care le-am enumerat anterior. Maramuresul istoric este din punct de vedere geografic cea mai mare depresiune din interiorul intracarpatic romanesc, acoperind o suprafa de circa 10.350 Km,impreuna cu Valea Barjavei care era integrata Maramuresului in veacul al XV-lea. Cea dintai mentiune despre Maramures dateaza din anul 1199, cand el apare sub numele de Maramorosiov, loc de vanatoare pentru regii unguri. Integrarea sa in regatul feudal maghiar s-a facut extrem de greu. Maramures a fost din punct de vedere politico.-administrativ, pana la 1368, un mare district si, totodata, a fost sub aspect social-politic si social-juridic, un mare voievodat al romanilor, condus de un voievod roman maramuresan care se bucura de o larga autonomie. Dar, la 1368, dupa o rezistenta darza a localnicilor, regalitatea maghiara a reusit sa impuna cu sila institutia cu caracter feudal - comitatul, cu juzi nobili, cu adunare sau congregaie generala comitatensa.

Districtul Cetatii de Piatra (Chioar)

Vatra principala a districtului este chiar depresiunea Cetatii de Piatra, centrul sau find castrul regal cu acela nume construit de Ludovic dAnjou. Depresiunea Cetatii de Piatra a fost In perioada obstilor libere tot o 'tara' romaneasca, cu viata patriarhala, datini si obiceiuri transmise din generatie in generatie. Districtul Cetatea de Piatra este mentionat pana tarziu in documente. Astfel, pe la debutul veacului al XVII-lea numarul voievodatelor din districtul Cetatii de Piatra era de 16, jar al satelor de 82. Pe teritoriul acestui district se va intinde mai tarziu comitatul Solnoc-Dabaca.

Districtul Rodnei on Nasaudului

Era o zona deluroasa - dealurile Nasaudului - stramtorata Intre doua masive muntoase, al Rodnei (Ia nord) si al Bargaului (Ia sud). Rodnenii sau nasaudenii din 'tara' de aici aveau misiunea> apararii marginilor nord-estice ale Transilvaniei cu oastea lor si se bucurau de anumite libertati - economice, sociale, politice si juridice. in nordul districtului se aflau mine de argint si aur prospere ceea ce a atras cetele tataro-mongole in 1241 la prada. Uneori taranii din obstile de aici s-au rasculat contra incercanilor de incalcare, de nesocoti re a datinilor strabune, avandu-i in frunte pe cnezii lor, asa cum s-a intamplat la 1371. In ciuda darzeniei lor in 1475 districtul Rodna a fost incorporat fortat in orasul Bistrita.

Districtul Fagarasului

Este cel dintai mentionat documentar, el fiind amplasat intre Olt si Muntii Fagaras mai exact in depresiunea Fagarasului, care, inainte de constituirea districtului, a fost tot o tara - Tara Fagarasului ori Tara Oltului. In aceasta zona au fost asezati la un moment dat cavalerii teutoni, pomeniti intro diploma a regelui Andrei al II-lea. Documentele il arata pe unul dintre voievozii romanilor de aici - Negru ori Radu Negru - necredincios in 1291 regelui ungur, cu a carui armata s-a confruntat penrtru apararea libertatii romanilor. In secolul al XIV-lea voievodatul de uniuni de obsti de aici, institutie social-politica si social-juridica, nu se transformase inca in institutie politicoadministrativa, adica in district, el fiind numit tot 'tara'. Este momentul cand sau instapanit aici domnii munteni Vladislav Vlaicu si Mircea cel Batran. Cea dintai mentiune a Tarii Fagarasului ca district dateaza din 1428. De remarcat ca districtul Fagarasului a fost stapanit periodic in secolul al XV-lea de domnii munteni, care au purtat titlul de 'herteg' sau duce.

Districtul Amlas

In Marginimea Sibiului, intre Sibiu si Miercurea Sibiului, in depresiunea Salistii, era situat ducatul Amlas intre cele opt sate romanesti de aici era si Amlasul cel mai insemnat dintre ele, pomenit prima oara in 1309. In,jurul sau s-a constituit un mic district (ducat), important mai alesa prin amplasarea sa zonala. In 1366 ducatul Amlas a ajuns, la fel ca si districtul Fagarasului in stapanirea domnului Tarii Romane Vladislav Vlaicu.

Districtul Salistei I

Declinul ducatului Amlas si al localitati care i-a dat numele a dus la dezorganizarea acestuia si transformarea lui in districtul Silistei, centrul sau fiind satul cu acelasi nume, prima mentiune documentara despre el datand din veacul a XlV-lea. Dupa incorporarea Amlasului in scaunele sasesti la finele secolului al XV-lea, celelalte sate ale 'ducatului' s-au grupat in jurul satului Salistea, pomenit in 1523 ca districtul Salistea, iar ma! tarziu, sub influenta scaunelor sasesti, sa devina scaunul Salstei, compus din sapte sate.

