Descoperirea civilizatiei maya - Primele contacte Maya

Descoperirea civilizatiei maya

In noaptea de 11 spre 12 octombrie 1492, dupa saptezeci de zile de navigat pe marea fara sfarsit, Cristofor Columb si oamenii lui, aproape descurajati, zareau, in sfarsit, uscatul; in zori, cele trei vase ale flotilei isi aruncau ^ancorele intr-un golf linistit si pustiu, in numele coroanei Castiliei, un notar inregistra luarea in stapanire a acestei insulite, probabil actuala insulita Watling din arhipelagul Bahamas, dar botezata San Salvador de celebrul navigator. La scurt timp. era descoperita insula Haiti, numita Hispaniola, care a fost un timp confundata, cu incapatanare, cu capul extrem'al Asiei! Cuba si Jamaica, abordate curand dupa aceea, nu puteau fi, in ochii descoperitorilor lor, decat Cipangu si Cathay, adica Japonia si China! Ajungand in Florida, in 1513, Ponce de Leon va aborda primul, fara sa stie, continentul american propriu-zis. "Indienii' intalniti pana atunci in acesteAntile Mari nu aratau sa aiba o cultura inalta si au fost repede tratati ca niste salbatici primitivi; Mexicul vecin, mult mai evoluat si pe atunci sub conducerea aztecilor, ramanea necunoscut si nebanuit.

Primele contacte

Cand Cristofor Columb s-a intors prima data la Sevilla, multimea s-a inghesuit pentru a-i vedea pe unii din acei salbatici pe care nu-i puteai banui ca ar putea cobori din Adam; pe jumatate goi, unii dintre ei duceau papagali multicolori pe umerii lor ca arama. Indianul din Caraibe s-a dovedit curand ca poate aduce foloase si ca poate fi o mana de lucru ieftina. Cristofor Columb "a vandut' 509 de indigeni la Sevilla in J 495, iar fratele sau 300, in anul urmator, la Cadix! in cei doisprezece ani care au urmat dupa descoperire, in trei randuri si cu forte sporite -17 corabii in a doua calatorie!- Columb a reluat drumul Indiilor Occidentale, in a patra expeditie (1502-1504), a mers in lungul coastelor statelor actuale Honduras si Panama, cautand cu incapatanare acea China de negasit. Peste putin timp, in 1506, chiar anul mortii lui Columb, Juan Diaz de Solis si Vicente Yanez Pinzon debarcau primii pe coastele mexicane, la capul septentrional al Yucatanului, o imensa peninsula plata care se prelungeste spre Cuba. Dar universul Maya care isi avea aici centrul nu a fost descoperit si mult timp pilotii au fost convinsi ca gasisera o noua insula. Mayasii,care sunt considerati grecii Noului Continent, cu surprinzatoarele lor realizari artistice, nu vor fi luati in seama decat in secolul XIX. Nici Hernan Cortez, care a cucerit imperiul aztecilor, incepanddin1519,peplatoulinaltalMexiculuiCentral, n-a banuit niciodata existenta acestei civilizatii vecine, incomparabile, care s-a dezvoltat mai la sud, intre Yu-catan si Guatemala, timp de mai bine de un mileniu (din secolul III pana in secolul XI V); in secolul XVI. civilizatia maya era aproape stinsa, ultimele mari realizari de la nord de Yucatan, cele de la Chichen Itza si de la Uxmal, in special, implinind atunci mai mult de trei secole de existenta.

Adevaratul contact cu mayasii, inainte de venirea lui Cortez, nu s-a produs in 1511. la debarcarea catorva supravietuitori ai expeditiei lui Vasco Nunez de Balboa; ea a avut loc mai curand la 4 martie 1517, cand, impinse de o puternica furtuna, timp de doua zile si doua nopti, trei corabii cu panze din Havana (Cuba) au ancorat in apropiere de coastele septentrionale ale Yucatanului. Mai corect spus, flotila comandata de Francisco Hernandez de Cor-doba. un gentilom bogat din Cuba, stapanul unui sat de indieni, cauta sclavi; plantatiile din Antile cereau o mana de lucru numeroasa pe care duritatea muncii fortate si epidemiile o micsorau continuu. Asa ca multi colonisti din Indiile occidentale luasera obiceiul

sa porneasca in expeditii in arhipelagurile invecinate si pe coastele istmului Panama. "Plecati la intamplare spre soare-apune', furtuna i-a abatut din drum spre tinuturile capului Catoche; o oarecare forfota dadea de banuit ca s-ar fi aflat in apropiere un targusor. Curand, au urcat la bord doua sau trei duzini de indigeni veniti in pirogi: tunicile lor de bumbac i-au surprins pe spanioli, deoarece bastinasii din An-tile umblau aproape goi. Din aceasta prima observatie s-a considerat ca aveau "mai multa minte' decat locuitorii din Cuba!

Apoi au primit invitatia, exprimata prin gesturi, de a vizita orasul. Totusi, s-au gandit ca ar fi prudent sa ia si cateva muschete si, incolonati, au patruns in teritoriu. Dupa doua ore de mers, au cazut brusc intr-o capcana: un strigat al sefului indian a provocat o ploaie de sageti si o multime de indieni a iesit din frunzis, aruncandu-se asupra spaniolilor, ranind repede cincisprezece dintre ei. Din fericire, tunetul prafului de pusca - necunoscut in Lumea Noua - i-a alungat. Cu toate pierderile, au hotarat sa continue cercetarea, fiind in apropierea unor cladiri. Au ajuns curand, relateaza Bernal Diaz del Castillo in lucrarea sa, Istoria cuceririi Noii Spanii (o opera fundamentala asupra descoperirii Mexicului, cu atat mai mult cu cat este scrisa de unul dintre protagonistii acestei extraordinare epopei), "intr-o mica piata marginita de trei cladiri din zidarie facuta cu grija, temple sau cous care adaposteau un mare numar de idoli din lut, unii cu cap de demon, altii infatisand femei inalte, multi, in sfarsit, cu fete ingrozitoare care pareau ca practica sodomia: in case s-au gasit, de asemenea, cufere de lemn, pline de idoli care faceau gesturi diabolice'. Gonzales, preotul expeditiei, a luat cateva si a "confiscat' tot ce a putut gasi din aur. "Si cum noi n-am vazut nimic asemanator nici in insula Cuba, nici in Hispaniola (Haiti), i-am dat, continua Bernal Diaz. referindu-se la acest targusor, numele de Marele Cairo.' Obisnuiti de sapte secole sa se razboiasca cu Islamul, spaniolii asemanau orice necredincios, orice "infidel' unui maur! Cronicarii iberici - si Cortez a fost primul - vor continua sa desemneze templele mayase, aztece sau incase, prin surprinzatorul cuvant "moschei'!

Au revenit apoi la corabii si pe drum au prins doi bieti oameni care se uitau ingrozitor de crucis: era obiceiul in tara maya, sa obligi copiii sa poarte o pastila de smoala intre ochi, pentru a capata un strabism considerat foarte atragator! I-au botezat imediat dandu-le numele de Julianillo si Melchiorejo, apoi i-au folosit o vreme ca intermediari intre ei si bastinasi.

Corabiile au plecat pe mare, mai intai spre vest, apoi spre sud, mergand de-a lungul malurilor si avand uscatul in stanga, deci la babord. S-au oprit intr-un loc pe care I-au numit imediat La Punta de las Mujeres, deoarece aici, niste turnuri de piatra adaposteau idoli feminini carora indienii le dadeau nume ciudate. La oprirea urmatoare, in actuala Campeche, pe coasta orientala a peninsulei, oamenii din flotila au observat cu surprindere o cladire impodobita cu sculpturi pe timpan¹', animale fabuloase parand ca se sfasie intre ele. Calauziti pana la intrarea in aceste temple, au fost dezgustati la vederea zidurilor naclaite de sange omenesc; recent, avusesera loc sacrificii si pana si parul lung si negru al preotilor era naclait de sange inchegat.

La Champoton, si mai la sud, coloana a fost tinta unui atac puternic care a dus la pierderea a cincizeci de oameni ucisi si optzeci raniti. Pentru a putea porni in larg si a ajunge in Insule (Haiti si Cuba), trebuia mai intai sa-si faca provizii de apa; indienii se opuneau si i-au hartuit zile intregi, impiedicandu-i sa sape fantani. Lupta era inevitabila. Intr-o dimineata, pe neasteptate, niste indieni au trimis o ploaie de sageti asupra lor, aruncandu-se apoi intr-o inversunata lupta corp la corp. Cei prinsi de vii au fost tarati de par pe piatra templelor, pentru urmatoarele sacrificii. Pierderile au fost grele, si au trebuit sa se retraga. Multi aveau gatul crestat de cutite si de sagetile de lemn, cu varfuri de silex si de obsidian. Cronicarul nostru, Bernal Diaz del Castillo, pe atunci in varsta de douazeci si cinci de ani, a fost lovit de trei sageti si chiar Hernandez de Cordoba. seful expeditiei, a murit la intoarcere, in Cuba, din cauza ranilor, in plus, fara apa, flotila a fost torturata de sete. Totusi, revenind cu putin aur, cativa cercei lungi, in forma de rata sau peste, din aur de proasta calitate, desigur, a fost suficient pentru a-i momi pe aventurieri.

1) suprafata neteda sau ornamentata cu sculpturi, situata deasupra unei usi sau ferestre

S-a vorbit, de asemenea, de constructiile din ciment, necunoscut in Antile, si "toate acestea au facut multa valva'. Cativa vanzatori de vise, bine informati (l), au explicat ca idolii erau niste figurine evreiesti duse acolo de cei exilati de Titus si Vespasian, dupa caderea Ierusalimului! La Pueiio de Carenas (Havana) si la Santiago de Cuba unde, cu multe inflorituri se descriau templele, vesmintele, si bijuteriile vazute, nu se mai vorbea decat despre o noua plecare.

Expeditia lui Juan de Grljalva

Diego Velasquez, cuceritorul si guvernatorul Cubei, chefliu, gras si indolent, hraparet si fara scrupule cateodata, a hotarat imediat sa trimita o noua flotila sa ia in stapanire noua insula (!) pentru Castilia. El i-a incredintat unei rude, Juan de Gri-jalva, un om simpatic si prietenos, conducerea actiunii. Doua sute patruzeci de oameni s-au prezentat voluntari, contribuind chiar la cheltuielile de calatorie, fapt care ne da o idee despre caracterul democratic relativ al acestor actiuni: la urma urmelor, nu se facea nimic fara vreun gand ascuns si fara interes. Pe patru corabii cu panze, s-a incarcat apa, hrana si tot felul de lucruri ieftine pentru troc, margele de sticla si legume in special, dar mai ales vin, deoarece se observase ca indienii aveau pentru el o atractie nestavilita, band adesea pana cadeau.

La 25 ianuarie 1518, dimineata, la Santiago de Cuba, pe atunci capitala, in sunet de fluiere si in rapaitul tobelor, oamenii s-au imbarcat, cu capul ras in mod expres: cei scapati teferi din prima calatorie observasera si povestisera ca indienii, in lupta corp la corp, in loc sa-si ucida adversarul, incercau, din contra, sa-l prinda de viu pentru sacrificiile viitoare, apucandu-l de par. Zeii cereau mereu tot mai mult sange, de preferinta de om, si razboaiele la mexicani aveau drept tel principal capturarea de prizonieri in acest scop.

Dupa o oprire la Havana, flota - cu una din corabii comandata de Francisco de Montejo, care va deveni primul guvernator civil si militar in Yucatan - a pornit spre apus; trei zile mai tarziu, aparea in zare insula Cozumel, care flancheaza coasta orientala a Yucatanului. Imediat parasita de locuitori, ea a fost declarata posesiune castiliana. Au ratacit putin pe insula si, intr-un templu, spaniolii au gasit un idol, mare, din lut, gol pe dinauntru, fixat de zid cu var, insa cu o intrare secreta prin spate: fara indoiala, un preot se ascundea acolo pentru a raspunde credinciosului, desigur surprins.

Pe 7 mai, putin mai la sud pe coasta Yucatanului, cladirile din zidarie din Tulum, aliniate pe faleza, apareau in fata ochilor spaniolilor uimiti: "Un oras atat de mare incat insasi Sevilla nu putea fi mai frumoasa si mai mare; impresionant era, in special, unul din turnuri'. Fara indoiala, acesta era Castillo, templul impunator si sever, cu aspect de fortareata, cu spatele la mare si avand in fata alte cladiri din piata de ceremonii. Acest cvartal era inchis pe cele

trei laturi care nu dadeau spre mare printr-un zid impunator (tulum inseamna "zid') lat de circa 6 metri si luna de mai bine de 700 de metri; strapuns de cinci porti, pe el trecea un drum de supraveghere prevazut cu un parapet de protectie. Orasul, care data mai mult ca sigur din secolele XII-XIII, a fost parasit de locuitorii sai in 1544. duoa cucerirea spaniola. Dincolo, spre sud, in lungul falezei inalte de doisprezece metri, se intindea cartierul popular, cu casele construite tot din piatra.

in fata unui spectacol atat de nou, este de inteles surprinderea conquistadorilor. Totusi, Tulum nu era unul din orasele cele mai mari de pe teritoriul maya, si se observa chiar o oarecare tendinta de decadere. Uxmal sau Chichen Itza in splendoarea lor i-arfi impresionat mai mult. Relatarile despre capcane si lupte salbatice facute de cei ce scapasera cu un an mai inainte, indemnau la prudenta si Grijalva cauta sa-si tina cu fermitate in mana trupele, starnite de atatea lucruri noi si dornice de imbogatire. O tanara sclava jamaicana, ajunsa acolo dupa multe aventuri, a fugit de la stapanii sai si a reusit sa urce oe una din corabii. Ea le-a dat de inteles ca locuitorii parasisera orasul pentru a se ascunde in regiunea vecina. Dar. treptat, au fost vazuti reaparand si Grijalva a hotarat sa debarce pentru a se oficia o messa in Castillo, "Turnul' principal. "In interior, povesteste capelanul lui Grijalva, se gaseau figurine, oase si idoli pe care ei ii adorau. Dupa asta am inteles ca se inchinau idolilor.' in sfarsit, a aparut un indian batran care s-a apropiat de bancheta cu idoli cu o casoleta de ars arome care raspandea rotocoale de fum parfumat; parea sa fie storax.¹' "El a inceput sa cante cu voce tare un cantec monocord si monoton.' fn curand, stabilindu-se legatura intre ei, li s-a oferit de mancare ofiterilor intr-o camera varuita; la intrare era o fantana din care fiecare isi scotea de baut. Au hotarat sa faca tabara langa acest loc de alimentare cu apa.

Noi haruieli

Acest lucru nu a fost pe placul oamenilor din Tulum care, neincrezatori si retinuti pana atunci, le-au dat de inteles ca s-ar putea sa aiba necazuri daca mai ramaneau acolo dupa stingerea focului parfumat pe care l-au aprins imediat langa intrusi. Si asta s-a si intamplat: ultimele flacari inca mai palpaiau cand o ploaie de sageti s-a abatut asupra taberei. Una din ele l-a atins pe Grijalva in falca si i-a spart trei dinti. fntr-o clipa, sapte oameni au fost ucisi si saizeci raniti. S-au reimbarcat in graba, dar nu au 'uitat sa intocmeasca un act oficial prin care luau in stapanire aceste locuri! Navigand aproape de mal. corabiile s-au indreptat spre nord, cu intentia de a face inconjurul complet al acestei mari insule (!).