Districtele hunedorene

Intre acestea cel mai important si cel mai vechi a fost districtul Hategului, continuator al Tarii Hategului, ce se identifica cu depresiunea din bazinul superior al raului Strei, delimitata de Muntii Retezat, Muntii Poiana Ruscai si Muntii Surianu. In Tara Hategului se aflau 89 de asezari, dintre care 87 erau romane. In Diploma cavalerilor ioaniti din 1247, Tara Hategului este mentionata ca parte a Tarii Litua, de sub conducerea voievodului Litovoi, ce-si avea resedinta la sud de Carpati. Desigur, Tara Hategului s-a format mult mai devreme, odata cu celelalte numeroase 'tari romane raspandite pretutindeni pe cuprinsul teritoriului nostru. Initial romanii de aici s-au opus prin lupta deschisa tendintelor de feudalizare ale regatului maghiar, dar catre finele veacului al XIII-lea este pomenit aici un comite, ceea ce presupune si existenta comitatului. Dar rezistenta institutiei politico-administrative de aici, a districtului - nascut din institutii cneziale si voievodale romane - obliga oficialitatea maghiara sa renunte la proiectele sale s.i sa recunoasca existenta districtului. Distnictu! Hateg este mentionat pentru intaia oara in documente in anul 1359. Desigur, existau si alte districte hunedorene, asupra carora insa nu zabovim, ci doar le enumeram: Strei, Hunedoara si Dobra. Asemenea districte romane fiintau in epoca voievodala si in alte parti ale Transilvaniei, cum ar fi zona Bihor (districtul Beius districtul Suplac), in zona Satu Mare etc.

Districtele banatene

Cele mai nurneroase districte romane de dincoace de Carpati, inclusiv din Transilvania, erau concentrate in Banat, mai exact cornitatul Caras adica in ceea ce rnai tarziu va fi, in genere, judetul Caras-Severin.Explicatia o aflam in situatia politica si geografica a acestei zone din sud-vestul tarii. Drumul de trecere de aici, folosit de ostile turcesti in incursiunile lor spre inirna Europei si spre Transilvania, relieful muntos si deluros, au favorizat rezistenta institutiilor romane stravechi. Tocmai datorita importantei strategice, politico-militare a zonei, regalitatea maghiara avea tot interesul sa colaboreze cu romanii in apararea vadurilor Dunarii si ca atare nu dorea sa si-i faca dusmani prin desfiintarea institutiilor romanesti. In plus, nici feudalitatea maghiara, laica ori bisericeasca, nu a fost prea interesata sa-si constituie domenii intinse intr-o zona deluroasa sau depresionara mai putin valoroasa din punct de vedere agricol si, totodata, atat de expusa pericolului turcesc. Documentele medievale mentioneaza 33 de districte romanesti ce acopereau teritoriul intregului Banat, ele fiind mai numeroase in zonele depresionare si mai putine la campie.

Deci, zonele depresionare, in primul rand, cele colinare si cele de campie, ce caracterizeaza relieful Banatului, au oferit conditii propice nu doar pentru cresterea vitelor, viticultura si pomicultura, ci si pentru organizarea institutiilor politico-administrative romanesti pomenite anterior, adica a distrjctelor.

Principalele depresiuni in care s-au constituit districtele romanesti banatene au fost urmatoarele: Caransebes, Mehadia, AImas si Ezeris. Apoi districte au fost amplasate pe dealurile Bozoviciului, Oravitei, Doclinului, Poganisului, Zagujenilor, Surducului si Lipovei. In fine, le aflam in campiile Carasului, Moravitei, Gataiei, Lugojului, Fagetului, Timisului, Torontalului si Vingai.

Precizam ca districtele banatene au fost cele mai avantajate din punct de vedere al izvoarelor documentare, dar nu toate cele 33 de districte au avut aceea importanta si statut. Astfel, doar opt dintre ele, cele mai insemnate sub aspect social-economic si politic-militar au beneficiat de rei noi rea periodica a unor privilegii din partea regalitatii maghiare, asa cum s-au petrecut lucrurile, de pilda, in 1457. Atunci li s-a confirmat, printr-o diploma regala, privilegiile vechi: o larga autonomie, asemanatoare cu cea a scaunelor sasesti si secuiesti, ceea ce vorbeste mult si elocvent despre importanta districtelor in cauza. Dintre districtele banatene multe erau mici ca intindere, compuse doar din cateva sate, dar altele, mai putine la numar, erau foarte mari si inglobau zeci si zeci de sate. Anumite districte banatene sunt pomenite in documente, uneori, la fel ca si in Transilvania, drept provincii (provinciae), comitate (comitatus) ori apartenente (pertineritae), fapt ce se explica fie prin imprecizia terminologiei, fie prin neglijenta diacului.

Prima mentiune documentara a districtelor banatene se face in anul 1369 si se refera la districtul (provincia) Comiat, amplasat undeva la sud de districtul Lugojului. In general, insa, vechimea districtelor este mult mai mare, ele fiind de o varsta cu cnezatele banatene romanesti, iar din punct de vedere politico-administrativ au fost organizate ca districte asa cum satele sasesti si secuiesti au fost organizate in scaune. In plus, nobilii, cnezii si oamenij de rand romani formau in districtele romanesti privilegiate o obste (universitas), care avea insemnate atributii de drept public, conform vechiului drept romanesc - jus valachicum. Potrivit izvoarelor istorice si Diplomei regelui Ladislav al V-lea Postumul, din 1457, dintre cele 33 de districte banatene, opt erau privilegiate, ele fiind in ordinea mentionarii lor in diploma,. urmatoarele: Lugoj, Sebes, Carasova, Barzava, Mehadia, Almaj, Comiat si lIidia. Primul ca importanta intre districtele banatene a fost Sebes, unit apoi cu Caran si formand astfel districtul Caransebes. Aceasta se explica prin pozia sa geografica, la rascruce de drumuri, prin insemnatatea sa economica, comerciala si politico-militara. Dupa formarea pasalacului turcesc al Timisoarei, in 1552, care cuprindea o suprafata considerabila a Banatului, indeosebi zona de campie, districtul Caransebes si-a extins autoritatea si, asupra altora. Drept urmare vom asista la disparitia treptata a unor districte si, chiar mai mult, la slabirea institutiei politico-administrative districtuale. Precizam, insa, ca unele districte banatene au supravietuit pana tarziu sub stapanirea otomana, mai exact pana la 1658, cazul districtelor Caransebes, Almaj si Lugoj.