O saptamana mai tarziu, marinarii si soldatii, care participasera la expeditia din anul precedent,

1) sau styrax: arbust exotic care da smirna si nu balsam recunosteau Champoton-ul. unde, din nou, raporturile cu indienii s-au deteriorat; totusi, superioritatea armamentului le-a permis spaniolilor sa-i respinga pe bastinasii inarmati cu prastii, arcuri, lanci si macana, sabii grele din lemn dur incrustate pe tais cu un sir de aschii din obsidian. in zgomotul asurzitor al trompetelor si al cochiliilor de mare care nu reu-seau sa acopere inabusitul si obsedantul bubuit al marilor tobe verticale - numite huehueil -. razboinicii indigeni vopsiti in negru si rosu. uneori aparati de veste groase din bumbac umplut cu calti, cu capul acoperit de pene mari sau ascuns sub o masca fantastica de cap de animal, se avantau cu curaj asupra conquis-tatorilor, ferindu-se de loviturile de sabie cu scuturi rotunde si cu mici paveze facute din fibre sau din bumbac, infatisarea lor impresionanta si vacarmul general nu puteau sa nu aiba efect asupra soldatilor din Castilia.

Prima intalnire cu aztecii

Flotila si-a continuat totusi misiunea si, urmarind mereu coasta, inainta acum spre sud; a ajuns in golful Terminos si curand la Tabasco. Unul din fluviile ce se varsa in mare in aceasta zona a primit numele Grijalva, pe care-l poarta si acum. Acolo, spaniolii au intrat din nou in legatura cu populatia, luandu-si toate masurile de aparare, dar au fost aprovizionati, pana 'a urma, cu pasari (curcani), cu porumb si li s-au dat chiar cativa cercei lungi din tumbaga (un aliaj din aur si argint, slab titrat, fiind amestecat cu cupru), in forma de sooarla si de rata. Jntr-o mica insula din aceste tinuturi, relateaza Bernal Diazdel Castillo, am gasit doua cladiri din zidarie, facute cu grija, care aveau o multime de trepte pana la un fel de paraclis unde erau venerati idoli malefici, probabil zeii lor. Acolo am vazut cinci indieni sacrificati in ajun. Aveau pieptul deschis, mainile si picioarele taiate; pe ziduri se scurgea sange lipicios. Plini de uimire in fata acestui soectacol. am numit aceasta insula, Insula Sacrificiilor.'

Putin diioa aceea, in dreptul istmului Tehuan-tepec, mai la vest, Grijalva, aflat acum la portile imperiului aztec, total necunoscut Dana atunci, a luat primul contact istoric cu aceasta putere, intalnindu-i pe mesagerii imparatului Moctezuma. Fara indoiala ca erau postati acolo de cand, cu un an inainte la Tenochtitlan-Mexico, capitala imperiului, ajunsese vestea ca albi barbosi aparusera pe mari corabii cu panze, la rasarit, in partea teritoriilor mayase. Misiunea lor era de a observa si de a tatona intentiile acestor nou veniti care erau confundati cu trimisii lui Quetzalcoatl. Sarpele cu Pene, un suveran divinizat, olecat cu cinci secole mai inainte si care promisese sa revina intr-o zi ca sa-si reia tronul. Timp de zece zile s-au pandit unii pe altii, si-au facut cadouri si s-au felicitat. Fara a avea imputernicire, slab inarmat si echioat. Grijalva nu s-a avantat prea mult si a dovedit mai putin curaj decat Hernan Cortez care se va duce in anul urmator in inima Mexicului, si folosindu-se de

rivalitatile tribale va reusi sa cucereasca imperiul, cu pierderi relativ mici.

Surprins sa vada coasta continuandu-se spre vest si puternice masive muntoase in departare, Grijalva s-a indoit ca va reusi sa faca turul complet al acestei "insule', cu siguranta imensa, si a hotarat sa revina in Cuba. unde insa a fost ridiculizat cand si-au dat seama ca cele 600 de toporisti "din aur', cu greu adunate si "cumparate' relativ scump de la indienii din istm, erau din arama. Trebuie sa amintim ca metalul a aparut tarziu in lumea mayasa -in jurul anului 950 -si i s-a dat o folosinta limitata; asadar, aceasta stralucitoare civilizatiecarecunosteascrisui s-a mentinut practic in epoca de piatra in tot timpul existenteisale.

Febra aurului

in timp ce flota ratacea in preajma istmului Tehuantepec. Grijalva trimisese inapoi una din corabiile sale - sub comanda lui Pedro de Alvarado, viitorul locotenent al lui Cortez - sa dea socoteala guvernatorului Velasquez de desfasurarea expeditiei; ofiterul trebuia sa duca, de asemenea, cateva bijuterii de aur. Se confirma astfel tuturor ca aceasta tara populata si civilizata era ..insula bogata' ravnita in visele lor.

Vestea a ajuns curand si in Spania, unde tanarul suveran Don Carlos. colectionand tronuri, tocmai devenea Carol Quintul. Fara sa sovaie, a cedat aceasta pretioasa "insula', abia cunoscuta, careia nu i se descoperisera inca granitele, amiralului de Flan-dra. Fn curand, cinci nave au sosit in Spania, pline de tarani flamanzi gata sa ia drumul Indiilor occidentale pentru a coloniza acest ciudat tinut al Yucatanului. Ofensati, conquistadorii au pus la cale un plan pentru a impiedica aceasta actiune care ar fi putut sa-i frustreze - putin a lipsit, asadar, ca urmasii mayasilor sa aiba sange flamand in vinele lor!

intorsi in Antilele Mari, camarazii lui Grijalva nu conteneau sa inflacareze imaginatia ascultatorilor cu povestile lor pline de aventuri si cu descrieri colorate. Nu se mai vorbea decat despre plecarea si o importanta expeditie de unsprezece nave a fost rapid organizata. Velasquez a incredintat-o secretarului sau, Hernan Cortez, nepotulviceregelui, si el alcade¹⁾de Santiago. Convins de importanta acestei noi responsabilitati, Hernan Cortez a inceput, scrie Bernal Diaz, "sa se ingrijeasca si sa se impodobeasca mai mult decat avea obiceiul s-o faca, a purtat o palarie cu pene, o medalie de aur cu lant si o vesta de catifea presarata cu ornamente de aur'. Omul era seducator, subtire, energic, inteligent si mare proprietar, ambitios mai presus de orice; foarte repede s-a dovedit a fi un adevarat geniu politic si militar. Avea treizeci si trei de ani cand a fost imputernicit cu aceasta misiune grea.

La 10 februarie 1519, flota ridica panzele, avand

1) numele unor judecatori si functionari superiori municipali din Spania la bord un numar de 508 de soldati si ofiteri, si un singur preot, Fra Bartolomeo de Olmedo, 110 marinari, 16 cai - toti stiau cat puteau sa inspaimante aceste animale pe indienii care nu-i vazusera niciodata - 10 tunuri de bronz, 4 tunuri foarte mici. 13 muschete si 32 de arbalete si escopete¹'. S-au mai luat, de asemenea, pentru servicii auxiliare, 200 de bastinasi din Cuba si cateva femei. Dupa putine zile, putea fi zarita insula Cozumel.

Cozumel, deja vizitata de Juan de Grijalva, adapostea sanctuarul Zeitei-Luna, Ixchel, si pentru sanctuar, un amestec de pelerini venea din toate provinciile mayase in flux continuu. Episcopul Diego de Landa, care ne-a lasat o pretioasa relatare despre Yucatanul secolului XVI, il numeste "Ierusalimul yu-catan'! Acolo, Cortez a facut primul gest de autoritate: a spart si a aruncat pe treptele templului idolii de care avea oroare si, dupa ce a pus sa se spele si sa se varuiasca peretii, i-a inlocuit cu o cruce si o icoana a Sfintei Fecioare. Multe luni mai tarziu, marinarii reveniti pentru reparatia navelor in insula au fost foarte surprinsi si bucurosi sa gaseasca la locul ei "icoana Sfintei Fecioare si crucea, avand in fata tamaie care ardea!' Indienii asimilasera aceste simboluri cu cele ale zeilor lor.

In multe randuri dupa aceea, Cortez a facut acelasi gest decisiv, deoarece el era convins de rolul evanghelizator al misiunii sale.

1) flinta scurta (sec. XV-XVIII)

Cortez in Yucatan

Flota naviga pe langa coastele septentrionale ale Yucatanului; acolo, Cortez si-a amintit ca indienii repetasera neincetat predecesorilor sai cuvintele "castilia, castilia'. A presupus, pe buna dreptate, ca vroiau sa vorbeasca despre prezenta printre ei a catorva compatrioti iberici, probabil naufragiati. Nu se stia nimic de ce se intamplase cu expeditia lui Vasco Nunez de Balboa si cu o alta nava plecata in 1512 care nu se mai intorsese. Pana la urma, au reusit sa inteleaga ca la doua zile de drum, pe uscat, traiau doi albi barbosi, prizonieri ai indienilor. Cortez a hotarat sa-i gaseasca si s-a inteles cu sefii indieni de pe coasta sa-i rascumpere. Mesageri incarcati cu obiecte mici de sticla si ducand scrisori fixate in claia de par lung au pornit spre centrul provinciei. Primul gasit a fost un oarecare Jeronimo de Aguilar, nascut in Ecija, un fost diacon care isi pastrase chemarea bisericeasca. De opt ani, era in mainile sefilor indieni din regiune; dupa ce fusese ingrasat pentru a fi mancat de unul din ei, a fost cumparat de altul, care i-a dat sarcini militare. Eliberat de Cortez, el a plecat sa-l salveze, la randu-i, pe camaradul lui, un fost marinar din Palos, numit Gonzalo Guerrero, retinut undeva in mijlocul Yucatanului. Solicitat de Aguilar sa-l urmeze, Guerrero I-a refuzat, nu fara o oarecare ironie, spunandu-i: "Jeronimo, fratele meu, uite ce e: sunt casatorit si tatal a trei copii; sunt tratat aici ca sef indian si drept capitan in caz de razboi. Du-te singur si

Quetzalcoatl - Sarpele cu pene Soarelui

-zeul Luminii si al Dumnezeu sa te aiba in paza! in ceea ce ma priveste, am fata brazdata de tatuaje si urechile gaurite. Ce-ar spune compatriotii mei cand m-ar vedea? Uita-te ce copii frumosi am! Lasa-le lor margelele si obiectele de sticla.'¹ Sustinut de sotia lui indianca, foarte nelinistita, n-a vrut sa-l urmeze pe Aguilar care, mai tarziu, nu s-a inselat banuindu-l ca ar fost instigatorul neplacutei ciocniri dintre indieni si oamenii lui Hernandez de Cordoba, intamplata in 1517, adica cu doi ani mai inainte de intalnirea lor.

Compatriotii l-au intampinat curand pe Aguilar singur, imbracat intr-un serapeyucatan, cu alpar-gates in picioare, dar cu un breviar¹' jerpelit atar-nandu-i de tunica. Le-a vorbit de refuzul lui Guerrero si le-a dat multe amanunte asupra tarii, oamenilor si obiceiurilor lor; Cortez il asculta cu atentie.

Conflictele lui Cortez in Tabasco

La 12 martie 1519, escadra lui Cortez, dupa ce a ocolit o parte a Yucatanului, se gasea in dreptul lui Tabasco, aproape de varsarea fluviului botezat Gri-jalva. anul trecut, in onoarea capitanului; de data asta, indienii din imprejurimi s-au aratat ostili: ei fusesera certati cu asprime de fratii lor care si-au batut joc

1) carte de rugaciuni la catolici care cuprinde slujbele si rugaciunile pe care preotii trebuie sa le faca sau sa le rosteasca la anumite ore.

de lasitatea lor. Desemnat interpret de catre Cortez, Aguilar a incercat in zadar sa le arate ca seful lui vroia pacea: o ploaie de sageti a fost raspunsul si, in graba retragerii, Cortez si-a pierdut pantofii in noroi. S-a organizat un contraatac si, cu toata rezistenta lor indarjita, indienii au fost imprastiati si respinsi pana intr-o mare piata inconjurata de case si de trei temple, inca o data a intervenit notarul cu inscrisurile lui pentru a confirma luarea in stapanire a regiunii Tabasco. A doua zi, Melchiorejo, unul din cei doi interpreti indigeni cu ochii urdurosi care fusesera prinsi in 1517 si pe care Cortez il luase cu el, a disparut: s-a dezbracat de vesmintele europene si le-a agatat de ramurile unui copac, plecand sa-si regaseasca libertatea, potecile si obiceiurile stramosilor sai. "Vesmintele lui crestine, se poate citi in excelenta carte a lui Salvador de Madariaga despre Hernan Cortez, erau probabil alfa si omega crestinismului sau.'

Toata campia din jur parea in fierbere, gata de lupta. Asteptandu-se la un atac puternic, Cortez si-a pregatit cavaleria si artileria; coloana militara s-a urnit din loc si a ajuns curand in localitatea Ciutla unde se concentrase majoritatea tabasconienilor. La prima ciocnire, au fost culesi saptezeci de raniti spanioli; apoi cavaleria, care intarziase la trecerea prin mlastini si pe terenul reavan, a intervenit provocand retragerea grabita a indigenilor, uluiti de aceasta aparitie noua, desi reusisera sa raneasca trei calareti si cinci cai. Iar Bernal Diaz ne mai precizeaza cum, la venirea serii, "au fost ingrijiti si oamenii si caii. arzandu-li-se ranile cu grasimea topita a unui indian mort. taiat in bucati'!

Lamuriti asupra intentiilor spaniolilor si asupra hotararii lor, sefii indieni au considerat ca e mai bine sa discute; cat despre Cortez, pentru a-i impresiona pe trimisii lor el a nascocit o rautacioasa inscenare: a adus langa el un cal destul de naravas care a adulmecat imediat o iapa in calduri, legata in acelasi loc. Imediat, animalul a intrat in rut, a zvarlit din picioare si si-a rostogolit in cap ochii holbati - in directia lor, au crezut sefii indieni. Si tunetul neasteptat al unei bombarde care a explodat in acelasi moment i-a ingrozit si mai tare pe oamenii pictati si incarcati de pene. Majestuos si generos, Cortez s-a apropiat de cal, I-a calmat si i-a "explicat' la ureche ca indienii aveau acum intentii pasnice si ca nu mai trebuie sa fie nemultumit!

Fiind astfel in avantaj, Cortez le-a cerut indienilor sa-si paraseasca idolii si sa venereze de acum incolo crucea si icoana Fecioarei; apoi, in cinci zile de discutii si stratageme abile, a reusit sa-i impresioneze si sa-i cucereasca, facandu-i sa se supuna. A doua zi, in duminica Floriilor, indienii si familiile lor i-au vazut, nu fara uimire, pe acesti ingrozitori barbosi albi, tinand in mana o simpla ramura infrunzita, ingenunchind umili in fata tabloului unei femei cu copilul strans la piept, si sarutand o cruce. Acesti indieni mayasi din Tabasco au fost, constata Bernal Diaz, "primii vasali care, in Noua Spanie, au devenit supusii Majestatii Sale Carol Quintul'.

"Malinche

in semn de supunere si prietenie, sefii indieni pocaiti din Tabasco i-au oferit lui Cortez cercei, diademe, brelocuri in forma de soparla. de rata, de caini, lupi, vulpi, de masti de om. toate din aur. in plus, i-au dat douazeci de femei, din care una, imediat botezata si innobilata, a devenit Dona Marina, celebra Malinche. care va avea un rol primordial in timpul cuceririi platoului mexican, de unde era originara, fiind fiica unui mare sef din nord; ea se va dovedi foarte inteligenta, iscusita si credincioasa si-i va da un fiu lui Cortez. Deocamdata. Cortez, dupa ce le-a crestinat pe aceste femei, le-a impartit locotenentilor sai, frumoasa Dona Marina fiind mai intai a lui Alonso Hernandez Puertocarrero pe care el il indragea.

A doua zi dupa Florii, ridicand panzele, flota a plecat in liniste spre vest: marinarii si soldatii care participasera la precedentele misiuni conduse de Hernandez de Cordoba sau de Grijalva recunosteau treptat locurile, fluviile strabatute partial, insula Verde si cea a Sacrificiilor, in Joia Mare. dupa amiaza, erau la San Juan de Ulua. la portile imperiului aztec, la marginile orientale ale lumii mayase. Sa-i parasim putin pe Cortez si pe oamenii sai. porniti in minunata lor epopee, cucerirea Mexicului. Desiaur. ei au dat dovada de un ..eroism naiv si lacom', dupa expresia lui Jean Babeion, dar si-au aratat, pana ia urma. tenacitatea, eneraia si curaiui aproape de necrezut.

Este interesant de recitit darea de seama facuta de Cortez lui Carol Quintul asupra "oamenilor din aceasta regiune care se intinde de la insula Cozumel si capul peninsulei Yucatan pana la locul unde suntem acum: au o statura medie, capul bine proportional, dar obiceiurile lor se schimba de la o provincie la alta; unii isi gauresc urechile pentru a introduce obiecte grosolane si mari, altii isi taie pielea de la nas pana la gura pentru a introduce pietre rotunde, foarte mari, care seamana cu oglinzile. Altii isi gauresc buzele in partea de jos, pana la dinti si prind acolo discuri de piatra sau de aur, atat de grele incat buzele atarna deformate. Vesmintele pe care le poarta se aseamana cu niste esarfe largi, de diferite culori, barbatii isi ascund partile rusinoase si sunt imbracati in pelerine foarte usoare, pictate ca acele alquizales maure. Femeile si oamenii de rand au pelerine baltate cazand de la brau pana la calcaie si altele care le acopera sanii, restul ramanand descoperit. Femeile de conditie buna sunt imbracate cu camasi largi de bumbac, foarte fine, semanand cu o haina alba purtata de episcopi. Mancarea lor este compusa din porumb si din cuyes'. Apoi, dupa ce a vorbit de vanatoare si de pescuit, Cortez vorbeste de cresterea curcanilor, necunoscuti in Europa, pe care-i compara, datorita penelor lor mari cu pete rotunde, cu paunii.

"Se gasesc in aceasta tara. continua el, sate mari, bine organizate. Casele, acolo unde exista piatra, sunt construite cu var si nisip, apartamentele sunt mici si joase, in genul maur. Acolo unde nu exista piatra, ei le construiesc din chirpici pe care-l acopera cu var. Acoperisurile sunt facute din frunze de palmier si din paie. Locuintele unor sefi au mai multe apartamente si sunt foarte racoroase. Am observat in unele case pana la cinci curti interioare, apartamente foarte bine impartite, cu fantani, bazine de apa si locuinte pentru sclavi si servitori.'

in legatura cu cultul, Cortez mentioneaza si el "moscheele (l), capelele si esplanadele lor'. "Acolo isi pastreaza idolii pe care-i venereaza, unii din lut, altii din piatra sau din lemn. ii venereaza in asemenea mod, cu atatea ceremonii ca ar trebui multa hartie pentru a le descrie inaltimii Voastre. Aceste case si aceste moschei in care-si pastreaza idolii sunt cele mai bine construite din aceste sate si suntjmpodo-bite cu pene si stofe foarte frumos facute, in fiecare zi, inainte de a se apuca de treaba, ei ard tamaie in moschei, uneori se sacrifica chiar pe ei taindu-si unii limba, altii urechile si crestandu-si corpul cu cutite. Sangele care curge din ranile lor il ofera idolilor, raspandindu-l in moschei, sau alteori aruncandu-l spre cer, in sfarsit, facand tot felul de ceremonii care nu incep niciodata fara ca ei sa se dedea la astfel de sacrificii, in alte parti, ei au un alt obicei, oribil si marsav, care merita a fi pedepsit, si anume ca de cate ori vor sa ceara ceva zeilor lor. ei iau fetite si baieti si chiar barbati si femei si le spinteca pieptul pentru a le scoate inimile si maruntaiele, arzand aceste maruntaie in fata idolilor, oferindu-le fumul ca sacrificiu. Am asistat, unii din noi, la astfel de fapte, dintre cele mai ingrozitoare si mai oribile pe care le-am vazut vreodata'

intr-un fel mai civilizat si mai cu Sia _d^cg ori care d,n popoarele pe care le-am Mt pani acum in aceste tinuturi.

Este de subliniat tonul moderat din de joc. Cinci ani mai fost cuceriti si supusi. Cortez.

de oamen, si 6 corabii sa colonizeze Hondurasul s sa incerce sa puna acolo babele unu port Dar tradarea a devenit curand evidenta si Cortez a trebu t sa actioneze.     

A doua trecere a lui Cortez pe la mayasi

La sfarsitul anului 1524, Cortez a pornit la drum in directia sud-est spre Guatemala si Honduras care au fost centrele mayase importante in perioada asa numita clasica, din secolul IV pana in secolul IX. dar al caror nivel de cultura era atunci foarte scazut. Aceasta expeditie deosebit de grea va dura douazeci de luni; avea de facut un drum de 1500 de kilometri in linie dreapta, din care a doua jumatate deosebit de anevoioasa, cerea traversarea unor regiuni foarte bogate in precipitatii (cinci metri cubi de apa pe an, la Tabasco: un record!), acoperite cu paduri virgine de nepatruns, presarate cu balti si terenuri mlastinoase si intretaiate de un labirint de rauri lenese si de brate moarte; miliarde de tantari sacaie-tori. zancudos, slabeau moralul si ii veneau de hac pana si celui mai hotarat si mai inasprit lup de mare. In plus, hrana era rara si oamenii din aceasta expeditie au rabdat de foame; pe drum, au invatat sa manance iguane. Cortez a fost nevoit sa arda de vii, intr-o zi, doi sefi indieni care, dupa ce mancasera doua calauze, facusera acelasi lucru cu doi tarani prinsi intr-o ambuscada! Cat despre Cortez, el calatorea "cu mare fast, cu luxul si chiar extravaganta unui print din Renastere', dupa cum scrie Salvador de Madariaga. Suita lui personala numara patruzeci de persoane, de la chejar si cofetar pana la jongleuri, muzicanti si medici, in plus, special pentru masa sa, o numeroasa turma de porci facea parte din coloana.

Pentru a preveni orice rascoala in Mexic, Cortez luase in suita sa pe ultimul suveran aztec, prizonierul sau, Cuauhtemoc -pe care el il numeste Quatimozin - si pe cativa din principalii nobili si demnitari ai vechiului regim.

[n timp ce calatoria sa pe platoul inalt din nord si in marea vale a lui Oaxaca semana cu un adevarat mars triumfal, avand parte de o primire emotionanta si impresionanta in orasele si pueblos-ure traversate, in schimb, inTabasco si Chiapas lucrurile s-au complicat foarte mult; doar in regiunea Copilco, de pilda, a trebuit sa fie construite cincizeci de poduri pentru a iesi din incurcatul labirint de rauri si de terenuri mlastinoase. Chiar Cortez, neobosit, se expunea adesea, in padurile dese, intunecate, oamenii erau nevoiti ca pentru fiecare metru sa-si croiasca drum cu lovituri de cutit si de sabie. Spre deosebire de camarazii sai, doborati de oboseala, Cortez nu arata nici un semn de descurajare; in plus, martorii vor povesti in unanimitate despre atasamentul si ingeniozitatea aliatilor mexicani care-i calauzeau.

in sfarsit, la Acalan, au gasit din belsug miere si alte alimente, dar putin dupa aceea se va desfasura unul din episoadele cele mai dramatice ale cuceririi. Aducandu-i-se la cunostinta faptul ca fostul imparat si credinciosii lui urzeau un complot contra autoritatii si chiar contra vietii sale, Cortez i-a adus in fata lui si le-a spus ca busola sa I-a instiintat de intentiile lor; in fata unei astfel de vrajitorii, si-au marturisit, pe rand, rolul in conspiratie. Cuauhtemoc, imparatul, si Cuanacoch, suveranul din Texcoco. au fost condamnati

la spanzuratoare, iar ceilalti iertati: astfel, in teritoriul maya, a fost executat al unsprezecelea si ultimul suveran aztec. Acest episod nu pare sa-i fi impresionat pe indieni, dimpotriva, cei din Peten Itza il vor venera de bunavoie pe Morzilio, calul lui Cortez, care murise. Surprinzator, in 1618-aproape un secol mai tarziu - calugarii spanioli, veniti sa-i converteasca pe indienii din Itza, vor gasi intr-unul din cele douasprezece temple din orasul lor, Taysal, un idol din lut reprezentand un cal culcat, incercand sa se ridice. Era o reminiscenta a cultului pentru Morzilio, venerat sub numele de f izmin Chac. Unul din preotii franciscani I-a spart, ceea ce i-a infuriat pe credinciosi care au fost pe punctul de a-i ucide pe calugari.

Dupa multe necazuri, nemaisperand sa mai iasa vreodata din acest infern umed si vegetal, spaniolii lui Cortez au aflat, in sfarsit, ca oamenii lui Olid erau pe-aproape; dar seful revoltatilor fusese ranit, apoi spanzurat, in piata orasului Naco, de ofiterii trimisi pe mare. din Antile, la ordinele lui Cortez. Asadar, aceasta calatorie grea s-a dovedit complet nefolositoare: atatea eforturi pentru nimic! Totusi, Cortez nu se saturase de aventuri si a mai ramas in regiunile golfului Dulce (Honduras) si la Trujillo, portul intemeiat de Olid. in sfarsit, afland ca mari tulburari agitau capitala Mexico in absenta lui a hotarat sa se intoarca in Spania. Bolnav, obosit, brusc imbatranit desi nu avea decat patruzeci de ani, s-a imbarcat pe o nava, la 25 aprilie 1526. Traversase dintr-o parte in alta intreaga lume maya de sud. trecand foarte aproape de ruinele aproape milenare

de la Palenque si Copan, fara macar sa banuiasca existenta acestei stralucitoare civilizatii; siturile arheologice ale acestui sector al padurii tropicale se ascund sub un frunzis atat de des, incat se poate trece la o aruncatura de bat fara a vedea nimic.

Cucerirea Yucatanului

Alvarado, principalul locotenent al lui Cortez. este cel care a reusit sa cucereasca Guatemala pe care o traversase superiorul sau, in acea expeditie din 1524-1526 incheiata in actualul Honduras, in anul urmator, in 1527. Chiapas era cucerit si Francisco de Montejo. venit din Sevilla cu 400 de soldati pe 4 vase bine inarmate, avea ca misiune sa ocupe peninsula Yucatan; spre deosebire de platoul mexican, repede cucerit si pacificat, treburile se vor desfasura diferit pe teritoriul mava. La acea epoca. Yucatanul era impartit intre mai multe familii princiare, a Cocomilor si a Xiusilor fiind cele mai importante; aceste familii formau un fel de casta feudala ereditara, care stapanea o populatie agricola impartita in clanuri totemice¹' (Jaguarii, Serpii, Maimutele etc.), obligate la corvezi - constructia templeior,palatelor,drumurilor -si la alte activitati.

Mayasii din nord s-au opus spaniolilor si. dupa opt ani de lupte neintrerupte si indarjite, vor reusi sa-i goneasca pentru un timp din provincie. La inceput, orasele cazusera unul dupa altul (Ekab, Conil, Lo-che, Chacua. Ake. Zilam etc.). Mai la sud, spaniolii au trebuit sa infrunte trupele ridicate de Guerrero. acel naufragiat renegat, devenit sef de trib. care, fara rusine, isi conducea trupele contra fostilor sai coreligionari. Este adevarat ca yucatanii erau revoltati de desele incursiuni pentru capturarea de sclavi pe care le faceau soldatii: acestea luasera asemenea proportii incat o viata avea o valoare-marfa foarte mica. ba chiar s-a intamplat o data, ca o fata de sef indian sa fie schimbata pe o bucata de branza! Mania n-a mai putut fi stapanita si Montejo a trebuit sa se retraga la Campeche si la Champoton unde armata spaniola a fost blocata timp de patru ani; totul trebuia luat de la capat. Permanent soldatii stricau tot ce faceau calugarii franciscani, arzandu-le chiar manastirile si urmarindu-i pana la indieni unde acestia isi cautau refugiu! in 1539, Francisco de Montejo a fost demis de catre imparat, suparat de atata neglijenta.

Apoi au urmat zece ani tulburi si sangerosi, marcati de rascoale si de represiuni brutale, de o retragere pentru moment a spaniolilor aruncati in mare: au revenit si s-au intarit cu timpul, iar clanul Xius. si dupa el. Cocom, a sfarsit prin a se supune: obtinusera insa ca vanzarea de sclavi sa fie interzisa, in 1548, Yucatanul a fost alipit Mexicului, administrativ, dar nu sufleteste: mayasii se vor opune mereu si va fi necesar sa fie reafirmata aceasta integrare administrativa, in 1848. Pe de alta parte, in inima peninsulei ramanea o fortareata a rezistentei, in jurul regatului de la Peten Itza, si a capitalei sale, Tayasal, stabilita pe insula lacului Chaltuna, in actuala Guatemala.

1697: caderea Tayasalului

Datorita padurii de nepatruns si mai ales din cauza lipsei de interes, spaniolii au neglijat mult timp sectorul central al peninsulei: acolo, in Tayasal, langa un lac lung de treizeci de kilometri, traiau itzasii care fusesera alungati, pe la anul 1200, din Chichen Itza, in marea cetate pe care ei o cucerisera doua secole mai inainte, infruntandu-i pe spanioli, ei si-au pastrat independenta pana la sfarsitul secolului XVII, mai precis pana la 13 martie 1697, cand Martin de Ursua a reusit sa cucereasca orasul, pe care l-a distrus. Din nefericire, nu avem nici o marturie a vreunui contemporan care sa ne descrie viata in aceasta "fosila vie a civilizatiei maya', cum o numeste Eric Thompson, marele specialist englez in problemele lumii maya. Este regretabil ca piratul roscovan englez din Belize, care traia acolo, atunci, casatorit cu o femeie itza, n-a luat o pana in mana pentru a ne povesti experienta lui unica. Am vorbit de calugarii care, la inceputul secolului, in 1618, incercasera sa-i converteasca pe mayasi si s-au legat de calul-idol dintr-unul din templele lor, distrugandu-l. Ei au fost

curand alungati cu pietre, si au scapat ca prin minune de soarta pe care au avut-o in 1696 doi dominicani, Jacinto de Vargas si Cristobal de Prada, martiri ai Credintei, care au fost tintuiti pe cruci ale Sfantului Andrei¹' si li s-au scos inimile. Dar un stralucit franciscan, Andres de Avendano, care a inteles si a deslusit tainele calendarului maya, a demonstrat sefilor indieni ai orasului ca schimbarea politica anuntata de profetiile vechi era iminenta; razboinicii de temut itza, in fata acestei fatalitati, n-au opus decat o slaba rezistenta spaniolilor si li s-au supus, deci, in martie 1697. Tot teritoriul mayasilor era de acum inainte cucerit.

in timp ce locuitorii din Antilele Mari i-au surprins pe spanioli prin lipsa lor de cultura, cei din tara maya le-au insuflat imediat respect: iata un popor surprinzator de bine organizat, corect imbracat, rafinat si capabil sa zideasca impozante cladiri din piatra. De unde oare dobandisera ei toarte aceste cunostinte si aceste tehnici? Acesti mayasi erau descendenti ai cartaginezilor, ai evreilor sau ai irlandezilor? S-au formulat mai multe intrebari, incepand cu aceea a indreptatirii morale de a aduce acest popor la sclavie. Teologul Domingo Betanzos, unul din cei doisprezece dominicani sositi in Mexic in 1526, sustine, luand in consideratie obiceiurile, ca indianul nu este gente de razon, adica o fiinta dotata cu ratiune si bunatate, inzestrata cu un suflet nemuritor, prin urmare, el nu era un om si deci nu era apt sa primeasca adevarata credinta. Din fericire, toti ceilalti calugari erau departe de a impartasi aceste pareri, iar actiunea lui Bartolomeo de Las Casas, "Apostolul indienilor', a avut meritul de a atrage atentia asupra soartei acestora. Actiunea lui se fnscrie in istoria tolerantei. Plecat spre Peru in 1535. nava pe care se gasea a esuat pe coastele din Nicaragua, unde s-a instalat pentru un timp. Ostilitatea declarata fata de politica de colonizare a dus la expulzarea sa: a trecut in Guatemala, dar acolo, comportarea sa generoasa l-a instrainat de colonisti si a fost obligat sa revina in Spania. Acolo, si-a scris faimosul rechizitoriu Scurta re/atare asupra distrugerii Indii/or un pamflet sever care denunta abuzurile si brutalitatile spaniole si care a provocat promulgarea de "noi legi' in 1542. Ele au redus birurile si munca fortata impuse indienilor; Las Casas a fost numit episcop de Chiapas, in Guatemala, unde va fi hirotonisit in 1544. Trei ani mai tarziu, a trebuit sa renunte la scaunul episcopal pentru a-i potoli pe spaniolii din dioceza lui, scosi din fire din cauza atitudinii sale. fncepand cu secolul XVI. operele si doctrina sa au provocat mari controverse. Se puneau fata in fata uneori nevinovatia blanda a acestor pretinsi salbatici si cruzimea si lacomia conquis-tadorilor; alteori, din contra, se atragea atentia asupra sacrificiilor umane, canibalismului, luptelor fratricide carora li s-a pus capat prin opera de colonizare, (in Guatemala, Cakchiquelii au luptat alaturi de invadatori contra dusmanilor lor de totdeauna. Quicheii si Zu-tuhilii. fn Yucatan, Tutui Xiusii s-au alaturat spaniolilor, pentru a-i infrange pe Cocomii din Mayapan).

Lumea Veche descopera Lumea Noua

in 1520, lui Carol Quintul. aflat la Valladolid, in Europa, i s-au oferit cativa indieni si multa orfevrerie. Si fiintele si obiectele au starnit curiozitatea si chiar admiratia: imparatul arata cu placere un peste de argint incrustat cu aur pe care l-a dat, cu parere de rau, papei. Entuziasmat, celebrul Benvenuto Cellini, al carui nume domina intreaga orfevrerie a secolului sau, l-a admirat si n-a contenit cu laudele. A fost singurul, alaturi de Durer. care a fost admis sa vada la Bruxelles, in 1520, aceste bijuterii si obiecte din piatra si pene oferite imparatului; el le-a apreciat valoarea artistica si le-a laudat. "Printre aceste lucruri pretioase, scrie maestrul din Nurnberg in jurnalul sau, valorand 100.000 florini, am vazut obiecte uimitoare facute de om si am fost surprins si incantat de geniul subtil al oamenilor din acele tari indepartate. Am vazut, a continuat el, obiecte aduse suveranului, din tara aurului, un soare de un stanjen in intregime din aur. o luna din argint de aceeasi marime si doua sali pline cu tot felul de arme de lupta, cuirase, minunate instrumente de aruncat proiectile, costume ciudate, totul atat de maret incat parea o minune ca se putea vedea atata frumusete.' Spre deosebire de contemporanii lor care nu vedeau in aceste obiecte decat "curiozitati exotice' si podoabe ieftine barbare. Cellini si Durer aduceau, in felul acesta, primul omagiu artistilor din Lumea Noua.

Cum au fost apreciate la fata locului, de generatiile urmatoare, vestigiile monumentale ale civilizatiei maya? Din secolul XVI, impresionati de deosebitele realizari arhitectonice din orasele mayase, ruinate si parasite adesea de secole, spaniolii si-au inscris observatiile in lucrari care n-au fost studiate indeaproape decat in ultimele decenii, f n 1576, Di-ego Garcia de Palacios vorbea despre situl din Copan, renumit pentru cele 38 de stele sculptate in andezit si datand din secolele VII si VIII; acest oras, comparat cu Atena de catre Thompson, si cu Alexandria de catre Morley - amandoi specialisti de seama in probleme mayase - s-a impus ca metropola culturala si savanta intre secolele V si VIII. fn 1588, constructiile din Uxmal atrageau atentia fran-ciscanului Alonso Ponce, dar au fost nevoite sa astepte vizita calugarului Lizana, trei sferturi de secol mai tarziu, in 1577, Filip al ll-lea, personal, a ordonat sa fie intocmite relatari asupra Yucatanului; si, din fericire, provenind din timpul cuceririi si al inceputurilor administratiei coloniale, ne-au ramas lucrari de un mare interes pentru cunoasterea mayasilor si a indienilor din epoca precolumbiana; numele autorilor sunt: Diego de Landa, Bernal Diaz del Castillo, Fra Bernardino de Sahagun, Fra Toribio de Benavente (zis Motolinia), Fra Bartolomeo de Las Casas, Fer-nandez de Oviedo, Jeronimo de Mendieta, Fra Juan de Torquemada, printre cei mai importanti.

Dar, abia in anul 1784 a sosit prima comisie oficiala, condusa de Jose Calderon si Bernasconi, insarcinata de Carol al lll-lea sa intocmeasca un raport si sa adune cateva obiecte de arta semnificative. Putin dupa aceea, un ofiter de artilerie, capitanul Antonio del Rio, a fost trimis in aceste situri si mai ales in cel din Palenque care fusese descoperit cu treizeci de ani inainte; metodele lui de cercetare au fost insa distructive. Raportul sau, intocmit in colaborare cu un oarecare Cabrera, va aparea intr-o editie londoneza, in 1822, si poate fi considerat ca prima lucrare consacrata arheologiei maya, desi concluziile sale ne fac sa zambim astazi: se demonstreaza acolo, de exemplu, originea egipteana a constructorilor din Palenque!

Pretinsul conte Jean Frederic de Waldeck, un austriac stabilit in Franta, care participase la expeditia din Egipt impreuna cu Bonaparte, a venit la Palenque pentru a verifica aceasta teza si a petrecut doi ani (!) (1832-1834) in acest sit. El' ii vede pe mayasi cu bonete frigiene si capete de elefanti printre glife -semne ideografice ale scrierii maya! Si cum pachidermele disparusera din Noul Continent de mii de ani, aceasta scriere nu putea fi si ea decat milenara! "Ce inseamna o suta de ani, ce inseamna o mie de ani, spunea Bossuet, pentru ca o singura clipa le sterge amintirea!' Waldeck insusi va infrunta timpul, traind 109 ani! Si inca a murit intr-un accident absurd, in 1875, din neatentie, pe cand se intorcea sa vada mai bine o pariziana eleganta, intalnita pe o strada din capitala.

Lordul Kingsbrough, la fel de original, si-a risipit averea subventionand publicatii monumentale de un lux nemaivazut, care incercau sa demonstreze ca

amerindienii descindeau dintr-unul din cele zece triburi pierdute ale lui Israel! A murit intr-o inchisoare pentru datornici. Si totusi, se pot spicui unele lucruri admirabile din cartile sale enorme, publicate intre 1830 si 1848; de exemplu, prima reproducere a celui mai frumos codex maya (carti-acordeon scrise pe piele), din singurele trei salvate, acela pastrat la Dresda.

De la J. L. Stephens la Brasseur de Bourbourg

Pentru perioada romantica - epoca de aur a exploratorilor - numele ce trebuie retinute in legatura cu universul maya sunt ale americanului John L. Stephens si englezului Frederic Cather-wood, desenatorul sau, un artist scrupulos si tot atat de talentat; lucrarile lor. Incidente of Trave/in Central America. Chiapas and Yucatan (1841) si Incidents of Travel in Yucatan (1843), au ramas lucrarile clasice ale genului .avand un succes imediat de vanzare; ele sunt si acum, in mod regulat, reeditate.

in cursul celor doua calatorii in peninsula Yucatan, facute in cea mai mare parte calare pe catari, cei doi au vizitat circa 44 situri importante, din care unele erau necunoscute pana atunci. Stilul autorului, desenele colaboratorului sau. care a folosit uneori dagherotipurile. sunt de un farmec captivant.

Trei decenii mai tarziu, in 1869. abatele francez

Brasseur de Bourbourg a descoperit, la Biblioteca Regala din Madrid, lucrarea scrisa pe la 1560 de unul din primii episcopi de Merida. orasul principal din Yucatanul de nord, care fusese intemeiat de spanioli in 1541 si pus sub protectia Nuestra Senora de la Encarnacion. Calugarul franciscan Diego de Landa, episcop al orasului, care se lauda ca daramase multe temple ale paganismului si ca arsese toate cartile indienilor - in ciuda lor!, zice el - merita, totusi, stima noastra, deoarece el a intocmit o adevarata lucrare de etnografie, o noutate!, scriind Relacion de las Cosas de Yucatan. imediat dupa cucerirea spaniola. Cronica sa contine o ampla documentatie asupra istoriei, religiei, culturii si obiceiurilor mayasilor prehispanici: de aici, valoarea unica si de nepretuit a documentului care ne face sa uitam distrugerile savarsite de autor. Informatiile detaliate pe care le-a notat, privind scrisul si calendarul, au permis descoperirile si progresul facut in aceste domenii de catre cercetatorii moderni. Pe de alta parte, descoperirea acestei carti de catre Brasseur de Bourbourg, cu glifele sale reproduse, transcrise la Merida. in nordul peninsulei deci. permite sa se faca o apropiere intre zona arheologica din nord si cea din sud. care au acelasi tip de glife. dupa cum a aratat Stephens. Exista deci o evidenta legatura culturala intre sectorul septentrional al Yucatanului si sectorul de la sud de Tabasco. de Chiapas si de Peten: o constatare care nu putea fi evidentiata doar prin examinarea cladirilor, acestea avand caracteristici foarte diferite de la o zona la alta.

Tot lui Brasseur de Bourbourg ii revine meritul de a fi descoperit un fragment dintr-unul din cele doar trei manuscrise (codexuri) mayase pastrate pana azi si de a fi salvat, in Mexic, numeroase manuscrise in momentul desfiintarii ordinelor manastiresti, in anii 1850, in timpul guvernarii indianului Juarez. Pe de alta parte, pentru 4 pesos (!), a gasit, la un anticar din Mexico, un deosebit si nepretuit dictionar mayas-spaniol, in manuscris -dictionarul numit Motul, una din piesele importante ale bibliotecii John Carter Brown, din Statele Unite.

Printre calatorii de la sfarsitul secolului XIX, putem sa-l numaram, desigur, pe englezul Alfred Maudsley, unul din marii exploratori ai civilizatiei maya; el a lasat cinci volume de o valoare si de o bogatie deosebita, cu harti, fotografii, desene, planuri, sectiuni etc. de asemenea de interes major.

in schimb, mai putin de luat in seama si nu prea serios a fost americanul Le Plongeon, care vedea in mayasi urmasii Atlantide! si considera ca radacinile mari si mici agatate de lintourile¹' de la Chichen Itza sunt fire telegrafice, vechi, dupa el, de 10.000 de ani! Si pentru a castiga timp (suntem in 1875) el a explorat dinamitand superbele cladiri din acelasi sit!

Cinci ani mai tarziu, un francez, Desire Charnay, revine in Mexic, unde mai statuse in 1857, face o lunga calatorie ajungand la lacandoni, o mica "etnie-fosila' care a pastrat in stare pura multe trasaturi

1) traversa orizontala asezata deasupra unei deschideri intr-un perete (usa, fereastra); buiandrug

mayase; din siturile vizitate, el a adus o bogata colectie de documente fotografice si arheologice si mai multe mulaje.

Dupa aceasta perioada aventuroasa, marcata de actiuni individuale si razlete, a venit era lucrarilor colective si organizate: mari universitati, in special din Statele Unite, s-au specializat in studiul civilizatiei maya, ca cea din Harvard (Peabody Museum, dupa 1892), din Pennsylvania si cea din Tulane, muzeul din Chicago si Institutul Carnegie din Washington (dupa 1915). Prin aceste institutii puternice si bogate, s-a trecut de la simpla cercetare de suprafata la sapaturi metodice, urmate de restaurari, incomparabil mai relevante pentru cunoasterea trecutului. Ultimele decenii, deosebit de eficace, au facut ca aceasta cunoastere a civilizatiei maya sa progreseze mult mai mult decat in cele doua secole precedente. Institutul Carnegie din Washington face sapaturi separate la Vaxactun (Peten, la nord de Tikal), la Chichen Itza si la Mayapan (Yucatan) si la Kaminal-Juyu, langa capitala Guatemalei. De putin timp, Instituto de Antropologia e Historia din Mexico desfasoara o deosebita activitate pe propriul sau teritoriu si pregatirea deosebita a cercetatorilor, originari din Mexic, i-a ridicat pe primul loc in savanta familie a americanistilor; lucrarile lor la Chiapas, la Tabasco, la Campeche si in Yucatan au avut o contributie deosebita, chiar spectaculoasa: gasirea mormantului unui halach uinic -un fel de preot-rege mayas -sub piramida Inscriptiilor de la Palenque, de catre Al-berto Ruz Lhuillier (sapaturile din 1949-1952), care constituie una din cele mai rasunatoare descoperiri arheologice din epoca noastra.

in sfarsit, semnalam aportul de netagaduit, dar ocazional, pana la o data foarte recenta, dat de indicatiile cautatorilor de chicle(numiti chicleros), adica a gumei-mastic care intra in fabricarea chewing-gum-ului. in timpul sezonului ploios, m padurile de pe teritoriile inalte din sud, acesti chicleros ratacesc in cautarea sapotilierilor¹' care dau pretioasa seva neinlocuita inca de vreun produs sintetic. De multe ori, in cursul cautarilor lor, ei descopera situri noi, pe jumatate inghitite de vegetatia tropicala, si le semnaleaza la inapoiere arheologilor, pe care-i conduc in timpul sezonului uscat pana acolo. Aceste situri sunt foarte numeroase in padurile din Chiapas si din Guatemala; numai in Mexic au fost inventariate aproximativ 15.000 de situri arheologice! Foarte putine au devenit insa, pana in prezent, obiectul sapaturilor metodice sau macar al informarilor necesare asupra starii lor prezente.

Totusi, mayasii au beneficiat de un regim special si avem despre civilizatia lor o documentatie enorma, care se va mari in continuare suficient pentru a ne permite sa intocmim o imagine acceptabila. Desigur, lucrarile in curs si cele ce se vor face o vor modifica treptat si destul de mult, dar ceea ce avem acum pare a fi edificator pentru a ne permite sa incercam o prezentare.

Atractia acestei civilizatii a ramas aceeasi, nefi-ind stirbita nici de abandonarea recenta a tezelor care o puneau la originea tuturor culturilor inaintate din Mexic si din America centrala. Dupa ce vom prezenta pe scurt "profilur deosebit al culturilor Me-zoamericii¹'. datorita trasaturilor lor comune, vom trata cadrul geografic si istoric al mayasilor de ieri si al urmasilor lor de astazi. Dupa aceea, vom schita un tablou al vietii lor cotidiene, activitatile lor. credintele si zeii lor, calendarul si cartile lor. Apoi, dupa o trecere rapida prin siturile arheologice importante, vom vorbi de arta mayasa, realizarile sale arhitectonice, sculptura, pictura si alte tehnici artistice. Lucrarea noastra se va incheia cu problema renumitului mister mayas, cel al originilor si al sfarsitului straniu al acestei civilizatii.

Piramida Castillo cu noua trepte de la Chichen Itza